Patria, ianuarie 1922 (Anul 4, nr. 1-21)

1922-01-14 / nr. 10

Cluj * Sâmbătă 14 Ianuarie 1922 UN LEU EXEMPLARUL Autul 10. * Numărul 10 Alt nou politic Se încheie un an politic care nu va fi scris cu slove de aur în istoria ţării noastre, un an pierdut pentru consolidarea internă a României, un an pe urma căruia vor trebui câţiva alţi ani de muncă intensivă pentru a reface cel puţin ceea ce a distrus regimul averes-can în cuprinsul întregei tari, dar mai ales în nouile provincii. Dacă anul cel se încheia ar fi adus numai risipirea laureolei din jurul unui general, care fiind vrednic în războiu, a crezut că poate fi mare şi în politică, ţara nu ar avea decât de profitat. Am avea un învăţământ, o pildă pentru timpurile vii- ] toare că popularitatea unui om nu is poate da acestuia dreptul de a râvni îa conducerea ţării, şi factorii decizători s’ar feri să mai lege soarta ţării de aceea a unei popularităţi, oricât de mare ar fi ea. Dar încrederea prea mare ce s’a pus în dl Averescu, din nenorocire, nu i a stricat numai dsale, ci întregului neam. Autoritar, ca orice militar, trecând uşor peste litera legii şi a constituţie, jertfind interese superioare de Stat, interesului de partid, dl Averescu a fost binevenit pentru menţierea regimului politic aşa cum s’a practicat în vechiul Regat. De aceea a fost sprijinit, a fost ajutat să vină la putere de toţi factorii politici cari aveau interesul ca România să fie şi mai departe o ţară de exploa- tare pentru partidele politice. Aşa cum se designa directiva cea nouă în politica României Mari, din felul cum se alcătuiau întâiele Corpuri legiuitoare, şi cum s’a constituit întâiul guvern parlamentar, — era o amenin- ţare pronunţată împotriva politicianis-' mului vechiului Regat. Era un indiciu sigur că românii uniţi într’o singură ţară, înţeleg să fie stăpâni ei singuri pe destinele lor, ca voinţa naţională să se manifesteze nefalsificată şi în parlament, şi în guvern, cu ridicarea interesului general al ţării deasupra interesului de partid. Democraţia naţională ce-şi spunea pentru întâia oară cuvântul în ţara noastră, nu putea fi lăsată să meargă pe drumul evoluţiei fireşti către forma de Stat strict constituţională, de către partidele care ştiau că o astfel de evoluţie înseamnă moartea lor. Şi nu puteam găsi un om mai potrivit care să le servească scopul decât pe un militar de carieră, care intra în aceeaş vreme in politică cu vechea mentalitate, încunjurat de oameni care, deşi venea pe buze cu lozinci noui, aveau întreaga concepţie politică a vechilor partide. Din această nenorocită tentativă de a opri în loc evoluţia firească, dorită de ţara întreagă, către o viaţă de Stat strict constituţional, către occidental zarea României Mari, a urmat întreg haosul politic din ultimul an, şi mai ales acele metode de guvernare care ne-au adus un rău imens. S’a făcut o tentativă desperată de-a opri cursul firesc al răului. Valurile s’au poticnit, s’au tulburat, au dat peste ţărmuri, cum era şi firesc să se întâmple. Poporul românesc n’a putut suferi această piedecă artificială ce i s’a creat de..vechile partide, şi n’a putut să se împace cu metodele de guvernare potrivite poate înainte cu cincizeci de ani, într’o ţară mică, dar care nu mai au ce ’ căuta în România Mara de azi In lupta aceasta de rezistenţă a na-', ţiunii axasperată de guvernarea în afară de legi, în afară de constituţie, partidul naţional şi-a dat întreaga sa parte. I Dacă prin nici un act din trecutul no- stru n'am fi dovedit că suntem un par-f tid democratic şi naţional, activitatea din cursul anului trecut, ar fi dovedit-o strălucit. Democraţia naţională va avea totdeauna în noi sprijinul cel mai puternic, şi ori de câte ori ar fi silită încă să mai îngenunche, noi nu ne vom abate de la programul nostru politic pe care azi o ţară întreagă îl vede mântuitor nu numai pentru Ardeal, ci pentru întreg Regatul. In pragul anului nou nu putem dorii bărbaţilor şi partidelor politice altceva mai bun decât să pornească fără şofvărre pe drumul care duce către o Românie modernă. Să fie de ajuns dezastrul adus de regimul averescan, eşit din vechea concepţie politică a stăpânirii exclusive a unui singur partid. Să* nu ne mai zbatem zadarnic ca peştele * pe uscat, crezând că într’o lume nouă mai pot trăi deprinderi şi metode vechi, ci să punem temelia Statului strict constituţional, ridicândul deasupra partidelor politice. Să facem ultimele sforţări pentru a împiedeca de a se repeta în anul care vine dezastrul anului trecut; o experienţă e prea de ajuns şi nici un patriot adevărat credem că nu va cutezasă o repete. Partidul naţional a indicat de mult drumul pentru a putea eşi nu numai din haosul politic de azi ci pentru a putea începe temeinica clădire a Statului român modern, un guvern care să asigure alegeri libere şi neinfluenţate, disolvarea actualului parlament. Cu un cuvânt a lăsa naţiunea să-şi exercite drepturile cetăţeneşti, punând odată pentru totdeauna capăt destrăbălatei prepotențe a partidelor politice. Sub Îngrijirea dlui profesor dr Alexandru Borz», au apărut primele douîe numere din „Buletinul da informaţii" ■1 grădinei botanice şi al Mustului botanic de la Universitatea de Cluj. In primul număr pubică „S.hsdsc ad floram Romanise exiscatam“. Un catalog de o suti de plante din flora Românie*, cu toate amănunte el tinitifiop, întocmit prin colaborarea lor A Borze, G- Grinjesca, M Ga-Î uIbre, I. E. Nyámdy, I Fop, M ’éterfi, etc. in numărul el dobsa pe laogä o bibliografie In cere ie enumăr* aproape toste publicaţiile botanice, cari ■8 raportă la flora României, scrise în anii 1914—1920, precum şi toate publicaţiile botanice de orice naturii autorilor român, mai găsim şi un filat »amunţit asupra istoricului şi situaţiei Muzeului botanic de la Universitatea din Cluj, pe anii 1919 - 1921, întocmit de dl prof. Al. Boizi, dreptorul Muzeului. In istoric dsa arată înfiinţarea şi dezvoltarea acestei inslitutuni dând numeroase şi preţioase amănunte: „Institutul de Botanică sistematică îşi are resurse la spaţfice şi terenul de muncă pa lângă grădina botanică mai vârtos ia Muzaul botanic. Luând la 12 Maiu 1919 în calitate de comisar fexauts dia partéta Consiliului Dirigent Rouiao, iar la 12 Aug. 1919 in canttts da timist al catedrei de botsaiei ăsthmatică și director al Mázsáiéi botanic In primire aceasti institute a Universității din Gioj, am găsit următoarea situație: Muzeul botanic se compune din Herbst şi Muzeu propriuzis, fiecare Isecţie având colecţii proprii ale Uni-g veraităjii şi colecţii de-aia Muzeului! (Naţional Ardelean, cu inventare dao-i iar bite. I Inceputul datai zl din anii, când s’a, lîufit&fftt Mczaai Ardelean din darul * contelui Miró Sub îngrijirea custodelui S. Brussa* s’au adunat pe Încetul şi f.â.iva legaturi de plante, aşezate de rafturile prăfoase ale Muzeului (Laboratorul de chimie suslitici de a zi). Infinţându-se la 1872 Universitatea de Cluj, toate colecţiile Muzeului au trecut, In baza unui contract, în administrarea Universităţii. Aşa s’a pus baza Muzeului botanic, prin care 53.042 plante de herbar, reprezentând 7316 specii, predate cu inventar primului profesor dr A. Ka□itz la 13 Iulie 1873, otra le-a aşezat in lipsa unui local propriu, în ipooinţa sa. In decursul ator 25 ani de profesorat Kuntz a cumpărat şi a colectat un număr frumos de plante, alcătuind un habar propriu al Universităţii, cu plante exotice şi europene, care au fost impărţite din neglijenţă mai târziu in herbarul „Muzeului“. Pentru un început de muzeu a câştigat mosdale de ciuperci, o colecţie psleobogîanică etc. I Pumna urma a losst directoratul * profesorului dr J. Istvaffy (1897— j1899). Ceva mai mult a «ontribuit la, îmbogăţirea habarului profesorul dr. V. Borba î, care s’a instalat eu o parte a habarului întrio casă cu chirie In primul „institut de botanici sistema- tici* In anii 1904—6, cât a fost pro- fasor la Cluj. Profesorul dr Al. Richter a fost însă acela, cere nu numai a des vol tat In m&suri mare herbarele prin schimbul extins de plante şi prin excursii nenumărate, el a pus temelia Muzeului propriu zis. Cu voinţă şi stăruinţa de fier a câştigat dulapuri vechi de unde a putut, a stors fun-î daune necesare de la Minister pentra zeci de dulapuri noul; a colectat In țară şi în drumurile sale din Apus, floare adesea pe banii Statului, numeroasa obiecte muzeale frumoase. Prin Ministerul agriculturii a strâns dalai direcţiile pădurilor trunchiuri de lemne de pădure, obiecte teratologice, fructe, seminţe. Cu ajutorul personalului ştiintic şi de serviciu Înmulţit pa lacelui, a aranjat Masaui In corn de sre'e şi interen al Irsitutului boj tauis uno după moartea lui Borbás. Când n’a mai avut loc In edificiul Universităţii, a trecut In edificiile pl- risite ale vechiului teatru na ional. Aci a instalat colecţia dendrolog’că,I ; carpologioă, Muzeul istoric, partea sistimatică, colecţia de produse vegeitala din patrie etc. Tot materialul acesta preţios de [ Muzeu, împreună cu herbarele Universităţii şi ale muzeului nu aşteptau decit clădirea noului institut botanic pe terenul admirabil al grădinii bota ■ nice neni, cumpărat de guvern tot la stiruina profesorului Richter. Ia băgatul anului 1911—12 ce prevede In I sfârşit prima rad din suma de lVs ! milion coroane destinată di guvern pentru noua grădină botanică şi penttm noul institut, ce trebuia să cuprindă colecţiile atât de preţioase ale Muzemlui botanic, risipite In vreo 10 localuri. I Prisonarea profesorului şi In urmă rizboiul mondial a oprit lucrărila In curs. Sub provizoratul de un an al profesorului dr. Bála Páter barbarul Muzeului a fost mutat lotr'un edificiu fal bobi frădinl botanici. Sub ultimul director maghar pro*' dr. Stefan Györfi, berbarul Muzeului a fost din nou mutat in localul Institutului da botanică sistematică* actual, fiindiuat la ament cu soieotuis ca apăreau continuativ. Restul Muzeului n’a ssfarit insă mm cea mai mică schimbare spre bine In tot decursul războiului“. Acaesa a fost situaţia Muzeului botsDip In vara anului 1919, când a fost luat în primire da dl profesor Borza. Asupra situaţiei In cars se afla această instituţie la 31 Martie 1921, dsa tsee o amănunţiţi» dare de seamă asupra personalului, Habarului, Muzeului botanic propriu z s, publicaţiunile muzeului, dotaţiunei şi vizitatorilor. Dl profesor Borza îşi Induc darea de seamă fă ând un păldurea apel către autorităţile in drept pentru a sa înscria in buget sumele necesare publicărei lucrărilor ştiinţifica: „Buletinul ”, şi „Flora României exsiccats* cât şi pentru clădirea cât mai neîntârziată a noului Institut botanic şi ca Me seal corespunsetor. Universitatea din Clj | Buletinul de Informaţii | Al grădinii botanice şi al muzeului botanic de la Universitatea din Cluj II PPM LA PICT. j Toate ziarele din Capitală comen-I tează scrisoarea dlui Al. Vaida adre-j sată dlui Vintilă Brătianu. Lumea se fmită de tăcerea profundă a foilor liberale. I Ce pretenţie absurdă ! Mă rog, ce ar fi putut răspunde foile liberale, decât J .să admită afirmaţiunile dlui Vaida? ! Atâta dezinteres şi... uitare de sine,nu putem cere ziarelor liberale, mai ales ziarelor liberale. Tot „Viitorul“ se supără grozav îm-H f potriva „politicei de înfometare“ ,a vechiului regim. I Liberalii când sunt la putere duc cea mai proprie politică de... îngrășare. De aceea nu ne miră că țipă împotriva politicei de înfometare... In opoziție. Consolidarea Cehoslovaciei Cehoslovacia este astăzi una din ţările cele mai consolidate din Europa, Incheindu-şi balanţa cu 3 miliarde profit COMENZILE IN STREINATATE nisipa care se face cu banii împrumutului efectuat în Elveţia, pentru comenzi cari s’ar putea executa in ţară mai ieftin ! Dacă vreunul din Statele europene se pot lăuda cu bilanţul anului trecut, din punct de vedere al consolidărei economice, acest Stat este Republica cehoslovacă. In timp ce în primii doi ani de după război, întreaga viaţă economică se îndreaptă către un quasi-socialism I de Stat, astăzi controlul oficial nui subsistă decât prin câteva măsuri strict indispensabile pentru a salvgarda interesele comerţului extern şi pentru a aproviziona clasele muncitoare. Intervenţia Statului Instituţiile acestea de quasi-socialism de Stat au fost atacate, mai ales cât timp nu li se găsise o formă convena- i bilă de organizare. Insă, mai târziu s-au recunoscut dmersele servicii cari le-au adus în perioada de criză: oficiul cerealelor, al comerţului exterior, al aprovizionării populaţiei etc. Astfel, Statul a putut, în timpurile cele mai dificile, să fixeze un preţ moderat pentru pâine; prin controlul exportului şi importului a utilizat majoritatea valorilor streine pentru cumpărarea cerealelor; a împiedecat întro- ducerea obiectelor de lux şi a făcut totul pentru ridicarea valutei. Tratatei« Ca o continuare a politicei economice de consolidare Cehoslovacia a încheiat tratate comerciale cu aproape toate ţările : România, Iugoslavia, Polonia, Austria, Franţa, Italia, etc. ultimul fiind acela încheiat zilele acestea cu Spania. |\ ( Aceste tratate au fost încheiate cu mari sforţări şi cu multă abilitate, asigurând comerţului şi industriei Republicei, multe debuşeuri avantajoasă; singure tratatele cu Franţa şi Italia ,nu sunt favorabile Cehoslovacie, darau fost încheiate din nenumărate motive politice. Un singur fapt stânjeneşte încă po-litica economică: încetineala cu care n ise lichidează moştenirea fostei monar-ihii austro-ungare. I Această lichidare trebuie să aducă' iRepublicei vecine bogăţii cari, în raport! ’ cu sumele pe cari trebue să le plă-t hească drept cota parte, sunt mai marişi mai principale pentru dezvoltareaeconomică urmărită cu siguranţă şi perspicacitate. Balanţa Î* Balanţa comercială a anului trecut este cea mai bună dovadă a consolidărei economice a Cehoslovaciei, care seînchee cu un plus de 3 miliarde de coroane cehoslovace în favoarea Republicei. Acest rezultat a avut urmări imediate, deoarece salariile au scăzut aproape la acelea dinainte de război şi viaţa s-a oftint foarte mult. O altă urmare este aceea că schimbul coroanei la bursele streine este stabilizat, coroana cehoslovacă fiind foarte căutată. * Dacă ţinem seama că inflaţiunea esteredusă treptat, că bugetul este echi-librat şi în ordine, că mijloacele de comunizaţie pe uscat funcţionează regulat şi cele fluviale sunt în plină desvoltare, putem afirma că Cehoslovacia este o ţară consolidată. [ Bilanţul unui an Un an în care nu te-ai îmbogăţit sufleteşte cu nimic, nu ţi-ai desănduit viaţa, nu ţi-ai crescut si luptă tăria morală d e un an pierdut din viaţă. Oricât de mare profit net material ar arăta activitatea ta de un an, dacă cel etic e nul, ai tău zadarnic. Dar dacă cu lupte grele ci rău!fii să fi adaugi ceva la fiinţa tă morală, dacă sub înrâurirea ta s au putut opi, o i s-au putut îndrepta relele din jurul tău, dacă ai contibuit la pornirea directivelor sănătoase în viaţa celor ce te înconjură, în viaţa neamului tău, eşti mai bogat la sfârşitul unui an decât altul care încasează seci cu sute de mii. I In mijlocul societăţii de după război, cae recunoaşte un singur profit, pe cel material, idealiştii pot fi socotiţi nebuni, dar ei vor fi totdeauna florile cele mai alese ale sufletului unui popor. Mântuitori lui din firul acestor nebuni pornesc, fi opera lor fi-o pot îndeplini cănd, după lupte mari, programul lor de viaţă a ajunge programul celor mulţi. A trăi in mijlocul materialismului de azi ca un idealist “e desigur o jertfă, fi pentru a aduce se pretind puteetice nu de toate zilele. Dar acei ca e sunt în stare să o aducă sau reserva din care se regenerazâ un neam întreg. lăzândui luptând nu trebui să arătăm cu degetul numindu-i nebuni. Dacă nu-i putem imita, cel puţin să nu ne dejosim firea umană, insultându-i. In popoul nostru este încă o mare putere de ideal. Când nime nu se mai aştepta că azi se poate duce o lupă idealistă în viaţa politică de pildă, trecutul din cei doi ani din urmă al pardului e cea mai strălucită dovadă de contrariul. Fără nici un profit material, dimpotrivă luptând cu mari greutăţi, şi noi şi patisanii noştri, am sunt jert, interesele noaste particulare pentru a contibui legenerar ea politică a ţării noaste. Despre miţi, m bâgaţi în seamă, ocă îţi, am mers să ă şovăie pe drumul luptei idealiste. N’am avut prof it materirl, dar pro i'.ul nost u moal e mare: azi ne cunoaşte ţara întregă ca plătim, ştie cât de temeinic se poate resima pe no* noua clădire a Statului. Ci toată situaţia grea financiară, în ears se află ţ«?a din c&uza greşitei şi! vinov&tei politice economise, care a fost dasă îa ultimii doi ani de zilefl totuşi tristsle experienţa nu ne a în-! vSţat nimfa şi nu vedem nici o urmi! de î adretitsre. | | Fostul subsecretariat al aprovisto, cărei a fost silit si lich’dtza, eh*»? In urma cererai titularului. Definitul* da miliarde pe care l’a lisat, Incaror, cu sume enorme datoria pobli & si] bugetul. I In afară de fraudele săvârşită, de] nereguli și de incendierea depozitelor cari mai înainte fuseseră devalizate, e'a văzut, că s’au aruncat banii Statalei — In epesiaî bonurile de tezaur], cari au contribuit atât de mult la deprecierea valutei și la știrbirea creditului {trei în streinâtate, s’a văzut, că e'au importat mărfuri de cari nu am avut nici o trebuinţă şi mir fari, cari se puteau găsi în ţară cu preţuri mult mai mici darât acelea, cari s’au plătit. Pentru căile ferate a’au comandat în străinătate locomotive în valoare de peste un miliard. In heindu se contracte ou paricularî, nu ou instituţii, cum este cazul furniturei locomotivelor canadiene. Prin acest contract furnizorul se obligi a furniza statului un număr da locomotva americane, In timp ce el cumpăra din Germania şi ni le vindea noul mai scump, ca şi când nu ni le-am fi putut procura direct din Germania. Tot consiliul de miniştri care sprobase sceastă furnituri, In urma alarmei dată da prea*, a revenit asupra contractului, economisind pentru stat o sumă da aproape două sute de milioane de lei. In afară da faptul, pS o instituţie de Stat, mm esta cslea farad, face In streinitate comenzi de materiale, cari pot fi furnizate In ţară şi încă ca preţuri inferioara, trebaa să re!evâm acum an tU fapt. Se ştie.*ă fontul ministru de fi-i nanţe, di Titulessu, a contractat inj Elveţia un im aromat de 40 de mi-* Jioane de tisnoi elveţieni, dintre cari!24 milioane în mîrfuri. i Daci Elveţii», în supraproducţia şi] cu şomajul ei are nevoie absolut de a-şî plasa mărfurile şi daci Statul irocnâa a avut abeolatl nevoie da cei 16 milioane de franci elveţieni. In mimorar, trebuia, ca pentru restul de 24 de milioana si nu se cumpere decât mărfuri absolut nesecare şi în condorimi, c.ri să nu fie un jaf al banalul public. Un deputat, dl Costin Sturdza, relevă prin presă cuzul unei fabrici elveţiene, care a primit din partea Statului romă , o commndă de 8 milioana de lei. Fabrica elveţiană ştiind, din Româala este o fabrică ce făca aceleaşi produce cu preţuri mult mai «».inc. h'a adresat fabricai româneşti pentru a-i cere expliciţii şi a oferii un comision asupra comenzii. Aceasta, probabil, pentru a nu protesta. Daci mai ţ n m seamă şi de faptul, 01 a’au comarcat automobile şi alte produse de cari ţa?a nu are nici cea mai misă nevoie, avem oglinda fideli ii modului, cum s» naîauests banul public şi a inviaţ£anntefo? pe cari nu ia pot scoate oamenii noştri politici din experienţele iofur.'este atât de dezastruoase. L'’pss da responsab’lîtats în mânuirea banului public a incurs] %t pe toţ cari au osazia si nu ţie nici od»t£ seemă de ditori* ps cari o au de a fi buni ch’vernisitori ai averei Statului şi da a eîuîs s?-i educi cel mai mare profit Din potrivi, pare-ol intenţionat urmăresc rf si ca şi j JuI, f5ră a sa gâcdi ci prin îmbigitiri personale se ftjangs la zdmumdnarea finanţelor ţirşt şi a înordarei cetăţenilor în conducători. Astfel, cu toate impozitele grele fixate prin legea dlui Tufescu şi cu aşa - sele economii fiaute cu tăierea burselor studenţilor în streinătate, nu se va putea îndrepta câtuşi da puţin sarea actuală. O ţară ca noastri, care a avut atât de mult da suferit de pe urma războiului, fiind in parte devastată şi alcătuită de ocupaţii streini, ara nevoie in primul rând de refacere, de consolidare şi apoi de progres. Aceasta insă nu se va putea face decât atunci, când la cârma Struhi vor fi oameni gospodari, bani chivernisitori şi bănuiţi pubic şi cu adevărat iubitori de ţară şi neam. I EFEMERIDE ■HIII'IIIIIIII—IIM»' —— Populaţi® Franţei Rscensâmântul populaţiei pe anul 1981 atribuereanţei 39409 739 de locuitori, la 191) erau 39.604.999. Deficitul nu este prea considerabil dacă se ţine seamă de pierderile formidabile cauzate de rinici, pan nu constitueau numai o pierdere reală de aproape 2 milioane de oameni, ci şi o influenţă evidentă asupra decreşterei natalităţei. Departamentele Alsieiei şi Loreceî, redevenite la fine franceze, au o populaţie de 1.700.749 locuitor. Populaţia a descrescut peste tot, afară de opt departamente şi anume : Alpii martinii, Gurile Rinului, Pirineii orientali, Bhonul, Sena, Sena inferioară, Sena şi Cesa şi Iérault. Marsilia este al doilea oraş al Franţei, cu o populaţie de 588.341 de locuitori, apoi vin oraşele Lyon, Bordeux, Lille, Nantes, Toulouse, Saint-Étienne, Strasbourg, Le Havre, Nice, Rouen, Nancy şi Toulon. Celelalte oraşe din Franţa au o populaţie mai mici decât o sutat de mii de locuitori. In 1911 erau 1.139.696 de streini in tot cuprinsul Republicei. In 1921 — adică după 10 ani, numărul lor a’a ridicat la 1.155.459. Războiul nu a împiedecat aceaată altoire permanentă al streinilor pe pământul generos al Franţei. Desigur că populaţia de azi a Franţei faţă de Întinderea ei, nu este de loc mulţumitoare. Sistemul „două copii ca la Paris* a dat rezultate dureroase. ARISTARD & COMP.