Patria, august 1922 (Anul 4, nr. 165-188)

1922-08-01 / nr. 165

Cluj, Marți August 1922 Anul IV. # Numitw 16EU EXEMPLARUL Ofiţerul intelectual Urmărind cu un egal interes publicaţiile tuturor profesonelor şi asociaţiilor, am deschis şi arul 10 al Buletinului comandamentului teritorial al Corpului 6 Armată, care apare în Cluj şi printre teme de specialitate, ochii ni se opresc la un titlu „Presa" timpului. Ca să se vadă de ce concepţie este animat autorul care iscăleşte general Anastasiu, transcriem acest pasagiu cu propriul stil! „Mărtunsesc că oricâtă groază am de comunism, de bolşevism, dar par’ că am voi ca numai o oră, să-i simţim cu toţii puterea, ca să întreb apoi pe domnii gazetari, ce mai zic, ce mai fac". Iată, aşadar un general care denunţi unităţilor de sub Comandamentul Corpului, ca cea mai periculoasă instituţie In Stat, to amni presa, despre a cărei contribuţie la făurirea României noui, lăstra ca istoria să se pronunţe. Dar nu despre supărarea dlui general ne vom ocupa, căci atunci ar trebui să stabilim cauzele personale; vrem să atragem atenţia asupra rolului ofiţerilor în publicistică. Pentru noi, presa, rolul ofiţerilor în publicistică este imens de important, poate că mai important decât pot să Închipuie înşişi ofiţerii. Şi de aceea ne iubim a ne exprima regretul că un regulament prea strâmt li opreşte pe ofiţeri de a scrie, afară de cazuri izolate, când ofiţerul Îşi ia singur această libertate, ca dl general Anastasiu. Ofiţerul, oricât l-ar separa abstract legea, el este un factor social ca toţi factorii sociali, cu idealurile, sentimentele şi ideile lui, şi a opri de a vorbi public, înseamnă să privezi societatea de vederile unei categorii sociale, şi în dauna ei, a categoriei, şi in dauna societatei. Pentru acest motiv suntem pentru o cât mai mare libertate a ofiţerului în publicistică, dacă raţiuni întemeiate de Stat o opresc deja viaţa politică. Din ce condiţiuni trebue să îndeplinească ofiţerul când scrie pentru societate, nu pentru maseria sa? Este inutil, am deveni plictisitori şi am jigni ofiţerimea, dacă am spune că ofiţerul publicist trebue să mânuească altfel condeiat de cum rânneşte baioneta. El trebue, ca pornind de la mentalitatea şi mediul lui soldăţesc, să prezinte problemele în scris în aşa fel încât ele să devină de interes social. O, cât de mare este problema aceasta a deprinderea individului din castă şi încorporărei lui In societate! Este idealul şcolilor morale în slujba cărora, în primul rând, stă presa. In acest înţeles, al colaborării tuturor breslelor la orientarea societăţii prin publicistică, noi am salutat şi salutăm cu bucurie apariţia diferitelor elemente în mijlocul nostru. In ţările anunţi«» nfitpml este si el un colabounde din cazărmile noastre, chiar cu ameninţarea pedepsei. Ziarele din Bucureşti au vorbit zilele trecute de faptul că ministerul de război a dat un ordin confidenţial către toate corpurile şi serviciile armatei, prin care se face cunoscut comandanţilor de a nu permite ofiţerilor — pe cât este posibil — citirea ziarelor, reviselor, cârţilor de studiu etc. decât cele necesare instrucţiunei militare sau regulamentare, spre a nu li sa răpi timpul cu lecturi „nefolositoare Unde este la noi tipul ofiţerului Intelectual? Cu ce s’a distins dl general Anastasiu, de exemplu, pe terenul intelectualităţei, ca cuvântul său asupra presei să aibă greutatea pe care crede că i-o poate da numai gradul? Şi asa este un exemplu, care ca orice exemplu II luăm ca prototip şi generalizăm. Care este cultura filozofică, literară, pedagogică sau politică, a ofiţerului, care, după ce a trecut de gradul de colonel, să se poată amesteca autoritar în conducerea societăţei? Din momentul ce constatăm o totală absenţă a elementelor intelectuale care fac în Apus pe ofiţer intelectual, nu este demirare că generalii sau coloneii car s’au arunecat în viaţa noastră politică după râzboiu n’au lăsat nici o urmă durabilă, că amestecul unora în publicistică este steril şi ocult şi că cei mai mulţi stau izolaţi, când de fapt se simte necesitatea cuvântului lor la orientarea societăţei. La noi, in locul marilor ofiţeri intelectuali, am avut spectacolul de circ al polemicei Cantacuzino, Văitoianu, şi acum injuria Anastasiu la adresa presei. N’am scris acesteâoduri cu gândul de a inferioriza, ci de a pregăti pe ofițerul viitorului, ofițerul interedmt. CIU.J ttl 2iiaiiaiMiUly IWUV. VI uv/r AAM VA» , stă antagonismul pe care încearcă sa-l propage la noi dl Anastasiu sau altul. Marii generali francezi, începând cu Fooh și terminând cu generalul de Lacroix — colaboratorul regulat la „Le Temps“, — trăesc zilnic în publicistică. Noi Înșine, când vrem să ne orientăm asupra problemelor militare generale, recurgem la luminele lor şi între ziarişti este la ordinea zilei a se lntreba ce zice generalul Férand despre « cavalerie, ce zice generalul cutare de- 1 spre dezarmare, reducerea serviciului militar sau despre problema raselor. U Dl general Anastasia şi... pro-11 blema raselor! In marea publi- J caţie germană Handbuch der Po-, littk — la care şi-a dat contribuţia , tot ce a avut mai in electual Ger- mania, — ofiţerii au colaborat Intr’oj mare mSsură, dela gradul de căpitan până la cel de general, Gustave le Bon, — pe care l-am recomanda şi unora dela noi, dacă n’am avea unele rezerve pedagogice, — în nenumăratele lui scrieri de psihologie şi educaţie, printre autorii pe care-i citează, nume de ofiţeri, figurează egal alături de profesori, ziarişti, oameni politici, etc. Ofiţerul care a ajuns la această înaltă distincţi de a scrie la un ziar, la o revistă, de a fi invitat săcolaboreze la o mare publicaţie ştiinţifică sau să fie citat de un om de ştiinţă de talia lui Gustave le Bou, a fost în viaţa lui un om care s’a instruit la fel ca profesorul, omul politic sau publicistul. Literatura ca şi filozofia, sociologia ca şi morala, ziarul ca şi revista au fost cultivate cu simpatie intelectuală şi nu le-a pus pe o soart inferioară armatei, cum se propagă prin Noua constituţie Expulzarea în proectul liberal încă dinainte de războiul unităţei naţionale, Constituţia vechiului Regat n nu mai corespundea nouilor cerinţe trebuind sa se înscrie la pactul fundă- mental principii noui, cum sunt: exproprierea şi colegiul unic. Cu atât mai mult după război, atunci când teritoriul ţarei s'a marit prin alipirea celorlalte provincii româneşti şi prin ..Incorporarea diferitelor minorităţi etnice, necesitatea modificărei constituţiei s’a vădit şi mai imperioasă. . . Aceasta opera, care trebue sa fie »] însâşi baza aşezământului nostru de Stat, nu putea şi nu poate fi opera unei singure clase sociale sau a unui , singur partid politic, ci rezultatul unei colaborări a tuturor claselor sociale şi a tuturor partidelor din România Mare. Partidul liberal, văzând că îşi pierde cu totul terenul şi ca este condamnat dispariţiei, atât din cauza mentalităţii conducătorilor, cât şi din cauza sistemului de guvernare, oligarhic, a încercat o ultimă lovitură: venirea la guvern şi modificarea Constituţiei la aşa fel încât să asigure şi pe mai departe stăpânirea acelora pe cari li reprezintă, în detrimentul maselor. Şi, pentru a putea face aceste modificări ale pactului nostru fundamental, li trebuia un parlament docil şi l’au fabricat în recentele alegeri, prin violarea voinţei mulţimei, furtul urnelor şi batjocorirea oricărei dreptăţi şi ilegalităţi. Astfel, noul pact fundamental «I poate avea un rezultat rău, de căt cel uriviail de a i se dovedi inutilitatea. Cit priveşte pentru vre-un proect intrat in cercetarea comisiunilor parlamentare sau numai exprimat ca o intenţiune a guvernului, o discuţie cu anticipaţie nu numai că nu poate pre- judicia, dar ea este cât se poate de de binevenită, putând înlătura cu un moment mai devreme greşelile şi lpsurile, cu care se prezintă pe blur roarde parlamentului aproape unanimitatea proectelor de legi, întrucât, însă, chestiunea priveşte parlamentul şi guvernul liberal, putem afirma că o discuţie cât mai largă şi cât mai timpurie, nu poate fi în nici un caz inoportună. Partidul liberal ne-a obişnuit demultă vreme cu sistemul legilor comandate şi nediscutate dar votate, şi cu acela al legilor prin surprindere. Parlamentele liberale nu odată au votat legi prezentate astfel, fără o cercetare amănunţită a proectelor şi fără mai ales o discuţie largi. Aşa a fost de pildă cu ultima lege a ratificărei convenţiunei pentru consolidarea bonurilor de tezaur, din seziunea extraordinară, înşişi parlamentarii majoritari au protestat împotriva surprindere!, cu care se trecea o lege atât de importantă. In cazul acesta şi In altele multe, guvernul licelal avea nevoe să forţeze un vot al parlamentului, şi in acest scop cel mai bun mijloc era surpriza. Iată de ce credem că alarma pe care o dau ziarele asupa unor proecte de lege sau măsuri de guvernământ nu poate fi decât binevenită, chiar dacă nu corespunde realităţei sau este timpurie. III a, credem ca dl general Popovici ar fi cel mai nimerit substitut al dlui Cristescu. Te pui cu specialitatea ? Apropierea sfârşitului — Procesul partidului liberal: hoţii la puşcărie . Prea mult şi-au bâtut joc de ţară călcând legile şi nesocotind drepturile câştigate ale poporului. Cetăţenii, asupra cărora apasă cele mai grele biruri, directe şi indirecte, nu mai pot suporta banditismul şi hoţiile celor Întovărăşiţi la putere. Murmurul lor devine tot mai desluşit, poporul cere să se facă lumină, vinovaţii, fie ei cât de sus, să şi ia pedeapsa; hoţii să fie cu adevărat trimişi la puşcărie. Anchetele să nu le facă guvernul necinstei şi al tuturor fărădelegilor, ci să facă justiţia anchetele, să restabilească încrederea poporului In păzitorii legilor şi ai dreptăţii. Judecătorii sâ-şi facă datoria pang mai crede lumea în nepărtinirea lor, să urmărească pe vinovaţi, ca să nu ajungă poporul singur să şi facă dreptate. Intr’un moment când mintea i se întunecă de mânie in faţa nemaipomenitelor jafuri cari zilnic se descoperă in averea ţării. S’a vorbit de răspunderi, s’au făptuit crime şi omoruri, şi acum se înfometează ţara pentru afacerile gheşeftarilor cari s’au furişat la putere furând voinţa n&ţiursei. Banda jefuitoare cutreeră acum , satele, speculând fâşiile înguste de pământ ale ţăranilor in scopul şederii maideparte la putere, smulgând rodul cânt, de o grijă mare... României va fi făcut — dacă vor pu- tea să-l facă — de cavalerii nopţei, membri ai clubului liberal. Noi am arătat că prin proectul alcătuit de guvernul liberal se urmăreşte încătuşarea tuturor libertăţilor, se urmăreşte concentrarea puteri în mâinile guvernului, care oricând poate fi institui o quasi-dictatură Astfel, presa este sugrumată prin măsurile preventive și represive cari vor fi înscrise în noul pact fundamental, făcând im-t posibilă orice manifestar liberă, prin 11 scris, a opiniei publice. Alături dej1 sugrumarea presei, au introdus oi, largă latitudine, pentru guvern, de a putea decreta starea de asediu. Şi, pentru că dictatura să poată fi destăpânită oricând ma uşor, guvernul liberal vrea să înscrie în noua Constituţie încă un principiu reacţionar care să le completeze pe cele două: expulzarea. Astfel, legea odioasă a expulzărei, făcută de Ion Brătianu la 1881, şi care a fost o armă straşnică în mâna guvernelor oligarhiei române, va fi înscrisă de pactul nostru fundamental de către cavalerii nopţei ai urnelor furate. Şi, cine nu ştie că autori tipic pot fabrica oricând dovezi că cineva, indezirabil pentru guvern, este unu strein şi, ca urmare, conform unui principiu decretat prin constituţie, poate fi expulzat? Sugrumarea presei, starea de asediu şi expulzarea, acestea sunt principiile pe cari partidul liberal vrea să le înscrie în Constituţia şi prin cari acesta să înstăpânească dictatura oligarhiei bănuiai, înăbuşind începutul de democratizare şi de progres al ţarei. Insă, guvernul se înşeală atunci când crede că ţara nu va reacţiona şi nu va şti să se apere împotriva acestor atentate odioase. CRONICA ZILE! Ancheta catastrofei dela Valea- Largi. .Unele ziare au afirmat şi s-a adresat în acest sens chiar o scrisoare deschisă d-lui Ministru al Justiţiei, că parchetul Tribunalului de Prahova nu ar fi făcut nici-o cercetare asupra catastrofei dela Valea-Largă. Ministerul Justiţiei ne comunică, că în ziua de 13 iulie, primul procuror al Tribunalului Prahova s-a transportat la localitate şi a început cercetările pentru stabilirea răspunderilor *. Luăm act, dar rezultatul anchetei ? Dacă e vorba să nu dea nici-un rezultat — ca şi ancheta ministrului de comunicaţii — preferam să nu se mai facă. A Nu se mai muta Capitala. Versiunea mutarei Capitalei intr’un oraş din Ardeal se lămureşte. Guvernul a răspândit-o ca să-i vadă efectul, astszi Sistemul ji surprinderilor \ Ziarul „Viitorul“ ne ceartă ţi pe j; noi ca şi pe celelalte gazete din afară , de sfera politică a partidului liberal, pentru greşul* ce facem de a anii- 11 clpa asupra măsurilor sau p*pectelor\\ de lege cu carecter general, cari fie că sunt numai tn intenţia guvernului de a le înfăptui, fie că sunt încă în dis ■ cuţiă diferitelor comisiuni parlamen- întare, fie că ele nici măcar nu corespund realităţei, ci sunt simple ver- Staul. Şi confratele guvernamental afirmă că o discuţie în jurul unui astfel de froect, asupra căruia nu s’au luat hotărări definitive este tot atât de inutili pe cât este de neprielnică încrederea, cu care opinia publică este datoare să privească activitatea guvernului şi a parlamentului. In primul rând şi în principiu, părerea Viitorului despre inoportunitatea unor discuţiunei anticipative este ] greșită și credem că o astfel de dis-\ _..iJ _ ___ |A __ ^ i ! EFSMFRIDI Petőfi Ungurii serbeami la Sighioara pe Petőfi. Este firesc, este frumos chiar. Petőfi este tot al lor, cir n’ar putea s& fie, chiar şi în serbiri, şi al nostu ? Daci ei nu armea să-l degradeze dela rangul de poet mondial, la acela de poet numai naţional, da, da, da! St. O. Iosif şi Oct. Doga l-au iubit şi scântei din el i-au aprins şi pe ei. S'ar putea aprinde şi alţii, cu câştig pentru literatura noastră. Infiniţi de ruşi, ungurii fugeau. Bem (generalul) şi Petőfi (a’emeni) fugeau împreună. Data să fie ajunşi, ei dis aleea şi întră într’o baltă cu trestie înaltă, să se ascunzi. Bem, mai rece, se ţine mai apoape de mal şi scăpă . Petőfi, nervos, întră afund şi mocirla îl înghite. Aşa a spu Bem căt e un proprietar ungur, care a spus mai departe ,„ teranului austriac“, autor al celor 2 volume despre ,Feldzug-ul din Ardea, vara şi iarna. Geniu şi mocirlă, ce contrazrcere şi ce urâtă atoare! Dacă Petru rămânea cu Bim, cu adoratuller ,vezer“, ar fi tecut (sărac) mulţii Olteniei; ar fi fost, în Turca, pensionarul acesteia ; ar fi trecut în Europa, care l-ar fi sărbătorit. Ce elegie patriotică nar fi curs, pe aclo, din inima lui rănită! Ce dor pios, n’ar fi căutat-o pe soţia lui frumoasă, ale cărei scrisori, sosite în Ardeal, poetul Ie cetia fericit tovarăşilor di arme! Ce cântece ale mării, ale Orientului, nu s’ar fi râscolit din inima - i tremurătoare ! Mie mi-e jale de ce au pierdut ungurii , cum nu le-ar fi jaleor ? ! Fie blăstămată mocirla de la Sighişoara, oar trebuie să fi fost o gură anume căscate de iadul nimiciţiior! Serbaţ-i, în liniştea caselor noastre 11 ser- Mm şi noi, pentru că geniul trece, trebuie să treacă peste graniţele naţionale C. Bogdan-Dnici. Im legătură cu comemorarea de care vorbeşte fruntaşul ţărănist, dl Bogdan- Duică, ni se comunică dela Sighişoara, E următoarea ştire : Ţărănimea noastră auzind că ungurii vin călăii şi că se va adună pe cămpie, a prins a se ingrijora ; că e vorba de vre-o mişcare ungu- crească. Ţăranii s’au liniştit numai graţie ? autorităţilor, care le-au explicat carac- ferul adunărei. Bate evident, că nimeni nu ar putea încuraja o acţiune de toiul celei intenţionate de către ţărănimea romănă din jurul Sighişoarei. JJar ne place să punem in legătură , instinctul de comemorare a unităţei , naţionale din partea ţărănimei ro- mâne, cu faptul, că cei mai critici li- Stejari H. Taine, F. Brunetiere, Faguet I şi Benedetto Croce, in studiile lor a-supra literaturii universale, nici n’au luat notă de Petőfi, nu au să-l decretese „mondial“, deşi e tradus. I In deosebi Umile Faguet a scris o , carte clasică asupra valorilor mon- , ndiale literare, dela Biblie pănă la 1a Tolstoi, in care, pe Polonezi ii amin- 1 jteşte, insă nu şi pe unguri. Şi între entuziasmul justificat al ungurilor fi părerile românilor noi ne orientăm dela marii critici şi esteticiani universali, pului din gura poporului flămând, pentru a-şi plăti banchetele şi luxul importat de peste hotare. Slujbaşii Statului, cari au servit ţara cu credinţă, au ajuns muritori de foame. Ei primesc lefuri de batjocura şi cerşesc slujbe pe la institu-t,ţii particulare, căci guvernul nu înţelege?) să satisfacă decât pe tovarăşii din partidul dela putere, cari n’au nimic sfânt, pentru cari ţara este o pradă pe care ■pot s’o stoarcă fără teamă de pedeapsă. Au încercat să atragă pe fruntaşii Ardealului in banda lor jefuitoare, pozând în salvatorii ţarii, folosindu-se de toate armele diavoleşti ale politicei lor de sugrumare a tot ce este cinste şi omenie. Dar, n’au reuşit să distrugi acele caractere probate în lupte cu mult mai grele, cu adversari mult mai puternici şi cu arme cu mult mai ademenitoare sub guvernele trecutului regim unguresc. Fruntașii Ardealului privesc astăzi cu silă la svârcolirea ultimului regim de asuprire a poporului. Eli nu formează, după mentalitatea liberală, un partid de interese personae ci formează ceva mai mult decât atâta, formează o puternică stâncă de rezistenţi morală In mijlocul putregaiului, care deţine puterea din graţia Suveranului înşelat în buna sa credinţă. Ia jurul stâncei acesteia se pot stiinge toţi cari Îşi iubesc ţara mai presus de interesele lor, toţi aceia cari n’au moştenit dela părinţi drepturi de stăpânire asupra poporului, toţi aceia cari prin meritele lor personale s’au distins făcând cinste neamului, toţi cari mai cred în viitorul unei Românii Mari, unite şi liberate de sub puterea asupritorilor de eri şi de astăzi. Procesul durează de mult. Acum se apropie sfârşitul, când lanțurile robiei vor cădea definitiv sfărâmate, când hoții vor fi trimişi cu adevărat la pușcărie. Carpatin. PUNERI la PUNCT Presa românească a fost reprezentantă la congresul din Karlsbad, prin dl colonel Arion. La un congresinternaţional al inginerilor, dl Iineria Moşoiu va fi cel mai Duşmanii cooperaţiei As.Rurâţidu-şi acapararea economică a oraşelor, prin tot felul de cointeresări în care Statul a pus capitalul iar partizanii trag profitul, partidul liberal, pentru a-şi asigura dominaţia politică a ţărei, urmăreşte şi acapararea economică a statelor. In adevăr, prin acordarea votului universal, gravitata politică s’a mutat de la oraşe la sate şi de unde până acum câle câteva sute de alegători puteau fi cumpăraţi sau terorizaţi, sutele de mii de astăzi nu mai pot fi stăpânite prin aceste mijloace. Şi, de aceia liberalii au pornit o goană nebună pentru acapararea vieţei economice a satelor, acaparare pe care nu o văd decât prin distrugerea sau stăpânirea de către ei a mişcărei cooperatiste şi a băncilor populare. Astfel, prin forţă şi falsuri, au îndepărtat din Centrala Cooperativelor pe dnii T. Mihalache, Sp. Popescu şi alti cooperatişti de seamă ,impunând in locul lor pe agenţii electrornii ai regimului._____________________ Criza economică Cum o rezolvi dl Aristide Blank ! Dl Aristide Bank, unul din conductorii celui mai mare aşezământ financiar din ţară , a decis să şi spună cuvântul său autorizat asupra crizei economice prin care trece ţara. Cuvântul acesta al dlui Aristide Blank, s’a concentrizat într’o brosnă sobră, scurtă, concentrată — un adevărat extract de gândire. Dsa trece în revistă intr’un spaţiu uimitor de scurt, o serie întreagă de cifre şi de fapte, cari concurg toate spre acelsş scop, servesc toate aceleiaşi concluziuni — nişte adevărate batalioane al logicei. Dl Aristide Blank n’are ezitări femeieștî, dar nici poze eroica nu afec* teacă. Ca realist, pătruns de fapte, dsa vede în mod clar că râaboiul a făcut economiei ţării guri, nişte găuri imense, pe cari încrederea dsria »proape mistică — cum se expimă autorul — în pu o ile creatoare ale acestui neam, le vor umple într’o bună zi. Dar până atunci ţara românească are nevoie de unealta care sa-i ajute munca, da pa phia, care sâ-i uşureze ridicarea — şi unealta aceasta aurul, ţara n’o poate căpăta decât pe calea unui împrumut public de mat puţin două miliarde şi un sfert franci aur. Cum şi căpătăm acest împrumut şi mai cu seamă, căpatându-l, cum să-l Întrebuinţăm? Iată cele două întrebări fundamentale, pe care şi le pace Aristide Blank, iar răspunsurile la ele constituesc de fapt conţinutul broşurii ce analizăm. Autorul îşi dă seama de trei împrejurări : 1) că înprum nuri de tip vette nu mai sunt aci cu putinţă; 2) că Înalta finanţă e solicitată de nevoile altor ţări unde pot face plasamente foarte avantajoase şi 3) că Statul nostru şi-a sdruncinat creditul nu numai din pricina greutăţilor financiare prin caii trec toţi foştii beligeranţi, dar mai cu seamă pentru actia„că guvernele cari s au perindat la Cârma n'au ştiut ce e rospectul cuvântului dat. In consecinţă dl Aristide Blank propune : 1) un împrumut tip nou; 2) avantagii speciale pentru creditori şi drept mijloace morale da refacere respectarea contractelor şi a tratatelor şi nici un angajament peste ceea ce suntem în stare să furnizăm realmente. 41 Tipul nou de împrumut, propus de dl Aristide Blanc şi avantagite pentru viitorii noştri creditori sunt: constituirea unei mari societăţi pentru ..exploatarea terenurilor petrolifere ale Statului. In această societate, Statul ar figura cu 55 de procente, ca să-şi asigure preponderenţa şi controlul iarspitalul strein cu 45 de procente. Grupul de capitalişti strein, interesaţi cu 45 de procente, uşor vor consimţi să dea Statului ca împrumut suma de 2 şi un sfert de miliard franci aur, socotiţi de dl Amandi Buck drept radaatul&toare »pentru refruerea noastră eco- acapararea reaerateior şi cea amiar lovitura au dat-o federalei Negru-Vodă din Câmpul-Lung, unde au fost ajutaţi de un pluton da jardarmi în opera de încătuşare a ţărănimei. Iasă, ţărănimea rezistă şi dacă relevăm această, o facem pentru a arăta, odată mai mult, cine sunt duşmani cooperaţii, ai emancipării economice a ţărănimii. NOTE Piraţii de astăzi In faţa Curţii cu juraţi extraordinare pentru afacerile din Levante se judeca propesul a 7 georgieni acuzaţi de banditism săvârşit pe mare. In total au fost 30 de georgieni cari aparţineau unei bande. Aceasta bandi a plecat in ziua de 6 Ma îmbarcându-se ca pasageri pe vaporul francez „Bouikra“, care avea pe bord 400 ciitori şi pleca de la Batum la Marseille. Două ore după ce corabia a părăsit portul, bandiţii deghizaţi in pasageri ameninţară cu revolvere pe căpitanul corăbiei şi pe funcţionarul telegrafiei fara fir, stricară aparatul de telegrafie şi aiura apoi pe pasageri să-şi deschidă coterile. La toată îndeletnicirea aceasta îns*), conducătorii bandei nu întrețisară un momente de a se purta ca nişte cavaleri galanţi; ei sărutau mâna damelor înainte de a le scoate inelele de pe deget. Erau chiar şi mariaimoşi. Pe pasagerii cari n’aveau asuprâ-le decât sume neînsemnata de bani îi lăsau In pace nu-i mal despuiau, ba au făcut chiar gesturi nobile dăruind celor de tot atraci din sumele ce le furară dem alţii Aceasta ins , nu cred că le va ameliora nici cât da puţin pedeapsa. Pe corabie se alia şi soţia comisarului suprem pentru Armenia, care dimpreună cu cei doi copii au fost lăsaţi numai cu o masa de pe ei. Bandiţii îl silită pe căpitan să-i ducă până la patul cel mai apropiat şi să-i lase pe uscat. Prada lui avea o valoare de 80 mii pfunzi sterlini. Cei 7 georgieni oacheşi ce-şi dau acum în faţa judecăţii seama de faptele lor, sunt conducătorii bandei. Iată dar răspunsul dlui Aristide Blank la prima întrebare: cum am putea căpăta împrumutul Punând — sene dsa — în valoare o bogăţie neexploatată a ţării, fără a abdica nimic din demnitatea noastră naţională. * Felul de întrebuinţare, ia c are dl Aristide Blank «fectutată produsul acestui împrumut, dovedeşte o cunoaştere profundă a vieţii noastre economioffi şi financiare. In adevăr, autorul propusa că mai mult de jumătate din suma intrsbus«ată să rămână în streinătate şi să fie afectată la nişte scopuri, cari interesând oarecum şi pe viitorii noştri creditori, ei ar avea un îndemn In plus să ne acorde împrumutul proectat. Dar sl urmărim pe dl Aristide Blank. Dsa arată că datoria noastră flotantă în streinătate e de 1 200 milioane transt aur în bonuri de tezaur. Această datorie ar urma să fie plătită imediat în proporţie de un sfert, adică 300 milioane, din produsul noului împrumut, iar restul d® 900 milioane să fie convertit în bonuri noui platibile în termen de 15 ani. Pentru asigurarea cuponului acestui împrumut convertit de 900 miliona, dl Aristide Blank propune ca o altă sumă de 216 milioane, din mprumutul propus de dsa, să rămână în streinătate. Cu chipul acesta creditorii streini vor fi asiguraţi că cel puţin trei ani vor căpăta dobinzile bonurilor de teaaur, iar pe de altă parte Statul n’ar fi nevoit să înscrie acest cupon pe bugetul său. (Continuare pe pagina II-a)