Patria, noiembrie 1921 (Anul 3, nr. 246-269)

1921-11-25 / nr. 265

Cluj # Vineri 25 Noer UN LEU EXEMPLARUL A&ai III. # Număr­ul 265 ransformarea României, dar şi a franţei in marea revistă franceză „ Revue Breut“ sub semnătura Lem Thérenin, sa publică un articol in legătură cu târgul de mostre din Bucureşti, care merită să fie relevat, pentru că pune in­­scutie, o problemă cere devine actuală. Este vorba de insuficienta informaţie pe care o au Francezii despre Români, de lipsa lor de simţ psihologic in negocierile comerciale cu noi, de depărtarea noastră de cartea franceză din cauza scumpetei şi de felul cum trebue Francezii să procedeze in România, pe care auto­rul şi cunoscuta revistă, le relevi cu o sinceritate şi preciziune, vrednice de laudă. Recunoscând că la târgul de mostre România a dat dovada că poate sin­gură să-şi furnizeze materiile şi obiec­­tele de care are nevoe, autorul arti­colului se grăbeşte să constate că după trei ani de când Francezii s’au instalat personal la Bucureşti, înre-i­nistres­c­ o pierdere, aproape zilnică,­ a influenţei franceze Explicaţia nu stă numai in schimb, unde Aliaţii poartă o mare vină, pentru că neve­­nind in ajutorul financiar al Româ­niei, discreditul monedei ei a favori­zat la exces interesele Germaniei. Explicaţia adevărată constă la relele metode comerciale franceze, in felul cum in alege Francezul pierderea şi intr’o serie de principii demodate, care nu mai cadrează cu condiţiunela lumii moderne. Aceste principii şi apucături invechte se manifestă mai ales In rapiditatea cu care Francezul vrea si aranjeze la România afaceri foarte avant­agioase, îa câte­va zile, după planul stabilit de­ acasă. Şi aici autorul face o caracterizar­e psiholo­gică vrednică de a fi tradusă cuvânt­­de­ cuvânt: „Corner­ciantul francez este omul care seamănă pufin, şi re­coltează la fel. Debarcat la Bucureşti sau in altă parte, el nu-şi dă seama că Românul n’are aceeaşi concepţie ca şi Francezul; că, pentru un locui­tor din ţările dunărene, da echiva­lează cu al nostru (francez) poate şi nu cu fără vici iată, că pentru el p­uşi nu este niciodată nici complect inchisă nici complect deschisă; că este prin natura sa indolent, are „ gustul pentru lungi negociafiuni, de discufiuni și șicane“. Dar autorul atinge o problemă foarte interesantă, care explică de ce Francezii pierd terenul la noi după război. Este vorba, la afacerile co­merciale, de tratamentul lor in do­minatori, căci Francezii, chiar după autorul amintit, vor să fie, nu aso­ciaţi la capital, ci oprimatori, nu părtaşi, ci sacrificatori, ai Romă­nilor, în întreprinderi. Comerciantul francez nici n’ascultă obiecţiunile Româiului, care vrea asociaţii de capitaluri, co­mitate unde să nu fie oprimat, o combina­ţie da unde el să nu fi ex­­clus. Francezul pleacă nemulţumit şi — aici ne interesează direct — ajungând în Franţa el antică Roma­nia şi înfăţişează pe Români ca „ne­serioşi“. Iată, dar, din mărturisirea unui francez, una din explicaţiile faptului că noi nu numai că nu suntem bine cunoscuţi in Franţa, dar că suntem înfăţişaţi în rău. Şi greşala aceasta trebue si se repete mult mai in mare de­ât ne închipuim noi, căci autorul insistă şi timid alarma că pe piaţa intelectuală a Rom­âniei cartea fran­cezi este Înlocuită cu cea germană, din cauza scumpete!, adaogi că nu se face nimic francez in România nici şcoli nici librării, din cauză „câ a’a otrăvit Franţa cu ştiri falsa de­spre România“. Autorul termină articolul făcând un apel ca acei Francezi o­ri vin in România să nu mai daspindă ca in­tr’o ţară de coloniziţie, d­oi aici, nade este o industrie in naşte,^ şi cea mai mare ţară agricolă din Eu­ropa, „există un trecut, tradifium, de oare ea este mândră, un sentiment patriotic intens, şi că ea vo­şte să trateze pe streia ca colaborator, iar nici decum ca stăpân*. Am institat asupra acestor obaer vafii spre a vedea că multe din gre­şelile pe care ni le atribuim nouă, cai da fapt !n sarcina altora mai mari darât noi-Des'g« că pe măsură ce România se transformă, trebue să-şi trans­forme şi celelalte ţări concepţia de­spre noi, căci dacă sa lotâmplă ne­potriviri de pirari, atât pe terenul ‘comercial cât şi pe cel intelectual, nu numai noi suntem da vină, nu mai sunt şi alţii. PUNERI LA PI­HCT Dl Argetoianu în discursul său de la Brăila ca să dovedească economia fă-* cută de guvern în alcătuirea impozitu­lui, a afirmat că, bugetul României este de 40 de ori mai mic decât acela al Franţei, transpunând în valută româ­nească cele, 40 miliarde franci ai buge­tului francez. Cu câteva zile înainte când leul cota 6 centime ar fi putut dovedi că bugetul Fran­ţei e de 60 ori mai mare decât al nostru. * De altfel suntem informaţi că dl mi­nistru de interne surprins însuşi de.... ingeniozitatea acestei socoteli s a hotă­rât să transpună bugetul nostru în do­lari, iar pe acela al Franţei în coroane austriace. După această socoteală bugetul ţării este numai de 83 milioane dolari, în timp ce al Franţei e de 10.400.000.­ 000.000 coroane, deci de 125.000 ori mai mare. Inteligenţa dlui Argetoianu­­— este nemăsurată. Cea mai mare forţă a lumii Cunoscuta revistă-mfgszin din Paris „/« sols tout** publicat în ultimul ei nu­măr (15 C­at.) răspunsurile,la un chestio­nar interesant. S’a adresat anume la o seamă de scriitori şi scriitoare, cu­getători şi savanţi francezi cu între­barea: care este cea mai mare forţă a lumii? Răspunsurile sunt foarte deosebite, se duc din extrem în ex­trem şi dau prilej la comi­ntarii cât­ se poate de utile în zilele noastre.­­ Paul Deschand, fostul preşedinte, al Republicei, a răspuns: „Bunul simţ, este conducătorul (maistrul) vieţii omeneşti“, scriitorul Pi­erre Mille, Dimotrath . Lucian Discavis : „Cea mai mare forţă a lumii? Dobitocia (stupiditatea) universală, de­sigur.* iNe lipse­şte Camille Flmmarion, dna Curie, drul Roux, Pierre Lorti. Doamna I Yvonne Sarcey, conducă­toarea rev. ,Les Am Ies“, răspunde Printr’un „apel umanităţii, care su­fere în timpul da făţă de o nemiloasă I criză de ego’s­m": „hitwdavlfr, dacă ancheta nu fine socoteală decât da părerea mea da a descurca haosul din noapte, mi-e tea­im! că întunecimea va rămânea vsş­­­­nică. Acest torent da consideraţii, I toate argumentele şi contra argumen­tele, soluţia car­za lor şi a efectelor, Iraţiunea raţiunii, puterea şi puterile, şi sfârşitul sfârşitului, şi Întrebarea­­ pentru ce se caută lumea, şi pentru ce faca citate este mută — toate sstaa trec peste puterile mele... „ Jur că nu cunosc forţele psihice, cari nasc evenimentele şi că nu cunos­c nici rolul exact al electricităţii în a­­facerea acessta... Jur că sunt ştiam to­­ată rău da tot când e vorba să decid care este importanţa bunului a muncii, a inteligenţii în lanţul eve­­ni­mante­lor, cari au făcut să se nască­­ conflictul universal, nici care dorinţă ’de bogăţie sau ce geniu de distrugere­ ar putea precipita soluţia­.. Ştiu nu­mai un lucruşor mic da tot. .că Cea mai mare formă a lumii este Drago­stea. Ori­cm ar fi catastrofele ome­neşti, siuciumurile, revoluţiunile, nu rezişti nimic acestei fiori divine, care creşte pe pământ şi conduce lumea: Dragostea .. Dacă fiecare soldat al marelui rîz­boi ar putea să vină să-şi dea votul său la anchetă şi dacă l-ai întreba: „Care este puterea ce ţi-a permis să ţii piept în zilele de restrişte ?...", tofi, ca un singur om, ar răspunde: „Dra­gostea !" Dragostea faţă de iubita sa, dra­gostea de ţara sa, dragostea faţă de mama b­ătrână, dragostea faţă de miauii pici, care-ţi seamănă, dragostea de clopotniţa bisericii, de vechea casă, plină de amintiri. Şi, pentru inimale superioare şi mistice, dragostea de Dumnezeu. Dar dragostea!... marea şi sublima dragoste, care dă bieţilor oameni iluziunea eternităţii în de­cursul celor câteva minute, câte le petrece pe pământ !... Şi dacă am aduce şi pe femei la votare şi le-am întreba şi pe ele la rândul lor şi dacă le am face si-şi mărturisească rezoanele curajului lor şi trebuinţa lor pătimaşe după devo­tament, ele ar răspunde încet de tot, cu devoţiune: »Dragostea !“ Sau poate că n’ar spune-o fiindcă viat natul lor a fost adesea mai tare decât voinţa lor. Câte eroine, pe cari le admiră istoria, n’au fost altfel decât dass de forţe misterioase, de superstiţii mişcă­toare, cari au izbucnit dintr’o inimă inundată de gingăşie : „îmi am băiatul tot soldat, ca tine“... Şi, gândindu-se la această fiinţă unică, câte mame nu se apleacă cu pasiune peste necu­noscuţii, cari ii seamănă! Pentru el.. pentru el... se gândesc ele încet. Şi zile şi nopţi începură a îngriji, a priveghi», a consola, a iubi, pe fratele de arme a aceluia, care ţ nea firul secret al dragostei lor... Şi câte mirese şi câte logodnice nu şi-au adăpat geniul de la aceleaşi isveare. Se poate spune că lumea a fremătat de dragoste sub obuzele marelui război. Bărbaţii, femeile, aruncaţi la mij­­locul destinului spre scopul acesta spăimlutitor: războiul, şi-au găsit calea lor a Dragostei, care le a dat aripi şi, cu toate că fatalitatea eveni­mentelor le-a întrecut puterile, ele au început din nou, in comun, dulcele miracol al Ioanei (D’Arc), au ecupat ţara cu puterea Dragostei... „Evident, inteligenţa, instinctul, munca, banul au avut partea lor in evenimentul formidabil (gigant), care a zguduit lumea, după cum vor avea-o la acelea, cari vor conduce unanimi­tatea la Pace... Dar, dacă răspund rău la numeroasele chestiuni ale re­vistei dv., cred cu tărie, că nu mă înşel atunci, când răspund la între­barea: „oare este cea mai mare forţă a lumii?“ cu răspunsul para resumi pe toate celelalte: Dragostea. In urma Dragostei fiinţelor cari su­feră ... şi la urma dragostei, scurt zis, încercăm, încetişor, să ajungem pe cărarea, către acea miraculoasă speranţă, către Pace .. Revista constată, că scriitorii che­stionaţi au constatat următoarele forţe bineficitoare ale lumii: Con­ştiinţa, Intelig­enţa, dragostea, munca, bunul simţ, voinţa şi bunătatea. Alte einci forţe, rele, aduc mizeria pe lume: Inerţia (neluerarea), prostia (stupiditatea omenească), frica, banul şi orgoliul. Cetitorii francezi au să-şî de­a ver­dictul asupra forţelor acestora bune şi rele. Ce ar scrie cetitorul român?..­ ­. Reconstituirea Poloniei Cor­fi­­tul polono-h­usn pentru Vilna a fost expus So- Cietăţei Naţiunilor de câtre delegatul polon Askenazy Noua împărţire a Europei a dat naş­tere la numeroase litigii între diferite ţări, în special cele nouă formate, pen-t tru anumite teritorii. Astfel, sunt îndeo­sebi cunoscute chestiunile : Silezia de Sus între Germania şi Polonia, Teschen între Polonia şi Cehoslovacia, Galiţia Orientală între Ucraina şi Polonia, Vilna între Polonia şi Lituania. Asupra chestiunei Vilna, delegatul polon Askenazy, a făcut la Societatea Naţiunilor un expozeu complet. Teritoriul contestat Teritoriul contestat între Polonia­ şi Lituania are o suprafaţă de 40.000 ki­lometri pătraţi. Pe acest teritoriu tră­ieşte o populaţie de 1.100.000 locui­­to­r, dintre cari 700.000 polonezi, adică 63 la sută din populaţia totală, 150.000 ruteni albi, 100.000 evrei şi 110.000 lituanieni, adică numai 10 la sută din populaţia totală. Capitala Vilna are 130.000 locuitori, dintre cari 96 la sută polonezi, 35 la sută evrei şi 21/1 la sută lituanieni. In teritoriul care încon­jură oraşul, sunt 58 la sută polonezi şi 41/* la sută lituanieni. Un mic istoric Această ţară a făcut parte din Polo­nia timp de patru secole, până la a treia împărţire, devenind pentru Polonia foarte scumpă, ceea ce este Bretagne pentru Franţa, Ecosse pentru Anglia şi Piem­ont pentru Italia. Gloria cea mai mare şi mai curată a Poloniei vine din această ţară în care s’a născut eroul naţional Koscinsko şi marele poet Ui­­kiewicz. Tot de aci este originar şeful Statului polonez, mareşalul Pilsudski. In 1915, germanii au ocupat Kovono şi Vilna, organizând pa lituanieni îm­potriva polonezilor. La sfârşitul lui 1918 bolşevicii ocupară Vilna şi îşi stabiliră aici grozavul lor regim sovietic, intervenţia Societăţei Naţiunilor, pentru * rezolvarea conflictului. Societatea Na­ţiunilor a dat însă, în mod provizoriu Vilna lituanilor şi Polonia ■ s’a supus. Lovitura Iul Z»l»‘qowski In Octomvrie anul trecut, generalul Zeligowski acela care a acoperit cu di­vizia sa retragerea Aliaţilor de la Odesa văzând că lituanienii vor să rămână la Vilna, îi bătu şi fu primit în oraş ca liberator şi a rămas acolo cu divizia sa­­fiind reţinut de populaţia care vede în el singurul ei liberator.­­ Lovitura generalului Zeligowski nu trebue considerată altfel decât ca un răspuns la tratatul de la Moscova. Regim de libertate Odată cu renaşterea ei, în primă­vara lui 1919, Polonia a bătut pe bol­şevici, ocupând şi liberând Vilna, ceia ce însemna începutul unui război care a costat-o peste 60000 morţi şi peste 200000 răniţi. Ocupând Vilna, polonezii au lansat un manifest prin care arătau că-i lasă toată libertatea de a decide de soarta ei, populaţia putându-şi organiza ast­fel consiliile comunale, justiţia şi şco­lile. Tratatul de la Moscova ■ ---....................... Aceasta era situaţia în 1920 când bolşevicii, înaintând asupra Varşoviei, au ocupat Vilna. Atunci, lituanienii­­voind să profite, au încheiat în luna­­ Iulie tratatul de la Moscova prin care­­bolşevicii le recunoaşteau Vilna şi teri­toriul ei. Insă, însă în August 1920 polonezii câştigă marea bătălie dela Varşovia şi atunci găsiră în rândurile inamicilor ar­mata lituană, fără ca să le fi fost fă­cut o declaraţie de război. Astfel, în timp ce lituanienii s’au adresat bolşevicilor, polonezii au cerut Din programul parti­dului ţărănesc In Bucureşti a avut loc, Sâmbătă şi Dumineca, congresul partidului ţă­­­­rănesc. A fost discutat programul par­­t­idului, pregătit de comistunt speciale. Cu privire la principiile constitu­­ţionale, ele sânt acele, pe care le pro­pagă şi pentru care luptă orice par­tid democratic şi naţional, asigurarea în legis afie şi guvernare, a manifes­tării voinţei naţonale; Introducerea In Constituţie a garanţilor drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti, şi asigura­rea dreptului minorităţilor etnice. In ce priveşte put­rea legiuitoare programul partidului ţărănesc prevede o singură Alanarr, aleasă pe baza sufrag­ului universal fără deosebire ie­s­e. Se ştie că la discuţi­a în co­misii a legei electorale partidul nostru I a susţinut, pe lângă dreptul de vot al­­ femeilor proclamat încă la Albe-luila, desfiinţarea Senatului. Ca un lucru nou programul ţărănist prevede un referendum popular, pentru unele Irgl votate de Cameră In cazurile prevă-i­zate anume In Constituţie. Se prevede asemenea un corp con-* sultativ pentru a asigura colaborarea­­ oamenilor competent In legiferare, o instituție asupra căreia şi-au expri­­­mit dorinţa de­ a se înfiinţa şi altei partide politice. Cu privire la marea problemă a­­administraţiei publice programul ţără­nist a adoptat în întregime punctul de­ vedere al nostru: auton­ata locală şi descentr­alizarea administrativă. Acu­zele de „regionalism“ se vede că pierd mer­i din valoarea argumen­tării, şi se recunoaşte tot mai mult adevărul pe care part­iul national l-a apărat mereu in vederea unei unificări temeinice.­­ P­ogramul ţărănist cere desfiinţarea Sigurante generale şi inocuirea ei printr-un corp de detectivi, cere servi­ciul militar de-un an. Noi nu prea înţe­legem rostul cererii ca după serviciul n­iltar tinerii asă-şi păstreze arma“, nici ctrerto, firi nici o specifisare, ca „Intervenţia armatii Intra rtoredv­­nea disordinelor interne să nu poată fi autorizată decât printr’un vot al ■ partamentului." Convocare Direcţiunea Partidului Naţional convoacă pe ziua de 27 Noemvrie, la Cluj, Comitetul executiv al partidului $1 pe deputaţii $1 senatorii Partidului Naţional. ECONOMII SAU RISIPA Noul împrumut solicitat Băncei Naţio­nale — Fiscul nu poate încasa impozitele In discursul său dela Brăila, dl Argetoianu — protestând împotriva acuzafiei de risipă ce s’a adus gu­vernului — a încercat si facă do­vada că politica economici a guver­nului a fost întotdeauna bazată pe economii. Şi i-a fost foarte uşor să dove­­dească acest lucru, făcând o compa­raţie Intru bugetul nostru şi al Franţei. De la djia ştim că un timp pe Franţa are un buget de 40 miliarde, guver­nul dlui general Averescu a acordat ţării un moft de buget numai de 100 miliarde. Şi pentru ca si fie şi mai precisa comparaţia, ministrul de in­terne a transpus bugetul Franţei in... valută românească, obţinând d­ferenta fantastici dintre 10 miliarde bugetul românesc şi 400 miliarde LEI buge­tul Franţei. Dacă transpunea bugetul Franţei In valută poloneză — de pildă — ar fi obfinut o dovadă comparată și mai puternici, pentru a afirma mi­­nimalitatea bugetului nostru. • * De acord cu dl Argetoianu, admi­tem si noi oi bugetul t^rii, e un băgatei, care afirmă In mod neîn­doios hotărârea guvernului de a face economii. Cam rămâne Insă cu cerererea de imprmut adresată Băncei Nationale? Cici a face economii bugetare, ca apoi să te lansezi in risipi da îm­prumuturi, este cel puţin tot atât sau poate chiar mai periculos pentru e­­chilibrul financiar al tării, decât dacă s’ar fi prevăzut din timp necesităţile cheltuelilor, şi s’ar fi înscris Intr’un buget mai mare. Credem că dl Argetoianu va re­­cunoaş­e că împrumutul de 500 mi­lioane solicitat Băncei Nationale, nu a fost trecut in... buget. Şi atunci cum mai poate fi vorba de economii când bugetul de 10 mi­liarde nu satisface cheltuelile spe­ciale de cari are nevoe guvernul? Va zice poate dl Argetoianu că arest împrumut este justificat de im­posibilitatea In care sa găseşte fiscul de a face încasările impozitare. Aceasta nu schimbă de loc aspectul lup­urilor. Cici este o totală lipsă de raţionament a se vorbi de economii intr’o gospodăria destrăbălată, In care veniturile sunt numai pe hârtie. A cui este vina că Încasările fiscale nu se pot face încă, nici azi după 5 lu­ni dela votarea reformei financiare şi a bugetului şi aproape de sfârşitul exerciţiului financiar? Şi apoi obligaţiunile ce revin In sarcina tezaurului din contractarea unui Împrumut intern, constituesc economii sau risipă ? Mai arată dl Argetoianu câte sine­­ouri cari împovărau tezaurul au fost desfiinţate la venirea guvernului dlui general Avere­sur. Cunoaştem rântecul: dl Argetoianu nu spune sineourile ce au fost des­fiinţate dar nu ne spune nimic de cele cari a’au înfiinţat in urmă. De altfel ori de câta ori am avut prilej, am divuntat opiniei pub­ice risipa pe care o face g­uvemul In pro­paganda sa in nouiie provincii şi pentru presă. N’ar face rău s’o lase mai domol cu politica da economii. Cel pupn la această chestiune guvernul e obligat să facă mai multă economie de . .. vorbi. EFEMERIDE • Zeii iizilor Panteonul rel­giei indice cuprinde 320 milioane de zei şi in tumultul acesta de mistice figuri se găsesc oale mai ciudate şi, fa­­taatice apariţii. La fiecare pas la ţara vizilor dai peste zei de toate soiurile, locurile sfinte sunt pline, înpara­te şi nu numai tem­plele ci chiar şi pereţii oaselor, pe ziduri, pe porţi, pretutindeni te întâmpină chipurile schimonosite în fel şi râ­i ale zeităţilor vide. Cei dintâi cu care face cunoştinţă vi­­z­­atorul strein în India sunt zeii şi nu­­arareori simte trecându-i fiori reci când vede figurile lor. Indul cel mai bigot n'ar fi în stare într’o via­fă de om să sa închine la toţi zeii săi. Cu atâta sumedenie de sfinţi cum st şi poată. Par’că noi ne închinăm la toţi câţi avem ?­­ Dintre zeii indici cel mai iubit o Ganes, zeul avutului şi al bucuriei. Semnele lui ca­racteristice sunt un pintene enorm şi o trompă de elefant. Cam tot de aceeaş dra­goste se bucurft şi zeul-maimuţă Hinu­­man care încet cu încetul s’a ridicat dela rolul unui maimuţe sfinte la zeul ocro­titor al vieţii caşnica. Orice oraş cu oarecare însemnătate trabue să ridice cel puţin un templu în cinstea acestui zeu. Da altcum zaii cei mai mari şi mai temuţi în India sunt doi: Vişnu susţinătorul şi Siva distrugătorul. Figurile zeilor în partea cea mai mare sunt tratate ca nişte oameni vii. Ia temple, dimineaţa totdeauna sunt îmbrăcaţi zeii, scăldaţi, puşi să se culce ca nişte copii şi nutriţi. Hiana o primesc din multele jertfe aduse de credincioşi iar preotul care-i nutreşte şi le poartă de grije nu se uită nici la sine, —­cum e de altfel şi firesc. ARISTARU & COMP. Guvernul şi criza Zaţul „Keleti Ujra?“ din Cluj, scrie in articolul de fond turnătoarele in legături cu ar­za politică : „Din orice punct de vedere privim situatia politică interni, recuno­ştem că a ajuns la punctul in care criza trebue rezolvată imediat. Guvernul Averescu a ajuns intr’o situaţie critică, în urma d­otsirului financiar şi in urma atacurilor con­centrate ale opoziţiei. Faptul că guvernul poate să se menţină, dovedeşte numai noroiul sau puterea acestuia, dar ţării ii poate cauza, prin acest fapt cele mai mari rele. Şi actualmente, când esenţa re­gimului de guvernare parlamentari se poate falsifica, la lipsa ga­ranţiilor legale necesare, orice gu­vern se poate lăuda ci reprezntă s­­oevficata opinie a ţarei. Dacă privim însă situaţia socială şi economică a ţării, trebue să consta­tăm că este foarte îngrijorătoare. Situaţia aceasta n-o schimbi nici faptul că dl Averescu va putea face pe câţiva deputaţi din opoziţie să se prezinte la deschderea parlamentu­lui. Este vorba de o nouă tactică, prin care ar voi să rezolveze criza, criza guvernului, dar nu a ţarei, care pare a fi numai pe plănui al doilea pen­tru guvernul, care din cauza intere­selor de partid, n’are timp sî se o­­cupe și cu alte chestii vitale.

Next