Patria, ianuarie 1922 (Anul 4, nr. 1-21)

1922-01-01 / nr. 1

lbhij # Duffi^Bă 1 Ianuar CE LUI XEMPLARUL ,mmi iV # hum'âm'ta CINISM Cine a urmărit viaţa politică din ţara noastră, de la unire încoace, n’a putut să nu se izbească, aproape la fiecare pas, de cinismul de care dau dovadă cei mai mulţi cer ce au pretenţia să guverneze România Mare. Lipsa de sinceritate în materie de convingere politică este atât de mare încât declaraţiile făcute în publicitate, şi oarecum în mod obligatoriu, sunt uitate a doua zi, dacă nu sunt luate chiar în bătaie de joc de aceeaşi persoană. Declraţii principiare făcute în vreme de opoziţie, sau suplinite prin realizări contrare in vreme de exercitare a puterii. Laudele aduse azi în gura mare, între sunete de tobe şi trimbie, unei persoane politice, se schimbă mâine în cele mai cumplite ocări. Bărbaţi cu care ai elaborat în guvern un an sau doi, şi iai arătat ca pe un decor al ţării, mâine ieşind din guvern sunt arătaţi ca nişte şarlatani politici. Partide cu cari a colaborat, cari te-au sprijinit azi şi în cari ai văzut o speranţă a viitorului, sunt arătate ţării ca o forţă primejdioasă, distructivă, îndată ce nu ţi-au ma dat sprijinul sau nu mai ai nevoe de ele. Risipa ce s’a făcut cu banii ţiei sub guvernul tău, o arunci în Creacutorui ministru, îndată ce acela nu n fi e cu tine. Frângi solidaritatea unui partid compact şi puternic, slăbindu-i puterea de acţiune, şi-l acuzi tot tu că e vinovat că nu mai are puterea de dată, scuipi azi, lingi mâine, sau invers. Şi toate acestea au o singura concluzie : cine face aşa e băbat politic, om de viitor. N’are să răpundă nimănui, nime nu-l trage la ăspundere. Din potrivă, toată lumea i-o închină: iată omul politic de-o aşa mare abilitate, omul necesar politicei româneşti. Să faci orice, să negi uri ai tactat, dacă nu-ţi mai convine, nu-ţi ţii nici chiar cuvântul dat. Tot e posibil, totul e iertat zăului care iei să acapareze sau să ţină putere. In fericita noastră ţară. Dacă din întâmplare se găseşte un partid şi un bărbat politic ere repugnă aceste... uzanţe politice, e declarat om nehotărât care nu ştie ce vea. Să trăiască aceia cari ştie ce vreau: puterea. Căci aceasta singră o voesc toţi aceia a căror acţiune e nedespărţită de cel mai respingător cinim. Aceştia ştiu un singur lucru, îl vese, şi nedându-se în laturi de la nie un mijloc pentru a-i ajunge — îşi rang scopul. Ei se trăiască ! Ei sîngii arată rezultate pipăibile prin activarea lor. Că ce sunt şi cum aceste rezltate a acţiunilor celor plini de cinari puţin le pasă ! Cel puţin au fost putere, au fost miniştri, şi acesta e u un mare rezultat. In ţară la noi, în viaţa plitică românească dacă n’ai o bună clasă de cinism, n’ai ce căuta! Ar ajuns vr’odată dl Averescu la put© dacă şi-ar fi ţinut promisiunea solemn a „răspunderilor“ ? L-ar fi adu liberalii la putere ? Cinismul a fost necesar din partea bătrânului general: fără nici o hală, a tăcut în decursuul întregei sal guvernări asupra răspunderilor. Intr’un mare discurs al lui I. L . Brătianu, generalul era dolarat trădător de patrie. „Viitorul“ polica scrisori compromiţătoare, şi totuşi liberalii l-au adus la putere pe dl Aerescu, pt „trădător“, fiindcă aveai nevoie de omul, care să oprească reforarea larg, democratică a reformei atare din vechiul Regat. Și nu l-au atent exact câ timp a trebuit ca legea fie votată Apoi atacurile au reîncep.. Dl Tache Ionescu a fos un stâlp al guvernului Averescu, iar nu e atacat cu ultima furie de aceia, cu care a cola-,borât ca mâne, cine știe să fie din nou lăudat. Dl Goga vorbeşte de „trudul meu“ şi în numele acestui „paid“, prin care dsa a rupt soldaritatea rdelenilor, şi plânge de conducerea pejdului naţional, care e „nehotărâtă“, redându-i un răspuns afirmativ, pe placi său, asupra colaborărei propuse, şi clnea cinismului, spune, că nu dsa şi prietinii dsalt sunt vinovaţi, că ardeleniu reprezinţi forţa politică necesară în împrejurările politice actuale. Şi aşa mai departe ! Faci şi desfaci urmăriri scopuri pur personale, punând primiplile ca un simplu paravan ce pot fi oricâne, schimbat, iar la adăpstul lui să-ţ faci afacerile. . . Atunci eşti respectat, eşti arătat ca oforţă politică, ca unul de care trebue să se ţină seama pe viitor. Dar cinismul acesta nu e decât o floare otrăvitoare a unei rădăcini cu mult mai rele: lipsa oricărei responsabilităţi în faţa conştiinţă tale, care nu se mai orientează de mult după principiile etice ale vieţii private sau puublice. Da ! Avem atâta cinism în ţara noastră pentru că avem prea puţine conştiinţe. Nu mai sunt judecători în forul intern, cum să aşteptăm a-i vedea în cel extern ? 30^ Dl Goga face grozavul Dl Oct. Goga în drum spre Ciucea şi de la Ciucea, dă mereu interviewuri. Ţine cu orice preţ să se ştie că dsa mai înseamnă ceva în politici Ardealului, ceea ce, afară de dsa, nime nu mai crede. Dsa întinde mâna partidului naţional şi e nemângăiat de soarta Ardealului că noi nu am primit cu leşin de fericire colaborarea dsale. Acum vorbeşte în numele „partidului său“, şi spune senin că nu dsa va purta vina dacă azi ardelenii, nu mai reprezintă o mare forţă politică, fiind desbinaţi. Dar dl Goga, deşi om de acţiune, cum se proclamă sigur, uită să spună că aceasta acţiune a dsale a urmărit totdeauna scopuri destructive. In diferendul din 1911 a încercat mai întâi să spargă solidaritatea partidului naţional, sâ-i slăbească, deci, puterea de resistenţă in lupta cu ungurii. Nu i-a reuşit. A încercat a doua oară în 1919—1920, şi n’a reuşit decât să se contini.milă dnstrucţii Autoritatea partidului nostru a rămas aceiaşi, a dsale, azi nu mai are nici o trecere nici chiar la „amicii săi politici“. Acum încearcă să ducă ,pusa pe averescanii din Ardeal pe un drum de unde să nu mai fie reîntoarcere. Sperăm că nu-i va succede. Şi totuşi, eu un aşa trecut, dl Goga pune vina pe partidul naţional, noi am fi vinovaţi că Ardealul nu cântăreşte greu în cumpăna politică. Noi, şi mai ales şeful nostru, care... n’are nici o voinţă şi nu se ştie hotărî! Ce bine că dl Goga s’a hotărât totdeauna aşa de repede! Şi-a încheiat, la patruzeci de ani cariera politică. O vârstă la care de obicei se începe această carieră! 5 ţ Spania poate fi socotită cu cept : cuvânt o ţară industrială deoarecazece mii de oameni 25 sunt indus laşi, având în unele părţi, cum este ironia un procent de 75 industriaşi] In totul Spania are 60491 de laici, dintre cari numai în Catalonia nrt 14747. ţ ■ Printre celelalte industrii, cele mai ■ înfloritoare sunt: textilă, a mătisei, hârtiei și metilliririi"3. Industria bumbacului în Spania -doj sedă 2.300.000 fusuri de tors, ci trecami peste două milioane în Calabnia. Pentru ţeserea bumbacului tors i int 511000 de războae, lucrând peste o sută de milioane kilograme de buj bac. I Din aceste o sută de milioane de kilograme de bumbac, 40 ce îtrre-j buinţează pentru ţesăturile crude, 15] pentru stofe, 10 pentru broderii cu I Firele şi torsurile se lucrează în 1 278 fabrici cu 36.428 lucrători, ţuă- j turile in 632 fabrici cu 43 693 lucrătri, broderiile în 149 fabrici cu 7163 lucratri„.; în total 1100 fabrici cu peste 100 901 lucrători. L8m» si mSlasa. Inddustria lânei ocupă locul al cjoî-i lea în rândul industriei spaniole, con-! centrându-se mai mult orașelor Sabadell și Farrasa. In Sabadel sunt 66.200 fusuri peri-tru tors lâna, 56.500 pentru tors stamba, 3600 pentru răsucit, 1392 ateii« en t 'In■ j....... .Î.A . * (.1 ‘ ... CV.—... îfL’f si 2100 războae si 53.000 fusuri pen-j tru tors bumbacul. In Torrasa sunt? 112.000 fusuri de tors, 1500 războae de țesut, 80 pentru broderii, 3000 fuisuri şi 450 războae pentru bumbac. jj Industria mătasei se face mai mulţi în Reus şi este deservită de pastel 6001 de războae, 35 de fabrici, ţesăturile de mătase făcându-se în 42 fabrici, cu 2882 de lucrători. Industria fogattell Este una din cele mai vechi industrii] spaniole, având 75 de fabrici în 41 de localităţi, ocupând 2790 de lucrători. Ca o urmare a acestei industrii este aceia a artelor, grafice, putându-se tipâri aproape un milion kgr. hârtie pe zi, la care lucrează 6000 de lucrători, chimice pentru fabricarea cearei şi stearinei, a varului, gipsului şi cimentului. Are de asemenea numeroase fabrici de sticlărie, de petrol, de culori, de zahăr, mori, etc. Toate aceste industrii îşi au dezvoltarea cea mai mare în Catalonia şi până în prezent Spania, contrar celorlalte ţări industriale, nu suferă de criza șomajului. I gnatistia Spaniei Industria spaniolă este ista ain cale rval înfloritoare din Europa, în special In cfu ce privește industria textil . --------- PUffîRi LA PIHCT Dintr’o scrisoare a dlui Vasile Dimi-tropol către dl Argetoianu: „ Ţara este sătulă, nu numai de generalul Averescu ci şi de toţi generalii în general cari se leagă, in ocupaţiuni civile unde nu pricep nimic şi sunt nişte adevăraţi încurcă-lume. D’aia — se vede treaba — dl Bacaloglu s’a grăbit să iasă din armată, înainte de a deveni general. Când se va sătura, ţara, şi de colonelă „incurcă-lume“? Cronica literară ZAMOLXE d© Lucian Blaga Poetul Lucian Blaga şi-a luat locul în mod definitiv în literatura română şi timpul scurt în care şi l-a cucerit ca şi faptul că şi-a făcut intrarea fără trâmbiţarea zgomotoasă a unui critic, dovedesc, nu numai noutatea, cum s’a spus, ci originalitatea creiaţiei sale poetice. Noui sunt mulţi „scriitori“ azi, da’ Blaga nu face parte dintre ei şi supărarea unor pretinşi critici pe opera lui Blaga porneşte dintr’o confuzie nu numai estetică, dar — ceea ce este mai îngrijitor ! — şi logică. Ei confundă extravaganţa nouă cu originalitatea insoraţiei şi creaţiei şi dacă ar urma firul acesta de judecată alogică ar trebui să decreteze ca inexistenţi pe toţi scriitorii mari, pentru că toţi aceştia au fost originali şi dei neasemănaţi tradiţiei . . . istorice La cele două volume de poezii, Blaga vine să adaoge poemul dramatic Zamolxe pe care l-a întitulat „mister păgân“. Scris în forma de teatru, Zamolxe poartă această indicaţiune, pentru că se diferenţiază de piesele obişnuite. Originele teatrului modern şi contemporan însă, stau în acelemistere“ religioase, care reprezentau în evul mediu, diferite scene din Biblie şi care erau reprezentate pe lânigă biserici. Cum acţiunea lui Zamolxe se petrece înainte de creştinism, autorul i-a zis „mister", însă „păgâni“. Nu într’un foileton de ziar putem intra în analiza lui Zamolxe : sunt atâtea probleme care se degajează încât cer o analiză mai largă. Ne mulţumim deci cu o indicaţie generală. Zamalxe mai poate pută ca sub titlu: ,,tragedia Profetului“. Pofetul unei nouă religii vine în luptă cu rel giea veche a Tracilor : lupta dntre credinţa monoteistă şi credinţa politeistă. „ Tracii sunt în plină epocă a cre- dinţai în zei, când vine Zamolxe să profeseze credinţa într’un singur zeu, în Dumnezeul conceput orb. Magul, un alt personagiu al operei lui Blaga, reprezintă conservarea ve-! : chei credinţa şi speriat de ameninţa-: rea cu distrugerea ei din partea lui Zamolxe, pune la ede nimicire. D.;ni nimicirea cui? A omului care pro-; j fesează credinţa ? In felul aceasta însă se distruge' numai omul nu şi ileea, şi în luptă preocupă ideea, nu omul. Dar cum ,nimicirea ideei ? Altă cale nu este; jdecât de a introduce şi pe Zamolxe' între zei de a-1 transforma îa zeu, a- I ridica deci la rangul divin ţaţei, pen-: ■tru a salva divinitatea tracică. A-i acesta este aşa zisul „conflict“, deşii cuvântul nu se potriveşte pentru o. ;luptă, unde nu lucrează sentimentele o-bişnuite, ci imaginele abstracte. Zamalxe, gonit din cetate, din mijlocul poporului său, trăeşte la pustiu de şapte ani de zile, în vreme ce i se pregăteşte nimicirea şedinţei, prin ridicarea la rangul divinităţei. El se înapoiază în ziua când i sa ridică statuea de zeu şi în eliipa ceremonialului se repede k statuie, o dă.-* râmă, iar din mulţimea adunată, este lovit cu bucăţi din sfărâmături, murind din loviturile statuei lui profeţii. Sfârşitul acesta este de un dra-, ’ematism, care trece peste emoţiunele I îjobişnute şi care cere simţiuni in-f intelectuale, dacă nu abstracte. I Poetul Blaga, în afară de fondul I tragic al operei, creiază oameni, unde talentul este cu atât mai mare, cu cât sunt luaţi dintr’o lume până unde; inspiraţia noastră poetică încă nu au mers. Despre Traci se ştia foarte puţin, iar dela Daci, filolgii abia inuit mări câteva cuvinte, Blaga ridicăj «prin acest poem, un imn de slavă,.. t străbunilor noştri, intuindu-le viaţa, j fconcepţia de viaţă, atmosfera istorică, jj ! Atmosfera în care se petrece acţiunea este adecvată fondului filozofic, p in, acea sumbrietate, prin acea tărie, care ’ i se degajează din personagii. Cadrul încare se desfăşură acţiunea prin zugrăvirea templului, viiei pustietăţei, trezeşte în noi fiorul artei superioare. Şi apoi varietatea de personagii, întro lume , (cum să-i zicem ?) misterioasă! Zamolxe, o stană de piatră, in ireductibilitatea credinţei. Magul, prototi-J pul tăriei de fire, caracteristic Daci- ,lor; Cioplitorul grai, făuritorul Sta- tuei lui Zamolxe, subtil ca naţia Ini, versat în filozofie şi cu gândul la infinit; Vrăjitorul, în care se conectizează misterul. Iar în contrar cu ei, cu ," această lume de fier, în care se reprezintă o rasă şi un geniu, Elga, ca un artist stăpân pe tehnică şi cu simţul vieţei, iată personagiile care îndulcesc acţiunea, o înduioşează o moaie, prin frăgezimea de tinereţe şi gingăşia a Zemorei, fiica Magului sau ca duioşie copiilor. Este o justa punere fericită de cute ale vieţei şi de caracter diferite. Nu putem trece peste plasticitatea în zugrăvire. Explicaţiile scenice la Blaga sunt de o frumuseţe ca şi textul versulor. Iată cum este anunţat actul I: „(O paşteră căsată. Multe stânci şi amurg. Un stejar bitrân cu scorbură.)“ etc. Dacă mai adăugăm explicaţia că Zamolxe „se ridică şi din scorbura stejarului scoate un fagure galben“ îi stoarce şi-şi dă seama că e toamnă nou, avem înaintea ochilor o scenă plină de poezie, din explicaţiile scenice. Şi mai sunt multe exemple de felul acesta. Regretăm că nu putem cita, din lipsă de spațiu. Vom arăta însă de((imse»* pe pngies IH) Biblioteca Metern ASTRA liiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii *930427* Metalurgia și alte industrii . Este dezvoltată mai mult în Catalonia, unde se lucrează fierul, cuprul, plumbul și arama, după procedeele cele mai moderne. Numai în această regiune sunt peste 700 de ateliere cu 32.000 de lucrători. In regiunea de Nord-Vest sunt cele mai numeroase fabrici siderurgice. Mai sunt încă numeroase ramuri ale] industriei în care Spania deţine un loc] de cinste. Astfel: industria lemnului, industriiler Unificarea biiserică ortodoxă Discuţiile şi problema unificării bisericeşti— Presa I din Bucureşti rău informată — Şedinţele Constituantei — Proiectul de lege fundamentală — Discuţia pe articole — Delegaţiile din bisericile surori — Bazele unificării au fost aşezate in mod solid ! Dkauţiile, cari au avut loc zileia trecuta, la Bucureşti. In aşa zisa Constituantă s biaeueai, pentru a lămuri pa deplin problemele ca sa prin unîficarea bisericei ortodoxa din Roralia, au interesat, în largi mă- Isură, lumea noastră din Ardeal. Ua raport, şi numai sumar, al oalor pa- Itrasate îa Constituantă, justifici inta- I resul, care sa ivit îa jarul sec atei chestiuni, pa care, din cina ştie ca ! motive, anumita cercuri s’au nîzuît ni o pri'nta în colori cit mai întu' negate Sa para, că unii confraţi dala Bucuraşi, obişnuiţi a data scanda- lari şi a releva numai saaneîa penibile dai» adunările publice, au descins îa adunare« biaericessc», fără a ie dsbîăca da psaimite lumeşti, prin prisma cărora nu ss urmăresc, decât sicoidsnîe penibila şi şedinţe iurta- \ mnoiS'j. De fapt însă, la adunarea bigeriesassă din palatul Fundaţiei Carol) s’au petrecut lucrurile, cu totul altminteri, decât cum le-au înfăţişat ziarele. Prpsa bucureşteană n’a izbutit si ne dea nici mi car o icoana pnlidi, a discuţiilor, cari s’au desUs nott şi maimuţi a scos la iveală rezaltstsfat pozitive, la cari s’a ajuns Iată da ea găsim da potrivit a informa pe cititorii noştri despre «Coi lituania“ din jB«cureşti şi a desminţî, îi scaaas jvrfime, multa din lacositele n«ssooo- Stite, Ciri s’au răspândit. \ D rti jdpdiul amănunţit al uu'ficării \ rhiaofriiîîtptr oara i»m fanat o'iff-1 misie restrâasă (Ie 15 membri) al iaşizsei „Conaînaaite“, îa amsul unui întreg an, problema, oara preocupă fitt de viu pe toţi românii] ortodoşi, ajunse, îa toamna aceasta, I «ă fie dusă mai aproape de rezol vira. ] Es fu puaă îa d scufie, în sssiuass! I dia urmă a Sf. Sinod, unde fură] !chemaţi şi arhiereii din Ardeal, ca; I să-şi spună cuvântul. Fostul ministru ] ,da eolte dl O. Gyt, care Iul parte laj |discuţii!e aceste, îşi pracizl părerile1 sale, asigurând b serica ortodoxl de frsounostarea autonomiei, pe care nul [o avuse până acum. Punctul acesta câştigat, para fa de oaa mai mere] importanţă, îndeamnă Sf Sinod să| hl bareze un pmsot da legi funda-1 tmendalâ şi si întreprindă și pregi-| [firea unui statut da orga «zare, pa' jjesra biserica avea sl si-l voteze sin- 5 gură. Proectul fu trimis apoi congre[sul»i nostru dela Sibiu, care îşi făcu observările sale, in şedinţa dela 13 I Drcemvrie. I Constituanta dela Baaareşîi sa întruni la 16 Decemvrie. Da Ardssis’au prezentat I. P. Sa Mitropolitul Nicolae Bălan, episcopul dr I. Baid scu, protopopul dr Gh Popovieiu, jr asesorul dr Gh. Ciuhandu şi reprerzentanţii mireni, dniî V. Goldiş, Valer Branişte, I. Nedelcu, Gh. Dobrin, [ Aurel Lazlc, Vaier Moldovan şi Sil■ viu Dragomir. Da? i» om dintâiu ţsdinSă sn produseră câtăva fapt1, mii ÎBttratar, mersul norm*.! al şedinţelor. Comisii de 15, alaats* d» Constitîaară fare a luirat sub prezidenţia Mitropolitulu! Primet, nu avea niici un raport ca propuneri fixata prec . Exista, ca şi drept, ua pro act de togs fundementali, alcătuit da Sf. Sfoodan înţeLegeee ca ministrul de culte, da? acrst proiect căzu deodată on dimisiune dini Goga şi nu se ştia, nici cine va fi viitorul ministru, nici, cu atât mai puţin, părerea sa lăpsea»e privsşte noul raport dintre Siat şi l serias ortodoxă. Atunci 8*1 născu o discuţie interesantă. Câîiva praoţi din vechiul Rsg«t (PopiSîa-Moîio^ia, O. Laeaci, Gaorgasau ou.) «erurâ, aa să sa ia do bazi proiectul Sf* Sinod şi . să sa înceapă îad*tă discuţia. Ardelenii, la cari se ataşară şi ILssrabeni, cemră ca proiectul amintit şi hotărârile congresului dels S.biw să fie d:»te spre studiu comisiei da 15, pentrucă si. formulezo propuneri noui şi să prinpajra o tcmalia, pa cara să sa culideaacă unificarea. Aceasă din Urmi [părere buni, dlirice o susţinu cdmigrabil di Vaier Brasist?, care expuse, in linii gmarsle, ou o strălucită varvi punctai da vedara al bisaricii din Ardaal. Pârurielii Bejan din Basarabia, tofiţîră opinia bsaricii din provincia a sa, ou o rari demnitate și cu o logjw | jda fer, cars asp:In3@. r | jk (urmars i«« ^ ^ ramam SăptămSna petică ] RtaQiiiîu’ănd tvtntmMeU politii* mai importante din cursul stiplămănet! tare se îmhtt, secbse vă: 1. Pretenţia panelului avtrissan de a da semn di viată; 2. Stagnarea guvernului tntro batul de Incunătatl; 3. Aiu',ma in situaţie diftedlă a diai V. Brătiana. E fi adevăr mal puerilă cgltcfla pe \ icre o ma! face dl Averescu prin mier~\ vhvnrl ca urmare. Partidul său, fâov.t te poruncă, a ma in mod flms si st desfacă, de îtidoiâ se şef al nu mai era îa putere. Astăzi, „partidul poporulnlu nu mal trăeşte decSt In mintea sa șl a cătorva interesaţi. Ristut, s* prlmteas i spr? oite partid? şi chiar în spre guverna! dial Tjrhi iw seu. Dl Averescu vorbeşte de o mo for tate pari meritaţi, dar care nu prezintă nici-o omogenitate jj şi dovada o face trcerta unora din- tre parlamentari de partea dial Tachiţi lom'S'iH. Că di Ateressa se declarăs Măr«.'.-...?»» —tnrrrjGlsz --Whr*TM»- aSyW' gj de înţeles că d şt m frica d-saie de o mal da obdl odată m sokaiul eiec-j total Insă soluţia aceasta este astăzi serată de toate partidele police şi nu dl Avere sm are să se mai poată pmne voinţă alegătorilor. Guvernul dial Tachi Ionescu a fost şi in săptămâna care ss închse obiec- tul unui incordat sport din partea fl presei. Atâtea întrebări, atâtea fi răspunsuri, Incât el este mingea de aruncat intre ziare. In consituil de miniştri a pus în disnţiel probleme cărora nu le-a dat soluţii Mai interesantă a fost vizita ministru- lui de industrie la Camera de comerţ, unde a declarat că dă voe celui mai liber export şi că vi smmveghza la taxele de import. Export? Austa «fel programat economia al guvernului. Vom aştepta să vedem dacă noul gu- vern nu vrea să se deosebească (fel politica dlui Tiulescu. Al treilea eveniment este consterna-f rea pe care a propus-o conferinţa dlui I Vntilă Briîana Gsapea Constituţiei şli In care partidul liberal s’a manifestat de un temponarism care a ficat până şl pe dl N. larga ca să facă un apel contra tibriilor. Astfel săptămâna politică se închse cu o înfrângere aediul VMM Bradma și a partidului său. EFEMERIDE iiua manus Cât da îacăpătossra e măsura sufer'nUi omeasnti moarati, viaţa sub diferita chipuri. Zele trasura am cetit într’un ziar o infjrmaţe. Cuprindea destinat unui femei, un destin ca la fine să te cutremuri. Pa cotata Pomeraaiei, în localitatea Leba a adus marea două csdivro. Unul era al unui marinar tânăr de 18 ani din Teremiiide. Mama băiatului fusese înştiinţată de nenorocire şi venise a-i-şi ia copilul ca să-l îngroape în patrie. înainte cu trei săptămâni îşi îngropase altul, unul de 16 ani tot marinar, tot înecat şi acel». Marea, se vede c’o persecute. I-a răpit trei falori p^n’acum, unul în anul trecut de 20 de ani. B rbatul i s’a prăpădit într’o isforiă în urma explodîrii unui cazan, sânt doi ani da-atunci. Pe-o fată care era funcţionară in Mainz iau D 1" cinstit’o trupele negre de ocupaţie şi ,;eam câteva zile i-au aflat îa Riu cel-vul. Biata văduvă mai are trei copii: minor: unui dintre ei tubercuîoUc, situl idiot, al treilea încă e »lab şi bolnăvicios. Cei mari, cei sănătoşi s’au dus cu toţii. O altă mamă, o italiancă s’a făcut de-asemenea prin suferinţa şi jertfa ei vrednică să fie amintă. Ea a plecat din Tunis la Roma în nădejde si soldatul necunoscut ce-a fost înmormântat nu de mult acolo cu pompă regală, unul dintre cei doi feciori ai ei morţi în război. A ajuns Roma chiar în presesia festivităţilor şi-a petrecut toată noaptea în biserică rugându-se lângă sicriu. Dimineața când au voit s’o ducă de-acolo era moartă. ARISTAF-CU COMP.