Patria, ianuarie 1922 (Anul 4, nr. 1-21)

1922-01-18 / nr. 12

Cluj * Miercuri 18 Ianuarie 1922 UN LEU EXEMPLARUL Anul IV. # Numărul 12 jjerkovijc, €rnyei j/îrpai) 91 Vintilă jjratianu „ Prin noi înșine “ / j Deviza partidului liberal. f Toate celelalte partide politice sunt prezentate de presa liberală ca inca- pabile de a guverna; toate sunt pro-j scrise la palat; toate conspiră cu „streinii* , în contra intereselor româneşti, toate vând ţara şi bogăţiile ei „streinilor“; orice bancă neliberală, orice întreprindere industrială neliberală, e timbrată de streină şi denunţată ca aservită intereselor streine, deci ostilă intereselor naţionale. Deviza liberală, este şi rămâne: „prin noi înşine*! Opinia publică din fostul Regat vechiu e demult edificată asupra nesincerităţii liberale. Dincoace de munţi liberalii tot mai găsesc câte un naiv care — condus de însufleţire cinstită naţională, — le cade în mreje bizantinilor rafinaţi şi fără scrupuli conduşi de dl Vintilă Brătianu. Să vedeţi voi, ardeleni şi bănăţeni cinstiţi, ce perfidie ascunde deviza liberală: „prin noi înşine“! Ea e o faţadă tot atât de ademenitoare ca şi reclama cu bunele graţii ale palatului, cu omnipotenţa liberală asupra Regelui. Ce va să zică „prin noi înşine“? Va să zică: partidul liberal e singurul partid cu adevărat patriotic. El singur fericeşte neamul românesc prin sine însuşi, fă ă streini, fă ă neromâni. Mare forţă organizatorică e partidul condus de dl Vintilă Brătianu, mare e capitalul liberal, mare e puterea economică a românismului neaoş, a singurului românism de pur sânge, a celui reprezantat atât de iscusit de partidul liberal al dlui Vintilă Brătianu. Să rupem masca sulemeneler de reclamă naţională de pe faţa liberală. Iată realitatea. In conducerea centrală a partidului liberal ocupă un loc de frunte dl Berkovits, şeful celei mai puternice organizaţii evreeşti din ţară, alăturea de dl Ernyei Árpád, maghiarul. La conferinţa dlui Vintilă Brătianu, ţinută la Cluj, are asistat şi humărşi evrei şi maghiari. Nu expunerile de tablou, reacţionare şi spălăcite ale dlui Vintilă Bătianu, i-au întrunit. Nici pe aceşti maghiari şi evrei nu îi interesa mai mult conferinţa decât pe conferenţiar însuşi. Şi pe acesta ca şi pe neofiţii liberali evrei şi maghiari, adunaţi în jurul dsale îi interesa acţiunea partidului liberal şi profitul pentru partid şi prin partid. Dlui Vintilă Brătianu îi trebuesc ardeleni — fie şi ovrei şi maghiari — spre a distruge partidul naţional român. Maghiarilor lui E. Arpad şi ai dlui E. Berkovits le trebuesc afacerile cu ajutorul liberalilor. Dl Berkovits este unul dintrecei mai mari acţionari — dacă nu,chiar cel mai mare — ai Băncii Na- ţionale. A-l avea în organizaţia cen-| trală liberală e deci bine, folositor şi frumos pentru dl Vintiă Brătianu. 5 La Banca de credit român (Roth- * schild) prezident e dl Pherekide, mâ- na dreaptă a dlui Vintilă Brătianu. • La Banca Marmorosch prezident ei dl A. Constantinescu, mintea parti- * dului liberal, iar în consiliul de ad-jj ministraţie îl găsim pe dl T. Stelian, liberalul de salon, pe dl Duca fratele fostului ministru liberal, pe dl Banu aspirant de ministru liberal, pe ] dl Pillat, cumnatul dlui Brătianu etc. .Naţionalizarea prin liberali a întreprinderilor de dincoace de munţi se face de asemenea printr’o transacţiune simplă, prin liberalizarea alor 52% din capital, când se poate, iar totdeauna prin 52% de membri liberali în consiliul de administraţie. Cu ocazia ultimelor alegeri — în cari a căzut — dl Vintilă Brătianu s’a dears în Bucureşti să ţină adunări în sinagoge, făcând apel la „fraţii ovrei“. Pildele s’ar putea continua. Pentru astăzi credem însă că e suficient spre a dovedi că acel „prin noi înşine“ liberal e o simplă undiţă cu care liberalii pescuesc în tulbureală după români naivi. In „Viitorul* dl Vintilă Brătianu tună şi fulgeră contra „vânduţilor*, contra „finanţelor streine*, contra evreilor, contra maghiarilor. Totuş maghiarii îi sunt bineveniţi spre a aveaardeleni* în partid cu ajutorul cărora să încerce lupta de exterminare contra partidului naţional român. Şi pe evrei îi îmbrăţişează partidul liberal la piept, de câte ori îşi împărţesc afacerile cu liberalii. Aceasta se numeşte „cointeresare*. Maghiarul, ovbul în coloanele „Viitorului* suntstreini“ pentru liberali. Se schimbă însă în strănepoţi de ai lui Traian şi în „buni patrioţi“, „buni români“, îndată ce devenind liberali augmentează forţa politică şi cassa partidului — spre a contribui la cumpărarea aderenţilorromâni — ori când împărţesc tantiermele lor cu liberalii, E. Berkovits, E. Árpád ? Prin noiînşine? Ovreii şi maghiarii „liberali“ la conferinţa dlui Vintilă Brătianu, prin noi înşine ? Care e minciuna mai mare: deviza naţionalistă a liberalilor ’ ori internaţionalismul lor ? ] Sunt ei companiştii cointeresaţi ai lui Tata Traian ori ai dlor Berkovits, Árpád et Cie ? ( Rabindranath Tagore despre civilizaţia europeană actuală! •j‘ cnwTl1BfrfrnWiiv‘‘— Cine va vrea să fie informat de- spre starea actuală sufletească a oms- nirii va trebui să citească opera întitulată „Nafionalismul” scrisă de poetul, romancierul şi filosoful indic Rabindranath Tagore, cel care - după cum se ştia — a câştigat în 1914 marele premiu Nobel. R. Tagore a fost comparat cu psalmistul, cu sf. Augustin, cu Francisc d’ Assisi — vezi referada de Anglia a diai O. Notori (Luceai, XII, no 28). Dl Busuiogemu snunţă apariţia traduceri româneşti a „Naţionalsmului“, în timpul apropiat şi publică „Introdu- cerea“ dsale în „Lama ““ (Oct.—Noemvrie 1921). In noua „Biblioteca a Orizontului“ au apărut „poemele“ din zidul ,Mama şi copilul“ (Edit. „Kcmmeszeti“, Bucureşti, no. 5, 2 lei) scris de R. T. După cum vedem începem şi noii să ne interesăm de figura aceasta re- prezentativă din Indii, ascultind cum vorbeşte un „om nou simţ de respon- sabifitate. Câteva notiţe bgo- şi bibliografice vor prinde bine, pentru ca să se vădi? importanţa personalităţii lui R. Tin] Indii şi aiurea. Le iau după articolul din rev. franceză „Les Annales., subscris Henry D. Bimmy (23 Noamvr. 1815). R. T. s'a născut ia Calcutta, în 1861, ca fiul „marelui înţelept“ (m&haishi) Debmndranath T. şi ca nepoţel prinţuluiDwaiksnsth T.,amic al reginei Victoria a Angliei. Prima operă cu care s’a remanat tribul , a fost o operă muzicaă, pe care a compus-o b vârsta da 18 ani. De atunci începând a publicat o serie întregă de piese teatrale, romane, novele, poama şi studii sociologice, cari i-au preist renumele. Un european l-a descoperit şi — traducându-i în englezeşte — i-a lansat în lumea literară engleză. Invitat să viziteze Anglia a întreprins o călătorie — fiind foarte bine primit în Londra. In Paris a asistat la un corgres al religu-^ anilor, in 1912, reprezentând religia- nea sa, a cărui preot este totodată. După război ne-a cercetat Europa,’ .ţinând confarenţe în Germanis, in I Austria (Vans), ln Cehoslovacie (Prajga), mititând pentru ideile sale. Postul irlandez Jeats, care a prefaţat unele din operele lui R. T., constată, după spesele unui intelectual I compatriot al lui R. T., că poetul,oare scrie în limba bengali se bucura de o faimă mare în Indii. „Este tot atât de mare în muzici, precum este în poezie, iar versuţile sale se cântă din Occidentul Iodiilor până în Birmania, pretutindeni unde sa vorbeşte limba bea gali. Era celebru deja de pe când era de 19 ani... şi se joacă şi acuma în Calcutta piesele teatrale, pe cari le a scris scurtă vreme după aceea ...Tinăr da tot se inspira din natură și rămânea intreaga ziua ,în contemplare, în grădina sa; dar» 25 la 35, poate, vârstă, in care a simpi o mare durere, a scris cele mai frumoasa poeme de iubire ale limbuii bengali... mai târziu a ajuns arta sa şi mai profundă, toate aspiraţiile umanităţii se regăsesc in himurile acestea. Este cel dintâi dintre sfinţi noştri, care n'a refuzat si trăiască şi care a cântat viaţa, şi de aceea li dăm noi toată dragostea noastră... Acum cătva timp avea să citească la serviciul divin într’unul din templele noastre, cel mai mare din Caloutte, ţinut ' numai templul a fost plin, cu credinfcioşi urcat» char şi pe fereştri, dar 'nu puteai să circulezi nici chiar pe I străzile din împrejurime*. AU compatriot declară poetului. .Jeats: „In fiecare dimineaţă, la ora i trei, şi o ştiu fiindcă am văzut-o, se aşează imobil la contemplare şi nu se deşteaptă din meditaţiunea sa asupra naturii lui Dumnezeu decât după două ore*. Un frate al lui R. T. este un mare filosof, alţi doi din familia sa sânt artişti, poemele sale se cânţi, sub un ritm infinit de subtil, de o delicateţă intraductibilă in culoare şi o* invenţie metrici... opere de o cultură supremă*. In 1913 conducea o şcoală în Bengali. * In cele următoare va face cunoştinţă cetitorului cu vre-o câteva pasagii marcante din opera sa „Naţionalismul*) Le-am ales astfel ca să-şi poată da seama cetitorul de puterea da argumentaţie şi da so fi ol, care vibrează în paginele cărţii acesteia. *) M’am folosit de trad. 'germ. din edit. Karl Wolff am München. .........—iiii.. ..."i .. . .. n —f „Budha a rostit cuvintele (acestea) da dragoste îndurerata“, scrie Rolland în „Précuraeurs“ (169). „Toatelucrurile sunt copiii mei, toate suntimaginea Eului meu, toate izvoresc dhtr’an singur izvor şi sunt pftrfi ,&le trupuim meu. Da aceea nu pot să mi aflu repaos câtă vreme cea mai mică părticică din ce există nu fia ajuni destinaţia“. Această „dragoste bidurerată* budhista es.« tonalitatea îa care e ţinută opera lui R. T. O mare iubire fata de „om* şi fa[& da orice vietate, faţa da natura întreagă — o iubire aprofundată, care-şi gîseşte accente asem nitohra cu aceea trie americanului Walt Wiitman, după războiul de succesiune. „Naţionalismul“ este de cele mai multe ori identic la R. T. cu şovinismul, de aceea unele pasagii din cartea lui nu le va putea subscrie oricine. Sunt greu de definit limitele intre şovinism şi nationalism şi e greu de stabilit, până unda eşti indrepuţit să fii naţionalist şi de unde începe şovinismul. Ceeace pentru unul însemnează o faptă naţionalistă de prima ordine, pentru altul emanează dintr’un şovinism orb. Cel ce va da o definiţie corect a şovinismului, codificând totodată posibilitatea lui, ar găsi oul lui Columb pentru dispusiaaite actuale intre popoare. I Lucrarea lui T. fatilitează rezolvarea actstei probleme, da aceea este salutara in zilele noastre de lământari sufletești cam nu s'au mai dat până acum. T. este una din personalities marcante, care voia si nu dea o icoană fideli a confinate» omenești actuale. O verigi dintr’un laeț întreg. Leon Bourgeois, Fi. Foerstrr, Ni o iai, Wilton, A. Fance, R. RjUund — oncât de deosebit să fie unul de altul — tot aceeași tendingum,nu o au, sa pregătească sufletul omului vmoreec — sunt patagoniftii unei ere nouă In omenire. Nu-i opăcesc nici pe el maliţiile fi z.flamei fie, cari ţintesc „idealismul“ lui. Sa Invitat fi el, ca W.tson, sa to{i cei mari, luaţi la trai parale de fleeare etc.lnst de epitete ladrăsneţe, să cântâreascâ după merit această sporovăială fi sujeşte doar milă faţă de aceşti adversari. Este uşor, scrie R. T., si munceşti ,sentimentalism, nevrednic de un om (Urmarea pe pagina li a) Refacerea Rusiei Pantru refacerea Rusiei se va constitui un consorţiu al marilor State direct Interesate în această refacere Tratativelor începute la Varşovia între reprezentantul sovietelor, Karakhan, şi guvernul polon, li se dă o importanţă deosebită, atât în cercurile poloneze, cât şi în cele franceze, engleze şi germane, deoarece ele sunt preludiul unei înţelegeri internaţionale pentru refacerea Rusiei. Franţa, cea mai interesată în afacerile ruse din cauza enormelor sume de bani, pe cari le are plasate în fostul imperiu al ţarilor, a pus guvernului polonez condiţiuni stricte, conform punc- tului de vedere francez, înainte de înţeperea tratativelor. Astfel, se poate spune, că Varşovia ] nu joacă decât un rol de intermediare între Paris şi Moscova. AW»draga măritor puţini . Punctul de vedere al marilor puteri faţă de reluarea relaţiunilor cu Rusia şi sovietică este deosebit. Anglia, cea dintâi, fără a recunoaşteguvernul de la Moscova, a început tra-fative cu reprezentanţii sovietici, ajun- gând la încheerea unui acord comer- cial, condiţionat numai de împiedecarea propagandei bolşevice în imperiul britanic. Italia, la rândul ei, a încheiat şi ea un acord comercial, care, pe lângă această condiţiune a mai pus-o şi pe aceia a repatrierei prizonierilor italienii din Rusia. Singură Franţa a refuzat să încheee vreun acord atâta vreme cât sovietele nu vor da garanţii suficiente pentru recunoaşterea şi plata datoriilor pe carii le are de încasat şi pentru formarea unui guvern reprezentativ prin alegerii libere. r Refacerea! Pentru ca Rusia să se poată reface ,este nevoe de colaborarea tuturor ţărilor Europei şi a Americei, având în vedere imensitatea teritoriilor ruse ne- exploatate, cât şi a dezastrului adus de război şi revoluţie. Anglia este interesată în această re-r facere având cel mai bun debuşeu atât pentru capitalurile, cât şi pentru industria ei în concurenţă direct acum , cu cea germană. Franţa, în urma maşilor comenzi făcute în Germania, pentru refacerea ei, în urma acordului [reparaţiilor în natură, îşi vede industria pusă în stagnare şi, numai prin concesiuni mari în Rusia, mai poatenădăjdui la o îndreptare. Polonia, în urma presiunei puternice ■a cercurilor comerciale şi industriale, este silită să-şi schimbe politica faţă de soviete deoarece, ajuţi de capitalul francez ar putea contribui în foarte mare măsură la refacerea Rusiei. Aceleaş necesităţi îndeamnă şi Germania să stăruiască în această direcţie. Un consorţiu Cu toate deosebirile da vederi şi a duşmăniilor actuale, statele mari ale Europei se văd silite la o înţelegere pentru refacerea Rusie’, de pe urma căreia în primul rând ele vor avea de câştigat. In tratativele dela Varşovia s’a films părerea înfiinţării unui consorţiul al marilor ţări pentru refacerea imensei Republici sovietiste, consorţiu format din Anglia, Franţa, Italia, Polonia, Belgia şi Germania. Rămâne de văzut dacă interesele par- ticulare ale fiecărui stat vor fi înlăturate de interesul comun al tuturora şi mai ales de interesul general al întreg gei omeniri, care vede în refacerea Rusiei un mijloc sigur pentru refacerea mondială. Congresul Sindicatului Presei Române din Ardeal Joi şi Vineri, întâia şi a domni de Bobotează va avea loc la Braşov al doilea congres al Sindicatului Presei Române din Ardeal. Inaintat înainte cu un an, în adunara de constituire ţinută la Cluj, Sindicatul nostru s’a dovedit a fi o necesitate, care nu mai putea fi amânată, fără a priinui mariirutaţi în viaţa proesională a ziariştilor din Ardeal. Greutăţile începutului au fost şi mai sunt încă mari. Nu ne-am reuşit până acum să avem cel puţin o cameră, în cap să instalăm biuroul Sindicatului, cie toate cererile şi demersurile ce m-am făcut la diferitele oficii de încuartiruire. 6 . Fără nici un fond iniţial, dinfestivalurile aranjate de noi am reuşit să strângem pentru Sindicat o avere de 30 000 lei, să ajutorăm pe colegii, care întrun moment dat au smos fără ocupaţie, sau au ajuns bolnavi Prin frumoasa donaţiune de 200.000 lei făcută Sindicatului din econo-, miile dela Resortul şi direcţiunea apovizionărei, în folosul unui Cămin al ziariştilor, s’a arătat, că munca noastră începe să fie consideată. I Adunarea generală dela Braşov va avea să cimenteze şi mai mult legăturile dintre ziariştii ardeleni, adunăndu se toţi în cadrele Sindicatului, şi va aduce hotărâri, care să grăbească asigurarea existenţei materiale a ziariştilor, prn stabilirea unui contract-tip obligator. „ Suntem de şedinţa că publicul nostru va da şi pe viitor, tot sprijinul său tinerei noaste asociaţiuni, Hind de un interes general ca ziariştii să ajungă tot mai mult pişi la adăpostul grijii zilei de mâne, şi să fie tot mai bine pregătiţi pentu greaua şi spioasa curie , căreia şi-au dedicat vieaţa. OPINIUNEA PUBLICA, PRESA, POLITICA de Dl CASSIU MANIU, prof. universitar Omul veacului medala se civilizaszi şi captivează prin altoirea virtuţilor creştineşti, filozoice şi cetăţeneşti. O noţiu ne o punem în picioare prin reunirea şi închegarea devotamentelor membrilor neţiund. Ua Stat il menthem pe valea progresului prin unitatea solidarităţii organice. La aceasta evolutions puternici a Statului se cere cor glăsuirea organici a opiniunei publice, a presei şi a politicei. E mare lipsi deci a avea noţiuni limpezi despre aceşti trei factori principali ai vieţii publice. Opiuiunea pre'iei este glasul dreptît»', al moralităţii, al umanităţii. Presa este glasul intereselor, idei-' lor, pasiunilor, simpatiilor personale, pe lângă cari sa grupeazi partidele politica. Politica este gasul ştiinţei. Statul urmii aşa progresează, daci limpezite odată aceste noţiuni în conştiinţa publică, între ele sa stabileşte ierarha intelectului. Adecă şi opinianea publică şi presa recunosc superioritatea politicei ca ştiinţă. In veacul al XX-lea numai cş2 st viî înfăptui prosperitatea generală dacă şi opinia mea publică şi pnsi vor ieşi din preocupările unor experimentări politice nefaste contra ţară. Inspirate de ştiinţa obiectivă politică, şi prin energia nobilă a inteligenţei,... Politic» este inteligentă şi voinţă în neîntreruptă acţiune. Voinţa lipsită de ştiinţă este stearpă, căci ea are sâ facă fiece pas la făclia ştiinţei. Inteligenţa asemenea este stearpă fără ştiinţă căci fără ştiinţă ea rămâne dezorientată, inactiva, nefolosită, inteligenţa atunci este activă, binefăcătoare, când ea se dovedeşte şi în politiei va fi ceea ce trebue să fie după noţiunea sa la celelalte ramuri ale gândim. Ca este adecă inteligenţa? Ea este legătura între cunoştinţele noastre şi voinţa noastră, îndreptate spre cunoaşterea fenomenelor naturei şi fenomenelor spiritului şi spre stăpânirea conducătoare la scop a tuturor făptuirilor noastre. Dacă voim deci si fie armonie în Stat trebui să avem o opiniune publică și o presă inteligentă, — va se zuă, cumi iwră împreună sa factorii conducători ai Statului ca stdoămnoane cu toti in atfianile noaste politee, să puLm atinge scopul cei mare a. Statului: britic general. O opiniune publică şi o presă inteligentă trebui să cunoască ideile fundamentale, principiile generale ale binelui geeral, iar spre acest scop el trebui să caute luminile necesara în ştiinţa politică. Dacă asta nu o fac şi opinia publică şi presa duc ia rătăcire obştea şi o pot ţine politiceşte, în întunerec, zeci şi sute de ani ohar. Ce urmează dintr’o astfel de generală amagire a naftunei ? Urează că o pointed, ce nu e susţinută de o înţelegere serioasă a Intereselor comtivite şi universale, precum şi a aspirapunlior profane at naftunei nu se poeţi menţie, decât prin iubrrea binetai general Intereselor partitare şi prin j rtfirea sentimentului naţional ambfiantlor particulare. EFEMERIDE I Femeia în justiţie La judecătoriile din Anglia, unde funcţionează şi juraţi femei s’a întâmplat adesea ioa acestea să se retragi încâ înainte de-a [intra tn desbateri. Numărul acestor cazuri ? creşte mereu şi-a dat prilej publicului la un IS schimb vioi dn păreri. I Judecători motivară că obiectele asupra cărora se pertractează sunt uneori de aşa natură că exclud prezenţa femeii. Câţiva dintre advocaţii apărători au demarat că nu pot să-şi facă expunerile privitor la anumite puncte în faţa unui juriu în care figurează şi femei. Tot aşa nu de mult în faţa forului judeostoresc suprem, juraţilor femei li s’a dat voe at părăsească banc», înainte de-a intra în desbateri, fiind vorba iarăşi de-un orz foarte complicat. Reprezentantele egalei îndreptăţiri femeieşti protestează contra a estui la om. Ele nu văd pentru ce n’ar putea cuprinde lista juraţilor tot atâtea femei cât şi bărbaţi cari să fie în stare a se pronunţa Intr’o afacere Inculcată câtă vreme ştiut este c’a existat destule ori şi juriu compus numai din bărbaţi care s’a rătăcit în labirintul vre-unui caz complicat şi n’a mai putut eşi. Mai departe spun, că n’ar exista obiect», cari pentru femeia ce-şi împlineşte datoria de cetăţeană ar fi penibil să le asculte. E tocmai acelaş cazul ca cu femeile medici sau studen ele în medicină, cari desigur nu vor fi îndepărtate dela masa de operaţie pentru motivul că-i vorba de-o operație care ap ar cuveni numai pentru medicii de gen masculin. ARISTARD & COMP. PUNERI LA PUNCT „Viitorul“ se miră că unele ziare „socotesc articolul Radicalism regional ca o dare îndărăt“ .. . Noi suntem îngăduitori: îl socotim ca o dare lavantt• E mulțumit „Viitorul“ ? „îndreptarea“ răspunde într’o „cartă poştală deschisă“ unui cetitor, că „rerezvă loc suficient pentru marea frescă a lichelelor“ din part. poporului. Desigur, că „îndreptarea“ va trebui să-şi mărească formatul cel puţin de 4 ori pe cât este, spre a putea cuprinde fotografiile, ce vor forma marea frescă.* Dl Popovici-Taşcă fost subsecretar al minorităţilor răspunde câteva rânduri la acuzaţia ce i s-a adus de a fi înghiţit cele 10 milioane din fondurile aprovizionării Ardealului, spunând : „nu.“ Nu-l credem atât de.. . minor să spună, da. Dar care dintre infractori sau delicvenţi îşi recunoaşte vina de la primul... interogator?