Patria, noiembrie 1921 (Anul 3, nr. 246-269)
1921-11-25 / nr. 265
Cluj # Vineri 25 Noer UN LEU EXEMPLARUL A&ai III. # Numărul 265 ransformarea României, dar şi a franţei in marea revistă franceză „ Revue Breut“ sub semnătura Lem Thérenin, sa publică un articol in legătură cu târgul de mostre din Bucureşti, care merită să fie relevat, pentru că pune inscutie, o problemă cere devine actuală. Este vorba de insuficienta informaţie pe care o au Francezii despre Români, de lipsa lor de simţ psihologic in negocierile comerciale cu noi, de depărtarea noastră de cartea franceză din cauza scumpetei şi de felul cum trebue Francezii să procedeze in România, pe care autorul şi cunoscuta revistă, le relevi cu o sinceritate şi preciziune, vrednice de laudă. Recunoscând că la târgul de mostre România a dat dovada că poate singură să-şi furnizeze materiile şi obiectele de care are nevoe, autorul articolului se grăbeşte să constate că după trei ani de când Francezii s’au instalat personal la Bucureşti, înre-inistresc o pierdere, aproape zilnică, a influenţei franceze Explicaţia nu stă numai in schimb, unde Aliaţii poartă o mare vină, pentru că nevenind in ajutorul financiar al României, discreditul monedei ei a favorizat la exces interesele Germaniei. Explicaţia adevărată constă la relele metode comerciale franceze, in felul cum in alege Francezul pierderea şi intr’o serie de principii demodate, care nu mai cadrează cu condiţiunela lumii moderne. Aceste principii şi apucături invechte se manifestă mai ales In rapiditatea cu care Francezul vrea si aranjeze la România afaceri foarte avantagioase, îa câteva zile, după planul stabilit de acasă. Şi aici autorul face o caracterizare psihologică vrednică de a fi tradusă cuvântde cuvânt: „Cornerciantul francez este omul care seamănă pufin, şi recoltează la fel. Debarcat la Bucureşti sau in altă parte, el nu-şi dă seama că Românul n’are aceeaşi concepţie ca şi Francezul; că, pentru un locuitor din ţările dunărene, da echivalează cu al nostru (francez) poate şi nu cu fără vici iată, că pentru el puşi nu este niciodată nici complect inchisă nici complect deschisă; că este prin natura sa indolent, are „ gustul pentru lungi negociafiuni, de discufiuni și șicane“. Dar autorul atinge o problemă foarte interesantă, care explică de ce Francezii pierd terenul la noi după război. Este vorba, la afacerile comerciale, de tratamentul lor in dominatori, căci Francezii, chiar după autorul amintit, vor să fie, nu asociaţi la capital, ci oprimatori, nu părtaşi, ci sacrificatori, ai Romănilor, în întreprinderi. Comerciantul francez nici n’ascultă obiecţiunile Româiului, care vrea asociaţii de capitaluri, comitate unde să nu fie oprimat, o combinaţie da unde el să nu fi exclus. Francezul pleacă nemulţumit şi — aici ne interesează direct — ajungând în Franţa el antică Romania şi înfăţişează pe Români ca „neserioşi“. Iată, dar, din mărturisirea unui francez, una din explicaţiile faptului că noi nu numai că nu suntem bine cunoscuţi in Franţa, dar că suntem înfăţişaţi în rău. Şi greşala aceasta trebue si se repete mult mai in mare deât ne închipuim noi, căci autorul insistă şi timid alarma că pe piaţa intelectuală a României cartea francezi este Înlocuită cu cea germană, din cauza scumpete!, adaogi că nu se face nimic francez in România nici şcoli nici librării, din cauză „câ a’a otrăvit Franţa cu ştiri falsa despre România“. Autorul termină articolul făcând un apel ca acei Francezi ori vin in România să nu mai daspindă ca intr’o ţară de coloniziţie, doi aici, nade este o industrie in naşte,^ şi cea mai mare ţară agricolă din Europa, „există un trecut, tradifium, de oare ea este mândră, un sentiment patriotic intens, şi că ea voşte să trateze pe streia ca colaborator, iar nici decum ca stăpân*. Am institat asupra acestor obaer vafii spre a vedea că multe din greşelile pe care ni le atribuim nouă, cai da fapt !n sarcina altora mai mari darât noi-Des'g« că pe măsură ce România se transformă, trebue să-şi transforme şi celelalte ţări concepţia despre noi, căci dacă sa lotâmplă nepotriviri de pirari, atât pe terenul ‘comercial cât şi pe cel intelectual, nu numai noi suntem da vină, nu mai sunt şi alţii. PUNERI LA PIHCT Dl Argetoianu în discursul său de la Brăila ca să dovedească economia fă-* cută de guvern în alcătuirea impozitului, a afirmat că, bugetul României este de 40 de ori mai mic decât acela al Franţei, transpunând în valută românească cele, 40 miliarde franci ai bugetului francez. Cu câteva zile înainte când leul cota 6 centime ar fi putut dovedi că bugetul Franţei e de 60 ori mai mare decât al nostru. * De altfel suntem informaţi că dl ministru de interne surprins însuşi de.... ingeniozitatea acestei socoteli s a hotărât să transpună bugetul nostru în dolari, iar pe acela al Franţei în coroane austriace. După această socoteală bugetul ţării este numai de 83 milioane dolari, în timp ce al Franţei e de 10.400.000. 000.000 coroane, deci de 125.000 ori mai mare. Inteligenţa dlui Argetoianu— este nemăsurată. Cea mai mare forţă a lumii Cunoscuta revistă-mfgszin din Paris „/« sols tout** publicat în ultimul ei număr (15 Cat.) răspunsurile,la un chestionar interesant. S’a adresat anume la o seamă de scriitori şi scriitoare, cugetători şi savanţi francezi cu întrebarea: care este cea mai mare forţă a lumii? Răspunsurile sunt foarte deosebite, se duc din extrem în extrem şi dau prilej la comintarii cât se poate de utile în zilele noastre. Paul Deschand, fostul preşedinte, al Republicei, a răspuns: „Bunul simţ, este conducătorul (maistrul) vieţii omeneşti“, scriitorul Pierre Mille, Dimotrath . Lucian Discavis : „Cea mai mare forţă a lumii? Dobitocia (stupiditatea) universală, desigur.* iNe lipseşte Camille Flmmarion, dna Curie, drul Roux, Pierre Lorti. Doamna I Yvonne Sarcey, conducătoarea rev. ,Les Am Ies“, răspunde Printr’un „apel umanităţii, care sufere în timpul da făţă de o nemiloasă I criză de ego’sm": „hitwdavlfr, dacă ancheta nu fine socoteală decât da părerea mea da a descurca haosul din noapte, mi-e teaim! că întunecimea va rămânea vsşnică. Acest torent da consideraţii, I toate argumentele şi contra argumentele, soluţia carza lor şi a efectelor, Iraţiunea raţiunii, puterea şi puterile, şi sfârşitul sfârşitului, şi Întrebarea pentru ce se caută lumea, şi pentru ce faca citate este mută — toate sstaa trec peste puterile mele... „ Jur că nu cunosc forţele psihice, cari nasc evenimentele şi că nu cunosc nici rolul exact al electricităţii în afacerea acessta... Jur că sunt ştiam toată rău da tot când e vorba să decid care este importanţa bunului a muncii, a inteligenţii în lanţul evenimantelor, cari au făcut să se nască conflictul universal, nici care dorinţă ’de bogăţie sau ce geniu de distrugere ar putea precipita soluţia.. Ştiu numai un lucruşor mic da tot. .că Cea mai mare formă a lumii este Dragostea. Oricm ar fi catastrofele omeneşti, siuciumurile, revoluţiunile, nu rezişti nimic acestei fiori divine, care creşte pe pământ şi conduce lumea: Dragostea .. Dacă fiecare soldat al marelui rîzboi ar putea să vină să-şi dea votul său la anchetă şi dacă l-ai întreba: „Care este puterea ce ţi-a permis să ţii piept în zilele de restrişte ?...", tofi, ca un singur om, ar răspunde: „Dragostea !" Dragostea faţă de iubita sa, dragostea de ţara sa, dragostea faţă de mama bătrână, dragostea faţă de miauii pici, care-ţi seamănă, dragostea de clopotniţa bisericii, de vechea casă, plină de amintiri. Şi, pentru inimale superioare şi mistice, dragostea de Dumnezeu. Dar dragostea!... marea şi sublima dragoste, care dă bieţilor oameni iluziunea eternităţii în decursul celor câteva minute, câte le petrece pe pământ !... Şi dacă am aduce şi pe femei la votare şi le-am întreba şi pe ele la rândul lor şi dacă le am face si-şi mărturisească rezoanele curajului lor şi trebuinţa lor pătimaşe după devotament, ele ar răspunde încet de tot, cu devoţiune: »Dragostea !“ Sau poate că n’ar spune-o fiindcă viat natul lor a fost adesea mai tare decât voinţa lor. Câte eroine, pe cari le admiră istoria, n’au fost altfel decât dass de forţe misterioase, de superstiţii mişcătoare, cari au izbucnit dintr’o inimă inundată de gingăşie : „îmi am băiatul tot soldat, ca tine“... Şi, gândindu-se la această fiinţă unică, câte mame nu se apleacă cu pasiune peste necunoscuţii, cari ii seamănă! Pentru el.. pentru el... se gândesc ele încet. Şi zile şi nopţi începură a îngriji, a priveghi», a consola, a iubi, pe fratele de arme a aceluia, care ţ nea firul secret al dragostei lor... Şi câte mirese şi câte logodnice nu şi-au adăpat geniul de la aceleaşi isveare. Se poate spune că lumea a fremătat de dragoste sub obuzele marelui război. Bărbaţii, femeile, aruncaţi la mijlocul destinului spre scopul acesta spăimlutitor: războiul, şi-au găsit calea lor a Dragostei, care le a dat aripi şi, cu toate că fatalitatea evenimentelor le-a întrecut puterile, ele au început din nou, in comun, dulcele miracol al Ioanei (D’Arc), au ecupat ţara cu puterea Dragostei... „Evident, inteligenţa, instinctul, munca, banul au avut partea lor in evenimentul formidabil (gigant), care a zguduit lumea, după cum vor avea-o la acelea, cari vor conduce unanimitatea la Pace... Dar, dacă răspund rău la numeroasele chestiuni ale revistei dv., cred cu tărie, că nu mă înşel atunci, când răspund la întrebarea: „oare este cea mai mare forţă a lumii?“ cu răspunsul para resumi pe toate celelalte: Dragostea. In urma Dragostei fiinţelor cari suferă ... şi la urma dragostei, scurt zis, încercăm, încetişor, să ajungem pe cărarea, către acea miraculoasă speranţă, către Pace .. Revista constată, că scriitorii chestionaţi au constatat următoarele forţe bineficitoare ale lumii: Conştiinţa, Inteligenţa, dragostea, munca, bunul simţ, voinţa şi bunătatea. Alte einci forţe, rele, aduc mizeria pe lume: Inerţia (neluerarea), prostia (stupiditatea omenească), frica, banul şi orgoliul. Cetitorii francezi au să-şî dea verdictul asupra forţelor acestora bune şi rele. Ce ar scrie cetitorul român?.. . Reconstituirea Poloniei Corfitul polono-husn pentru Vilna a fost expus So- Cietăţei Naţiunilor de câtre delegatul polon Askenazy Noua împărţire a Europei a dat naştere la numeroase litigii între diferite ţări, în special cele nouă formate, pen-t tru anumite teritorii. Astfel, sunt îndeosebi cunoscute chestiunile : Silezia de Sus între Germania şi Polonia, Teschen între Polonia şi Cehoslovacia, Galiţia Orientală între Ucraina şi Polonia, Vilna între Polonia şi Lituania. Asupra chestiunei Vilna, delegatul polon Askenazy, a făcut la Societatea Naţiunilor un expozeu complet. Teritoriul contestat Teritoriul contestat între Polonia şi Lituania are o suprafaţă de 40.000 kilometri pătraţi. Pe acest teritoriu trăieşte o populaţie de 1.100.000 locuitor, dintre cari 700.000 polonezi, adică 63 la sută din populaţia totală, 150.000 ruteni albi, 100.000 evrei şi 110.000 lituanieni, adică numai 10 la sută din populaţia totală. Capitala Vilna are 130.000 locuitori, dintre cari 96 la sută polonezi, 35 la sută evrei şi 21/1 la sută lituanieni. In teritoriul care înconjură oraşul, sunt 58 la sută polonezi şi 41/* la sută lituanieni. Un mic istoric Această ţară a făcut parte din Polonia timp de patru secole, până la a treia împărţire, devenind pentru Polonia foarte scumpă, ceea ce este Bretagne pentru Franţa, Ecosse pentru Anglia şi Piemont pentru Italia. Gloria cea mai mare şi mai curată a Poloniei vine din această ţară în care s’a născut eroul naţional Koscinsko şi marele poet Uikiewicz. Tot de aci este originar şeful Statului polonez, mareşalul Pilsudski. In 1915, germanii au ocupat Kovono şi Vilna, organizând pa lituanieni împotriva polonezilor. La sfârşitul lui 1918 bolşevicii ocupară Vilna şi îşi stabiliră aici grozavul lor regim sovietic, intervenţia Societăţei Naţiunilor, pentru * rezolvarea conflictului. Societatea Naţiunilor a dat însă, în mod provizoriu Vilna lituanilor şi Polonia ■ s’a supus. Lovitura Iul Z»l»‘qowski In Octomvrie anul trecut, generalul Zeligowski acela care a acoperit cu divizia sa retragerea Aliaţilor de la Odesa văzând că lituanienii vor să rămână la Vilna, îi bătu şi fu primit în oraş ca liberator şi a rămas acolo cu divizia safiind reţinut de populaţia care vede în el singurul ei liberator. Lovitura generalului Zeligowski nu trebue considerată altfel decât ca un răspuns la tratatul de la Moscova. Regim de libertate Odată cu renaşterea ei, în primăvara lui 1919, Polonia a bătut pe bolşevici, ocupând şi liberând Vilna, ceia ce însemna începutul unui război care a costat-o peste 60000 morţi şi peste 200000 răniţi. Ocupând Vilna, polonezii au lansat un manifest prin care arătau că-i lasă toată libertatea de a decide de soarta ei, populaţia putându-şi organiza astfel consiliile comunale, justiţia şi şcolile. Tratatul de la Moscova ■ ---....................... Aceasta era situaţia în 1920 când bolşevicii, înaintând asupra Varşoviei, au ocupat Vilna. Atunci, lituanieniivoind să profite, au încheiat în luna Iulie tratatul de la Moscova prin carebolşevicii le recunoaşteau Vilna şi teritoriul ei. Insă, însă în August 1920 polonezii câştigă marea bătălie dela Varşovia şi atunci găsiră în rândurile inamicilor armata lituană, fără ca să le fi fost făcut o declaraţie de război. Astfel, în timp ce lituanienii s’au adresat bolşevicilor, polonezii au cerut Din programul partidului ţărănesc In Bucureşti a avut loc, Sâmbătă şi Dumineca, congresul partidului ţărănesc. A fost discutat programul partidului, pregătit de comistunt speciale. Cu privire la principiile constituţionale, ele sânt acele, pe care le propagă şi pentru care luptă orice partid democratic şi naţional, asigurarea în legis afie şi guvernare, a manifestării voinţei naţonale; Introducerea In Constituţie a garanţilor drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti, şi asigurarea dreptului minorităţilor etnice. In ce priveşte putrea legiuitoare programul partidului ţărănesc prevede o singură Alanarr, aleasă pe baza sufragului universal fără deosebire iese. Se ştie că la discuţia în comisii a legei electorale partidul nostru I a susţinut, pe lângă dreptul de vot al femeilor proclamat încă la Albe-luila, desfiinţarea Senatului. Ca un lucru nou programul ţărănist prevede un referendum popular, pentru unele Irgl votate de Cameră In cazurile prevă-izate anume In Constituţie. Se prevede asemenea un corp con-* sultativ pentru a asigura colaborarea oamenilor competent In legiferare, o instituție asupra căreia şi-au exprimit dorinţa de a se înfiinţa şi altei partide politice. Cu privire la marea problemă aadministraţiei publice programul ţărănist a adoptat în întregime punctul de vedere al nostru: autonata locală şi descentralizarea administrativă. Acuzele de „regionalism“ se vede că pierd meri din valoarea argumentării, şi se recunoaşte tot mai mult adevărul pe care partiul national l-a apărat mereu in vederea unei unificări temeinice. Pogramul ţărănist cere desfiinţarea Sigurante generale şi inocuirea ei printr-un corp de detectivi, cere serviciul militar de-un an. Noi nu prea înţelegem rostul cererii ca după serviciul niltar tinerii asă-şi păstreze arma“, nici ctrerto, firi nici o specifisare, ca „Intervenţia armatii Intra rtoredvnea disordinelor interne să nu poată fi autorizată decât printr’un vot al ■ partamentului." Convocare Direcţiunea Partidului Naţional convoacă pe ziua de 27 Noemvrie, la Cluj, Comitetul executiv al partidului $1 pe deputaţii $1 senatorii Partidului Naţional. ECONOMII SAU RISIPA Noul împrumut solicitat Băncei Naţionale — Fiscul nu poate încasa impozitele In discursul său dela Brăila, dl Argetoianu — protestând împotriva acuzafiei de risipă ce s’a adus guvernului — a încercat si facă dovada că politica economici a guvernului a fost întotdeauna bazată pe economii. Şi i-a fost foarte uşor să dovedească acest lucru, făcând o comparaţie Intru bugetul nostru şi al Franţei. De la djia ştim că un timp pe Franţa are un buget de 40 miliarde, guvernul dlui general Averescu a acordat ţării un moft de buget numai de 100 miliarde. Şi pentru ca si fie şi mai precisa comparaţia, ministrul de interne a transpus bugetul Franţei in... valută românească, obţinând dferenta fantastici dintre 10 miliarde bugetul românesc şi 400 miliarde LEI bugetul Franţei. Dacă transpunea bugetul Franţei In valută poloneză — de pildă — ar fi obfinut o dovadă comparată și mai puternici, pentru a afirma minimalitatea bugetului nostru. • * De acord cu dl Argetoianu, admitem si noi oi bugetul t^rii, e un băgatei, care afirmă In mod neîndoios hotărârea guvernului de a face economii. Cam rămâne Insă cu cerererea de imprmut adresată Băncei Nationale? Cici a face economii bugetare, ca apoi să te lansezi in risipi da împrumuturi, este cel puţin tot atât sau poate chiar mai periculos pentru echilibrul financiar al tării, decât dacă s’ar fi prevăzut din timp necesităţile cheltuelilor, şi s’ar fi înscris Intr’un buget mai mare. Credem că dl Argetoianu va recunoaşe că împrumutul de 500 milioane solicitat Băncei Nationale, nu a fost trecut in... buget. Şi atunci cum mai poate fi vorba de economii când bugetul de 10 miliarde nu satisface cheltuelile speciale de cari are nevoe guvernul? Va zice poate dl Argetoianu că arest împrumut este justificat de imposibilitatea In care sa găseşte fiscul de a face încasările impozitare. Aceasta nu schimbă de loc aspectul lupurilor. Cici este o totală lipsă de raţionament a se vorbi de economii intr’o gospodăria destrăbălată, In care veniturile sunt numai pe hârtie. A cui este vina că Încasările fiscale nu se pot face încă, nici azi după 5 luni dela votarea reformei financiare şi a bugetului şi aproape de sfârşitul exerciţiului financiar? Şi apoi obligaţiunile ce revin In sarcina tezaurului din contractarea unui Împrumut intern, constituesc economii sau risipă ? Mai arată dl Argetoianu câte sineouri cari împovărau tezaurul au fost desfiinţate la venirea guvernului dlui general Averesur. Cunoaştem rântecul: dl Argetoianu nu spune sineourile ce au fost desfiinţate dar nu ne spune nimic de cele cari a’au înfiinţat in urmă. De altfel ori de câta ori am avut prilej, am divuntat opiniei pubice risipa pe care o face guvemul In propaganda sa in nouiie provincii şi pentru presă. N’ar face rău s’o lase mai domol cu politica da economii. Cel pupn la această chestiune guvernul e obligat să facă mai multă economie de . .. vorbi. EFEMERIDE • Zeii iizilor Panteonul relgiei indice cuprinde 320 milioane de zei şi in tumultul acesta de mistice figuri se găsesc oale mai ciudate şi, fataatice apariţii. La fiecare pas la ţara vizilor dai peste zei de toate soiurile, locurile sfinte sunt pline, înparate şi nu numai templele ci chiar şi pereţii oaselor, pe ziduri, pe porţi, pretutindeni te întâmpină chipurile schimonosite în fel şi râi ale zeităţilor vide. Cei dintâi cu care face cunoştinţă vizatorul strein în India sunt zeii şi nuarareori simte trecându-i fiori reci când vede figurile lor. Indul cel mai bigot n'ar fi în stare într’o viafă de om să sa închine la toţi zeii săi. Cu atâta sumedenie de sfinţi cum st şi poată. Par’că noi ne închinăm la toţi câţi avem ? Dintre zeii indici cel mai iubit o Ganes, zeul avutului şi al bucuriei. Semnele lui caracteristice sunt un pintene enorm şi o trompă de elefant. Cam tot de aceeaş dragoste se bucurft şi zeul-maimuţă Hinuman care încet cu încetul s’a ridicat dela rolul unui maimuţe sfinte la zeul ocrotitor al vieţii caşnica. Orice oraş cu oarecare însemnătate trabue să ridice cel puţin un templu în cinstea acestui zeu. Da altcum zaii cei mai mari şi mai temuţi în India sunt doi: Vişnu susţinătorul şi Siva distrugătorul. Figurile zeilor în partea cea mai mare sunt tratate ca nişte oameni vii. Ia temple, dimineaţa totdeauna sunt îmbrăcaţi zeii, scăldaţi, puşi să se culce ca nişte copii şi nutriţi. Hiana o primesc din multele jertfe aduse de credincioşi iar preotul care-i nutreşte şi le poartă de grije nu se uită nici la sine, —cum e de altfel şi firesc. ARISTARU & COMP. Guvernul şi criza Zaţul „Keleti Ujra?“ din Cluj, scrie in articolul de fond turnătoarele in legături cu arza politică : „Din orice punct de vedere privim situatia politică interni, recunoştem că a ajuns la punctul in care criza trebue rezolvată imediat. Guvernul Averescu a ajuns intr’o situaţie critică, în urma dotsirului financiar şi in urma atacurilor concentrate ale opoziţiei. Faptul că guvernul poate să se menţină, dovedeşte numai noroiul sau puterea acestuia, dar ţării ii poate cauza, prin acest fapt cele mai mari rele. Şi actualmente, când esenţa regimului de guvernare parlamentari se poate falsifica, la lipsa garanţiilor legale necesare, orice guvern se poate lăuda ci reprezntă soevficata opinie a ţarei. Dacă privim însă situaţia socială şi economică a ţării, trebue să constatăm că este foarte îngrijorătoare. Situaţia aceasta n-o schimbi nici faptul că dl Averescu va putea face pe câţiva deputaţi din opoziţie să se prezinte la deschderea parlamentului. Este vorba de o nouă tactică, prin care ar voi să rezolveze criza, criza guvernului, dar nu a ţarei, care pare a fi numai pe plănui al doilea pentru guvernul, care din cauza intereselor de partid, n’are timp sî se ocupe și cu alte chestii vitale.