Patria, octombrie 1921 (Anul 3, nr. 220-245)

1921-10-14 / nr. 231

Olițj * Tinerimii Oj&tortvrie ifigl. . L _v UN LEU EXEMPLARUL ..jul 111. m Numărul 231 Exploatarea ţărănime! Monopolul cerealelor — Politica economică nefastă a guvernului Averescu —* prin Monopolul pe care l-a pus guver-­ nul dlui Averescu pe cereale, a pro-­­ dus o vie protestată din partea pre-i sei care reprezinti interesele „pro­prietarilor agricoli“ şi care avea si apere interesele economice ale Statu­lui. Admitem ieşirea aceasta atât da îndreptăţire contra unei măsuri pe paragnatul ministru de justiţie în ac­tualul guvern şi marele jurist de la Ieşi de Matei­ Cantacuzino a decla­­rat-o de ilgală şi anticonstituţională. Dar­ ne despărţim şi ne deosebim întru totul de punctaj de veder al presei, când ia apărare numai Statu­lui, economiei , naţionale şi acelei ca­­tegorii denumită ,larg şi foarţa meşte­şugit de . . . ,producători agricoli“. Ca exprimă acesta cuvinte ? Se poate pune cu ele problema la discuţie dreaptă ? Credem că "nu şi singura bază de discuţie în contra monopoli­zării cerealelor nu­ pot fi nici impre­cisul «producători agricoli“, nici Sin­­dex-ul, nici exploatarea produselor agricole de către unele societăţi stre­ine. O politică dreaptă economică în privinţa aceasta nu poate admite mo­­nopolizarea cerealelor nici din partea unor societăţi româneşti. Clei nu e­ fia vorba da compoziţia naţională sau nenaţională a societăţilor de export, ci de vânzarea ibară a produselor ţi­răuimei. Să dăm la o parte aşa­dar interesele capitaliste ale marei finanţe, fie roxaarse, fie streine şi să stabi­lim principal da dreptate economică pa care trebue să-l avem faţă de ţă­rănime. Şi in privinţa aceasta tribue să constatăm cu durere că dl general Averescu, f taţii poporului“, comite una dintre cele mai mari nedreptăţi cu ţărănimea când i se monopolizează cerealele, foamei a doua zi dupâ în­­proprietârire. Dl general Averescu face din expropriere şi Improprier,î­­rice o literă moartă, anulându-i efec­tul economic pentru cei împroprietă­riţi. Căci ol-i foloseşte tiranului că i s a dat pământ, dacă nu poate dis­pune da produsele lui ? Ce avantaj are el după urma împroprietării, dacă la cea dintâiu recoltare vine Htatul şi-i interzice libera vânzare? Pentru avant­egiîse economice ale ţărânimei,­ starea lucrurilor nu s’a schimbat cu nimic, d­oi în loc de ciopoiu s*ul mare proprietar, el vede astăzi ace­laşi exploatator în persoana Statului. Numai forma s’a schimb­at pentru el; fondul a ră­mas acelaş­­i »Statul, ca persoană juridică, poate interveni in interesul populaţiunei, să­­ reguleze, după necesitate, distribuirea produselor în interior, iar la export,­­ el are dreptul la o taxă. Dar ca Sta­tul să fixeze profim­ intern şi să bene­ficieze de câştigul dintre aceşt­ preţ şi cel al exportului, — cum a proce­dat guvernul dlui Averescu, — în­seamnă pur şi simplu o exploatare a ţărănime! în folosul clasei dominante capitaliste. Guvernul a concesionat vânzarea cerealelor, astfel confiscate da la ţărănime, unui consorţ­i de bănci, care este libar a le vinde pe piaţa streină, cu orice preţ va voi. Iată aşa­dar ţărănimea dată pe mâna unor mari bănci, în exploatare şi fără, cel puţin, ca să fie participante băncile populare şi cooperativi is să­reşti. Presa a spus că între aceste bănci,­­ sunt streine, chiar româneşti dacă erau, măsura era tot arbitrară, ile­gală şi anticonstituţională, exploata­rea ţârănimei, din punctul de vedere al intereselor ţărăneşti, rămânea a­­ceeaş. Suntem o ţară agricolă, ţărănească, nu care, pentrucă ţărănimea formează majoritatea producătorilor şi contri­buabililor, ne-am abătut a-i da drep­tate într’o strâmbătate seculară, îm­proprietărind o. Şi când ţărănimea, în urma muncii pământului el, vrea să tragă benefi­ciile economice, intervine guvernul î»»tre vânzător şi cumpărător şi face din Stat, un samsar intermediar care apare mai pericol«* şi mai b­oom, de­cât arendaşii de pe vremuri, in loc cu ţărănimea să-şi precupeţească sin­guri produsele, în loc ea ea singuri ai-şi fixeze preţul la cumpărător, se pomeneşte pe cap cu aşa zisele „co­­misiuni de fixarea preţului“, cum îl fixează preţul produselor ei, ea ,pre­ţul intern“, ca apoi, faimoasele socie­tăţi capitaliste, să le vândă pa pre­ţurile cale mai convenabile în atrei­­iitate. Nedreptatea este destul de strigă­­­toare. Trebuia să vini dl general Ave­resen, poporului“, ca să o co­mită., Tre. 'ia sa viLi acest guvern care a escamotat democraţia şi tică- i ’ ul, ca să anuleze îraproprietări- Irfc , ,u efectele ei, printr’o misară ar- i bit. ari. I Trebue să prerizim pentru viitor, că dacă nu va fi lăsată liberă vânza­rea produselor ţărăneşti — şi numai oprirea cantităţilor necesare pentru nevoile intârne, — împroprietărirea răulm­e literă moartă şi dezrobirea tărăcimei cu vis.. Ţărăcimre numai stinei va simţi că este împroprietărită şi că a scăpat Ide exploatatori, când va fi stăpână şi produsele ei şi va dispune de ele cum va vrea. EFEMERIDE Un leac contra speculei Primre multele năzbutii ce le trece prin­­ cap comuniştilor mai încolţeşte uneori şi , câte-o idee folositoare. Aceasta însă lei pă­­streszâ­ţi ca pecetea originalăţi indică cât­­ de colo preerul din care a pornit. De data aceasta comuniştii şi anume cei­­ din Braunsc­hwaig, pentru ca să li se ducă­­ vestea că ştiu face ordine, şi-au luat asupra­­ lor sarcina să cureţe ţara de speculanţi şi­­ uzurari, aceste lăcuste de om,ce nu le-a­u aruncat pe cap războiul şi de care geme locul pretutideni. Speculanţii din Braunschweig, în urma măsurilor luate de comunişti contra lor, s’au­­ îndepărtat cu totul de Dzeu — adecă de Dzeu i s’au îndepărtat ei mai demult — dar acum fug ; şi de biserica Lui, fug şi-o ocolesa tem&n- , du-se de ea ca de foc. Sâ nu credeţi că se­­ tem poate de dojana sfinţilor din icoane. Nu. Se tem ei de altceva. Blestemaţii de­­ comunişti au ridicat chiar In faţa bisericii ,o , spânzurătoare. Lemnele spânzurătorii sunt vopsite foarte frumos cu coloare roşie ca soara locului. Aci sunt aduşi din vreme In vreme oameni bănuiţi de speculă şi puşi­­ să-şi mărturisească păcatele şi să promită că se vor îndrepta In timpul acestei ciudate ceremonii, care se petrece după ieşirea din biserică în faţa mulţimei de oameni, cel pe­depsit e îmbrăcat într’un veşmânt negru, . I larg şi în mâna dreaptă ţine un steguleţ roşu pe care necontenit trebue să-l fâlfăe în vânt,­­ în vreme ce de­asupra capului de­ asemenea ■ se mişcă necontenit ştreangul atingându-i creştetul și făcându-l să tresară.­­ ­ Se spune că leacul acesta al comuniştilor . ’ e de fapt, foarte bun contra acelei patimi şi Î i vindecă sigur. ARhS’raRn » powr Frcţi Români, , Cu cal mai viu regret de a nu vă fi putut saluta la Turin din cauza ocupaţiunilor meie profesionale, per­­miteţi-mi să vă urez ban venit de aci dela picioarele acestor munţi — cari îmi amintesc Carpaţii voştri şi Alpii Transilvaniei liberate cu sângele sol­daţilor voştri, al eroilor voştri. Ah, scumpi Români, vă iubesc încă ca odinioară, îmi aduc aminte de a­­cea simpatică delegaţie română, care a luat parte la primul congres inter­naţional al studenţilor din Turin, de acei tineri catuaiaşti, cari au trecut prin a noastră „Via Roma*, şi In piaţa „Han Carlo“, şi sub porticele istorice. Aceasta era in 1898. Pentru mine aceasta este o amintire de ieri, deşi au trecut 23 ani. Şi atunci noi am făcut manifestaţion­ naţionale şi pa­­triotice. Am ales atunci ca vice-pra ’şedinte al scoţiei italiene al societăţii „Cord» Fratres* au Triestiaa şi ro-­ mânii au ales pe reprezentantul lor un fiu al Oradei-msri. Şi primul a­­cesta , mai târziu, plătea la Triest îndrăzneala sa cu 25 de zile de În­chisoare, fiind apoi îndepărtat cu toţi amicii săi din toate universităţile Austro-Ungareiei. Dar astăzi Triestul este al nostru iar Transilvania, Banatul şi Bucovina sunt ale voastre . Îmi amintesc de asemenea călătoria noastră in România in 1902... Este o amintire neştearsă din viaţa mea ! Coboram la frontiera voastră şi ne opream la fiecare gară şi ţăranii vo­ştri In frumoasele lor costume naţio­nale ne cântau imnurile lor, iar copiii voştri ne aruncau flori, acope­­rindu-ne cu ghirlande... Călătoria a fost lungă şi am fost epuizaţi nu de ob­oseala ci de manifestaţiunile de iu­bire fraţească ! Dar iată-ne în gare din Bucureşti şi iată-ne strecură idla­­ne prin mu­ţimea de o sută de mii de cetăţeni, cari strigau, cari cântau şi­­nu purtau un triumf. Da, un triumf, pe noi oameni necunoscuţi­­, dar Românii vroiau să ne facă această­­ mare cinste, fiindcă noi eram fiii Ita-I­liei, ai „oraşului“ etern, de unde to­taiul Traian a plecat într’o zi pentru a învinge pe barbari şi a fonda Ro­mânia, sora noastră de sânge şi de credinţă. De aceea în Mrea-mi locuinţă din Aosta, în faţa marilor Alpi Penini, am consacrat o cameră amintirilor acestei călătorii în România. Veniţi să vedeţi şi veţi găsi acolo tot felul de costume şi amintiri mă­runte dela serbările din Ploeşti, Bu­cureşti, Brăila, Sinaia, veţi găsi acolo portrete şi fotografiile vizitei noastre la ş­coala Naţională de „Poduri şi Şosele“, dela întrunirea de la Ateneul din Bucureşti, unde am avut cinstea de a propune împreună cu concetă­ţeanul vostru dl Ing. Remus Iliescu, fondarea Ligii italo-română, veţi găsi acolo diplomele de onoare ce au binevoit să-mi de soc. „Voinţa* şi a „Lucrătorilor în fier şi lemn* şi Ate­lierul militar central, şi @po. „Ioan Cucuzel* şi „Mina şi Pădurea*; veţi găsi acolo scrisorile voastre, cărţile­­ şi toate amintirile chiar florile, pe cari mâini gentile au binevoit să mi­ le ofere ... Astfel am trăit timp de mulţi ani, cum a zis Cardusei: „tra le compiante memorie e le eterne spe­ranţe*. Şi apoi a survenit teribilul uragan, marele război al Naţiunilor şi atunci am observat o carte etnografică — pe care mi-o dăduserţi voi — cu „explicaţia culorilor*, din România­­mare şi v am trimis la numele Ita­liei un apel şi un salut frăţesc, şi tuturor cari îmi spuneau: „Românii vor face la fel cu Spaniolii“, le ră­spundeam: «Nu, Românii îşi vor lua parte în acest război; nu, Ro­mânii îşi vor varsa sângele pentru sfânta cauză a naţionalităţilor opri­mate. Românii au participat cu sângele lor alături de marile Puteri, cari lup­tau pentru independenţa popoarelor şi ei au învins în Garpaţi şi în Olte­nia şi toţi prizonierii români din Ru­sia s au adunat sub drapelul Patriei, şi la Mărăşeşti şi in alte multe lo­curi, cari au fost stropite cu sângele lor, s-au acoperit de glorie. Dar forţele teribile şi mult supe­rioare ale inamicului au Învins «drep-­ tot“ şi „valoarea“, astfel că o marei parte a României şi Capitala ei, au fost îngenunch­ată de aceşti «boşi, lacomi, de a fura grâul, petrolul şi toate bogăţiile noastre naţionale. Ah, ce-au făcut atunci Românii, aceşti domni descendenţi din legio­narii romani? Ei au ficat îaet un imens serviciu marilor puteri, cari­­i uitau... ei au preferat mizeria, foa­mea, moartea ... şi focul a distrus marile voastre depozite de petrol, a­­ceastă imensă bogăţie, care a costat patria voastră, mai mult de 200 mi­lioane de franci, şi fi­surrile se ridi­cau peste munţii de grâu, până la cer, in timp ce o mulţime da soldaţi, bătrâni, femei, copii — cu lacrimile in ochi, dar cu speranţa In inimi — îşi părăseau oasele, şi frumosul şi scumpul Bucureşti, care era numit «un colţ al Romai.“ Dar scânteia speranţei a strălucit pe malul Benei, când deputaţii, sena­torii şi directorii de ziare din Româ­nia, s’au într’unit la Paris, pentru a fonda­­România*, care a fost pentru voi — scumpi fraţi Români — în zilele de durere şi de tristeţi, ceea ce a fost pentru noi „irîdenti“ lampada vot­va* din mormântul lui Dante. «România* publicată la Paris 1 (Urmare pe pagina II-a„ Frăţia italo-română Discursul dlui Eflsto Giyllo-Tos, prezidentul soc. „Corda- Fratres" cu^prilejul vizitei românilor la Aosta Ungaria de Vest întregul conflict din Ungaria de Vest a fost provocat de gu­vernul maghiar pentru a înlesni lovitura de stat a legitim­tşţilor Primind ultima notă a Conferinţei Ambasadorilor, Ungaria a început să evacueze Burgenlandul de jandarmerie, nu însă şi de trupele neregulate cari sunt la dispoziţia fostului prim-ministru Friederik, care tot mai persistă în în­cercarea sa de a face din comitatele de Vest ale Ungariei o provincie inde­pendentă.­­ In acelaş timp, Ungaria a primit şi­­ a doua notă a Conferinţei Ambasado­rilor, trimiţând la Veneţia delegaţii săi pentru a lua parte la conferinţa cu Austria, care se ţine actualmente sub preşidenţia ministrului de externe al Italia. Mediaţiunea Italiei Ministrul de externe cehoslovac a în-­­­cercat să intervie pentru o mediaţiune în conflictul Austro-ungar, dar nu a reuşit, Ungaria preferind mediaţiunea­ marchizului de la Toretta, ministrul de externe al Italiei, care încă din timpul şederei sale la Viena, în cursul lunei Septemvrie, pregătise conferinţa de la Veneţia. "­­ Marchizul de la Toretta a asigurat pe cancelarul austriac şi guvernele celor­lalte ţări interesate că acţiunea sa va fi absolut corectă şi că se va limita la menţinerea pacei şi la respectarea tra-­ tatului de la Trianon. Faptul că la conferinţa de la Veneţia­­ nu iau parte şi Statele succesorale, este considerat în cercurile ungureşti ca o v­ictorie a politicei externe a Ungariei şi ca o înfrângere a aceleia a Micei­­ Antante, direct interesată în Chestia­ Burgenlandului. S­tagii materiale şi dreptul de pradă. Car­tierul general al trupelor aflate la dis­poziţia lui Friederich este la St. Gott­hard, sub comanda colonelului Hardy. Armata aceasta este formată din u­­nităţi, cari cuprind fiecare o companie compusă din 250 oameni, 10 mitraliere şi 50 de ofiţeri sau un pluton compus , din 50 de soldaţi cu arme, 10 grena-­­dieri, 2 mitraliere şi 9 ofiţeri. Totalul aşa zişilor voluntari se ridică la suma de 30.000 de oameni, cari constituesc însă numai o avantgardă, guvernul ungar având gata de luptă 80.000 de oameni cu cari să poată da lovitura de Stat pentru readucerea pe tron a exregelui Carol. Ce urmăreşte Ungaria? Prin refuzul iniţial de a evacua co-­ mitatele de Vest, prin luptele provocate­ cu austriacă şi în urmă prin evacuarea ■ numai parţială a teritorului cedat Au-­ striei prin tratatul de la Trianon, Un-­ garia a urmărit şi urmăreşte un conflict­­ armat în Europa centrală, conflict care­ să provoace o nouă conflagraţie euro-­ peană. , 1 Această politică are la spatele ei ac-]­ţiunea monarchistă, care are de scop­ reîntronarea lui Carol, prin provocarea­­ revoluţiei în Austria, revoluţie, care i-ar­­ aduce dezorganizarea completă a re-­ giunilor industriale şi panica economică. Urmărind în acelaş timp dezarmarea­ muncitorilor austriaci, cari sunt hotă-­ râţi a-şi apăra republica, să-i prezinte Europei ca comunişti şi să înlesnească astfel reacţiunea, care ar da legitimi­­ştilor putinţa să facă lovitura de Stat. Organizaţia armată In fruntea acestei întregi acţiuni se găsesc cunoscuţii legitimişti reacţionari: Friederich, Urmanczky, Szmrecsányi şi Szigray, cari lucrează sub influenţa di­rectă a fostului rege Carol, şi au la di­spoziţia lor o întreagă armată — ei spun că sunt insurgenţi , a cărei re­zerve sunt în cazărmile Budapestei. Voluntarilor le sunt date mari avan­ M. Sa Regina Maria Oraşul nostru are azi fericirea să salute pe M. Sa Regina Maria, care va onora cu înalta Sa prezenţă o re­prezentaţie a Operei naţionale din Cluj. Cu prilejul desvălirii statalei Sate in Oradea-man Al. Sa a avut prilejul să vadă puternica dragoste şi alipire a Românilor din aceste părţi ale ţării faţă de aceea care e o po­doabă a Tronului românesc. Nu ne îndoim ca şi primirea Sa In oraşul nostru va da prilej la aceeaşi manifestaţie de simpatie pe care M. Şi Regina o cunoaşte atât de bine din călătoria prin Ardeal a Familiei Re­gale Române. Nu numai dinastiaismul m­assal al Românilor dincoace de Carpaţi face să ţie pentru noi un prilej de sărbă­toare de câte ori Dinastia la contact cu el, ci conşti­nţa limpede că Dina­stia noastră e într’adevăr naţională, că membrii mărturisesc de mult ace­laşi ideal ca şi întreg poporul româ­nesc, îndeosebi nu-i român ardelean care să nu cunoască partea pe care M. Sa Regina a avut-o în îndrumarea Ro­mâniei pe calea care ne-a adus intre­bîrea neamului, desrobirea noastră, şi să nu fi auzit de înaltul simţ de jertfă de care M. Sa Regina a dat dovadă in războiul României. Credinţa Ei nestrămutată în biruinţa noastră, munca activă de fiecare ceas pentru realizarea acestei biruinţe, în­duioşarea şi dragostea cu care a cân­tat frumuseţile Ţării noastre, lacri­mile cu care a prins durerile poporu­lui, au făcut din Regina Maria fi­gura legendară a marilor aparini din trecutul Ţarii. Un popor întreg ştie azi că In în­treaga luptă pentru unitatea naţională nu avem o pildă mai frumoasă de credinţă, de abnegaţie, de jertfă, de­cât M. S. Regina României. Intru întărirea pe veci a legăturilor dintre dinastia noastră şi popor M. S. Regina a adus calităţi şi a diavor­­tat o operă pentru care-i vor fi recu­noscătoare şi veacurile viitoare, nu numai noi cei de azi. Scăderea valutei Greşita concepţie şi politică economică a guvernului ne-a dus la dezastrul valutar în care ne găsim, astăzi Continuă id în mod regulat scăde­­a­ta, leul nostru a ajuns si fie cotat pe pieţele streine numai a zecea parte decât era preţuit Înainta de război şi, Împotriva tuturor aşteptări­lor, această scădere se menţine a­­proape fără nici o variaţie. Nu s’a făcut nici o încercare pen­tru a se scăpa moneda noastră de attest dezastru şi, chiar dacă s’a făcut,­­ nu a dat nici un rezultat. Optimiştii scontau ridicarea valutei noastre in urma frumoasei recolte din anul acesta, al cărei surplus exportat, ar fi adus o schimbare in bine. Păre­rile opt miştilor au fost încurajate şi de faptul că exportul vitelor a fost lăsat liber, ca şi al aurului, acum în timpul din urmă. Nici unul însă din rezultatele a­­şteptate nu s’a împlinit, din cauză că la baza crizei noastre economice sunt cauze cu mult mai adânci şi a căror remediere cere şi sforţări mari şi o pricepere desăvârşită ! In urma războiului mondial s’au format mai multe State noui, în spe­cial în Europa centrală şi, marile ţări din spus considerând şi Statele moştenitoare ale fostului imperiu habsb­urgic ca State noui, le-a tratat în consecinţă. Ceiace a îndemnat puterile din Occident ca să trateze România în­tregită ca un Stat nou, deci firi nici o bază şi garanţie da soliditate eco­­nomici, a fost în primul rând repe­tata schimbare a politicei noastre e­conomice, apoi mărirea treptată a im­portului şi menţinerea la minimum a exportului, lipsa unei legislaţii eco­nomice îndrumătoare şi amestecul Statului, ca negustor, în viaţa econo­­mică a ţărei, amestec de pe urma că­ruia am avut paguba de miliarde. Astfel, am ajuns să avem astăzi o valută de aproape patru ori mai mici decât aceea când aceiaş fruntaşi ai guvernului încheia pacea de la Bucu­reşti, prin care eram aserviţi Germa­niei pentru zeci de ani şi aproape tot de patru ori mai mică decât cum era sub guvernul dlui Vaida, când tratatele de pace prin cari se recu­­noştea unirea nu erau semnate şi recolta agricolă a fost din cere slaba. Statele streine, deci capitaliştii in­dustriaşi şi financiari, evită contractă­rile cu noi din cauză că intreaga streinătate cunoaşte sistemul cu care a lucrat şi lucrează acest guvern­ al favoritizmului şi bacşişului, fiind nenumărate cazurile când s’au În­cheiat contracte oneroase pentru Stat, asupra cărora s’a revenit, ca apoi să fie din nou confirmate în arma stă­ruinţelor sau bacşişului. L­ass unui bogat echilibrat şi ma­rile greşeli făcute cu ocazia schim­bului rublelor şi coroanelor, c­ând s’a lădtat miiarde de lei pe monedă streină adusă în ţară prin contra­bandă, precum şi mare emisiune de hârtie monedă ca şi împrumuturile continui făcute mai ales la Banca Naţională, au contribuit deasemenea la scăderea valutei. Dar, ceeaca a influenţat mai mult la această scădere şi la menţinerea ei, precum şi la discreditarea mone­dei şi a Statului nostru în etrem­ătate, a fost risipa care s’a fâcut cu bonu­rile de tezaur şi mai ales nerespec­­tarea angajamentelor avute pe pieţele streine, prin neplata lor, ajungând a fi negociate cu o reducere de peste treizeci la sută. Din aceste cauze creditul nostru este nul în streinătate şi, ca toate­­bogăţiile pe cari le avem, neexploa­tate încă, nu putem eşi din criza în care ne aflăm din lipsa unei politici economice precise şi corupte a guver­nului actual, însăşi reprezentanţi guvernului în streinătate recunosc toate aceste gre­şeli, propunând soluţii pe care le-am arătat şi noi altădată ca salva­toare. Astfel, ataşatul nostru comercial din Belgia cere cu stăruinţă plata, cel puţin parţială a cupoanelor şi retragerea măcar a unei părţi din bonurile de tezaur şi a leilor din străinătate, reducerea personalului legaţiunilor cu cel puţin un sfert şi rechemarea misiunilor, dovedite a fi toate inutile. Pe lângă aceasta, interzicerea com­pletă a importului şi intensificarea exportului, prin toate mijloacele po­sibile, precum şi libertatea desăvâr­şită a comerţului intern şi extern, prin suprimarea favoritismului şi a bacşişului, sunt condiţiuni fără de cari nu putem nădăjdui îndreptare. Dela nouile impozite, cari până in prezent întâmpină atât de mari greu­tăţi in aplicare, nu putem aștepta mult. PUNERI LAPUNCT La secretariatul internelor se desco­pere zilnic noui fraude. Dl Tănăsescu — ca şi când slujba sa nu i-ar impune nici o responsabili­tate — va exclama iarăşi, cu naivitate, ca şi la primele: „nu mi-aşi fi putut nici­odată închipui aşa ceva.“ • Alaltăieri a avut loc un banchet dat de magistraţi în onoarea dlui ministru An­­tonescu şi a Cavalerului de la Deva. Participarea la­­banchet a fost însă obligatorie, probabil pentru că magistra­ţii au lefuri prea mari şi pot plăti ban­chete oricărui Don Quichotte.

Next