Patria, septembrie 1922 (Anul 4, nr. 189-211)
1922-09-01 / nr. 189
Cluj, Vineri 1 Septemvrie 1922 UN LEU EXEMPLARUL Anul IV. # Numărul 189 Calomnii sau ameninţări? Guvernul domnului Briniatru nici ISftnX iV*»î «M nî «rv —ce»■»** ***** «u opuo Luvamut tu ch»stiunea comuniorduhii publicat de „Viitorul* ai reprodus de „Monitorul Oficial*. Tăcerea Ini clarifică însă situaţiunea şi confirmă presupunerea pe care am exprimat-o Intr’un aticol precedent, câ acest comunicat este opera personală a unui membru al ac.-shii guvern, întreg guvernul fiind răspunzător pentru publicarea vii. Guvernul liberal megejx esovoitor pe calea nefssîă a distrugerii temeliei morale a Statului. După disprețul legilor, acum trece la insultarea Coroanei. Scopul urmărit de autorii sau autorul acestui comunicat titram — care întruneşte toate notele caracteristice ale unei ameninţări deghizate — este limped : provocarea unui conflict între Coroană şi una dintre cele mai mari provincii dintre nouile provincii unite cu vechiul Regat. Regele este indus în eroare de sfetnicii săi şi de complicii lor ascunşi cu intenţiunea criminală să creadă că revolta care agită ţara întreagă nu este îndreptată împotriva guvernului, ci împotriva Regelui îrsus, a dinastiei şi a principiilor monarhice. Şi aceasta o fac ca să se menţie la guvern şi să poată exploata ţara în beneficiul intereselor unui partid fără popularitate şi a unei Camariile fără scrupule. Comunicatul atribue palomniile cărora le dă o atât de largă publicitate „unor ziare“, dar în comantarul pe care îl face „Viitorul“, somându se să-şi spună cuvântul şefii partidului naţional, domnii Miraiu şi Vaida, vina de a le fi ridicat se amble organului oficial al partidului naţional, zarului nostru „Patria“. Or, acest zar niciodată n'a afirmat că familia regală cheltueşte din fondurile secrete şi că situaţiuneti financiară a Majestăţilor Lor atârnă de instituţiile economice ale unui partid In ziarul nostru cu un singur prilej a fost vorba de lista civilă a Regelui, spunându se că „vor fi mulţi cetăţeni onorabili cari poate, nici nu ştiu că lista civilă a Casei noastre domnitoare este abia două milioane şi jumătate de lei pe an, când Regele Jugoslaviei are o listă civilă de 6 milioane franci francezi. Şi Regele Jugoslavia? nu şi a dat domeniile spre expropriere“, acum a făcut Regele României. Şi se cerea să nu se fură economii unde nu trebue să nu se facă, lista civilă sporindu - în proporţia devalvării banului românesc. Comunicatul liberal inventează, prin urmare şi falsifică-Organul oficial al partidului de la guvern nu se mulţumeşte, însă, cu debitarea acestor Insinuări infame, ci îndrâsnește să vorbească, tn sera de artioule „Lămuriri cari nu mai put să tntâ zie*, de „apucăturile anti-na i.’ -r i - _s II! â___.1 - - ♦-n raport o dovadă convingătoare. Noi na îîc tspăiîtiu. Pasfiui« naţional n’are nevoie sa se apere când este vorba de respectul ce se cuvine Capului încoronat al ţării. Noi acuzăm ! Acuzăm guvernul de a fi inventat ratonimile Injurious?, la adresa Casei donitoare cu Intentiuni criminale da ameninţare şi inimidare a Regelui. uc » de oţjrijiui uuiii puciumei nu streine In politica lor de ură*. Un partid care în Ardeal este compus din toţi trădătorii neamul românesc, din toţi cei cari In timpurile urgiei ungureşti nu g&siau cuvinte destul de insultătoare la adesa aspiraţiilor spre libertate naţională şi unire cu vechiul Regat a românilor din Ardeal, — dă dovadă de inconştienţă când orbit de patimă nu se ruşinează să spună asemenea minciuni sfruntate. Nu mai e taină pentu nimeni că Rigole, informat despre adevărata situaţiune din Ardeal şi despre mjloacele de revoltătoare ilegal tate prin cari guvernul liberal şi a obţinut majoritatea parlamentară şi se menţine la cârmă, a rămas adânc impresionat şi şi a repetat dorinţa de a vedea ţara revenită la legalitate şi,ordie morală. Pentru a înăbuşi In Rege aceste impulsuri constituţionale s’a pornit imfama campanie de calomniare a partidului naţonal şi de intimidare a Regelui şi în acest scop se plănuieşte zădărnicirea, prin tot felul de mijloace neiertate, ţinerea congresului nostru de la Alba-Iulia. Şi între aceste mijloace, alături de abuziva interzicere a ţinerii de adunări convocate de partidul naţional, este şi încoronarea Regelui. Partidul liberal este numai consecvent cu sine însus când după insultele aduse Coroanei continuă cu încercările de a o coborî la lupta arenelor politice, fixând data încoronării pe zile când ar fi să se ţină congresul nostru. Partidul naţional nu are nevoe să şi spere dinasticismul şi principiile sale monarhice. Trecutul său este subscest să pregătească „proteic de legi“, ba chiar noua Constituţie ? E limpede. Aici un temeiu de drept, şi de legalitate nu şi-au putut câştiga , pentru că întreg izvorul de drept al majorităţilor şi al guvernului actual e o lovitură de Stat. Că sunt bărbaţi politici în România cari nu văd sau nu apreciază la justa ei valoare lovitura de Stat, izvorul guvernării liberale ? Că sunt oameni, cari obişnuiţi cu abuzuri şi ilegalităţi, sunt indiferenţi chiar faţă de o crimă constituţională ? Ii priveşte. Dar desigur nu drumul arătat de ei poate fi cel adevărat. Regenerarea vieţii politice şi de Stat nu poate veni de la recunoaşterea şi colaborarea cu actualele majorităţi ale loviturii de Stat, ei din disolvarea lor. Sunt totuşi instanţe judecătoreşti cari dau cu totul altă interpretare acestui articol, şi ceseriderănd că întregul decret de amnistie se referăla delictele politice, exclud din amnistie toate decretele de presă cari nu au acest caracter. Nici un text de lege, însă, nu face clasificarea dtectelor de presă în debite politce şi delicte ordinare. Aşa câ această categorisire voluntiră este un abrez. Mai mult chiar, sunt tribunale în Ardeal, cari nu înţeleg să aplice am■ nistia nici delictelor de presă cu calf acter politic. In acest sens, suntem informaţi că, la promulgarea decretului de amnestic toate dosarele delictelor de presă, au fost închise, ca mai târziu să fie din nou puse pe rol şi prezentate in instanţă. I Cedem că este nevoe să se lămurească această chestiune, cu atât mai mutt cu cât, cum am spus, fiecare judecător interpretează cum il fac capul aliatui privitor la amnistirea delictelor de presă. O lege trebue aplicată nu după libera intepelare a unui magistrat, și in nici un caz nu se poate îngădui unei instanțe de fond să facă înterpelăii speciale asupra unui text de lege categoric. Iată de ce credem că dl ministru de justiţie trebue să Vmpezească cât de curând această chestiune spre a se înlătura atâtea formalităţi inutile de procedură cu judecata unor dt« licte, cari de fapt intră în prevederile amnistiei. In acest sens vom reveni. 1 cclarni nepuoncei a avut iUTrevedtri la]I Premai lui Berlin şi Roma cu guvernneie acestor ţiri, pentru a găsi o soluţie prin care să oprească prăbuşireaeconomică a Austriei. ? Presa maghiară, da când au încerput aceste întrevederi a cancelarului austriac cu ţările vecine, n’a îaoftat săaducă ştiri alarmante despre războiulce se pregăteşte în Europa centrală, spunând câ Italia e gata să anexeze Austria pentru a o feri de a cădea la cercul de influenţă a Micei Antante. Chiar în presa ungureasca din Cluj se publicau telegrame după cam când trupe italiene, când trupe iugoslave şi cehoslovace, ar fi fost în drum spreAustria. Toate aceste ştiri nu erau decât expresiunea unei dorinţe: de a vedea din nou in flăcări Europa centrală, ceea ce multe cercuri maghiare cred ca er fi în I interesul Ungarei ...istorice. Alarmată chiar presa franceză de ipropaganda maghiară din Apus, au apărut in ea articole în care se accentua Iacă odată punctul de vedera franceză anume câ Austria trebue să rămână Sat independent, fără a se alipi de Gemania, fără a cădea sub influenta politică a altor State, aşa după cum s’au hotărât la conferenţă de pace. La rândul lor atât Italia cât şiChosovaria şi Iugoslavia au fâcut declarări categorie că înţeleg să respecteze tratatele de pace şi in baza lor să vegheze la susţinerea păcii la Europa centrală. E semnificativ că în vreme ce aceste declaraţii se făceau şi erau cunoscute, piesa maghiara continuă cu umflarea primejdiei unui nou război. fROMitA 78i El Liberalii în 8 hor. Ziarul săptămânal „Beiuşul” scrie urmîtoarele despre opera de uniicare a guvernului liberal la Ardeal: „Crima cea mara a guvernelor este de a nu-şi fi dat seama de misiunea îndoită a celor trimişi la Ardeal, cea a naţionalizării vieţii de Stat a umidării sufleteşti. Trebuie adeci să-i selecţioneze, trimiţind numai oameni de Inimă şi tot ceace avea mai bun şi mai distins . . . Dar s’a făcut greşala imensă de a «duce în majoritate covârşitoare numai ceeace nu se putea utiliza dincolo .. . Avem şi noi, ardelenii, nimeni. Să nu fie nesocotiţi numai şi numai pentru a face loc altora din vechiul Regat..." Aşa scrie .Beiuşul“, care nu este organ al partidului naţional. Parlamentul loviturii de Stat — Nu recunosşterea, ci disalvarea lui — Guvernul actual se menţine datorită loviturii de Stat săvârşită atunci cănd printr’o ordonanţă ministerială a desfiinţat legea electorală in vigoare dincoace de Carpaţi. Mulţumită acelei lovituri de Stat — după care pentru o ţară crezută constituţională nu putea urma decât ra o ruşine naţională şi un scandal european, a schimbat, paramentul din Dealul Mitropoliei în club al partidului liberal, proclamăndu-şi, unde numai a voit „majorităţi“. Aceste,majorităţi“ au fost judecate după reala lor valoare, chiar dela început, de către toate partidele din opoziţie, singure care puteau manifesta în fii benate deplină opinia publică a ţării, a alegătorilor. Din ziua deschiderii Corpurilor legiuitoare s’a arătat limpede tuturor factorilor răspunzători, că ţara cea nouă nu poate recunoaşte majorităţile loviturii de Stat, majorităţile tăişurilor electorale. S-au făcut profesiuni de credinţă nu din înflăcărarea luptei de partid, nu din simţemănt de ură ori de răzbunare, ci din necesitatea arzătoare a celui mai curat patriotism care ne poruncea să nu primejduim ixsistenţa ţării prin acte anarhice de sus, prin lovituri de Stat, cu cele mai primejdioase urmări. Se poate schimba punctul de vedere de atunci? Majorităţile loviturii de Stat au devenit de-atunci majorităţi parlamentare ? Ce rădăcini de drept au putut câștiga dela numirea lor prin decrete până azi ? Faptul că s’au & M t'vae n/.î* **/* ******* 4U/S! 4% 4\at 14\4ăii O 0 Nouă cointeresare: C. F. R. Dela venirea liberalilor la putere, dl Văleanu s’a reabilitat în ochii publicului. Prin eunaraţie cu ceea ce e astăzi la C. F. R starea de acum nu au era ideală. Din nou acum nu poţi găsi un loc decât pe culuoarul vagonului, pe scări sau pe tampon; din nou trenurile întârzie şi nu cu 10—15 minute, ci cu orele; din nou locomotive se ciocnesc în gări, trenuri deraiază, poduri se prăbuşesc, vagoane iau loc şi din nou parcurile de vagoane scoase din uz par cimitire in care s’au îngropat sutele de milioane. Nul dl general Văleanu a fost un nedreptăţit. Timpurile pe rând C. F. era sub administrația sa, ne apar astăzi ca un paradis pierdut. O câlătorie cu trenul a devenit a- stăzi o aventură plină de primejdii şi de peripeţii, oare ce aminteşte debandada ce-am cunoscut-o îndată după război. Şi până acum dezordinea ne pare inexplicabilă şi numai dovadă de incapacitate. Acum explicaţia începe a străbate la lumină. E ceva mai multi mai rău decât numai incapacitate. E rea credinţă. E un pîsn pus la cap în firidele băncilor liberale. Se pune la cale cointeresarea C. F. R, acapararea lor de către o societate particulară cu participaţia Statului şi a băncilor vini liste. Alarma a dat o ca ziare din capitală : „Adevărul", gul“ şi încă altoie. Viitorul firese va vorbi din nou de o „anumită presa*, va striga împotriva „svonurilor minci noase*. Dar când opinia publică va fi pregătită, când lumea va fi exasperată de atâtea întârzieri, deraieri și incendii, când căile ferate vor fi readuse în hunul din 1918 -1919, atunci parc va fi coaptă, şi cointeresarea va cădea de a geta în gura băncilor liberale. Ssternul e vechiu. Am dori să fim profeţi mnoinoşi, dar fără îndoială dl Vinitla Brătianu cu complicitatea drot general Mişoiu şi a dlui Tancred Cornstantinescu nu vor să ne rezerve această bucurie. Pariem, că undeva, în sertarul marelui maestru al finanţelor liberale, se află de pe acum calculate beneficiile acestui nou gheşeft liberal , fireşte, naţional. v Amnistierea delictelor de presă Sunt trei luni de la promulgarea ultimului decret l0 amnistie şi autorităţile judecetoreşti nu sunt încă fixate asupra aplicabilităiţei lui. Fiecare Instanţă judecătorească îl interpretează şi il aplică la liberul I arbitru al magistratului. In Ardeal — mai ales— redactarea confuză a ace&tui decret a produs atâtea neîrt'.lth geț i, încât pentru. a se putea beneficia de amnistie e nevoe ca Judecătorul Ghemet să judece o sferă prevăzuți in decret, să adopte interpretarea . . . inculpatu lui. Sunt cazuri numeroase când aahsi di-bet a fostamnistiat la un tribunal şi pedepsit de un altul. După cât ne aducem aminte însuşi de ministru de justiţie a încercat să lămurească într'un interview cum trebue interpretat propriul său decret, atât de infirm redactat. După indicaţiile dlui ministru dejustiţie se înţelegea că amnistia se aplică tuturor delictelor de presă. Ultimul aliniat al articolului I, care prevede delictele ce sunt a se amnistia, cuprinde „delictele electorale şi de presă“. Fireşte că nu poate fi, vorba de o categorie specială a delictelor de presă. In acest caz era nevoe să se u. v» 49. rih,«.'1,. ___^ ------------ — ff - NOTE: Paris—Bucarest j ^ E o revistS lunari, literară, artistică, mo-1 uchiâ t?i sportivă, opriiiâ admirabi pe o și mai admirabilă hârtie de lux și destinată - spuie editorii — apropierii intelectuale franco-române. A ajuns la numărul 5, cei* ce înseamnă oi și-a găsit în destui cititori pentu a-i asigura existenţa. Şi acum s -i deschidem foile, pentru a vedea cu cefra de aur se face cusătura între intelectualitatea franţuzească şi cea naţionali.i. Artcolele sealternează cu pagini de reclama ; aşa vom citi un studiu asupra „scrisorilor ce dregorie*, strâns între doua pagini cari ne recomandă „Agarasa, veritabiul regulator al funcţiilor, imestinete şi magicul leac al constitţiei* , vom gâai poza dim Alfred Moshou zăcând vizavi cu anunţul „drogheriei teatrului* și un aticol asupra cavaleriei, după care imediat urmez« reclame de paste deUrifiC, pipteni de modă, Blporu şi alte specialităţi franţeze şi naţionale. Ac^assă imptstriţare care pune la îndoială autenticul gust francez, n’ar ştirbi poate prea mlt intenţiile generoase cu care s’a tiurit! revista. îşi are' cel puţin o justificare comerciala. Se pare chiar oft publicaţia apare mai mult pentru a populariza Agarasa, Ripoliaul, Casa „Galy“, Palatul noutăţilor, alcoolul de mente „rticoles”, decât producţia noastră intelectuală. Căci de ar fi altfel ar mai increa şi alţi scritori naţonali, inafara de dl Mus-hoiu, Jean Grimod, Henri Pontus şi alte ce- ] lebntâţi român şi francize de aieiaş esenţa.. Noi visam o revistă franco-r mâna, mai pu- ţin sportiva şi mai puţin modernă, care să aduc un real serviciu unei apropiiri pentru care lupă profesori francez- veiţi în ţara aceasta, conferenţiarii râului pe ne calea din când In cănd şi eddoni ce fac jertfe, pentru a face accesibila partea franeză ajunsa prin valutft la preţuri famastice. Visam o revista care si vorbească mai mult despre noi şi mai puţin despre Agarasa, să traduoft mai intâi o pagină din Aigh, Sadovianu, Caragiale, Emessu-VoinOfti, Agârciceanu, şi apoi operile dlui Moshora. Sft vorbeasoi despre teatrul nostru serios, care se joacă şi ue i alt!» trupft decât a dlui Avram Nicolau şi In altă paste, d cât la „C robustr*. Aceasta fi-Indo 1 iubim al.ftl Franţa şi o stimăm pentru ceva mai mult de ât pentru Phi Phi. Dar vorba cronicarului de la Paris—Bucarest: „Je reve, mais a qoi bon? Rabda, hums, si tape. Patiente, mon posur, et . tais.oi“. na PUNCT „Viitorul* polemizând cu „Adevărul*, pe chssta . . . „ ciomagul al lui Titzi“, in legături cu procesul dlui Savu împotriva ziarului costru, spune: „cât pentru afrimaţia că ar fi învăţaţi (ardelenii N. R.) cu ei cu „conu gal lui liszt( N. şi R.) nu la pnsa, să o creadă ei. Pa cite cui doare, nu ppa.“ Și noi cam nu știm de ce ţipă dl ministru Sasu împotriva „Patern.* Mult toaie să fi durut destăintirile în cheta conti r gutorii! . . . Conferinţei dela Praga Conferinţi Micei Antante ţinută la Prnga a luat sfârşit, prin consolidarea acordului mire Statele moştenitoare ale Austropogaliei. In restim pur cât s’a ţinut conferinţa presa maghiară a adus mereu ştiri blarmante despre un conflict între Mica Antante şi Italia, în chestiunea austriacă. Conferinţa dela Praga s’a ocupat şi cu chestiunea austriaca şi ţările Mice* Antante par gata de a da tot concursul lor pentru a opri prăbuşirea financiară a Austriei şi a o ajuta in refacerea ei economică, fără a nutri veleităţi de stăpânire sau de împărţire a Republics. Biroul de presă cehoslovac a dat următorul comunicat cddal asupra rezultatului conferinţei dela Praaga: * .Intre State’e die Mica înţelegere ş, Polonia s’a stabilit un acord complex cu privire la înţelegerea realizată şi la deriziunile ce s’au luat atât în ce priveşte tactica de urmat, cât şi pentru soluţionarea diverselor chestiuni de pe ordinea de zi a programului Unei Naţinor. Delegaţii celor patru State vor rămâne pe timpul şedinţelor Ligii Naţiunilor de la Cenova, în cel mai strânscontact. Conferinţa de la Praga s-a ocupat în mod amănunţit cu situaţia politică şi economică a Europei centrale în legătură cu situaţia creiată de ultimele evenimente. Reprezentanţii celor patru puteri reprezentate la Praga au constatat din nou necesitatea unei acţiuni comune în cazul când interesele lor comune ar d ameninţe. Prin acordul realiat la Praga cele patru puteri au hotărât să continue un comun acord de a lucra in seazul păcei generale în Europa.* 1 Sovietele şi dezarmarea O teigrsmă din Varşovia anunţă că guvernul sovietic rusesc a făcut o nouă propunere de dezarmare Poloniei, Românei şi ţărilor baltice, intr’o formă mai concretă decât aceea a lui Litvinov. Guvernul sovietic dxează, îa propunere, terminul de 5 Septemvrie pentru o conferenţă a acestor State la Moscova, unde să se cadă de acord asupra dezarmar. Guvernul polon a răspuns că nu are nimic împotriva acestei propuneri, dar nu poate primi data de 1 Septemvrie, deoarce pe aceiaşi zi e convocată sesiunea Ligi Naţiva lor. Propunerea de dezarmare a Sovietelor di dc hăruit, luându se in seamă acordul germano-rus, care e şi militar, a încheiat in dacursul conferinţei dela Genova, şi faptul că protecţiunile ruseşti au zădărnicit Conferinţa dela Haga. Ziarele ruse monarhiste ce apar la strdniste sunt cele mai grăbite in a arăta nsinceritatea acestei propuneri ruseşti de dezarmare. Eie scriu că nime nu poate credera sinceritatea acestei propuneri, când Sovietele tocmai acum au trimis ataşaţi militau in Gemani şi alte ţari, şi arcuia zvonul că Însuşi Trotzki ar fi la Berlin. Prin actele sale de pactă acum guvernul sovietic rus a dat într’adevăr dovadă de duplicitate în politica externă așa ci şi noua propunere de dezarmare nu va putea fi loara înserios înainta nul nebun de-a produce, prin ajutorul armatei roşii, revoluţia mondială. EFIHERIDE După locuinţa Există un vechiu proverb românesc care spune că trei lucuri sunt cu neputinţă: seară la cer, pod peste mare şi cal verde. Şi, nimeni, de la începutul lumei şi până astăzi, nu a putut şi nici nu a încercat măcar să-l desmintă. Acum, proverbul acesta capătă o complectare, mulţumită modului cum se face administraţia la noi, adăogând pe lărgă ceterei minuni imposibile şi pe aatra: găsirea unei locuinţe îa Cluj. După noi, aceasta este cu mult mai mare decât celelalte trei minuni ale proverbului. De trei ani stabilit în Clujul în care „Ingrăşâtoria“ de porci prezidată de dl prof et Meteş cere locuinţă, un slujbaş nu şi-a putut găsi încă. La vechile biurouii de Incartiruire ,erorile au rămas zdarnice cu toate că petiţionarul găsise peste douăzeci de case. Când dădea o adresă, era chemat pentru a doua zi să i se dea bonul, dar ajuns cu el la adresă, găsea pe uşe un alt bon, cu număr şi dată imediat recente. Sub egimul oficial de închiriere, acelaş lucru. Cereri peste cereri, alegaturi de săptămâni, locuinţe găsite, însă zădarnie. Nu a putut lua nici una. Cauza? Cu greu a putut fi aflată. In ziua când este desbaterea la comisia de închirere, sunt pinte asistenţi oameni tari nu vor să se obosescă şi, fie că în timpul şedinţei, fie după ea în apel, introduc şi ei cerere pentru aceeaş locuinţă. De aici urmează pertractări peste pertractări, apeluri peste apeluri şi, în cele din urmă locuinţa se evaporează. Fără să dispereze, nefericitul sujbaş o ia iar de la început, iar aleargă, iar se insinue, iar pertractează şi iar pierde. Nu face însă nimic. Omul îşi cunoaşte oamenii, moravuli e şi ţara Ce ar puta zice când ştie că trăeşte în ţara lui Cemene? ‘ AWSTARC * COMP. iunie emise ia uuaura in priiucie şase luni ale anului, guvernele şi autorităţile au absorbit o foarte mare proporţie din totalul împrumuturilor. Noul capitaluri După cifrele culese de organul „Economist”, totalul nouilor capitaluri strânse prin subscriptie publică la Londra in prima jumătate a anului 1922 era de 448 și trei pătrimi de milioane da lire sterline. Din acest total guvernul britanic s’a Împrumutat cu 304 și jumătate milioane lire sterline, sumă destinată cea mai mare parte la consolidarea datoriei flotante. Guvernele coloniilor figurează cu suma de 41 și jumătate milioane, guvernele streine cu 13 milioane iar căile ferate streine cu 14 și jumătate milioane lire sterline. Dacă scădem împrumuturile contractate de guvernul britanic din acest total, am vedea că distribuţia restului de 144 şi jumătate milioane a avut loc pricum urmează : Pentru necesităţile Marei Britanii 44 şi jumătate milioane, pentru celelalte părţi ale imperiului Britaniei 40 şi jumătate milioane şi pentru ţările străine 40 şi jumătate mil.lire sterine. Reluarea pe piaţa Londrei, de către diratorii streini şi de cei din colonii, ai împrumuturilor într'o măsură aproape egală cu aceea de dinainte de război, a fost una din caractensticela semestrului trecut. Un alt plasament al capitalului englez este şi consolidarea bonurilor de tezaur ale Statului român, precum şi efectuarea Împrumutului de două mioane şi jumătate de lire sterile. După America, Angia este ţara care are finanţele cele mai consolidate. Finanţele engleze In cercurile bine infonnate, se crede că ultima scădere a mareei germane va conribui la o considerare mai favorabilă a proectului pentru o regulare sănătoasă economică a problemei reparaţiilor, care a fost propusă apara câtva timp ca o bază de discuţie de către ministrul de finanţe englez celorlalţi miniştri de finanţe aliaţi. Totdeodată merită să notăm ca doi delegaţi francezi s’au dus la Washington spre a discuta acolo chestiunea datoriilor de război franceze către Statele Unite, in timp ce unele somităţi financiare din Londra consiliază guvernul britanic de a lămuri Franţei condiţiile sub care s’ar putea anula sau reduce datoriile ei Către Anglia. Dacă acea ta recentă criză ar due la o cooperare financiara efectivă intre naţiuni, ea s’ar preface poate chiar intr’o adevărată binecuvântare. Pentru moment Insă nu putem privi înainte fără oarecare îngrijorare. ScSderea mareei germane In ceea ce priveşte efectele recentei scăderi a mărcei germane asupra comerţului Angliei şi al altor ţări exportatoare, exicit multe motive de a crede ca ele vor fi mai puţin sensale decât efectele convulsiunilor anerioare ale valutei. Aceasta pentru şi potrivirea preţurilor interne faţă de cele externe se face acum In Germania mult mai repede decât Înainte şi din mai multe motive o revărsare de mărfuri eftine germane pe pieţele mondiale e mai puţin primejdioasă acum ca in ocaziile anterioare, când marca a suferit una din scăderile ei meteorice. Faptul că Germania este presată de Franţa, ca sisaţie de litera tratatului de la Versailles, a inluenţat întru câtva cursul devizelor pe piaţa engleză care se resimte. Cu toată stăruinţa lui Lloyd George, cercurle financiare engleze nu cred intr’o cedare a Franţei. Ridicarea valutei germane nu poate fi decât folositoare şomatului şi industriei engleze, care poate evita astfel concurenţa germană. Această concurenţa este astazi foarte simţită şi dovada cea mai evidentă a ei este şomajul, care au toate măsurile luate de guvern, nu poate fi diminuat. Numărul muncitorilor fără lucru trece de două sute de mii. [Eftlnirea banului Două evenimente remarcabile pa tărâmul finanţei interne, dela sfârşitul primului semestru încoace, au fost deftnirea pronunţat* a b*n-ulu« şi reluarea marii n e nivuni d - unui a,»i uluri. Privitor la pi in .1 , u i c ..c foarte probab 1 că acoatul băncilor s’ar fi redus şi mai mult daca nu ar fi exisistat perspective tuburi in finanţa internaţionala. In ceea ce priveşte reluarea campaniei de noui emisiuni, punctul cel mai important este faptul