Patria, februarie 1922 (Anul 4, nr. 22-43)

1922-02-01 / nr. 22

1 Februarie 1922 CULTURALE - POLITICE - ECONOMICE Tosca de Puccini Luni seara s’a cântat la Opera Ro­mână „Tosca“ operă în 3 acte cu mu­zica de Puccini. Puccini s’a născut la 1856 în Lucea, nu departe de Florenţa. Apariţia pe arena teatrelor şi a făcut-o destul de târziu, deabia în 1884 cu opera n­e­vilii.* Sub influenţa moderniştilor Puccini caută să se adopt­eze cât mai mult noui­­lor modificări de technică, orchestraţie şi armonie. Mai mult încă caută să-şi facă o notă personală prin combinaţiu­­nile noui la orchestraţie şi prin acor­duri moderne adaptate melodiilor, atât de caracteristice acestui autor. Pe lângă acestea Puccini calcă regulile clasice ale armoniei, introducând quintele paralele,­ lucruri cu cari mulţi muzicanţi moderni nu pot să se acomodeze. In operă în-, cearcă după cum a făcut şi ceilalţi au-­ tori italieni: Mascagni, Leoncavallo şi Verdi în ultimul timp, graţie influenţei, lui Wagner, să introducă „leit-motiv însă cu atâta tenacitate şi însemnătate. „Tosca“ a fost reprezentată pentru prima oară la Roma în celebrul teatru Costanzi în anul 1900, având ca inter­pretă şi creatoare a rolului pe o ro­mâncă de origine, Hariclea Darclee. Succesul a fost de la început deplin, opera trecând imediat în repertoriul ma­rilor teatre. Subiectul operei se rezumă la teroa­rea, pe care o duceau regaliştii contra republicanilor la Roma pe la 1800. In fruntea teroriştilor este b­ironul Scarpia, ş­eful poliţiei, care ajunsese groare tu­­uror prin modul brutal de a se purta şi prin metodele sălbatice de chinuri întrebuinţate contra arestaţilor. Iată pe scurt subiectul. Angelotti, fost consul, reuşeşte să evadeze graţie aju­toarelor date de sora sa marchiza Atta­­vanti şi să se furişeze in biserica Sf. Andrea, unde lucra pictorul Cavaradossi. Pictorul, fiind adept al republicanilor, îi uşurează fuga. In urmăririle după pri­zonier Scarpia întâlneşte pe cântăreaţa Tosca, amante pictorului, de care se­­ îndrăgosteşte. Nereuşind să prindă pe Angelotti, agenţii lui Scarpia arestează­ pe pictor. Scarpia, după ce află unde e* Angelotti, ordonă, ca pictorul să fie' spânzurat. Insă promite cântăreței, că’ va schimba pedeapsa în cazul, când eaf va accepta să i se dea lui. Aceasta însă'* numai de formă, căci în fond ordonă,f ’ ca pictorul să fie împușcat. Tosca ac-j jceptă, iar când Scarpia se apropie, îl­­­omoară cu un cuţit. Cavaradossi este­ împuşcat, iar Tosca urmărită de agen­­­ţii lui Scarpia se aruncă de pe terasa turnului închisoare­, unde fusese dus­­ pictorul.­­ Interpretarea a fost foarte reuşită. Cântăreţii şi-au dat toată osteneala ea , ansamblul să fie cât mai închegat, ’orchestra secundând foarte corect’ (munca soliştilor. I Ia rolul Floriei Tosca, dşoara Aca 'Barbu merită toată lauda şi putem­­spune că este rolul cel mai bine jucat , şi cântat dintre toate în cari am văzut-o­­ până acum. In rolul lul Cavaradossi dl Grosă­­vescu a avut acelaş succes ca şi partenera sa. Dl Apostolescu la a cărui evoluţie fericită asistăm de două ani a învins cu uşurinţă partea lui Scarpia, ştiind să dea rolului toată prestanţa, graţie jocului şi fiecărei muzicale atât de in­teligente. Domnul Sterian şi-a făcut apariţia în rolul lui Angelotti unde atât ca voce cât şi ca grrată ne-a dovedit din nou cât este un element de care trebuie să se ţină seamă, la rolul sacristanului, rol care nu cere voce multă ci un joc de scenă foarte grav, dl Crişan s’a achitat cum nu se poate mai bine. Dşoara Roza, dnii Georgescu, Baconi şi Roşea în roluri secundare au contri­buit la reuşita spectacolului. Montarea cât se poate de interesantă ne dovedeşte încă odată că pe lângă mâna unui pictor isteţ, tot­ ce se face ca decoraţii trădează gustul fin al dlui Pavel neobosit întotdeauna. D. B. Optra Romanii I ( Buletinul CSulalul I Miercuri 1 Februarie 1922 Omr& Națională: „Tesan." Teatrul Maghiar: „Mozar albastru.* ] Biblioteca Universității: deschisă Intr­e orele 9—1 p. m. şî 8—­ p. m. Biblioteca populară: deschisă data «reia 6 a. m. până la 9 p. m. Adunarea secretarilor comunali Luai la orele 10 a. m. a avut Ioo în stl« mici a Prefesturei adunarea secretarilor comuoaii şi eersuaii do Stat din judeţul cojoena. O D. Pop 83pret«r do stat In Huedin și preşedintele „R­an’rnd vcnta'liv** ds sîst din jud. C^jiîn», dssedinzând adunarea și-a dezvoltat programul secretarilor. Dm a propus să sa îofiinţreo !.n Cluj o tipografia pa astii, numită „Tipografi­a Comunală" ca 1 milion iei capital. Astfel s’a hotărât să sa emită 2000 geții a 500 tei pentru sagst scop, la-1 ființând totodată și liberalii pentru’ Irăspândirea imprimatelor Tipografiei Comunale.­­ In­­gicară cu lafiinţarea Tipogra­fiei Comunale s’a propus si sa în­fiinţezi şi o revistă: „Administraţia România la limba română şi na­ghiari, exfllusiv pentru chestiile de administraţia romunali, obligîndu-i pa secretarii comunali de stat să-şi publice orice pern­ostil în această re­vistă. Planul acesta a’a amânat deocam­dată, plai es Reuniunea secretarilor va avea mai mari fondări. Astfel s’s hotărât să se publics chestiile de administraţie comunală provizoriu în revista administrativă ex's­unt*. Ia chestia fondărilor d­e Ungaria a Rifenfufici a’a botirtt s* sa «sari, as asestret să ea restitui prin comisia d» a h dat». Totodată a’au aretins și cotizațiile ptetite pentru infa luatul «»orstin !o­­„E sibeta" „T aogrefiei Cununate* și .Cur erai Cornsnai* di » Ungaria. Pentru vev­udroaraa delaint­rio? sa­­aretarilor coninali s’a redaptet un memoria ertra guvera şi factorii com­­patenți, în care »donarea a cerut s? sa arenjsza situația siorattrilor si eub­­ssoretsriior comunali si asrenati in rap-3 definitiv. Geneza Statului român Conferinţa ţinută la Careul de studii al Partidului Naţional In 21 ianuare 1922 de Dr VICTOR ONIŞOR (Urmare) | In epoca de existenţă s provinciei Dacia Traianî, f de ceva peste na­vesa ci jam&iste, manca generaţiilor I de Dseo-Romsci, după an calcul al diai larga, nu mai f bine de jumătate vreme», a fost Îndreptată psntru »pă­rerea fiinţei sale şi a pământului de ssseare, in contra atacurilor venite din partea S^mcft­or, R xolanilor, MoficmmVor si a Qoţlor. D!n 160 ani sb la 70—80 ani au rămas pentru munci» constructivi de elvinizaţie. Totali hSmida »selor generații a dos menea civiliza­­torică atât de departe Incit pământul locuit da ei a binemeritat denumirea de *Diw-fdtx". Ls snd­ 27 d. Hr , impiratul Aurelian constrlns de împrejurări, ajungând la convingerea, ci provincia dela nordul Donării nu mei poate fi «rărstl f ti da atacările popoarelor babara, o lasă la grija Goţilor, ca unor fedtr­iţi ei imperiala?, ca obi­gaţia de a apăra linia .danireană. Poporul cel nou, retuşat din contopirea Dacilor din teritoriul Statului roman, rămâne In afară ca Romanii, până atunci ficârd parte on pământul său da adă conul părinţilor aii. Pentru apărarea fli­ntei sale rlmaa izolat între popoare streine, barbari râvnitori de f a4 lua ca pradă rodui muncii şi oamenii aii, ca sclavi,­­ in mod taturai — având ssummiati o energie fiii seamăn la individualitatea sa naţional! — el tre­buia sft aibă preocupaţiunea de a şi crea un con adăpost, o­­ altă organizaţie de Stat, I Viat« înfloritoare, ce se dezvoltase in pământul f Daciei Trăisee, I n orgcnissetiîio vieţii tsritorhlo — în I munisipit, co­onH, opld­, pogaa şi vitun, easttUa şi cai­­­­fiatat — «srrteuUurs, meseriile, comerţul, explo­sibrile I de mine, liniile de comunicaţiune, ordinea, siguranţa­­ vieţii şi averii, dar mai pe sus de toate siguranţa gene­­­­rala de Stat, care p­e firea aparţinerea 1® imperiul roman, au rămas ca amintiri ale vieţ­i petrecute în Statul ocrotitor al Romanilor. Cu dispariţia siguranţei vieţii de Stat s’cu perdnt ii cord titis indemectale pentru a visti da munci civl­­izatorici. In tonul braţului ocrotitor al părinţilor au venit asupra tinerelui vlăstar, aşesit atât di departe de trupină, atacurile popoarelor barbare. In locul puterii da Stst a Romanilor, retrase da Impietai Aureikn din provine»» Dac­a, a ursaaat timp de 160 ani stfipln'ras Goților (270—420), 23 ani stăpâ­nirea Hanilor (420—453), 113 ani stăpânirea Geptidor, 68 ani stăpânirea A­nilor (566— 634) și 366 ani stăpâ­nirea Bulgarilor (634—1000). _ Aceste adltualii însă nu au fost stăpâniri da li­nişte şi de viaţă paşnici, care să fi dat o siguranţă ge­nerală de Stat, seb a cărei sent permis­ionea daco ro­mână şi fi putut urma lucrarea sa de civilizaţie, înţe­pată In varcul al II. şi III. Stăpânirile ac­estor popoare Im bare şi sie altora, caii au trecut In cursul valului de migraţiune a popoarelor barbare, au fost s­ăvâşiri de pradă şi de d'strugere a acei vieţi civilizate. In faţa lor populaţia nea dare română, ca să-şi salveze viaţa, fiinţa şi avatul, a trebuit el­ şi păliseas­ă eşuările vieţii paş­nice, felul tău de trai raszat ca sursoulturi, mseorii, nego­, şi sa ea retragă in mur­ţi, în ascunzătoria podu­rilor, unde a trebuit să Înceapă o nouă erupiţiune, pen­tru câştigarea m­­­oscelor de trai. Din cei 700 aci ai ascător stăpâniri, cel puţin ju­mătate, neamul nostru i-a­ petrecut îa ssaonzh­orila mun­ţilor. Ia acest timp aşezările sale de viaţă oriş^neasos şi sătenească au căzut în ruine. Cam după veacul al VII, veacul de trecere a seminţiilor slave de la nordul Carpaţiior la sudul Dunării, întors în aşezările ssî*­dsia câmpie, a trebuit să înceapă din cap munca civilî isto­­rici, de a şi clădi sate şi aşezări mai mari, oraşe. Li­niştea relativi, ce a urmat după întărirea domniei Bul­garilor la sudul Dunării, şi sigur acţă, ce a oferit această stăpânire, au contribuit, ca viaţa organiziţie a Românilor să se înjghebeze din nou. In teritorul vet­rei provincii romane, m arată noul pstzîfi di muncă civilizată. Popoarele barbare au trecut peste pământul provinciei, iar populaţiunea acestui pă­mânt a rimss ceaimtită. Viaţa es se consolidează din ton. E drept, că nu poate să o.’gsniztzs un Stat puter­nic, care să fi ejins vestit in istorie, ci iţi Întocmeşte viaţa la org interne de Sat mai mici, in care gansreţ­­­e neamului îşi conservă fiinţa şi păstreazî pământul de ssszsre. Dl lo gst ceracterizaazl în următoarele cuvinte a­­cesstă viaţă primitivi de reorganizare a vieţii ro­mâneşti. .Fiecare sat era locuit cu urmaşii seeluîss mos; tot pământul, pe care îl avea satul, — şi vatra, şi carapul şi pădurea — formau mo­şia. Urmssd cei mai de a­­proape al intemeietorului indepiinia sarcina de judecat tr, de aceea s’a incepet a-i zise dels un tiran jad?. Mai multe ea .a afumau un grup, locuind în aceeași vo ie sau n mediaș as­tunzi«, unde barbarii nu putea găsi iesna pa oameni, pentru ai grebi s»n jtfisi. O as.Ll de va.o iu.Oi să % b.i un sugur jude, când tateie se alcâtuis eră unul dintr’alui, și atunci valea toată, câte sets erau iatr âose, *se chsr­a judtj*. Slavii a^au dda cuvântui german, o*re înseamnă »rege* — König și un nume ai lor deosebit pentru jid*­, pa­sare ni l-au trecut șs notă: antz. Mai multe jadeje U dlalti, fiind vaO’Pe, se sunau insă penau războia, pentru apărare* de du­­șmaa sau pemru eSutarea da pradi, de resbacare; atunci călăuzul so chem», cu un cuvânt împrumutat din sîavoaeşte, Vatvod, adică duce.* Din a două­­ imatute a epocei de 7 veacuri, epoca popoarelor barbare, datează orgvnizaţia veche a Româ­nilor in­­. hifit zair. şi vevoâate. Chim zalele sunt orga­­niziţiiie acelor, »va­ad in fruste pa ludd­e zis şi ertic, ier vosvochtile sunt organizaţiile mai multor sate, a- 5 âaâ în mg pe con­ducător­ul de rezboiu, pe vamod După oareetiiile lui Ion Bogdan, fost prof la univ. din Bucureşti, assets Istitot­um, deşi împrumutate dala f­lnvi îatr’o epocă cu mult mai ve­ha de cât constituirea Sisteior Sare, între veacul ai VI şi IX, s’au d«svol­­tat Îs R jffiâai ea instiuţiuni naţional, e cu totul deose­­b t, de cum s’a dezvoltat ele o ti îa Slavi. Datele istorice ne lipsesc pentru a cunoaşte după numele conducătorilor organizaţiile, In cari a trăit po­­pulaţiunta dapo-roaâiă in aceasta epoci. Cele dintâi dnts cari ne stau la mdemâaâ, sunt dela siâ situl vea­cului ai IX, t­ropul vsnirei Ucgur lo.­ in regiunea din­tre vinăre si T.s^, conservata in cronica notarului a­­nonim si regelui ungar Bela II. (Va urma) ! In jurul manifestaţiei studenţeşti Primi« spre publicare: Mult stimate, die Director! .înfrăţirea“ de aseară vorbeşte des­­­pre anumite frecări şi neînţelegeri întreg ■studenţii împărţiţi — se zice — uaii în­ tabăra »gogişti*, iar alţii naţionalişti. ‘Tot­­înfrăţirea“ mai zice, că aceşti stu­­­­denţi ar fi voit să manifesteze pentru­­ şefii partidului naţional, dar manifestaţia f a eşuat din cauza certei. Curioase isco- i I dituri „infrăţitoare* ! Dar seria minciu-­ inilor se continuă obraznic. Tot acea ’„înfrăţire* mai povesteşte cum comi­tetul de 100 al part. naţ. ar fi mani-­ festat în faţa Clubului din cauză, că studenţii ar fi renunţat sa facă manife-, staţia „instigată". Tot acolo se mai­ spune de un negustor păgubit, de gea- j muni sparte şi focuri de puşcă. Mă în­t­­reb :• unde a dispărut şi cel mai ele­­­ mentar simţ de pudoare pentru adevăr, ori obrazul liberal al „Infrăţirei“ nu mai roşeşte când spune minciuni de felul celor de mai sus ? Să răspundă ziarul­­înfrăţitor* al liberalilor. Dior dela­­înfrăţirea* ar trebui să ştiţi şi Dv. cum toată lumea ştie, că manifestaţia de Sâmbătă seara din faţa Clubului partidului naţional a fost a studenţimei. Fără vre-o instigare ori in­­fluinţă din partea cuiva, la cămin în­­tr’un grup intim de colegi s’a aruncat ideia, că ar trebui să aclamăm pe dnii M­iniu şi Vaida. La ora 6 când stu­denţimea era la masă, ideia flutura pe buzele tuturor. Toţi cei de faţă grăbeau să se alăture grupului iniţiator. Astfel din cămin an a pornit în masă conside­rabilă spre redacţia „Patria“ unde am început manifestaţia cu simpatie. Totul a fost spontan, nepregătit înainte şi sunt sigur că şefii partidului naţional au fost surprinşi de acest gest sincer al studenţimei. Dior dela Binfrăţ:roa“ să mai ştiţi divoantră odată pentru totdeauna şi acea că studenţimea ardeleană nu este divizată în partide politice. Şi dacă această stu­­denţime a aclamat pe conducătorii part. naţ, au făcut-o aceasta, pentru că aşa le, dicta conştinţa şi sufletul lor de ardeleni. Inimile n noastre palpită pentru un ideal în această ţară pentru întronarea morali­tafb­eVirgli­e Ra­­män,a nădejdilor noastre este personalitatea dlor Maniu, Vaida şi Goldiş, caractere puternice formate în luptele grele de­ suferinţe din trecut. De dânşii ne leagă tradiţia, ne leagă sufetul nostru, întreg felul nostru de a fi şi a gândi, fiindcă suntem ardeleni şi vrem, să rămânem cu firea. Tinerimea universitară de aici nici­odată nu a manifestat pentru vre­un alt partid politic. Şi dacă a manifestat acum precum şi altădată pentru parti-­­dul naţional, a făcut-o din convingerea precisă, că acest partid cu tradiţia lui de atâtea decenii este chemat a în­cheg­a Ardealul într’un singur suflet sub steagul zdrenţuit de vremile grele din trecut. Noi cei mai tineri avem do­rinţa mare, ca întreg Ardealul să fie solidar într’o singură grupare deoarece în el e nădejdea de a aduce un suflu nou in viaţa publică a acestei ţări pen­tru întregirea căreia sub flamura trico­loră a acestui partid au murit luptând pentru drepturile neamului părinţii şi moşii generaţiei noastre. Şi cei cari un moment s’au îndoit despre aceasta chemare a part. nat, suntem singuri că-şi vor recunoaşte necredinţa. Aşa credem noi, cei tineri! Beniamin Suciţi ■tud, tu drept. ._ ■teroarea liberali a în-­ ceput în Ardeal Suspendarea unui primar şi trans­ferarea unui subprefect Teroarea liberals începe sS se jdles’Sntue In Ardeal. Printre pri­mele jertfe ale liberalilor enunţăm azi doua cazuri, cere vor arata cum înţelege guvernul Brătianu sa facă alegerile pentru Consti­­­­tuanta. I Ol luliu Pop su­bprefect în Jud. Sălaj a fost transferat in­­jud. Făgăraş. I Ol Ion Oejeu primarul ora­şului Şimleul-Silvaniei a fost, suspendat din acest post. Inceputel terosisi givernmu’­, atinge aşteptlrile noastre, ce mri le-»m ;x primat In siu« venirai la casmn ţării a partidului liberal. Im­pgiatrim­­eeatc don­­esznyi, cari ilustrează s­s­emul de guvernare a partidului libaral, la credinţa că corpul electoral al Ardealului va şti să răspundă la alegeri, prozmo­ţiu­­nilor şi ilegalităţilor acestui guvern. sssss« Turburirile din India Mihatta. — Intra naţionel­’şti şi poliţia a avut loc o ciocnire sâoga ! roesl. Poliţia srs 15 rlaid­, câtă Vreme dintre populaţia sa căzut doi şi au fost răniţi 40 de inşi. Au fost prinşi * 500 da răssulaţi. Muncitorii au decle­­­rat grevă. Abdul Hifit şi 4 torarul ai aces­tuia, care sa refagiisară iotr’e b­es­, mial au fost prinși răniți. _ I Două lumi _ _ e Sub asest titlu dl drVoien Niţescu, ifanntaşul partidului naţ pasl dia­­wa Bábáei, publică un judicios articol în ,Gaztta T­ansilvaniei“ desp?« li­­b^*îi din 8»?a extrsgsm sfârşitul: j ‘ Noi le socotim ca pa două lumi; CtCCS U)iU. 1. uniVL ti uuMt iuiIjîu partidul luminei, al binelui, &1 »pă-1 rfirii, drepturilor poporului, isr parti-I ’dil liberal e partidul latunneeulu*, al apis^rii şi sl duşmăniţi bieid \ obştesc. I C* şi cu Tisa partidul naţional ro­­imân a încercat să stea da vorbi şi fon dl Brătianu, dar aiest», 0^ şi T sa, voia să ne irgh tS, să ne facă ■sclavii lui, si pună mâna pe Ardeal jşi să i speculeze după pofta in­mei lui­ I Ardelenii revoltaţi de acesstî ÎS­­eomie au prim­t să lupte mai bine cu­­înverşunare îa cootre hba­ aliltr dî­­tât ca să vâazi ceva din drepturils 'poporalul. AaaastS luptă so dâ aşsâară între două lumi: aceia adreptrţi, repre­­rszeot-.t* de partidul ntţonsi şi aceia a aiuaciunei ş’#­iătomisi reprs-, zantală da partidul liberal. Ard'ilsnii cari vor urma aaest par­tid să ştie că sunt ming tftl Ardea­lului. Şi precom au căzut şi au pie­rit odn,oară, sse vor cidea şi vor pieri işi acum. Căci toate puterile ia­dului si i se pună în asia, partidul , naț'onal lt va birui. Nia'odit* drep­tatea n’a putut fi înăbuşită. Mei cu» rând sau mai tâ­ziu, ca­­ învins Va luvinge și da asudată! PaTwa Criza în Italia î In ultimii ani am »smnalat do msi [multe ori cri­zi In Italia, dar crîcarî ;au fost împrejurările, nici rând nu s’a m n featst în propo­zilie și cu urmărirn ar zsî, în care a lesat în anul 1921 Italia. Cronicile nu m»i au minţi­te d s.re conf ipte întră ode două extreme politics: fascişti-naţio­­nalişti şi spaishiti-comunişti. Lumea azi e preocupată de eriza economică prin o^re trei'e It iii#f Lipsită da ma­teriile prime şi ia special de căr­bune, stânjenită da desechilibrul va­lutelor. indust^a it diaai dej î ds doi ani sufere, f ră ameliorare. Lioaa cărbunilor nu a fost em­in­­ţitâ îasf prea nu t Adîvireî, că im­portul cirbunilor plutiţî în do­ri şi steri­ne, a silit CF. să rsiducâ simţi­tor nr.mim! trenurilor, încă s’a lu­­rat şi se laaresză mult pentru elsctrifi­­sarsa rejelei de nord a Italia! — aş*, că combustibilul fos*! nu ams­­ninţă prea mult Italia, Vieţa îaeâ a’a scumpit în urma cărbuniîor plă­tiţi în valută urcată, căci a’a scumpit gszu', ÎReâizUui odăi lor în nord ete. Nu a suferit însă prea mult totalul industriei, care mai ales in smrd e sfimen­tati, de »csrbuneie albă, de apă. Pe cât 8 da săracă Italia in cărbuni, ps atât e de bogată în că­deri, de apă, c«i nu sunt plătite niai in doLri, nici in sterdine, nici nu enni supuse taxelor aa transport şi vamă. Azi î?îsS şl această putere seeds din zi in zi In Lombards, în Lguria şi midi aLs îa Piemont nu a piuat da şase ort luni In Ralia­ da nord, iarna ds regulă aduce nu numsi o temperatură m-i srâzutî, dar edroa un period ds 3—4 luni (Noemvrie— Fibrasri*) îa oara se p­rrâad38zâ ploaa, negare și timpul fremus. Ia anul acesta insă panodal a eoastsnt. Sosre, soare și soare 1 S minai al­bastru (.arcă ar vrea sâ siâ­rgsneasaă nem loz viața. î Li Genova lipsa de apă a ejuneia gradai, că muniormul e nevoit să facă distribuirea apei da beut. Dar priimi­­, dia grevă e în viaţa in­dustriale.­­ Irdustrii mari si Kîiai, cari au tra­­paî pesta cm zale anterioare şi emu gata să-şi reia avântul eslvând atâtea familii lovite de somaj, azi sa văd constioase să reducă mai mult pro­ducţia şi deei numirea munciiorsior 0 »fiul de muncă e redus din săptă­mână în săptămâni şi multe eLbili­­mmtei sunt Kmcnmţtt,. da pe o zi pe alta să suspendeza orice mi­naă. Sunt ezine unda sa rep«re*zâ două z d o cele şme şi ea pare, că munca va fi redusă și mai mr.lt. In Lombardia da!» 5 milioane de kilovraţi-ore la zi munca a fa»*, e^lusa la 3 rafioane si jumâta:e, uk­ss l:îna abia sa va vrea cere: peste 2 000 000 kw.-ore. 1 întreagă iu.sss industrials e au­­­pr nsl de o nslitt e»rl ia pro­porţii din ca la m săi mssrl. Docf î­­derețta g9­. eralâ a muncă a boantst gaveraului an memoria, In ©a?« oaie teteti grarea diapozităior din 1918, îa cari te d* o iademn zire de 50*/« maROitofiior, esri pierd lucrul Uia cauza lipsei de forţă electrică, P­ ntm »«ui da pres a forţei elec­trice, prefiraturile eliberat desr^t^ severs. N -aiifcea lipssita corapket de mure de 6 ore curentai p n m t­zal privat. Lsmpdls ia vicrime nu pot S aprinse decât după ora saua seara, și nuaifti o lampă îa fiscare vitrină. Ilumîia^ul străzilor insă a fost redea muH, așa, că na orss fn cordul Ita­­l­ei seara nu are azi ua aspect prea I simpatic. I Criza ateastâ industrială o însoţită o erizS fia«vatiară pronunţată P«­­Itinâ iusse cunoştea setireteie culiselor I marl­or iatraisrindleri — așa, cS a venit sa o lovitură eriza scotă a ;B;nîii Iîalîcna de Sapat un» dintre cele oo i m«ri patru institute flnsn­­i«i*re ale Italki In ultima siptlmână [a anului 1921 Banca da Sapot s’a Ivizat în impor'bUitats de-a msi sfap­­tca plitie nesssare și atunci si-a fa^h s gh ssuHls și a cerut morato­riul. Aisit incident a prodes o *d»­­virttă ravoluțls in pablia. La Milano au fost tvb-M'uri gr^ve, aș», că a fost nevoită pol­e­a să intervină. Neliniştea publicului, care îşi avea depozitele la Banca de Sfont a pre­­ciss o adevărata mişcare. Lumea in­­cfipea să şi piardă încrederea în orice institut financiar, oricâte garanţii ar fi prezentat. Au poro­it toţi al ridice depozitele — lasă îşi poate închipui oricine, că oricare bunel, cât de voiidl, nu poată pliti dediatt io it-î depozitele, așa, oă »3fist curent pr m­­­îios, sa-a a­­nce­­put­­"ă sc ir?as.ia, amenința toate ae­­lehttrt institute. Dl Bancmi » învătat laprjfz^ntanții ziarelor, la-» expus d­fOimStaatsie și i-a rngas să înceapă presa o campa­­n­e da calmare a publicalei — sare la mir»­oarta şi-a avut efactul dorit. Sa căutăm ecezela acestei lovu­ri şi nu a fost un lucru prea necn­­o­cat dasaurcarea situaţiei. Banca de Scont, cum e natural, finanţa o mul­ţime da îatraprinderi, cum au fost înarme şan­ie­re metalurgice ,4a­­ggirfO*. Toate acesta întreprinderi, și mai ales , 4 u / to* a« lust la de­­cursul războiului o d­evoltare extra­ordinară, nenaturale, o»re acum, dnpl rrzbo, trebuia să revină la norm.­l. Complexitatea crizelor insă a protus !aiim?nîui lui »Aisa/do*. Acest fdi* , msni » cauzat în cea mai mare parte s criza Biuosi da Sroat. s Sa nfcre, că $t chestiunaa politică »a streootira In chtsSion­ea fiaanciftră. B acuzați guvarnul prezidat da dl Bo­nomi, că nu a prev»z.tt st nici nu z p­or zăs 1» timp. Na hpassonict*pe­­ounit .mile pontice in legături cu a­­c cesst* cr.73. I G .vtmul a conajs moratoriul pen­tru toae institutele fiisnciare ale Italiei s se pare, că a fost nevoie, deoarece frainte cu câDva zile s’a mai semialat un s^z da Crrzi acută, cazul lui, .L'cy î Meilterran o1* sociebte da naz gatle. 5 Toate scestss au in­fiuință adâncă s vidiia. L rs a ss^zat la P^ ii U 53 iar la bursa din Geneva U 22. ^ Torino, Ianuarie 1922 V. Uigaramu. Reprezentanţii Rusiei la conferinţa din Geneva « Rm» — Agenţia­­Ştefani" anun­ţă: Guvernul Rusiei sovietice a ann&i&t g­uvtrnului italian, ci membrii dele­gaţiei ruseşti la conferinţ» dia Ge­nova sunt: L^nin 83 şrf. C­asren, L­îiriotff, J jffs, Suvorovski şi Ra­­ktmki, uiumul ca reprez^mant al Utalóéi. (ATR. R dor).

Next