Patria, octombrie 1921 (Anul 3, nr. 220-245)
1921-10-27 / nr. 242
Claj * Joi 27 Octomvrie 1921 UN LEU EXEMPLARUL mai III. # Numărul 242 Congres,, naî totulbisericesc ăda Sibiu mmtmm m — Hotărârea menţinerii Statului Organic $1 a Şcoalelor Confesionale — Marele congres, dela Sibiu »1 bissiC ricei ortodox« din Transilvsna», re- l marâim cu părere de rău,noi n’aavut f »arte de o extensiune mai mare îc e presa noastră, aşa cum realama im- f portanta lui şi a hotărârilor aduse, a In timpul congresului Telegraful Roa mân n’a apărut din cauza greve’’, iar a darea de seamă pentru ziarul nostru c a întârziat de a fi trimisă. Până la publicarea unei dări de scamă mei t amănunţită a desbaterilor, ne vom s opri asupra hotărârilor aduse, care privesc menţinerea Statutului Orga- i nla şi menţinerea şcoalalor corfesio- nale ! Congresul dela Sibiu, ca şi coagrer sale de altă dată, a luat unsractar istoric, prin importanţa dezbaterilor * şi hotărârilor. Se ştiu sfdrţiinia, oara s’au făcut sub acualul guvern de a unifica or s ganizaţia bisericei naţionale. Iar'un mod pripit şi dintr’o tendinţă, pe care nu este locul de a o judece, actualul " * ministru de culte, a convocat în cursul anului pe reprezentanţii bisericei din , toate provinciile, spre a sa pregtis unificarea organizaţiei bisericeşte. Convocarea lor la Bucureşi n’a dus la nici un rezultat pozitiv şi s a terminat fără a 98 fi adus o hotărâre de bază. Faţă de tendinţa Marelui Sinod al bisericei naţionale din vechiul Regat, pe care o favorizesză guvernul, de a se impune organizaţia fraţilor de acolo , şi în celelalte provincii, Transilvania , mai intâi şi apoi şi Basarabia a au făcut rezervele cuvenite, aşa că in-stanţia de unificare n’a reuşit. încă dela ultima nonvocara din Bucureşti, reprezentanţii bisericei din Transilvania şi-au spus cuvântul hotărâtor prin presă,— ca Mitropolitul Neculae — că ei nu admit o calcare a Statutului Organic al lui Şaguna. După aceste lente pregătiri, s’a ţinut congresul dela Sibiu. Hotărârea de a se menţine Statutul Organic, a fost adusă cu unanimitate de congresişti. Legea lui Şigun» a făcut dovada istoriei în cursul unei jumătăţi de veac, de câte foloase poate să aduci nu numai organizaţiei bisericeşti, dar vieţii româneşti în genera. Pun ea se fac părtaşi la conducerea bisericei, toţi credincioşii de religie ortodoxă, corespunzând în felul acesta, nu numai unei organizaţii ideale de instituţie, dar şi idealurile democratice ale timpului. Precum a arătat istoricul ardelean dl I. Lupaş Statutul Organic îndeplineşte condiţiunea de a fi şi conservator şi democrat in acelaşi tmp, de a ţine la conservarea tradiţiei bariceşti, dar de a ţine pas şi eu vremea. Era firesc dar ca atât su guvernul Vaide, câtn- a d» pus în discuţie Statutul Organic, cât şi sub actualul guvern, reprezentanţii bisericei ortodoxe din Ardeal, sa formeze acel puternic zid de împotrivre la desfiinţarea legei şsguniane, care a fost formulată în rezoluţie congresuală la Sibiu. Dar dacă asupra menţinerii Statutului Organic, congresiatii au fost în unanimitate, menţinerea şcoalelor confesionale, a dat prilej la o lungă discuţie, din care insă a ieşit aceeaşi o hotărâre. Şcoalele confesionale, carei au fost în trecut t'ri^ '’’’Ituraîă a neamului românesc din Ardeal, autînnat îr. diafcujl» oamenilor politic!, în sensul de a fi satificate. Tendința] Btatificări este de multă vreme ga-’ nerală, la mai multe popoare, iar la vechiul Rsgat, der peste o j .»mitate de veac, de când au fost inroduse legile din apus, toată gospodăria ţării şi toate nevoile poporului, au fost lăsate pe sasma Statului. Statificarea, care în Franţa a urmat o cale vertiginoase, dă astăzi naştere la proteste unanime şi cei mai de seamă gânditori au arătat prin cărţi temeinice, că „etatizarea” este un mare neajuns al vieţii publice. Pornind de la aceeaşi concepţie de organizare, parte din oamenii noştri ■politici au întreprins şi pentru Ardeal, statificarea şcoalelor confesio-‘Poate. In congresul de la Sibiu, mai ai Ies graţie unei vaste şi documentate’!' Expuneri a d lui Valeriu Branişte,11 fostul şef de resort al cultelor, s’a ■ arătat că prin stetificarea plănuită p s’ar înstrăina poporul dela bunul mers , 5 al şooslei şi că şoosla nu ar mai fi o instituţie vie, o instrituţîe a popo- ^ rului, ci o instituţie moartă, ca mail, tot ce se afli sub directa şi „xolu-’î siva stăpânire a Statului. la După lungi discuţii congresul să-i dus hotărârea menţinerii scoalelor con-)r fesionale, care împreună cu cealaltă U hotărâre ralativ ia biserică, a îacu-’f nunet lucrările congresului cu o ope- ■. ră da cara va depinde întreaga viaţă, românească din Ardeal. i£ ■■■.......... Ift Nu putem încheia aceste raiduri de omagiu pentru congrasişti, decât, exprimându-le mulţumirea sufletească , pentru hotărârea pe care au luat-o de a se înfiinţi o Episcopie ortodoxă la Timişoara. Noua Episcopia va fi stră- jerul cel mai neadormit la graniţa noastră bănăţeană, pentru apărarea şi rispândirea culturei şi ve hei ere- f dinţe strămoşeşti. Convenţie itaio-unprâ?i Ziarul „S.?co!o* din Milano, opul ?âadu-se eu conferinţa deîa Veneţii,] constată că politica maistrului Dells|rorratta ss ab*ite dela aceea a antecs i ■oruluî său, coatele Sforza, care sori-i ieşea Mica Antantă, şi ciuta să ajute iLostri», împiedecând astfel uneltirile riolentei ungare. După „Secole între Ungaria şi Italia ar exista o convenţie secretă fună la cale de contele, Bethlen şi Della Torrette, care sprijineşte aproape triş acţiunea ungurilor pentru ievizui■ea tratatului de la Trianon. In legătură cu noua aventură a exregelui Carol, „Sacolo“ atacă politica şovinistă, care este atât da pătimaşe, ncât în ura contra iugoslavilor nu vrm să vadă pericolul Haabsburgilor. Dacă ar depinde da şovlniiştii Italieni scrie , Secolo“t Dregile Carol s’ar putea nmniiona liniştit atăt in Ungarh, cât şi tu Austria. Ş‘ şoviniştii s’ar bucura pintru că el end că numai în acord comun ca Ungaria ar putea tine in şah Jugoslavia.“ «Sscolo“ face atenţi politiciani italieni ca să se reţinălila intrigi, deoarece acestea au adus şi altădată nenorocire. Restaurarea Habsburgilor sau a vVitterbachilor ar fi favorabilă nuirai Germaniei în urma cărui fapt regiunile Tirol și Triest ar fi pierdute irevocabil de Italia, iar Fiume s’ar alipi la Ungaria. Italia are nevoe de o Austria tare, care să-și poată nen-j [ine independenţa, iar iridente maghară nu trebue încurajată, pentru afi aceasta a-' însemna periclitarea continuă a păcei. Proclamaţia lui Horthy După anstaten Ini Carol de Habsburg, regentul Horthy s'a grabt sa Idea o proclamaţie către poporul mai ghiar în care încearcă să desvinovăr * tastă nu numai pe guvernul unguresc, ci fî armata şi populata că ar fi avut vr’un amestecat în noua aventură a exrege al Carol. Atunci, cine l-a adus pe pământul Ungariei pe acest ultim habsburg care nu-şi poate uita tronul? Proclamaţia UH Horthy spune că „oamenii ţâră conştiinţă", care au „indus fi rătăcire pe rege", l-au convins să descalece in Ungaria, fără să le pese de primejdia in care aduceau ţara: războiul civil, ocupaţia străină". E, cum vedem, aceeaş tactică din partea guvernului ungurest pe care a urmat-o fl cu ocaziunea intâeloultari de Stat: ungurimea in deplin acord, cu un trup si un suflet, pregăteşti terenul revenirei lui Carol. Iar când se convinge că ar putea urma o ocupaţie streină, când încercarea va reuşeşti, se pune vina pe tăţiva „irresponsabili", iar guvernul şi partidele politice se spală pe mâni ca Pirat din Pont. Noi suntem deplin încredinţați că, încercarea readucerea lul Carol pe tronul Ungariei, nu s’ar fl produs atât de în grabă, dacă guvernul unguresc n’ar fl nădăjduit că azi va tntâmpina mal putină rezistentă din partea marei si micei Antante, decât în rândul I trecut. Dar acum în intervalul dintre cele două încercări propaganda imgurească In această direcţiune si potenţase şi mai ales dată fiind biruinţa punctului de vedere unguresc la conferinţa din Veneţia, guvernul din Budapesta afost dt convingerea că măru', de data aste, e copt şi-l pot culege fără nici o primejdie. Pentrucă de era slrctru voinţa guvernului unguresc de a na reprimi pe Carol, dela întâia tortură de Stat plănuită până la a doua era destui tmp ca guvernat şi parlamentar unguresc şi declare lipsit de ton pe ■ Cdol de Habsburg. Acesta ar fi fost singurul oct dove, altor că guvernul şi poporul unguresc ■ se disolidarizează de aventurile Habsburgului. N’au făcut o în trecut, şi suntem siguri, nu vor face-o nici acum. A doua nereuştă de a restaura pe Habsburgi şi odată cu et dualismul austroungar, nu va fi un motiv ca ungurii să nu lucrezi şi mai departe pentru acelaş ideal, luând şi pe mai departe, în deștrt, tratatul de pace. ------- Mresa franceză și întoarcerea lui Cars! Paris. — Presa franceză sxam?- : aaazî consecinţele pe care le-ar fi avut reuşita lui Carol la Budapesta „Journal des Debits* spune că re- ] staur&rea vet hei monarhii în Un- ■ garia ar însemna începutul revanşei gaimane. Nici o ezitare nu mai e cu putinţă. Mic® Antantă trebue sprijinită cu energie şi autorizată să recurgă fără întârziere la forţă, căci este vorba de existenţa fiecărui Stat] care o compune. După »Le Temps" întreprinderea lui Carol ar fi însemnat negaţiunea ’ tratatului dela Trianon şi tratarea unui precedent. S’ar fi susţinut că tratatul dela St. Garmaio şi cel dai» Versailles sunt susceptibile de a fi anulate. Primele efecte ale acestei teoriis’ar face simţ te la regiunea Adige-1 lui de sub anecă a celor două sau trei sute de mii da germani pe care tra-] tatul din St. German in separat de Tirol pentru a-l lipi la Italia. (ATR) iF«EiSÎ!i’ «MMHMBnmMMBll Oameni distraşi Mai distraşi decât toţi — se ştie — sunt profesorii şi artiştii. Dintre artişti poeţii şi compozitorii mai mult. DouS. probe .noip:_^G despre aceasta am cetit deunăzi în presa din streinătate ; una vorbeşte despre Gustav Mahler dirigent şi componist german, iar alta despre un profesor Guazzini din Livorno. Cel dintâi în tinereţea sa fusese dirigentul unui cor in Maaren. Era Insa cte luci din Kassel şi trebuia să facă distanţa cu trenul de câte ori mergea la probe. Odată îl aşteptară coriştii in zadar. Gustav Mahler sosise la gsrs din Kassel punctuos ca de obi-! cei, urcase în trenul ce avea KS. plece IC Münden și aşezându-se comod îşi vâri capul in partituri pierzându-se cu totul în lumea fermecaţi a tonurilor, .lotr’un târziu, cănd i se păru lui c’ar fi acum timpul să soioasei' I ln Münden, se uită pe geam și observa spre I marca lui surprindere ca sta încă frumușel ca și mai înainte in gara din Kassel. Artistul urcase Intr’unui am ultimele vagoane, cari atunci când nu era îmbulseala mare pe tren, erau desprinse. Calai si-: caz al profesorul Guazzini e ur-j mitorul. Aeesta fiind necăsătorit locuia 1&’ olaltă cu tatf.1 său și purtau gospodărie comună. Intr’o zi sa stinse obirânul și profe- sorul începu sâ facă preparativele de înmor- mântftto. Le-a lisat însă leslta şi-a plecat zorii din Livorno la Florența, fări să spună nimănui nimic. Ce se Întâmplase ? Avusese el o dragoste în tinereţe şi acum cetise într’un ziar că bărbatul acelei femei a murit. Vestea asta la bucurat aşa de mult că-şi uită cu totul de tatii său care zăcea pe caiafele şi plecă să-şi aducă l« sine pe subta inimii. 3V şi întors cu ea după mai multe zile, da; a fost primit de vecini cu huidueli şi blesteme. Era să umble şi bătut de nu-i scapa poliţia din manile lor. Prietenii sa îşi făcuseră pomană şi îngropaseră pe bietul bătrân, de care el din zăpăceală şi fericirea lui îşi uitase cu totul. AWWTASO * m** Acordul franco-turc Pads. — Dia Angara sa tslsgrafiazS, că acordul franco kaaiaSist a fost semnat în ziua de 20 Ooiemvrie. Franța ar fi acceptat o restificare a frontierei, care acum ar urma Bahwag-uî, Bagdad până la Berseroc. Presa francezi se bucură de Încheierea acordului, vizând In acest act prima etapă pentru restabilirea situaţiunei normale în Orient. Acordul su aduce nici o ştirbire drepturilor celorlalţi aliaţi in aceste regiuni. „Echo de Pariasrie, că aceasta ştire împusurătoare va arăta iul. Gacaris, că prima cordţiune pentru apropierea dintre Paris şi Atena, e acceptarea din parteaacesteia din urmă a condiţiunîlor, care ar permite restabilirea piei în Orient. EXPOZIŢIILE DE MOSTRE — Cu prilejul trenului-expoziţie cehoslovac — Expoziţiile de mostre de la Cluj şi Bucureşti au fost pentru o fericită ocazie pentru a ne da mai bine seama de bogăţiile ţării noastre şi de progresele pe cari le-a făcut industria naţională cu toată lipsa de încurajare. După cum am mai spus şi altădată s’au putut vedea, nu fără mirare, că multe din produsele cari treceau pe pieţiie româneşti sub diferite mărci streine, nu sunt altceva decât fabricateromâneşti, a căror origine fabricantul ■ nu îndrăznia să o mărturisească din ■cauza acestei lipse de încurajare. Ne putem uşor închipi că dacă în ţară aceste produse ale industriei româneşti nu sunt cunoscute, cu atât mai puţine ele ,pot fi cunoscute şi au predate in străinătate. Şi cu toate acestea avem zilnic atâtea exemple pe cari ni le dau vecinii noştri şi în special cehoslovacii, exemple pe cari le-amputea imita şi noi cu un succes sigur. I Cehoslovacii nu numai că au căutat că facă cunoscute produsele lor, ţinând î târguri de mostre la cari au invitat ■ toate ţările făcând fel de fel de avan- tagii vizitatorilor, dar acum s’au gândit I la un mijloc mult mai practic pentru I răspândiri, a acestor produse. Un tren de mostre li s’a părut cel mai bun. Deocamdată acest tren va vizita România şi Bulgaria. Un tren compus din 12 vagoane, fiecare vagon cu diferite produse ale marilor case industriale din Cehoslovacia, s’a oprit şi în Cluj. Desigur că am putut admira diferitele feluri de maşini agricole. Totfelul de modele noui şi practice, apoi diferite obiecte de lemn şi metal, lucrate artistic, obiecte de ceramică, sticlării, bomboane, etc. etc. A fost într’adevăr foarte frumos. Dar văzând toate aceste fără să vrei, ca român, faci o comparaţie cu ceea ce se fabrică la noi. Şi nu fără mulţumire am putut constata că multe dintre ele sunt inferioare produselor industriei noastre în speial sticlăria, diferitele produse argiloase, lemnăria, etc. Şi s’au făcut multe comenzi, negustorii au plecat mai departe cu carnetele de comandă pline cu fel de fel de adrese ale Firmelor româneşti. Ba încă au înfiinţat case de reprezentanţă în toate centrele comerciale din România. Şi produsele noastre sunt din ce în ce mai desconsiderate având marele defect de a nu purta marca streinătăţii. E într’adevăr o constatare dureroasă pentru noi, cu atât mai mult cu cât ne-am fi aşteptat ca în urma celor două târguri de mostre, negustorii sa-şi deschidă ochii pentru a putea vedea şi bogăţiile nostre. Dar aceasta nu e vina lor. Ei caută să mulțumească pe cumpărător. Ori cumpărătorul nu vrea decât mărfuri streine. Nu am fi avut nimic de zis dacă, s’ar fi comandat lucruri folositoare, lucrur a căror lipsă e foarte accentuată la noi. Ne întrebăm, care e cauza pentru care nu s’a făcut de noi acest lucru, mărfurile streine fiindu-ne şi aşa destul de cunoscute. Spiritul de iniţiativă nu lipseşte dar poate dintr’un spirit de economie aplicat totdeuna acolo unde nu trebue. Desigur că s’au temut guvernanţii ca sumele cari se aruncă cu diferitele propagande pentru susţinerea lor, să nu fie cheltuite pentru răspândirea și încurajarea industriei noastre naționale. Fi. Adunarea poporală de la Şeica-Mare întreaga circumscripţie manifestează pentru partidul naţional cerând îndepărtarea guvernului şi dizolvarea parlametului Dumineci, în 28 octomvrie s’a;£ ţinut o mare adunare poporală în comuna Şeica-mare, unde fruntaşii partidului naţional dini Al. Vaida, c M. Popovici, şi însoţitorii lor, depurtaţii dr Roman, Văleanu şi D. Mac, c au fost întâmpinaţi cu mari manife- staţii de dragoste din partea populaţiei. r In drum spre Şeica I Venind de la adunarea din Cohalm , fruntaşii partidului au fost întâmpi- fi naţi in comuna Frâna de întreaga populaţie. Din partea sătenilor a vorbit Nicolae Ţârano, arătând alipirea nedi ştirbită a alegătorilor faţă de partigul naţional. Din partea Saşilor din comună a vorbit preotul luteran. Au răspuns dar Al. Valdo, şi de- .putatul circumscripţiei, D. Roman, ] arătând el dragostea şi alipirea po- . poralul faţă de partid di putori con- e ducătorilor lui pentru a duca mai departe lupta pentru desturarea pri- mejdiilor cari ameninţă ţara din cauzei relei conduceri a actualului guvern. * In comuna Agăibirla fruntaşii partidului au fost întâmpinaţi de latreg poporul In haine de sărbătoara. Oas- peţi au fost bineventaţi de părintele Botezan şi da un ţăran fruntaş din , Agârbicia, dându-se asigurări că ale ,gătorii de aici, ca şi in trecut, vor fi neclintiţi in jurul steagului de luptă al partidului care are In truntsa sa ] oameni aşa da integri. La Şeica-Mare , înaintea unei asistenţe de peste * trei mii da oameni s’a deschis apoi adunarea din Şeica, unde a venit intriîg poporul (tiu Fâua, Agârbloiu ' şi satele învecinate. Poporul cu staa- guri şi muzici, Intimpină pe oaspeţi, salutăndu-i părintele Ivan care a făcut elogiile partidului naţional pentru marile şi frumoasele lupte din trecut, în frunte cu dnii Maniu şi Vaida, asigurând conducerea partidului de neclintită alipire a alegătorilor deaid şi in luptele viitoare. Răspunde dl Al. Vaida care mulţumeşte poporului din Şeica-Mare şi jur dragostea ce le-o arată, şi pentru lupta frumoasă ce au dat-o în acest aere la alegerile generale. Deschiderea adunfirii Fiind proclamat de president al adunării, părintele Nicolae Rusu din Sestad, arată scopul întrunirii şi aduce mulţumire partidului pentru marea luptă naţională şi democratică I pe care o poartă pentru binele ţării. Di cuvântul deputatului circumscrip-,ţiei. k .Cuviinţareadomnului dr Dionisîe Roman D sa face pe scurt istoricul partidului naţional, arătând stransa legătură dntre popor şi acest partid, ai cărui conducători a’au ridicat totdeauna din sânul poporului. Poporul, sub regimul votului uni- versal, are si datoria să se intere-f seze de sfacerila publice, pentrucă dels felni cam îşi arată voinţa popo-! ■ul trebue să sa orientăze şi guver-]aele. | Făcând istoricul regimului averes, ian arată cum și-a bătut acesta joc la marile cuvinte: munci, cinste, egalitate. | Vorbnd da schimbul coroanelor, da , reforma agrară, arată greșelile, notata guvernului comise în 1993 la mici probleme. Arată că dacă, toporul credt că partiul naţional nuaai are îndreptăţire să existe, s’o ipună pa faţă. (Întreaga adunare adiul partidul naţional şi pe fruntaşii lui) . Cuviinţarea dlui Al. Valda ’ Primit cu urale nesfârşite, dl Valda ■ voci luptele din trecut are partida-' 'U, şi vorbeşte în cuvinte mişcate de aurite mărite ale fruntaşilor deodată. Partidul naţional a luptat totdeauna pentru libertăţile politice ale poporul, şi nu înţelege si părăsească azi aceasta luptă când deplinul exerciţioi al drepturilor politice constitue fundamentul României-mari. Şovinismul de partid, introdus da regimul averessan, e un duşman al libertăţi! cetăţenilor, şi e! trebue combătut cu toata puterea. Ardelenii, Intrând în politica generală a ţării, au fate la început bina primiţi la Bucureşti; dar când cercurile politica da aici s’au convins, că noi suntem un partid convins democrat şi naţional, şi chiar intransigent in programul nostru, am Insaput a fi numiţi „mocţmvii.* Intransigenţa noastră n’a putut fi binevenită anelor», cari au lucrat cu Schuller, păgubind aşa de molt ţara. Arată, tu ce stă separatismul, cu care suntem acuzaţi, noi n’am cerut şi nu aeram dacît realizarea hotărârilor de unire dela Alba-Iulia, tocmai pentru a putea contribui real ?â’ consolidarea ţării. V. Arată, în ce hal au adun ţara aceia, care ne învinua de separatism, tocmai fiindcă s’au grăbit la o unificare forţată. Inches Intre marile ovaţii ale publicarii, arătând rolul din viitorul partidului naţional român. Cuviintarea dlui Văleanu Intr’o vorbire foarte popularii, dl Viteanu arată de unde via ciocnirile dintre partidele vechişi partidul nostru, insistând asupra mentalităţii păturii suprapusă din vechiul Regat, adevărata cauză a neînţelegerilor dintre partide. Arată că ţăranii din întreaga Românie gândesc şi simţesc pe o formă, eu şi uşor ne putam înţelege. Dar elementele de mai nouă origine românească, nu cunoscpoporul şi nu simţesc ca ei. Peste ei trebue să vină stăpânirea adevăratului popor românesc. Cuvântarea dlui M. Popovici Conducătorii Statala! sunt datori să asculte de voinţa poporului. ,Noi, ca partid, am consultat şi ne-am inspint mereu din voinţa poporului. Aşa au procedat în luptele trecute ale partidului, când alăturea cu poporul şi din voinţa lui am luptat pentru biserica, şcoala şi toate aşezimintele româneşti. Aşa tăcem şi azi. Văzând primejdia în care ne-a adus ţara un regim samavolnic şi lipsit de orice înţelegere a superioarelor interese ale „ţării, venim în mijlocul poporului, ca la rânduri strânse, să delăturăm regimul care nu ceremmă pe popor. Arată moiîveie pentru care mii tra* bus si cerem delăturarea actualului guvern. Nu din scop da partid, nu că am dori să venim la putere, ci fiindcă marile interese ale țârii sunt primej, ttuite prin metodele de guvernare a căror rezultata dezastruoase se resimt atât de adânc la noi." Arată puterea solidarităţii în trecut la care apelează * şi _azi. jj Păr. Ivan citeşte următoarea moţiune in aplauzele unanime ale azistenţei : Moţiune I Adunarea alegătorilor din Şeica'm«re şi jur, întruniţi azi la orele 30 d. a. în Piaţa mare, după ce au ascultat darea de seamă a deputatului Urmare din pagina II-a) Cuviinţarea pr. Man PUNERI LA PUNCT Ministrul comunicaţiilor îşi continuă inspecţiile. Pentru a-şi arăta însă marea încredere în căile ferate, la care se înregistrează numai o ciocnire pe zi, le face cu ... aeroplanul. * ’ Toată lumea ştie ce atitudine au luat Iugoslavia, Cehoslovacia şi alte State faţa de aventura carnistă, nimeni nu ştie însă ce va face România. Probabil că ministrul nostru de externe aşteaptă instrucţii de la Paris sau Londra.