Patria, iulie 1922 (Anul 4, nr. 140-164)

1922-07-22 / nr. 157

/ r A­AJ 1 Cluj, Sâmbătă 22 iulie 1922 {jm LEJ EXEMPLARUL Anul IV. # Numărul el 5 7 Regat Vechiul Pentru a arăta care este adevăr­­ul nostru punct de vedere faţă de vechiul Regat, iar pe de altă par­te pentru a arăta că nu-l avem numai după con­ferinţa dlui N. Iorga, retipărim, acest articol apărut în­­Patria­ din 24 Fe­bruarie, pe cărei credem cel mai ni­merit răspuns marelui nostru savant şi îndrumător. Să precizăm şi să ne lămurim. Ii luptele politice dintre partidul na­ţional rotrâa din Arrdeal şi partidele reacţionare din vechiul Regat, de multe ori s’a părut şi s’i* spus că Ardealul este in luptă cu vechiul Regat, că ar­delnii urăsc ps fraţii lor eliberatori. Sa ia aparenţi drept realitate şi se confundă forma luptei pol­tice, care este firesc să fie dirijată Contra partidelor, cu fondul. Pentru noi, fondul chestiunei este tota­litatea rasei româneşti, indiferent de provincie, pe care nu o confundăm un moment cu formele luptelor politce de dincolo de munţi, care sunt partidele. Logic vo­bind, facem bine distincţie în­tre partidul liberal sau averescan şi to­talitatea fraţilor din vechiul Regat, care d­oi ei nu vor ca să se confunde şi să se identifice în total, cu u­n partid sau altul. Oare nu Intrig vechiul Regat, micui organizaţiile liberale, este astăzi In luptă contra guvernului liberal? Conducătorii partidului naţional şi-au dat bine seama după unire, că ai­ci vor fi transplantate luptele politica din ve­chiul Regat şi în Ardeal, din cauza se­parării seculare, ele vor lua caracterul luptei dela provincie la provincie şi de aceea dl Iuliu M­juiu a preconizat în 1919, ca Ardealul si nu se amestice In luptele de partid. Ştim însă ca s’a Întâmplat, la rezerva prevenitoare a dlui Maniu, s’a­rispună cu Întinderea orga­nizaţiilor liberale şi averecoma dincoace de munţi, iar acum, când Ardealul îşi continuă politica sa, i­ se aplică epitetul „luptei contra vechiului Rrgat". Contra vechiului Rrgat ? Dar oare nu Consiliul Dirigent a făcut apel la forţele cul­urda şi administrative de dincolo de munţi, să vină şi să se pună în serviciul organizaţiei vieţii ro­mâneşti din Ardeni ? Şi a venit un astfel de element cu care Ardealul să nu se mândrească? Mai deunăzi s’a putut esti protestul intelectualilor din Sibiu contra mutării unui magistrat din vechiul Regat ! Său este vre-un ar­de­­han în Cluj, care să nu se fălească cu erudiţia lui Vasile Bogrea, chemat din Iaşi ? Ardealul a protestat şi va protesta totdeauna când elemente neserioase, incompetente şi fără scrupule morale, se vor abate din înape de munţi. Ar­dealul nu poate să primească de bun, orice va veni din vechiul Regat. Acest spirit de discernământ , care se exrr­ mă răcinos al soartei, vechiul Regat de szi, principatele remâneşti de pe vre­muri, au fost me eu în ascenziune îs­torică, căutând să ţină pas cu istoria universală, nu numai pentru ele, d­ar şi pentru celelalte provincii. Moldova şi Muntenia au sângerat secole întregi, au plâns şi s’au amilit pe 1m po­ţ­ie altor ţâri. Au a sărutat pulpana regilor şi îm­­păraţior streini, pentru a pregăti pre­zentul de azi. Istoria fostelor principate este istoria Români Mari, şi nu poate ci­neva comite o crimă mai înfiorătoare, decât aceea de blasfemie la adresa a­­celor provincii, cari au dus în suișul istoriei, crucea de săsîignire a neamu­­­lui, de pe care s’a coborât inviat in I1918. Dar în afară de martirajul politic,­­ emblema de sânge a vechiului Regat, cara rivalizează în adâncime cu Prutul­­ și cu Oltul, vechiul Regat este suprema­­ forţă culturală, de unde a radiat gând­­­irea politică şi creaţia culturală. Ţinut în loc de preocuparea apărărei etnice, vechiul Regat a intrat târziu în cor­cer­tul culturei europene; dar lui, celor două principate le datorim pe cei dintâiu cronicari, cea dintâu manifestare «ideii] de latinitate, încă din veacul al XVI,] la călugări din Târgovişte, vechiului­ Regat îi datorim nunţile universale ale] lui Cantemir, Emine­scu, Iorga. De-acolo au pornit cete dintâiu manifestări supe-­ rioare de artă şi forma tipic etnică a, culturei româneşti este creaţia lui. Ardealul face bine deosebire între această parte pozitivă şi cealaltă, ne-­ gstivă, a politicianismului, care nu este creaţia straturilor etnice ale rasei ro-­ mâneşti, ci a „pojghiţei", cum se ex-­ primă Brătescu-Voiteşti a chirior „su­prapuse“, cum ie zicea Eminescu.­ Aceeaşi pojghiţă, crescută în mo­d pa-­ razitar pe trupul neamului, s’a consti-j - tuit în panide şi explotează curele su-i jpuse. Partidele liberal, conservator, de­mocrat, etc, nu sunt creaţiile istorice ale vechiului Regat, ci ele datează odată cu importarea Constituţiei, cină ţara s’a prezentat Cionoimei, ca un vast câmp de exploatare. Acum eie caută şi se întindă şi îa Ardeal, ca şi în ce­lelalte provincii noui. Sunt ele vechiul Regat ? A leoataca pe ele înseamnă a ataca Regatul vechiu ? Dar a admite o astfel de judecată ar însemna să te faci complice ior. Ardealul se uneşte în simţire şi gân­dire cu vechiul Regat istoric, — dar nu cu cel al partidelor, de dată re­centă, dela data de când s’a născut dl Brătianu. _______ iitele şi viaţa ordonată a boerilor no­ştri de altădată slăbiciunile şi scăde­rile boerilor noştri de astăzi. Aci, în punctul acesta, aş fi dorit să ascult verva neîntrecută, nu a isto­­r­icului asupra trecutului numai, ci a povestitorului zilelor noastre, care să scoată în evidenţă nepotrivirea dintre ea a fost ori şi ea este astăzi, aş fi vrut să aud glasul revoltatului N. Iorga, care a rupt perdeaua, ca aco­perea idolii culturei româneşti în per­­soana bătrânilor săi profesori, cari dacă n’aveau ştiinţa tânărului semă-' nator­ul noutri vieţi intelectuale ro-' mâneşti, aveau In schimb un suflet mare, s­mţimânte inalterabile pătrunse adânc de idealul sfânt al neamului. Avântul acesta critic constructiv al dlui larga din tinereţe noi ardelenii am fi dorit si nu se aşeze aşa de timpu­riu, odată Cu etatea dsaia îndreptată spre bătrâneţe, ci am fi vrut să-l avem în mijlocul plaiurilor frumosului nostru Ardeal desrotît, reîntinnrit ca altădată, biciuind împreună cu noi, cari suntem, discipolii sâi, moravurile uşoare, ticălo­şia evidentă a boeri­or născuţi sau fă­cuţi pe urma războiului binefăcător din ziiela noastre. Şi câta lecţie nu is ar trebui b­asri-i lor din ziiele noastre tocmai din partea dlui N. Iorga. Vechii boeri îşi aveau contactul viu cu poporul dea ţară, ei îşi amestecau plăcerile vieţi­lor cu plă­cerile vieţii poporului. Verile călduroase le petreceau la muşte delectându-se Du­minecile privind la horă, ajutând şi în­­zestrând pe însurăţei, îngrijind de copii­i ţăranilor, cari învăţând carte dela ca­­diugâii dovediau isteţime la minţii. 5 Scopul acestor întâlniri cu poporul este i’destul de vizibil . :­Se urmăreşte câştiga­­­rea unei popularităţi ieftine, care costă­­insă scump ţara, căci manifestaţiile de­­ simpatie, cari se pun îa cale cu aceste î prilejuri, sunt împreunate cu banc­hete, I cu alaiuri domneşti pe cari le întreţine I cetăţeanul contribuabil în acest® vre­muri de nemaipomenită criză finao-­­ ciară. Dar ce să mai lung m noi vorb° ■ vrem să-l auzm pe dl Ungă vorbind u­­■ dată deschis, aşa cum ne-a deprins să-i­­ gustăm povestind cu amănunte tăioase­­ şi biciuitoare de moravuri şi despre 11 boerii noştri de astăzi. Carpatin. r­o __ ____ portul Galaţi, unde se importă şi se exportă marfă din străinătate — acest spirit departe de a constitui un pericol pentru unitatea naţională, e­ste garanţia maturizării vieţii publice. Acest spirit nu numai că nu trebui distrus, dar trebuie mereu alimentat, cum îl între­ţinem la noi la „Patria*“, pentru că nu­mai datorită unui spirit critic viguros vom deosebi politici uul de omul de ştiinţă, slujbaşul cinstit de cel necinstit cei competenţi de e­t învăluiţi cu toga cultului incompetenţei. Şi slavă Dom­nului! dacă privim de la înălţimea ace­stui criticism politic, la elementele ve­nite din vechiul Regat, avem să dis­tingem bine, pe secătura care sub foma „savantului“ financiar sau alt­ceva, a venit să-şi facă carieră politică în Ardeal, de omul care-şi dedică viaţa carierei de profesor, magistrat, funcţio­nar, ofiţer, etc. România Mare nu va deveni şi tare decât pe măsură ce se va exercita o critică severă şi im­parţială a vieţei publice, eliminând en­tuziasmul naţional, muşamalizarea, de­venită s­xtern, in vechiul Regat, şi to­leranţa, care poate duce la ruină o so­cietate. Peste discernământul de persoane, venite în Ardeal, vechiul Regat, ca or­ganism istoric secular, rămâne tot damna pentru ardeleni, sinteza însu­şirilor rasei româneşti de pretutindeni Acolo, în clocotul vicisitudi­nelor isto­rice, sa făurit neamul românesc poli­tic, care ca organizaţie de Stat, de la cele mai depărtate voevodate şi până la monarhia constituţională, a fost cen­tru de gravitate al tuturor provinciilor, care nu se bucurau de independenţă. Vechiul Regat este santinela avansată in istorie a Ardealului ca şi a Banatu­­lui­. Dialing­ul veacurilor, pe Împotriva guvernului, se întreabă: „Când se vor convinge din­ Maniu, şi prietenii dsale politici că rătăcesc pe nste căi greşite“...? Când? Numai după ce se vor convinge întâi că cel mai odios regim — guvernul actual —­­poate rămânea la cârma ţârii, în dispre­ţul voinţei unanime a ei, prin batjoco­rirea tuturor libertăţilor şi drepturilor constituţionale. Şi atunci rămân şi alte căi, mai puţin greşite decât cele sem­nalate de „Vaionul", dar cari nu vor fi în nici un caz căile spre complicitate cu guvernul liberal. CRONICA ZILEI CSI greşite în politică. „Viitorul" vorbind despre diferitele svonmi și po- I Holera se întinde După ivirea primelor cazuri de ho­leră întreaga presă din opoziţie adu­cea acuzaţ­ni guvernului, din a cărui condamnabilă negijenţă se importase din Rusia teribilul flagel. Fireşte că ziarele guvernamentale s’au supărat, căutând să dovedească­­ ne­îndreptăţirea acestor acuzaţiuni, in­­ sensul ca în mei un caz guvernul nu ] poate fi fa cut râs pauze tot de ivirea­ epidemiei de holeră, când ea era im-\ portată din Rusia. Dar nu numai atât, ca să dea și­ mai bine dovada nepâsârei cu cărei num­­estp. N­P*n,i,\ rhtectin*,.p tn rrHe*n,-i ! ­2*2! Popa Gigorie din Bahaciu Anul 1580 Pe vremea aceea străveche — când dea­supra Ardealului pluteau cei mai negri nori — luminaţi numai fulger tor­ii repede tra­că­to­rea luptă a lui M­hai Vi­toi nu şi căzuta în u­ră din nou sub lanţurile soartei, a fost un preot cuvios, păcă tos în nevinovăţie, care cu inimă curată dar nu cu îndestulă ştiimă a dogmelor, a copiat de pe cărţi şi mai ve­ci, a tămărit şi din slavon­, şi a păstrat astfel pân în vremiie noastre trisunet­e graiului românesc de pe atunci. Pe filele îng­ăbenite şi rare, scrise de popa Grigore din M­laciu — smerit sat eu prea depărtat de Cluj, în­văţaţii descoperă astăzi comori de limbă, căci­­hi­r când nu povastesc fapte, cuvin­tele în ele as şi păstrează o poveste. Cutare cuvânt prin faptul cit a fost fo­­sit acum câteva aut.» de ani — dovedeşte prin însăş întrebuinţarea ltri, o stare specială sufleteas­ă sau de Civilizaţie. Cuvintele nu numai că poari gânduri, darni ele rămâne însăş urma gândurilor — t­ot astfel cum pe drumuri ră­mâne urma pasului, şi şi mai mult, cum în pietrele vechi găseşti întipărită răm şiţa unor vieţi ţi de mult trecute, care îţi evocă o altă dim* şi o cu totul ahâ­raţii. Cârţile popei Grigore din Măha­iu cu acest merit, cuvintele cu care a păstrat erezii s­­­au­­ azi credinţa continuităţii şi a frămân-­­ tării ce a plămădit graiul nostru. Bietul­ preot de sat, au prea bogat, uitat de oameni, şi ocrotit numai în Ludă de Dumnezeu, a pierdut patruzeci da ani noapte cupt noapte pentru ca să culeagă credinţa pieritoare — şi să le dee fără să ştie un înţeluş veşnic. Din viaţa lui despre care nu se ştie nimic decât ai a scuns — cu siguranţă că poate, se va făuri o legendă admirabilă, ce trebue , totuş să existe undeva, ca unu­l din acele­­ adevăr­uri ce îşi aşteaptă ceasul.­­ Căci sună ceasul pentru fiecare adevăr. A trebuit fă r& îndoială unirea tuturor românilor, pentru ca să si găieasc* „întâmplător“ mor­­minteie adevărate ale primilor desodio,toţi sub dârâmat de lespezi ale unei biserici de lângă Argeş. One ştie dara nu şi taina popei Gr­gore din M­­aciu — nu aşteapta o red­eşteptare a gândirilor româneşti, pentru c­aa în colţul unei pagini de evanghelie să­­isbucnească strălucitoare Precum spaniolilor le este de nepreţuit amintirea unui Columb descoperitor de ţări — şi noi ar fi să por­­­­nim cu nespună dragoste gândul spre tre­­­­outul în care un preot „despre care nu ştim nimic" a scris dintru întâi româneşte. Co­moara cărților sale e mai de preţ decât au­­­­rul şi nestematele — paci reprezintă comoara­­ dintâi a graiului nostru, iara un om dornic i de adevăr, ce nu a g­ăit pentru el şi ai lui atunci cu­ cât toate numai rătăcire — dar care azi e cea mai sigură şi mai adevărată m­­iturre a drumului pe care a suit strămo­şescul cuvânt. Ce nu a putut să aduca ade- Vit la ai lui, pe o cu totul altă cale aduce la ai noştri — pentrucă totuş mari şi de ne­pă­truns sunt minunile celui de aur. A. M. » cî ar fi intitulată „Duşmanii leului". Boierii noştri In jurul conferinţelor Cluj lorga Să mă ierte savantul nostru profe­sor Neculi lorga, daaa-i spun că n’ara fost pe deplin mulţumit de cele ce dsa a ştiut atât de frumos să nu po­vestească în conferinţa din Cluj de la Teatrul Naţional, pentru că, fie cu sau tară intenţie, ne-a vorbit numai da boerii româneşti de altădată şi a ne­glijat cu totul să ne spună câte ceva şi din intimităţile boerilor noştri de astăzi. Şi doară prin conferinţele dsale în Ardeal­ul Iorga, pare a urmări cu to­tul altceva decât să le dea ardelenilor lecţii de istorie. Lăudând trecutul n­e­pătat al Goleştilor, Ghiculeştilor, Ro­­setilor, criticându se pe sine, ca so­cialist idealist al vremei sale din ti­nereţe, precum arătase cât erau de criticabili boerii mai tineri faţă da boerii mai bătrâni, cari cei din urmă îşi păstrau faţă de cei dintâiu tradi­____t ț‘*le şi obiceiurile, savantul nostru drumuîlpotesor avea aerul să acopere cu me­yhiind­ul cux*m­i ue nu ier­a, guvernul a făcu să apară un comunicat, prin care se afirmă că epidemia a fost locali­zata in comuna Crângași și că ptricu- Lul este înlăturat. Este un vechia sistem de a păcăli opinia publică.. Căci de fapt epidemia nu a fost lo- * calizată şi nouă cazuri se semnalează­ în Basarabia. 1 Apărarea ce improvizează guvernul spre a-şi decima orice răspundere, nu are nici măcar aparenţa de verosimi­litate. 1 Un control riguros in zona graniţei dda est, ar fi făcut imposibil impor­tul boalei, sau In cel mai rău caz ea ar fi putut fi localizată la frontieră.­­ Primul caz de holeră s’a semnalat în judeţul Ilfov. Bolnavul — un soldat venit dda frontiera Basarabiei — tre­cuse fără met un control, aducând cu el microbii boalei.­­ Supus unei Supravegheri, înainte de | a pleca dela unitate, ar fi înlesnit lo­ j cotizarea boalai nu In Ilfov, ci la Mi-] stru, înlătur­­ădu-se și posibilitatea «­.] nei contaminări. Căi pri este sistemul de a se ascunde] adevărul, prin comunicate ce nu co-\ respund rea stăţei, este cum nu se poate­­ mai condamnabil. Populaţia trebui încunoştiinţata de­­ masul epidemiei, tocmai în interesul] masurilor de prevenire, ce trebue să-şi ia cetăţenii din regiunile contaminate. Rezultatele acestui procedeu nu au intarziat. Epidemia de holeră să în­tinde şi fiecare caz nou îngreuiază combaterea ei. Şi guvernul îşi dă certificate de ne­vinovăţie, lăsând pe seama altora acţiunea de combatere ţl prevenire a boalel. I PusmAlii adatf^rAîi sunt i bar.-ilii . . . Cum sa orginiiesză transportul cerealelor In presa bucureşteană cetim urmă­toarea informaţie : „Purte câteva zile dl subdirector general Otte­scu, va pleca la Buda­pesta, Viena şi Berlin, pentru a trata cu administraţiile respective de cale ferată, un împrumut de vagoane ne­cesare transportului de cereale din noua recoltă." Iată la ce se reduce gospodăria actua­lei administraţii a căilor ferate. De abia astăzi direcţiunea C. F. R. şi-a adus aminte, că parcul de vagoane este insuficient pentru transportul ce­realelor şi se recu­rge la un împrumut, care se va contracta de­sigur cu schimb de obligaţiuni din partea noastră. Acest fapt fixează un prim moment, al post buik­ţi­lor ce avem pentru trans­­por­ul nouii recolta şi deci pentru valo­rificarea ei. Ia­r ceea ce priveşte siguranţa transpor­turilor, un nou caz — al treilea — vine să confirme bănuielile noastre. După Catsstrofa dda Comarnic, care va împiedeca pentru multă vreme Cir­culaţia pe linia Piteşti—Predeal, o altă linie tot atât de importantă, Bucureşti— Giurgiu a fost declarată inaccesibilă transporturilor, din cauza unui pod, care ameninţă să se prăbuşească. Astăzi tregramele ne comunică al treilea caz. Podul de la Putna Seacă pe linia Bucureşti—Focşani—Paşcani, este atât de şubred, încât circulaţia nu se va putea face decât prin transbordare pentru călători, iar pentru celelalte trans­porturi ea va fi suspendată „sim die" .'Uii iuui­u uu.vujj uuu nou^/in m­­uiui- wuim procedează guvernul liberal la împro­prietărire, însă principiul de expropriere rămâne neatins, fiind legal şi îndreptă­ţit de istorie.­ ­ EFEMERIDE Regina Hírei După un vechi obicei ce se repetă în fie­care sezon de băi, la Oslanda a fost procla­mată şi anul acesta „Regina Marei" în per­soana celei mai frumoase femei. De data aceasta cuceritoarea coroanei e o baronesă austriacă Susi Wildon. Pentru austriaca blondă n’a fost chiar aşa uşoară biruinţa de­oarece avu mult de luptat până îşi puse în umbră num­ăroasele concurenţe în special pe-o ame­ricană, miss Susan Evans. Părerile publicului, căreia dintre cele două Susane i­ se cuvine coroana, erau aşa de egal împărţite încât timp Îndelungat nu i-a fost hărăzit nici uneia dintre ele triumful asupra celeilalte, deşi se întreceau amândouă să-şi scoată în relief graţiile şi fru­museţea prin tot felul de toalete posibile şi imposibile. Lupta enervantă de concurenţă la făcu pe amândouă frumoasele să-şi piardă într o bună zi rabdarea şi se desfăşură intra ele o scenă atunci dintre cele mai dramatice. Lupta deci­sivă s’a dat în chiar mijlocul valurilor de faţă cu un public numeros care avu atunci prilejul să se pronunţe definitiv. Duelul începu cum încep de obicei duelurile între femei atacân­­du-şi reciproc frizura. Deja după primul atac boneta cocnetă de baie a amândurora plutea pe valuri lăsând capetele buclate ale duelan­­telor pradă apei şi spumei sărate a mărei. Înăsprindu-se lupta ajunseră amândouă frumoa­sele sub apă, când îşi făcură apariţia din nou, americana miss Evans cu părul ud leoarcă ce se descreţise şi atârna acum lipit de tâmple şi de obrazi avea o înfăţişare ce-ţi Inspira milă. Austriaca din contră apăru din valuri cu părul inelat frumos de­asupra căruia pipurii de apă şi spuma mării aninaseră coroană ce sclipea în bătaia soarelui. A ei a fost învingerea. .Regina Mărei" primi un splendid buchet de trandafiri roşii; rivala ei părăsi încă în aceaşi zi staţiunea balneară. iKîSTr^C ft COM? in curanţi, conform muticaţilor ce se vor da de la Budapesta. Insist atât asupra acestei propagande, deoarece îmi dau seama că ea consti­­tue un real pericol pentru noi, cău­tând a se discredita prin ea, toate orândueliiile de ordin intern şi extern faţă de supuşii români din nouile provincii. Se tinde mereu a se arăta că atitudinea guvernelor române faţă de aceştia este şi neechitabilă şi rău­voitoare, consideră adu-i ca paria în nişte provincii ocupate şi în care cu­ceritorii vor să şi creeze prerogative, pe baza cărora să poată exploata to­tul numai în folosul lor exclusiv, O nouit tadica Tactica inaugurată acum este de a se arăta că interesele românilor din Transilvania şi Banat sunt identice cu ale locuitorilor de rasă streina din aceste ţinuturi. Atât din punct de ve­dere economic, cât şi din punct de vedere politic se caută a se dovedi că, vechiul Regat ţine a pune în inferio­ritate nouile provincii. Deşi s’a spus că este de un interes vital pentru Ungaria incheierea con­­venţiunilor comerciale cu ţările vecine, tonul întregei prese ungare de toate nuanţele, după cum am spus mai sus, este foarte agresiv nouă. Niciodată nu au fost atâtea atacuri şi atât de vio­lente in cotidian­­e de aci ca acum. Aceasta se explică oarecum şi prin faptul că s’a aflat aci de nouile orân­­dueli dela noi. Acestea exasperează pe unguri, cari au strigat pe toate tonurile că, mai ales în România, totul este în descom­punere şi că nu se poate nici menţine nici continua vechea organizare eco­nomică de sub regimul unngar. I Catastrofa dela Comarnic a stimulat­­ atenţia autorităţilor dela comunicaţii, cari­­ d’abia acum s’au decis a controla tre­nurile şi podurile de cale ferată. Rezul­tatul 11 vedem: rând pe rând podurile­ — cari ameninţă să se prăbuşească —­ sunt declarate improprii circulaţiei, toc-1 mai în preajma transporturilor de ce-i reale. Mai e oare nevoe să spunem că cea­ ce se face acum, se putea face încă de astăprim­ăvara, fără să se pericliteze transporturile da călători­ei fără sa se împiedice circulaţia trenurilor de marfă ? In aceste circumstanţe putem ghici de pe acum ce se va alege din noua recoltă. _______ Fáin® neagră -B'lauri albe mmn ' In Bucureşti se discută cu multă gravi-­­ tate furnizarea unei pâini ceva mai negre ] şi mai scumpe, pentru întreaga nevred- n nică populaţie. Interesante numai să­­ amintim că a trecut momentul electo-| tal al „făinei americane" albe ca of . pudră, pe care dl Brătianu o adusese f­­­a în schimbul renumitelor bonuri de te-1 ifzaur pe care le-a făcut celebru dsa cu d ’ Kirsen şi Schuller. De aci în colo pen-1 j tru patruzeci de ani ţara va plăti în . consolidată camătă aparenţa de belşug • repede trecută — mestecând o pâine 3 din ce în ce mai neagră şi mai scumpă­­ — pentru că nu de­geaba suntem „o­­ ţară agricolă“ în care liberalii au nor­malizat totul. . Reforma agrară I] şi saşii I „Gazeta Transilvaniei“ reproduce din­­ Sieb. D. Tageblatt un articol in care I Saşii resping principiul de expropriere.­­ Desigur că reproducerea este dată ca­­ o curiositate! Căci principiul pe care­ î­­­l atacă Saşii a fost înscris de Consiliul­­ " Dirigent şi Marele Sfat Naţional pel a baza rezoluţiei dela Alba-Iulia. Gazata o­săsească scrie „expropriere» este tin î I amestic volnic al Statului în dreptul IM proprietăţei particulare*. Acest amestic este garantat de Constituţie, el s’a­­ aplicat prin legea agrară a Marelui Sfat 9 tuturor proprietăţilor, indiferent de na­­­­ţionalitate. Jărama Saşilor este o re­petare a­­ daniei magnaţilor ungari, care după unire nu mai contenesc în ■ streinătate cu plângerea că Românii la-au furat proprietăţile particulare". Saşîi, ca şi latifundiarii unguri, uită când se plâng contra Românilor, că a­­celaş principiu, al exproprierei de utili­­­­tate publică, a fost aplicat după războiu­l mai în toata ţările, şi că într’unele el­e s’a extins şi peste proprietatea agrară. 8 Saşii n’au decât să sa gândească la 3* Germania republicană! Opera de expropiere în A deal și im-, I- proprietărire nu este a dlui Brătianu, ci a Consiliului Dirigent și a Marelui Sfat . National, care a fost reprezentarea a- MILA PICT Ziarul „Viitorul" se plânge că parti­adul liberal este călomniat de o „anu­­­mită presă*. Pentru liberali, a spune jhfţului că este hoţ, ucigaşului că este I­a ucigaş şi parlamentului actual că este un club liberal, constitue o calomnie. * Acelaş ziar publică o cronică fia­ia­­ Propaganda m­ori în România Dintre toate partidele ungare cel economic are tendinţele politice prea pronunţate, ca să nu se vadă că prin alcătuirea programului său de ordin economic se vizează lăturalnic, dar persistent, scopuri cari ar fi trebuit să rămână în afară de sfera sa de activi­tate, dacă s’ar fi ţinut a se avea con­­secvenţă cu declarările iniţiatorilor. Dar, în legătură cu programul acesta se urmăreşte o actvitate ocultă, de care nu sunt streini organizatorii par­tidului economic. Ei caută a face pro­zeliţi „apostoli ai idei maghiare“, prin care să se facă, ca chiar dacă în în­treprinderile naţionalizate sau nou in­­,­fiinţate la noi, formal nu se mai po- I meaeşte nimic de Ungaria, readuce­­­rea pragmatică să fie data prin direc­tivele emanate de la Budapesta. Agenţii de legătura îndemnul de-a reveni în provinciile alipite la Statele vecine, pentru cei cari sunt originari din acele ragiuni, a părut neîndestulător diverselor cen­trale budapestane, de aceea au îndem­­­nat acest personal technic superior să-și ofere serviciile Întreprinderilor din acele regiuni. Acest personal având legături mai strâse cu Ungaria, se so­coteşte că va putea fi şi mai devotat şi mai uşor de controlat în activitatea sa. In afară de aceştia, mulţi lucrători, monteuri, mecanici etc. caută să fie plasaţi în ţinuturile deslipite. Prin toţi aceştia se pot dobândi precise infor­­maţiuni asupra stârii de lucruri locale, şi se pot da îndrumări asupra celor ce au de îndeplinit în diverse Împre­jurări. Aceştia trebue să organizeze la nevoe, greve, sabotagii, să îndemne la rezistenţă pe recalcitranţi, să răspân­dească idei subversive. Orice mişcare­­ muncitorească, orice grevă sau orice­­ alt mod de a protesta al muncitorilor este înregistrat la Budapesta, unde­­ presa amplifică faptul şi dă proporţii uriaşe acestor mişcări, de care se face vinovat noul regim. In legătură cu acestea, „şi pentru edificarea streină­­tăţei* se produc date statistice asupra producţiei, asupra stărei materiale, sa­nitare etc. a muncitorilor, cu tablouri comparative în cari se arată decaderea la care au ajuns acum, înfloritoarele întreprinderi înfiinţate de unguri pe vremuri. Alături de propaganda făcută prin preoţi, învăţători, profesori, advo­caţi, cea ce urmează să se facă de cei mai sus pomeniţi este considerată pa cel puţin tot atât de importantă. Refacerea Ungariei In cuvântarea ţinută de noul mini­stru de culte, Klebersberg, acesta a spus că: „Patria ungară se va reface, nu prin arme, ci prin cultură“. Decla­raţiile acestea sunt repetate pretutin­­deni şi nu toate ocaziile de către mi­niştrii. Kiebersberg a mai spus ca proeo­m­b­lnia ravilia o­­­c­­tnaofi­ioricmnunii Hifi

Next