Patria, martie 1922 (Anul 4, nr. 44-70)

1922-03-01 / nr. 44

Cluj, Miercuri 1 Martie 1922 UN LEU EXEMPLARUL Anul IV. * Numărul 44 xvmmmmmmmmBBMP' ■ ■■ ^ Răspuns la Mesaj --------------------------------------------- Sire! Camera simte o deosebită mulţumire, reînoind Majestăţii Voastre cu prilejul deschiderii Corpurilor Legiuitoare, expresia sentimentelor de dragoste şi devotament, ce o poartă Suveranului şi Dinastiei sale. Expresiunea acestor sentimente este cu deosebire vie astăzi, când fericitul eveniment al naşterii principelui Mihai, primul născut al Principelui Moştenitor al României, a mişcat adânc întreaga suflare românească. Naşterea principelui Mihai întăreşte şi mai putenic legăturile dintre Tron şi Ţară... ... Iertaţi, Sire, dacă mă opresc la acest pasaj al răspunsului, ce era să se dea Mesajului din toamnă al Majestăţii Voastre, şi care nici până azi nu s’a dat, spre mirarea atâtora, cari se întreabă, cum se poate să rămână un Mesaj Regal fără de răspuns ? Fiţi îndurător, Sire, şi iertaţi, dacă voi îndrăzni să dau eu răspunsul, în locul Camerilor disolvate. Inod, cu smerenie, firul întrerupt. ... Naşterea principelui Mihai întăreşte şi mai mult legăturile între Tron şi Ţară, spunea proiectul de răspuns, rămas tot proiect. E mult adevăr în aceste cuvinte omagiale, şi tot ce mai poate dori inima cetăţenească este doar, ca aceste legături puternice să se întreiască şi să se înzecească, iar lucrurile ce se vor petrece în ţară de la o naştere princiară până la alta, să nu contribue întru nimic la slăbirea legăturilor ce se încheagă prin fiecare act de fericire familiară în sânul scumpei noastre Dinastii. Căci, este mai presus de orice îndoială, ţara este setoasă de înţelegere şi dornică de oblăduirea părintească a Suveranului său. De aceea sufletul nostru este cuprins de sinceră mâhnire, de câte ori auzim din gura vrăjmaşilor noştri acuzarea grea, că ţinunuturile noui ale Majestăţii Tale ce se întind dincoace de Carpaţi — nu s’ar şti încălzi îndeajuns de focul sacru al sentimentului dinastic; ba, că pe urma „agitaţiunilor“ nesocotite ale partidului naţional, din care sunt sortit a face parte şi eu, ar fi chiar în primejdie de a se pospăta însufleţirea fără seamăn, ce s’a încunjurat în Ardeal şi Banat, când aţi venit să vedeţi mândrele noastre plaiuri şi mândrul nostru popor, care cu atâta voinicie, a ştiut să scuture de pe grumaz jugul strein, punând capăt, el însuş, în câteva zile neorânduelilor ce răsturnaseră jumătatea răsăriteană a continentului european. Sire ! Sfetnicii din jurul Majestăţii Voastre sunt sfetnici făţarnici! Acei cari V-au făcut să credeţi, că aceasta ţară nu este „coaptă“ pentru alegeri libere, caută acum să Vă proiecteze înaintea ochilor sufleteşti icoana falsă a mişcărilor antidinastice de peste munţi. Acei, cari Vă spuneau zi de zi, că poporul Majestăţii Voastre este un popor de „necopţi", adică de idioţi, astăzi caută să Vă facă să credeţi, că dincoace de Carpaţi poporul care ni se închină, este un popor de dinamitarzi. Să-mi fie îngăduit să o spun: nu vreau binele ţării şi nu au inimă pentru Majestatea Voastră acei ce astfel glăsuesc în faţa Majestăţii Voastre! Cum? Ardealul, Banatul, Bihoria şi Maramurăşul sunt antidinastice? Partidul naţional român numit până mai ieri „partid al unirii“ primejdueşte „integritatea“ Statului ? Cum ? întreaga ţară românească este o ţară de idioţi şi de dinamitarzi, în afară, bineînţeles, de cei introduşi în registrele partidului liberal? Se poate o blasfemie ca aceasta ? Se va zice, poate, că sunt necuvincios, dar orice s’ar zice nu pot lăsa fără de cuvânt uneltirile sfetnicilor nevrednici. Sire! De o fi să încolţească vreodată sămânţa indoelii în sufletele poporului Majestăţii Voastre să nu judecaţi nici decât că este opera „agitaţiilor“ nesocotite. Cel mai nesocotit „agitator“, şi nu poate să facă atâta tulburare în inima supuşilor Mijestăţii Voastre, câtă va face cel mai socotit . . . sfătuitor al Coroanei, când cere sancţiunea Voastră preaînaltă pentru legi, decrete şi porunci, cari lovesc dreptatea în faţă. Zadarnică este toată truda noastră de a propovădui iubirea pentru Suveran, dacă sfetnicii Suveranului împing la acte de dispreţuire. Iubirea astfel cultivată ar fi o plantă de seră. Şi poporul nu ştie să răspunde cu făţărnicie la făţărnicia sfetnicilor. De oare am putea noi să spunem poporului nostru, când ne spune, că doi ani de zile s’a făcut pradă din banii ţării şi sfetnicii Majestăţii Voastre de ce nu au cerut să demiteţi pe miniştri vinovaţi? Ce să răspundem când poporul ne întreabă, că doi ani de zile s’a încălcat libertatea personală, chiar şi a deputatului — şi sfetnicii Majestăţii Voastre au tolerat-o. Cu ce să-i astâmpărăm pe plugarii noştri şcoliţi, cari îşi dau seamă că în atâtea rânduri (Oraviţa, Sânmărtin, etc.) li s’a confiscat dreptul cel mare a votului, şi Majestatea Ta ai găsit numai cuvinte domoale să mustri pe cei ce ordonau nedreptatea. Ce explicaţie să dăm noi, poporului, care ne ştie că am suferit şi ne-am sbătut, şi ştie că adesa suferiaţi şi Majestatea Voastră urâte jigniri alături de noi, şi totuşi doi ani de zile aţi aşteptat plinirea vremii, pentru ca să uzaţi de drepturile ce li le dă art. 93 din Constituţie — „Regele numeşte şi revocă pe miniştrii săi“ — drepturi ce sunt, în interpretarea democratică a Constituţiei, şi o îndatorire în acelaş timp? Acum, după marele război, anevoe mai putem ţinea poporul cu poveşti, Majestate. Ştie şi el câte ceva de buget, de permise, de arest preventiv, de imunitate şi de falsificări de urne. * Ne simţim scutiţi de vină. Cu adevărată supunere fiască, am mers uneori până la umilire cu împlinirea dorinţelor Majestăţii Voastre. Voiam să facem un mare partid ţărănesc pentru întreaga ţară. Ne-ai lăsat să înţelegem, că nu-l doriţi, şi nu l-am făcut. Ne străduiam să consolidăm blocul „opoziţiei naţionale“. Aţi dorit să ne oprim în loc. Ne-am oprit în loc. Ni se părea, că dorinţa Maje- ‘ stăţii Tale este, să nu încercăm o ‘ nouă guvernare, fără de colaborarea cu unul din partidele „cu experienţă“. Am luat deci şi aceasta cruce asupra noastră şi am început cunoscutele „pertractări“. Să spună oricine: dacă după toate aceste dovezi de dinasticism a fost din partea noastră o prea mare incumetare, să cerem, ca odată, — măcar o singură dată — să se împlinească şi sfatul nostru, al sfetnicilor celor noui, de a se încredinţa guvernul ţării unui om imparţial, sau unei formaţiuni din şapte partide, iar nu unui singur partid al unui singur om, pentru a pregăti temeliile Constituţiei şi serbările încoronării ? * Noi, reprezentanţii Ardealului şi Banatului, am cerut mai stăruitor guvernul neutru pentru alegeri, noi avem deci şi obligamentul de a da o explicaţie definitivă, de ce l’am cerut. Este generală credinţa la noi, dincoace de Munţi, că regimul de rotaţie alor două partide s’a isprăvit. El a fost posibil pe lângă votul de colegii censitare. In era votului universal este imposibil, oricât l-am voi. El a fost tolerabil până la anul 1916, când Regatul român avea un 1A miliard datorie publică alături de V* miliard buget mărturisit şi încă Vs miliard fond de rezervă pentru zilele de opoziţie... După războiul din care ieşim cu pasive de 50—80 miliarde (nu se ştie nici azi câte!) alături de un buget de 5—8 miliarde — regimul rotaţiei, adică alor două garnituri de flămânzi, ne va duce cu matematică siguranţă la falimentul financiar, şi la anarhia morală. In orice împrejurări, dar împrejurările de astăzi îndeosebi guvernul de partid, este egal cu abuz de putere, plus risipă de ban public. Prin antiteză, confirmată de experienţe, guvernul de coaliţie este egal cu moderaţia puterii publice plus control în finanţele ţării. Orice teorii s’ar face de către cei interesaţi poporului meu şi Statului meu, acest din urmă regim şi numai acest regim îi asigură progresul liniştit şi priitor. Nu a fost un capriciu din partea noastră, că ne legam morţiş, de guvernul neutru. Dinpotrivă! După o chibzuială îndelungată, netulburată de lozinci de ură și nici de preocupări, ne-am format convingerea unanimă, că din alegerile făcute sub un guvern neutru sau neutralizat, — și putea fi considerat neutru oricare om politic incapabil de abuzuri! — ieșea un parlament cu patru partide la fel de tari, dând împreună cam 2/3 a mandatelor şi cu alte 4—5 partide, cam egal de tari, dând restul din acest parlament, ori ar fi vrut partidele ori nu, ieşea un guvern de colaborare, cu partide „vechi“ şi „noui“, amestecat. Pe lângă ce, că astfel se excludea abuzul de putere şi risipa de ban public, acest regim mai oferea două mari avantaje: continuitate şi stabilitate în opera legislativă! Continuitate, pentrucă ori s’ar fi schimbat guvernul în fiecare an odată — ceiace nu era cazul, desigur, — unul sau două partide din vechea formaţiune fatalmente trebuia să intre şi în noua formaţiune guvernamentală, prin urmare noul guvern nu se credea obligat şi nici nu era lăsat să desfacă, ceia ce a făcut guvernul de înaintea lui, cum se practică sub regimul guvernelor de un singur partid. Stabilitate, pentru că din motivele arătate, şi din firea lucrurilor, schimbarea de guvern nu mai trebuia să însemneze şi disolvare de Cameră. Sub regimul de coaliţie, dacă ies din guvern unul sau două partide, intră alte două sau trei în locul lor, şi totul rulează înainte, până la sfârşitul ciclului de 4 ani, fără nevoia disolvării, la orice incident. Se poate, că schimbările de guvern ar fi mai dese, însă ar fi cu mai puţine zguduiri. Ar mai fi, fireşte, şi alte avantaje. Odată că, în campania electorală sub guvernul neutru lupta nu se dă împotriva guvernului, nu se dă de la opoziţie la guvern, ci de la partid la partid, salvat fiind astfel prestigiul guvernului ca instituţie, ceiace este atât de necesar în epoca de consolidare Pe urmă, nu se ducea lupta dela provincie la provincie, cum fatalmente se duce azi după ce partidul liberal se indentifică cu vechiul Regat, ci iarăş dela partid la partid, sau de la om la om, ceea ce ferea ţara de alte ravagii. Să-i ia aminte acest moment, toţi, cei ce cu jandarmi şi tăişuri vreau să stârpească „regionalismul“. In sfârşit, lupta electorală nu se desfăşura cu atâta patimă, ori, chiar dacă era patimă, nefiind volnicia şi teroarea de care guvernul unui singur partid e silit să uzeze, pentru a-şi creia majorităţi, — chiar dacă era patimă, ea rămânea în campanieşi nu era transpusă in parlament, cum a fost transpusă cea din alegerile trecute şi cum va fi transpusă mai ales cea din alegerile de acum. Sub un guvern neutru abuzurile electorale sunt disparente. Neutralitatea guvernului fiu însemnează să laşi pe fiecare să-şi facă de cap, ci să nu-l laşi pe nici unul să-şi facă de cap! In acest chip, după o campanie lipsită de abuzuri, am avea fericirea să avem un parlament, fără de „verificări“ de o lună întreagă, fără de „chestii personale“ de câte o jumătate de şedinţă, şi fără de „tumulturi“ şi „scandaluri“ şi „spargeri de capete“, ce ne promite pentru fiecare săptămână câte două, parlamentul-constituantă ales de guvernul unui singur partid. Spre! înţelepciunea prea înală a Majestăţii Tale va găsi calea, să împedece din bună vreme acele triste spectacole, cari vor coborî prestigiul ţării noastre în faţa streinâtăţii şi desigur tot atât de mult vor coborî şi valuta noastră pe pieţele externe. Un parlament creiat prin fraudă alcool şi ciomag, nu poate să săvârşească muncă roditoare şi să dea ţării noastre liniştea atât de stăruitor cerută de Majestatea Voastră de la fiecare şef de partid în cursul verii trecute, căci conştiinţele siluite şi cumpărate nu sunt liniştite; nici ale siluitului, nici ale siluitorului, nici ale cumpăratului nici ale cumpărătorului. * Ponegriţi de „antidinastici“, ce suntem, Ardealul nostru are această singură isbucnire către Majestatea Voastră: Feriţi ţara de zguduiri! ( Aveţi încredere deplină în viguroasa democraţie română, şi răzimându-Vă pe patriotismul ei desinteresat, daţi-i puteri să înlăture din calea consolidării naţionale şi a progresului economic ultimele obstacole ce i le pune nesaţul unui singur partid. Zece ani, — douăzeci de ani va fi nevoe, — cât va ţinea opera consolidării, să nu admiteţi decât guverne neutre pentru alegeri şi guverne de coaliţie după alegeri. Ţara Vă va binecuvânta în vecii vecilor pentru acest gest de Suveran. Fiţi încredinţat, Majestatea Voastră, că dacă în urma cine ştie cărei rătăciri neaşteptate, rezultatul acelor alegeri ar fi dezastruos pentru ţară, toate partidele de azi, vor şti să „birue preocupările mărunte“, şi să vegheze, ca nimic să nu tulbure încrederea dintre Popor şi Rege. Aceasta este rugămintea ferbinte a celor de „dincoace“ pe care o aşternem, prin răspunsul de faţă la treptele Tronului Majestăţii Tale. Urâta tradiţie a partidelor ahtiate de putere noi o detestăm din inimă. Cuvinte de educaţie patriotică şi dinastică am căutat să dăm întotdeauna celora, pe cari i-am reprezentat, dar cum putem să facem educaţie dinastică dacă faptele de-acolo de sus, nu vreau să ne vină întru ajutor? Poporul ştie, că generalul Averescu urzea republică şi după doi ani Majestatea Voastră L-aţi făcut preşedinte de Consiliu. Dl Tache Ionescu V’a adresat Majestăţii Voastre şi Majestăţii Sale Regine cuvinte injurioase, pomenind de „ Camarilla* şi la două săptămâni l-aţi făcut preşedinte de Consiliu. Dl I. I. C. Brătianu V’a făcut aluzii că Dinastia Hohenzolernilor s’a întemeiat deodată cu întemeiarea partidului liberal, deci nu puteţi lăsa acest partid să se destrame— şi la două zile L-aţi făcut preşedinte de Consiliu. Urâtă tradiţie. E vremea să înceteze odată. Sire. In toate epocele şi în toate Statele au existat partide de bănci. Una din două însă: ori s’au prăpădit partidele cari s’au răzimat pe bănci, ori s’au prăpădit băncile cari s’au răzimat pe partide. , Glasul vremii, pe care atât de minunat a ştiut să-l asculte şi Majestatea Voastră şi Poporul nostru cuminte în aceşti din urmă ani mari ai istoriei. Vă va sfătui desigur să apelaţi la massele largi ale neamului românesc din patru unghiuri, doritoare de a sfărâma tradiţiile urâte, importate din Orient de către partidele de bancă, cari tind, pe furiş, să se prefacă în singurul razim al Tronului. încă nu e târziu Majestate ! . . . Dacă idealul nostru de veacuri s’a întrupat, ieri, prin faptele de vitejie, massele largi ale poporului sunt astăzi scutul sigur, la adăpostul căruia România întregită va trăi şi va propăşi mereu. Raportor: Sever Dan.* Alegători clujeni! Votați pe dl Aurel Socol, care vă reprezintă în Cameră de la Unire, cu cinste și democrafie. Pedepsa pentru respingerea candidaturilor Nemaipomenite la abuzuri de respingere ale candidaturilor noastre au fost denunţate la parchet. Falsul care s’a săvârşit deoparte prin respingerea împotriva legii, şi se va săvârşi de altă parte în ziua când candidatul liberal va fi declarat ales, fără de alegere , se va pedepsi după prevederile codului penal și chiar după prevederile legii electorale. § 91. Cei cari refuză de a subscrie actele alegerii, se vor pedepsi cu închisoare de 1 lună până la 6 luni și cu amendă de la 1000 la 2000 lei. § 98. Violarea scrutinului de către membrii biroului sau de către agenţii forţei publice însărcinaţi cu paza urnei se vor pedepsi cu închisoare dela 5 la 10 ani şi cu amendă dela 1000 lei la 5000 Iei § 84. Orice funcţionar de Stat, comunal sau judeţean, precum şi orice persoană investită cu vreuna din atribuţiunile puterii publice, va neglija de a îndeplini vre-una din îndatoririle sau serviciile, ce îi sunt impuse prin acest decret-lege, se va pedepsi cu amendă dela 200—2000 lei și cu pierderea dreptului de a mai ocupa funcțiuni publice pe termen de 2 ani. § 92. Dacă cel însărcinat a primi, a număra sau a despoia buletinele, va fi sustras, adăugat sau alterat buletinele, sau va fi cetit alt nume decât cel scris întrânsul, se va pedepsi cu închisoare dela 1, lună pân la 6 luni şi cu amendă până la 2000 lei şi cu interdicţie pe timp mărginit. § 97. Răpirea sau luarea urnei, care conţine voturile nedespoiate, răpirea, luarea, sau sustragerea de la destinaţie a dosarelor şi actelor referitoare la alegere, se va pedepsi cu îndrisoare dela 2—5 ani şi cu amendă până la 5000 lei. Din admirabila broşură de propagandă a dlui dr Vaier Branisce: „Dar partidul naţional-romăn nu se gândeşte să fie el singur puterea în mână şi să guverneze singur întreaga Românie întregită. Nu! Doamne fereşte! Aceasta ar fi o greşală mare, de care să ne păzească sfântul. Partidul naţional-român nu voeşte altceva decât să reprezinte Ardealul şi Banatul în guvernul ţării. Nu contra fraţilor noştri din vechiul Regat şi din celelalte ţărişoare cu cari s'a întregit România, ci în cea mai bună îţelegere cu ei, cu dragoste frăţească şi cu încredere unii în alţii. Tocmai de aceea noi nu combatem partidele vechiului Regat în vechiul Regat, şi nici ale celorlalte ţărişoare întregite la ei acasă, ci combatem numai aici la noi în Ardeal şi Banat aceste partide, dacă încearcă să se introducă la noi şi să ne încurce aici■ Aleagă şi liber fraţii noştri din vechiul Regat, şi din Bucovina şi Basarabia după cea mai bună ştiinţă şi conştiinţă pe oamenii lor cei mai buni, mai potriviţi mai cunoscători ai treburilor şi nevoile dela ei, mai cu tragere de inimă pentru popor şi ţară, căci noi numai bucura ne putem dacă astfel vor alege. Dar tâine şi pe noi să alegem liber pe cine voim noi din ai noştri, ca aleşii noştri dimină cu aleşii lor să formeze un guvern al tuturora“. EFEMERIPE O uniformă puritană Studentele universităţii Chicago a ţinut de curând o adunare furtunoas pentru discutarea unor reforme in ceriveşte îmbrăumintea studentelor? Era vorba nici nai mit nici mai puţin decât de introducerea unui îmbrăcăminţi puritaie. Şi ce-i mai cuios e că înşişi ele, elevele pretindeau aceasta. Şi anume, nici student de-acum încolo nu mai acea voie şi foarte rochii scurie, pant fi tăiaţi sau ciorapi de mătuşă straverzi. De dantele sau locoderii nici ponentală nua mat. Tot aşa şi pieptănătură. Cu ulii de lângă urechi şi de pe frunte eliminaţi cu tot !, orice încreţitură a pârului nu bu să depar , chiar naturală de ar fi. Bluzele naajourate şi fără decoltaj. Bijuterii nimic. Iar parul pieptănat simplu, lins, împletit şi aşezat în jurul capului. Blănurile şi ghete cu tocuri înalte încă sunt strict interzise. Toaleta prescrisă constă în bluze albe simple înheiate pâ la grumaz, ghe ele cu tocuri jase (însă nu de lac și nici colorate), rozuca cum am amintit-o, ciorapi groji de bumbac sau de lână, iar rochia ridicată de o palma dela pământ. Insă în adunarea aceasta mult prombătoare, care avea să fie încheiată pe o rezoluţiune la adresa universităţii, pentru ca toate aceste lucrări frumoase să fie ordonate din oficiu, 05zu ca o bombă propunerea un ei sedinte care ceru ca rochia să nu fie mai scurtă decât o jumătate de palmă dela pământ. In protestat sgomotos care a urmat cuvintelor ei se duse focului toat buna înţelegre şi nu se alese nimic din botârile aduse, spre bucuria fetelor cari aveau picioare şi decoltaj frumos. ARISTARU & COMP.