Patria, august 1922 (Anul 4, nr. 165-188)

1922-08-05 / nr. 168

Cluj, Sâmbătă 5 August 1922 UM­B EU EXEMPLARUL Anul IV. # Numărut. 168 Apa ^fermecaţi Intre stânci p, cari străluceşte sarea, pădurea de brazi şi s­­cjiri pogoară până lft oglinda binefăcătorului lac. In unda lui curată ce levarst o căl­dură tainică şi binefăcătoare—se scaldă bolnavii cărora le dăruieşti! grabnică tăranuye şi îşi­­recâştigă odihna , cei obosit de muncă. Triantului de vraja şi de sănătate i se zace Sovata — şi la întregul decor de bazin în care şi-a săpat un popas cu m­­­­iraeţ­a — lumimază acum făptura de zână a Regnet tutulo? Româmio­’. Şi­ ca pentru orice zână se fâu­eac legende; şi ca pentru marile împără­­tese ţesătura legendelor se împleteşte în bitzm politic. Socotim însă că acea­­sta e o greşală pe ca­re o aminteşte cu un zirabet ironic, ş! b­ând — simbolicul num­e al csstolului deasupra căruia fâl­fâie azi flamura ţării. »L’sli-mî în pace“ e o dorinţă pe care nu o Înţeleg nici crice sa îmbul­zesc să turbure odihna augustă şi bine meritată, şi mai puţin cei ce vor să vadă In această odihnă un joc politic, Frumoasa noastră stăpână e mult da­­asuprii intrigilor de partid — şi sufletul ei înalt e prea măreţ pentru ca totuş să nu înţeleagă toţi odată că nu e me­rită. Ea, nici să tragă sfori da partid, nici sa împingă spre împăcări compro­miţătoare. Ea e o Reg­nî, care îşi iubeşte ţara şi poca­t, ca fi tare specularea Coroanei în zvonuri politice nu poate să fie decât o greşeală ba cfrar o fapte rea. Intenţia Suveranilor noştri de a căuta îa Ardeal o simplă odihaă e atât de evidentă, în­cât ar trebui sa nu numi dea foc la nici un fel de comuntsrii. Suveranii nu pot fi intrebuhijaţi ca o arătare în urma căreia să­­înceteze in­dignarea faţă de jefuitorii de urne, re-* spingători de candidă« române, s­­-a vo­­tatoni de "legi prin surprindere, specu­lanţi ai mizeriei, batjocoritori ai unifc­­­rii, şi sfidători­­ai bunului simţ. Şi chiar de s’ar da o astfel de întrebuinţare­­paşnică Dinastiei, rezultatul m fi nul Uns sunt visatele Familiei noastre Domnitoare, vizite pe care le-a dosit inima tuturor în vesalie, alta e jalea ca se închiagă astăzi in sufletele amarate peste marginea răbdării. Una e odihisa meritată de ori­ce mun­citor, fie el simplu salahor sau Regi, alta sunt adevăratele călătorii se sdue îndreptarea. Tno&a — — - --* rauseţea. In­­ apa fermecată cei ce rău ştiu să înoate pot pluti — dar iluziile gesite cad în adâncul fierbinte, c­t ei n’au nici un rost să turbure Os­linda senină în care se odihneşte şi cerul şi M. Sa Regina. ultim­iui­ preumplare, ci numai pentru­­ plăcerea sportului. Aceasta nu au înţe­les-o nici ce îce îmbulzeau programe di-­ stractiv?, nici cei care se mirau de pildă ’ că Alteţele Lor nu su­ avut curiositatea­­ să Viziteze orfelinatele ce le poartă nu - î mele, dar în care orfelinate este batjo-? eorită sănătiitea copiilor, a căror părinţi­­ au murit pentru ţară, dar şi pantru­­ Tron. Şi pe urmă, vizitele nu au un scop­ politic, pentru că au ar fi logic dr-­ gostea Suveranilor să se îndrepte zoaii mult spre noi decât spre basara-­ beni de pildă. . . . Suveranilor toate­ provinciile 1© sunt la fel de dragi —­­ cum părinţilor copii Is sunt toţi de o­­potrivă de scumpi. Ba, dragostea se­­ îndreaptă mai repede la cei ce au mail multă nevoie de dulceaţa ei. Şi în a- \ cest caz nefericita Basarabie ar fi stress­­ în prim dmm privirile regale. Asolo­ glonţul omoară pe amnistiaţii Iertaţi ’ de Coroană. Acolo holera e, sau nu e,­­ după cum porunceşte dl general — a-­­ colo spaima a înlocuit de mult simţul­ de dragoste strivit în abuzuri. Acolo furtul de voturi e o durere ce aproape­ pare mică faţă de celelalte chinuri pe care nu le îmbunătăţeşte deloc asediul şi cenzura. Să ne amintim că şi ei sunt români, şi ei ne sunt fraţi — dar bezna şi teroarea la ei e mult mai pu-­ ternicâ — cu toate că au avut norocul să se unească înainte de noi cu vechiul Regat. In durerea noastră ca şi în dragostea noastră să nu fim nici prea pretenţioşi nici prea închipuiţi. Să lăsăm în pace toate iluziunile măgulitoare — să înţe­legem că odată va veni cu adevăr şi h­adul nostru pentru a fi salvaţi pantru a fi liberi în România libetă prin unire. Azi aceste vremuri nu au sosit încă pentru basarabani; să le pretindem pentru noi înainte de a simţii alinate durerile lor, ar fi o imposibilitate. In apa fermecată a Sovatei să nu căutăm însănătoşiri politica. Valurile sărate şi fierbinţi ale lacului minunat pot sa rade a sănătatea pot şi să păstreze frun verneAc sunv as vina •­­ Acum, 1922, zece milioane de oa­­­meni au murt în Roşia dia lip-jă de îPâae­* ContingentSi ile. Sistemul nou, inau- i gurat ds fiborali, la exportul de vito iist dâ roade neaşteptate. După hoţiile­­ dela Bucureşti, s’a ridicat perdeaua şi în Bucovina; in toate Oîaşii!§ s’au fă­­­­cut fraude şi bapefldarii sunt oamenii [ guvernului. I frăzboit­l treciii I Constantinopolul, care pe rând a fost râvnit de Rusia, Bulgaria şi Grecia, este­­ din nou obiectul pot iei de cucerire din­­ partea acestei din urmă ţâri. Ia deza­­jj probarea mărilor aliaţi regele Constantin ,face politică războinica şi imperialistă.­­ Faţa de interesele Franţei în Turcia, creare îi datorează o sumă enormă, Gre­­­cia a speculat după război simpatia ■Angliei. De data aceasta insă rasei An- Iglia nu secundează pe greci într'un ra­­zboiu care este foarte des calificat de aventură. Guvernul britanic ar fi adre- Sist o notă, exprimând şi părerea Fi arş­iţei, ca trupele greceşti să se oprească­­ în drumul lor spre Consantinopol, la­ limita zonei neutra care esta trasată în tratatul de la Sevres. Gravitatea politică a acţiunei greceşti stă mai al­s în acest fapt al călcării tratatului de pace şi al arasninţării Constantinopolului când ştiut este că în spitala Turciei euro­pene se află câteva mii de oameni şi zeci de vapoare interaliate cu însărci­narea da a apăra şi garanţa, neutralita­tea Constantinopolului. Pentru pacifica­­­­rea grecilor cu Turcii, în urma lupte­lor din Asia Minoră, Franţa, Anglia şi Italia, au încercat în anul trecut şi , cursul anului acesta, mediaţiuni. Cea mai recenta este ace­a care poarta titlu de proectul Curzon. Ameninţarea Con­­stantinopolui va avea ca urmare că de la simple proecte şi mediaţi­uni, marii nui actual a curmat exectue­ii nesă­­buire şi a întocmit un buget echi­librat". Pnn urmare funcţionarii să fie mulţumiţi, ca nu au încă o „situaţie dezastruoasă" şi mai ales ca ea „se poate îmbunătăţi*. Cdru, se va imbu­­nataţi, nu Interesează, de vreme ce.si­­tmtia nu este încă dezasU oasa. Dar »Viitorul* explică şi de ce si­tuaţia nu este neiastroasă. Pentru că »guvernul a curmat chdind­at% probabil dielt utile cu sportrest satá­nkor funcţionarilor. Şi apoi *întocmirea unui buget echilibrat* compensează cu prisosinţă toate lipsurile de can (totuşi) se plâng funcţionarii recalcitranţi. La urma urmei — spune tot „Vii­torul* — funcţionarii nu debut să asculte de autorităţile răuvoitorilor şi să-şi dea seama ca sunt Sta­­tului şi în aceasta căriare au obli­gaţia a servi cu credinţă*, dar fără pâine. Este care in sfatul acesta veşnicul dispreţ al liberalilor faţă de soldaţii S­talut ? Şi cred oare liberalii că obligaţiei de a servi cu credinţă, nu-i revine măcar dreptul de a nu muri de foame ? Nu ştim cum vor primi congresiştii ipo­oiila „Viitorului­ ; bănuim, insă, că dacă până acum se mai puteau în­doi de indiferenţa guvernului faţă de soarta lor, astăzi ei vor şti la ce se pot aştepta. Şi in faţa acestei amu­­aiii congresele lor sunt inutile, dacă cumva ele au ca scop să stimuleze bunăvoinţa celor din fruntea ţarii. înaintea congresului, guvernul face ceea ce va face şi după sfârşitul lui: poveţe, ameninţări şi promisiuni. Rezultatul acestui congres oricât­ee drepte vor fi doleanţele funcţionarilor publici va fi nul, atâta timp cât gu­vern­ul dlui Brătianu nu se gândeşte la soarta lor, ci numai cum să scape dintr’un impas trecător. Dirtarea acestor nepreţuita dobitoace di­n A­. Constantin­ P. voluminosul titular I al i­mpropnetărirei cu priguşorul este inspirat de grozava temere, că târgul râzătorilor a fost influenţat de scade­rea valorii ssis personala, cu prilejul­­ împroprietăririi în Ardeal. »Viitorul“ numeşte decisaţiile dlui lor­gs asupra „operei“ guvernului, „sincere* dar „nedrepte*; cât atât de uşor te-ar fi putut numi „drepte*, dar „nesinzere*. Prin urmare: „sincere“, dar „ne­drepte*; sau „drepte­“, dar „nesâncers“, aprecierile dim noa ga sunt totuși „ade­vărate*. latfi cescc nu poste t?gldui „Viito­­­rul*. Aşşi că opera guvernului nu va putea fi pusă "nn nieomi este în... reper­toriul „refacem“. CROMKft aia Reforma cor­stituţiei $1 ungur«!, Concetăţenii noştri saşi şi ungur dis­cută şi ei reforma constituţiei «şa cum o conterapiează liberalii şi nu găsesc că partidul liberal oferă garanţii c», aceasta constituţie să fie mai mult decât o li­teră moartă. Intre altele ziarul »Nagy­váradi Napló* scrie: „Crace se ştie până acum despre reforma constituţia! ne face să deducem că noua constituţie nu va putea alcătui, prin respectsirse libertăţilor publice, temelia unui vieţi de Stat democratic«.. Actastd constatare sr fi eââuc da durdioass!, dacă n'am şti că şi conştiinţa va fi scrisă pa acelaş sofir de hârtie ca toate elalte legi.. . Şi legea cea mai rea devine mai bună, dacă la f­ă­­cutarea ei se manifesta mnă­­votaţe, înţele­gere, . .teepere şi echitate. Şi legea cea mai bună devine rea, dacă este­ râu executată, sau nu este execu­tată de loc. România are spre pildă o lege electorală modernă admirabilă, cu toate aceste la alegeri s'a deschis o prăpastie adâncă între spiritul acestei legi și însuș actul alegerii. . .* OdificoănS şi Situ»?. Găsim în * Journal des Debutat la interesanta sa rubrică, »acum o sută de ««“, urmă­toarea informaţie spărută în acest ziar la 16 August 1822: »Supraabandenţa de grâu este de 2 ani o calamitate de care se plânge întreaga Europă şi in­convenientele cari rezultă dintre aceste, ating chiar interesele politice, în apa­renţă cu totul stre­se de această che­stiune. Cultivatorii ne mai trăgând din produsul câmpurilor lor ş­i de mare beneficiu, nu mai au bani ,să-şi plă­tească impozitele şi, de aci, Încurcă­turi pecuniare, în mijlocul a­bondenţe­i bogăţiilor naturale. Aceste încurcături furnizează un pretext instigaţilor rău­făcătorilor, declamaţiunilor amatorilor de revoluţiuni. Ei îio ’guvernelor o crima din ceea ce este opera naturei. Anul acesta ei spun: „Grâul supraabon­­deaza şi preţurile sunt prea, nvîi ; este­ o greş­ială a guvernelor“. La anul, nncffl ar .novi'«-..­ . rv — v — «• - str­aţi vor trece U reai­ztrea unei păci­­ stabile îa Orientul apropiat. Nu se vor? Iritai putea lăsa cele două ţîri d’n stare î continuă de război ca pân­ă acum­­.Fapt este că războiul spre Consanti- I nopol a creat în Ap­us o şi mai mare I nasim­patie în jurul regelui Constantin, care şi aşa nu se bucura de simpatie.­ Atât regele, guvernele greceşti c­ât şi ■ guvernul'turcisso din Asia vor să aduci?) o schimbare a tratatului dela Sértés, lai care alişţii au rezistat până acum. Va rămâne tratatul neatins şi­­ viitoarea conferinţa ? Dar atunci d­in Se vor pa­rificat cele două state ? După tonul de­­acum câte­va luni al presei oficioase, atât engleză cât ai franceză, marii aliaţi erau dispuşi să facă o modifiere în aranj­araentul politic ex­itent din B­isk­atsi. Era vorba de soarta Traciei, cu o­­r­cazia unei declareţii a premierului bul­gar. Din partea ambilor ţăii se cădea de acord ca Bulgariei să i se dea o ieşire la marea Egee, creindu-i un cori­dor prin teritorul actualmente aparţină­tor Greciei."In felul acesta starea ac­tuală î­n Balcani a fost primită a fi mo­dificată. Nu ar mai fi o dificultate ca în curând Anglia şi Franţa să convoace pe cei doi bel­geranți la o conferință de pace, din care st iasă o nouă ordine politică în Balcani. Congresul funcţionarilor.­ ­ In ajunul congresului funcţionarilor publici, ce se va ţine în ziua de 6­­ August la Bucureşti, „Viitorul* în.­i cearcă să risipească atmosfera de în­dreptăţită revoltă in care se deschide aCiul congres.­­ E pentru prima oară de la venirea­­partidului liberal la putere, când zia­­­rul guvernului se ocupă de chestiunea­­ funcţionarilor. \ _ Şi ce credeţi că spune ? Dă taţilor *funcţionari staduri de patriotism, asi­­gurându­­ că „guvernul îa’ principiu ştie cari sunt nevoile lor . E fără îndoială mulţumitor ca „ştie* măcar în principiu nevoite funcţionarilor căci ce mai rămâne de făcut e foarte neînsemnat: să se în­grijească de nevoite lor. Dar ăsta nu e treaba guvernului, care are preocu­pări mult mai înalte.­­ Ceea ce întrece însă orice Umilă a­­ neobrăzatei este făţărnicia cu care judecă situaţia funcţionarilor în ra­port cu binefacerile echilibrării buge­tului. iată ce spune: . ..„situaţia fum.ţi”­ Pentru poezie Există oo­ocii pentru pictură, ar fi atât de greu de găsit o localita a pentru poeţi — ai a decât îa luni ş­i în celebrul turn de fildeş inexistent. Daci într’ade­ăr poezia îji i sxiai are utilitate în omenire oare nu ar­­ putea fi g­ait şi pentru poeţi un lă­aş de inspiraţie! Şi îi trimi­em spre munţi sra it rmuri — s4 ocoliasaă m*rile sau si urm­ .vească­­ pe câmpuri ere 'îerea soarelui şi a ifrân ior. Sinec rile da faros — sa reduc­ă mese de ofcfeoea — ai le d-schidem P&r *. ^ane , «ft ie a-ăvem mizeria şi bogă­ţia — frumeaţea şi munca. C i acriţi trup triva poeziei de az’ c*re nu e aşa cum ar trebui sa fie, nu înţeleg ca adîvârata îndreptare nu o poate adu e o cazm teoretică a u­nui critic di îiîs şi viata* trana Major.taten poaţi or de azi — şi avem foarte mulfi r in tori, nu ştiu şi nu pot s', o tr im â intans. şi frumos. Oare însăşi sufe­rinţa lor nu ar trfebuui cana izats pr­e mij­­loace­­externe ? Iar din marta ca­te a pâ­mântu­lui ei sâ fie cei din urmă chemaţi sa steargă imagini noui? In ultimul tiuip decadenţa a fost mai prunuinţat ,­şi cei mari au ridicat biciul in­dignării în loc aă se osteaensoi sii cerpete­ze ca zek. Nimeni lu se sinchiseşte că în zilnic, gazet­rie unul îşi seaca frăgezimea,­­ îa bir jcraîisus altul îşi roade nu numai coatele hainei ci şi aripile inspiraţiei. Por­trete •­■Wiiftie se copland­ă de fie­cara minist­r — iar versul a rămas pe seama revistelor de gr dim da­­ ră când nu rumegă aceleaşi şi ace­leaşi idei răsuflate. Ar fi ne­voe totuşi şi do. porţi în ţara asta î­n care tot românul se nsştea poet. Câmpul lor de activitate trebue însă pre­­imnii. Trebuesc ajutaţi In pâmarea unor su­biecte noi. Şi ei mai cu seamă au nevoe să Vadă M s cunoască. I­n: tnţeiegere din partea Statului sau a st&pi.'uîrrilor e neaparati nevoie pentru apecsi.fi props tfi breashi. Soosi da sub robiri' şi de sub umiliri să li­ se creieze o inde­pendenţi în strânst legă­tură însi cu munca lor. Ajutorul si nu fia o pomană ci o justă recompunsi. ^ Așa cum se dau prime la va­goane­'de grâu — să se încurajeze cei ca tipupsa volume — şi să plătească cei ce fac îro­duceri utile. Azi cel os munceşte un an o carte abia po­ta trăi din preţul ei o luaţi. In alte ţi­ri exista şi burse de călă­torie pentru poeţi — ba li-se că nu numai­­premii «« o mie iei oi şi palate — de către 'uearavl recunosofter. Să cerem pentru ei stncti.It drept la vuţă. Colonia ior e azi o .Etate. Să ie cerem Ins.» pârţile folo­­bitsijîH ae care Hiatul ase neapă rats nevoie, . şi sa ie plitim atât de bine -- încât ei să Ipoată scrie şi pentru ei acele cărţi din care p­e«d băneşte — dar oare fac bogăţia vea­­­­cuii lor viitoare.­­ Şi înainte de­ asta, dacă se poate, să ne gândim şi la urmaşii lor sA lacercăm­­ ştergerea acelor nerecunojtita ruşinoase — joi în­ pilda aceea prin care soţiei poetului «Coşbuc i-a r mas o pensie de 80 lei. 3. în­­j peraAm măcar pentru gloria ţării, ca după I moarte să Te respect m gloria lor. HOTEI j POWERt^ PUNCT jj Ziarele aduc știrea despre o scădere I crescândă a porcilor, considerând a­ ­rilor prezentate la sta­­­pilare. Un cere­r­tificat da bancă este considerat ca fără valoare pentru stabilirea fUrtfiiucei de transmisiune a titlurilor. Comisiunea însărcinată cu stampilarea pentru el­veţieni a rentelor române îşi are se­diul îa Bruxelles, unde urmează să se adreseze valorile. Este foarte natural că elveţienii să ezite să transmită valori în streinătate fără ala garanţie decât­ recepiia po­ştală. De altfel nu s'a fixat nici data când se va orrora ştampilarea şi un­ce­l m­od va decurge operaţiunea. Plata cupoanelor în franci elveţieni sau mâ­car în franci francezi nu este nici ea precizată şi pentru cei mai mulţi ea e considerată chiar ca problematică. Astfel, competinţele financiare libe­rale au reuşit să printr’o singură ope­raţie pe care au făcut-o, să pagubeasa fi Statul şi, în aceaş­tanp,­sa indispue şi si provoace la represalii împotriva noastră pe capitaliştii francezi, Belgieni şi elveţieni. Crede oare ministrul de finanţe că poate fi rezolvată definitiv această problemă fără un acord cu a­­ceia cari sunt direct interesaţi în cauză? Şi nu crede că este dăunător pentru consolidarea generală a ţărei, înăspri­rea i­elaţiilor cu aliaţii, interesele ge­nerale trebuesc puse mai pe sus decât cele personale şi ale băncilor de par­tid, după cum face regimul liberal al cointern ţărei şi al urnelor furate. Conflictul cu pieţele streine NisfiuîţiiirttfMe Frasifei, Belgiei şl Oveţiei n8 cofsspân­mrea facută Am arătat In mai multe rânduri că consolidarea bonurilor de tezaur, aşa cum au făcut o liberalii, nu este decât un mar® fiasco, Statul fiind păgubit caorm­, câştigând în schimb băncile liberale can au speculat asupra ace­stor bonuri. Am arătat că această con­­solidare a nemulţumit pe deţinătorii streini. Cei francezi au refuzat să pre­zinte la consolidare titlurile pe cari le au Cei belgieni şi italieni, pe lângă acest refuz, au cerut justiţiei din ţarne respective darea in judecată a Statului român şi sechestrarea bunurilor pe can Statul nostru le are în acele ţări. Pentru Elveţia, chestiunea se pre­zintă mai grav, in urma masurei luată de guvern da a stampila rentele ro­mâne deţinute de streini. Ia adevăr cercurile bancare elveţiene sa plâng că deţinătorilor elveţieni de rentă română li se cer toate dovezile posibile relative la achiziţionarea titlu. Politica grâului Trebuie să ne ocupăm iarăş de com­­­petinţa economică a guvernului. înainte de a se şti precis toate can­­tităţile disponibile de cereale, guvernul a stabilit un faimos regim atât pentru­­ cereale, cât şi pentru pâine. A decretat­­ grâul prohibit , export şi i-a fixat in­­ acelaş timp un preţ maximal pentru consum­ul intern de 25 m­ii de lei va­gonul, precum şi a primi de 5000 de lei dată da Stat ca încurajare, —lucrul e cusut cu aţa albă, — favoriţilor par­tidului. In acelaş timp însă şi deaseme­­nea fără a cunoaşte cantitatea recoltei a decretat liber la export o­zul şi ova­sul. Pe de altă parte, deşi preţul de cumpărare e mult scăzut, preţul pâinei şi al făinei a fost menţinut acelaş­i la urma presiunei morarilor ş brutarilor. Şi atunci acesta măsuri de Concepţie­­liberală* încep prea curând să-şi arate efectul. In timp ce Vagonul de grâu tre­­bue să se vândă cu 25 mii de lei, va­gonul de orz şi ovăs au ajuns la a­­proape 35 mii şi au tendinţă să se urce. Ela dar nour şi minunate prile­­ju­ri de intervenţie a Statului şi mai ales noul şi nesecate surse de învârteală pentru „ai noştri.“ Sistemul maximoni- — —-------- —iMgusy«­an au­rea ablUţiiîor econom­icfe, văd cauzie acolo, unda sunt numai efecte. De acces mulţumita măsurilor libe­rale putem întrevedea de pe acuma lipsa pâind în ţara producătoare de grâu cum e România. Dar aceasta în­­grăiîre a grâului are şi site per­spective cava mai îndepărtate. Ia pri­mul rând se îndepărîtează ţaranii dela cultura g­âului, întrucât pin toata a­­ceste mstsari el este cel lovit, şi in al doilea rând întreaga politică agrară a ţarii are de suferit prin desinteresarea producătorilor, faţă de cultura grâului. Pâai unde vom merge, Doamne, cu Înalta pricepere şi competinţă a guver­nului liberal? _______ ÎFÎMiRlM Superstiţia domnitorilor La­­curtea vitîiaului ţir rusesc s’a verifci mult ne eups.stiţie. Rasputin trapea ’drept un Sf­tnt, Credinţele peşkrte au strepâait da altfel ţi Ia curţii« altor impAraţi. Regele Frideric Wilhelm II ne-a dus o viaţe din cela mai dest.&bilate cradta orb.ş în spirite şi îa minuni. In *zez cânt* zacea pa paiul morţii au dat năvală din toate păr­ţile făcători de minuni, ca­ să-­i încerce puterea şi cu arta lor să-i scape de la moarte. Printre aceştia se afla şi faimosul magnetizeur de Beaunoir din Paris, a cărui reţete se pastreaza pana în ziua de azi. El recomandă regelui să asculte permanent muzică instrumentală, însă nu instrume­nte cu coarde ci numai instrumente de metal, instrumentele cu coarde erau strict interzise. Ii recomandă mai de­parte să doarmă între doi copii sânăto­­ in vârstă de fa­­­pt la zece ani a căror sudoare — zicea el — vin­deca sigur, li mai prescrise să privească la jocul puilor de pisică şi-a cânilor tineri. Alţi doctori de aceştia făcători de mi­nuni aşezara sub capul regelui perne din piele de viţel nou născut. E lunga lista acestor şarlatani cari aflară găzduire şi crezământ pe la curţile domnitoare. Un pantofar din Hannover cft numele Lampe văzând că-i mai rentabilă meseria acelora de­cât a sa, s'a gândit puţin şi părăsindu-şi apoi calapoadele se apucă şi el de vindecat. In scurta vreme i se trâmoiţa numele pretutin­deni. Regele cel orb, ultimul rege din Hanno­ver Gheorghe V îl chemă pe fostul pantofar la curtea sa și se supuse curei de buruieni a acestuia care apoi îl tiraniza în toată forma dimpreună cu fam­ilia și cu cei din jurul său. a Ungaria economica Scăderea constantă a coroanei un­gare a provocat o adevărată paliect pe piaţa Budapestei. Preţurile s’au rî­­d­eat excesiv şi tendinţa de urcare se menţine mereu, cu cât perspectivele de ridiarea cursului d­­in mai nsun­­gure. Publicul exasperat caută sa pla­seze numerarul în noţiuni şi mărfuri mai pu­­stim­ă cl s’a văzut că, ei­ar în urma ploilor din Iunie, cari au adus o simţ toare ameliorare­a remite­,­cur­sul coroanei ă continuat să stradâ. In rapoartele asupra situaţiei pieţei tn luna Iunie se remar-că un pronun­ţat peaioism cu privire la posibilită­ţile da îndreptarea situaţiei valutare. Mai mulţi specialişti au spus că nu­mai intensificarea producţiei ar putea avea un efect salutar dar cu toata sforţările făcute nu s’a putut realiza nimic apreciabil în această direcţie şi partizanii acestui sistem aşeza guver­nul că nu a fost destul de energia şi că nu a căutat să înlesnească mijloa­cele de procurare de materii puma prin încheeri de convenţii comerc­ale cu ţările vecine, cari ar fi oferit în acelaş timp şi posibilităţi da a sa crea debuşeu­ri pentru produsele industriei maghiare. Valoarea coroanei Tendinţa de ridicare a preţurilor Înregistrată încă In primăvara anului curent a luat proporţii îngrijitoare dela finele Ionel Mai. In adevăr in acel timp s’a înregistrat o uşoară ameliorare a cursului coroanei, d­r urcarea preţurilor nu a încetat, ba din contră tocmai în acel timp au fost înregistrate destul de simţ­­oare ridicări de preţuri pentru articolele de primă necesitate. Se socoteşte că valoarea coroanei actuale este faţă de valoarea da di­nainte de război, 1/128, cea ca­re co­respunde unei notări la Zürich de 0,77, daci bun laţele.* comarţul exte­­rior nu ar fi paralizat prin prohibiţii de import şi de export şi dacă notă­rile preţului adex elveţian nu ar fi cu 60,2­­puncte peste 100. Caudle crixel Sa pare că preţurile au tendinţa de a sa conforma parităţii p­eţeî mon­diale. In anul acesta sa n&dejdussi că oficialitatea nu va mai apronziona pe lucrători cu făină eftinâ şi că se va permite urcarea chiriilor. Mulţi cred că dacă s’ar înlătura toate grasi­­tăţile ce sunt puse la export, nu ar mai fi nici o piedică ca preţurile să se conformez*? preţurilor pieţei mon­diale­­ . . Pi*«n 1-ftaa.Ht:« a’fti» n i îi »tera 1b sDsus sur Bjuin un.n cuunuuu’iirtii (tou­aomicâ a Ungttriei. Sa invocă în sus­ținerea acestfei teorii păraiia lul Fraak Vanderlip, care în treptrea m prin Budapesta ar fi spus ca ace&sta «sta calea caa mai s-gura penîru normaii­­zarea stăre» eomemica și cea mai bună Îndrumare pentru asanarea va­lutară. Unii publicişti au scuzat pe Kallay, actualul ministru de finanţe, ea nu este un om cu concepţii largi, «nare să fie în măsură a da îndrumării® ce ia impune actuala situaţ­i. Baronul Sztarényi şi Sándor Pál au luat apă­­ar­a­tu’.nstrul de finanţe Spunând că in actuala situaţie nimeni nu ar putea aduce da pe o zi pe alta o ameliorare în finanţa logat­ă şi că nu se poate duce o altă politică, decât acea a lui Kátay, adică se a­­juta să aducă nn­meu pe măsura trebuin­ţelor celor mai necesare mici reforme, paleative pentru ca finanţele Satului să poată să o ducă de pe o zi pe alta. Ministrul de finanţe aduc© un proiet de lege prin care se va căuta a se modifica actualul sistem de impozite şi anume, impozitul funciar se va socoti după produ­ţia de grâu, iu a adu­­s la bază preţul obţinut la chintal. Până acum micii agrarieni îşi făcuse­ră diverse avantagii şi printre dn­era că tocmai ei erau favorizaţi la piaţa im­pozitelor, fiind sub regimul vechei lagi. Deasemenea se va aplica cu rigoare impozitul de rascumplare a averi şi agii mitorilor, deoarece până acum nu­mai băncile şi sicietăţile ps a..ţ*mai au fost impuse conform prescripţiilor ia­­gei. In general preţurile de detaliu sunt mult mai ridicate, iar pentru alimînt®!* de bună calitate ele diferă da la un co­merciant la altul şi se urca aproape zilnic. Pentru articolele industriale din streinătate preţurile sufat de amator, hainele, lingena, înăilţâm­intea, artico­lele de toaletă sunt aproape inabsfi­dabile.

Next