Patria, septembrie 1922 (Anul 4, nr. 189-211)

1922-09-01 / nr. 189

Cluj, Vineri 1 Septemvrie 1922 UN LEU EXEMPLARUL Anul IV. # Numărul 189 Calomnii sau ameninţări? Guvernul domnului Briniatru nici ISftnX iV*»î «M nî «rv —­ce»■»*­* ***** «u opuo Luvamut tu ch»stiunea comuniorduhii publicat de „Viitorul* ai reprodus de „Monitorul Oficial*. Tăcerea Ini clarifică însă si­­tuaţiunea şi confirmă presupunerea pe care am exprimat-o Intr’un a­ticol pre­cedent, câ acest comunicat este opera personală a unui membru al ac.-shii guvern, întreg guvernul fiind răspun­zător pentru publicarea vii. Guvernul liberal megejx esovoitor pe calea nefssîă a distrugerii temeliei morale a Statului. După disprețul le­gilor, acum trece la insultarea Coroanei. Scopul urmărit de autorii sau au­torul acestui comunicat titram­ — care întruneşte toate notele car­acteristice ale unei ameninţ­ări deghizate — este lim­ped : provocarea unui conflict între Coroană şi un­a dintre cele mai mari provincii dintre nouile provincii unite cu vechiul Regat. Regele este indus în eroare de sfetnicii săi şi de complicii lor ascunşi cu inten­­ţiunea criminală să creadă că re­volta care agită ţara întreagă nu este îndreptată împotriva guvernului, ci îm­potriva Regelui îrsus, a dinastiei şi a principiilor monarhice. Şi aceasta o fac ca să se menţie la guvern şi să poată exploata ţara în beneficiul inte­reselor unui partid f­ără popularitate şi a unei Camariile fără scrupule. Comunicatul atribue palomniile că­rora le dă o atât de largă publicitate „unor ziare“, dar în comantarul pe care îl face „Viitorul“, somându se să-şi spună cuvântul şefii partidului naţional­, domnii Miraiu şi Vaida, vina de a le fi ridicat se am­ble organului oficial al partidului naţional, z­arului nostru „Patria“. Or, acest z­ar nici­odată n'a afirmat că familia regală cheltueşte din fondurile secrete şi că situaţiuneti financiară a Majestăţilor Lor atârnă de instituţiile economice ale unui partid In ziarul nostru cu un­ singur prilej a fost vorba de lista ci­­­vilă a Regelui, spunându se că „vor fi mulţi cetăţeni onorabili cari poate, nici nu ştiu că lista civilă a Casei noastre domnitoare este abia două­ milioane şi jumătate de lei pe an, când Regele Jugoslaviei are o listă civilă de 6 milioane franci france­zi. Şi Regele Jugoslavia? nu şi a dat do­meniile spre expropriere“, a­cum a făcut Regele României. Şi se cerea să nu se fură economii unde nu trebue să nu se facă, lista civilă sporindu - în proporţia devalvării banului româ­nesc. Comunicatul liberal inventează, prin urmare şi falsifică-Organul oficial al partidului de la guvern nu se mulţumeşte, însă, cu debitarea acestor Insinuări infame, ci îndrâsnește să vorbească, tn ser­a de artioule „Lămuriri cari nu mai put să tntâ zie*, de „apucăturile anti-na i.’ -r i - _s II! â___.1 - - ♦-n raport o dovadă convingătoare. Noi na îîc tspăiîtiu. Pasfiui« n­aţional n’are ne­voie sa se apere când este vorba de respectul ce se cuvine Capului încoro­nat al ţării. Noi acuzăm ! Acuzăm guvernul de a fi inven­tat ratonimile Injurious?, la adresa Casei d­onitoare cu Intentiuni criminale da ameninţare şi inimi­­dare a Regelui. uc » de oţjrijiui uuiii pu­ciumei nu streine In politica lor de ură*. Un partid care în Ardeal este compus din toţi trădătorii neamul­­ românesc, din toţi cei cari In timpurile ur­giei ungureşti nu g&siau cuvinte de­stul de insultătoare la ad­esa aspira­ţiilor spre libertate naţională şi unire cu vechiul Regat a românilor din Ard­eal, — dă dovadă de inconştienţă când orbit de patimă nu se ruşinează să spună asemenea minciuni sfruntate. Nu mai e taină pentu nimeni că Rigole, informat despre adevărata si­­tuaţiune din Ardeal şi despre mjloa­­cele de revoltătoare ilegal tate prin cari guvernul liberal şi a obţinut ma­joritatea parlamentară şi se menţine la cârmă, a rămas adânc impresionat şi şi a repetat dorinţa de a vedea ţara revenită la legalitate şi,ord­ie morală. Pentru a înăbuşi In Rege aceste im­pulsuri constituţionale s’a pornit im­­fama campanie de calomniare a par­­tidului naţ­onal şi de intimidare a Regelui şi în acest scop se plănuieşte zădărnicirea, prin tot felul de mijloace neiertate, ţinerea congresului nostru de la Alba-Iulia. Şi între aceste mij­loace, alături de abuziva interzicere a ţinerii de adună­ri convocate de par­tidul naţional, este şi încoronarea Re­gelui. Partidul liberal este numai con­secvent cu sine însus când după insul­tele aduse Coroanei continuă cu în­cercările de a o coborî la lupta are­nelor politice, fixând data încoronării pe zile când ar fi să se ţină congre­sul nostru. Partidul naţional nu are nevoe să şi spere dinasticismul şi principiile sale monarhice. Trecutul său este sub­scest să pregătească „proteic de legi“, ba chiar noua Constituţie ? E limpede. Aici un temeiu de drept, şi de legalitate nu şi-au putut câştiga , pentru că întreg izvorul de drept al majorităţilor şi al guvernului actual e o lovitură de Stat. Că sunt bărbaţi politici în România cari nu văd sau nu apreciază la justa ei valoare lovitura de Stat, izvorul gu­vernării liberale ? Că sunt oameni, cari obişnuiţi cu abuzuri şi ilegalităţi, sunt indiferenţi chiar faţă de o crimă con­stituţională ? Ii priveşte. Dar desigur nu drumul arătat de ei poate fi cel adevărat. Regenerarea vieţii politice şi de Stat nu poate veni de la recunoaşterea şi colaborarea cu actualele majorităţi ale loviturii de Stat, ei din disolvarea lor. Sunt totuşi instanţe judecătoreşti cari dau cu totul altă interpretare acestui articol, şi ceseriderănd că­­ întregul decret de amnistie se referă­­la delictele politice, exclud din am­nistie toate dec­­retele de presă cari nu au acest caracter. Nici un text de lege, însă, nu face clasificarea dt­ecte­lor de presă în debite politce şi delicte ordinare. Aşa câ această categorisire voluntiră este un abrez. Mai mult chiar, sunt tribunale în­­ Ardeal, cari nu înţeleg să aplice am­­■ nistia nici delictelor de presă cu ca­lf acter politic. In acest sens, suntem informaţi că, la promulgarea decretului de amnes­tic toate dosarele delictelor de presă, au fost închise, ca mai târziu să fie din nou puse pe rol şi prezentate in instanţă. I C­edem că este nevoe să se lămu­­­­­rească această chestiune, cu atât mai­­ mut­t cu cât, cum am spus, fiecare judecător interpretează cum il fac ca­pul al­i­atui privitor la amnisti­rea delictelor de presă.­­ O lege trebue aplicată nu după li­bera inte­p­elare a unui magistrat, și in nici un caz nu se poate îngădui unei instanțe de fond să facă înter­­p­elăii speciale asupra unui text de lege categoric. Iată de ce credem că dl ministru de justiţie trebue să Vmpezească cât de curând această chestiune spre a se înlătura atâtea formalităţi inutile de procedură cu judeca­ta unor dt« licte, cari de fapt intră în prevederile amnistiei. In acest sens vom reveni. 1 cclarni nepuoncei a avut iUTrevedtri la]­I Premai lui Berlin şi Roma cu guver­­nneie acestor ţiri, pentru a găsi o so­­­luţie prin care să oprească prăbuşirea­­economică a Austriei. ? Presa maghiară, da când au înce­­r­put aceste întrevederi a cancelarului austriac cu ţările vecine, n’a îaoftat să­­aducă ştiri alarmante despre războiul­­ce se pregăteşte în Europa centrală,­­ spunând câ Italia e gata să anexeze­­ Austria pentru a o feri de a cădea­­ la cercul de influenţă a Micei Antante. Chiar în presa ungureasca din Cluj se­­ publicau telegrame după cam­ când trupe italiene, când trupe iugoslave şi cehoslovace, ar fi fost în drum spre­­Austria. Toate aceste ştiri nu erau decât ex­presiunea unei dorinţe: de a vedea din nou in flăcări Europa centrală, ceea ce multe cercuri maghiare cred ca er fi în I interesul Ungarei ...istorice. Alarmată chiar presa franceză de ipropaganda maghiară din Apus, au apărut in ea articole în care se accen­tua Iacă odată punctul de vedera fran­c­­eză anume câ Austria trebue să rămână S­at independent, fără a se alipi de Gem­­ania, fără a cădea sub influenta­­ politică a altor State, aşa după cum s’a­u hotărât la conferenţă de pace. La rândul lor atât Italia cât şiCho­­s­o­varia şi Iugoslavia au fâcut decla­rări categorie că înţeleg să respecteze tratatele de pace şi in baza lor să ve­gheze la susţinerea păcii la Europa centrală. E semnificativ că în vreme ce aceste declaraţii se făceau şi erau cunoscute,­­ piesa maghiara continu­ă cu um­flar­ea primejdiei unui nou război­. fROMitA 78i El Liberalii în 8 hor. Ziarul săptămâ­nal „Beiuşul” scrie urmîtoarele despre opera de unii­care a guvernului liberal la Ardeal: „Crima cea mara a guver­nelor este de a nu-şi fi dat seama de misiunea îndoită a celor trimişi la Ar­deal, cea a naţionalizării vieţii de Stat a um­idării sufleteşti. Trebuie adeci să-i selecţioneze, trimiţind numai oameni de Inimă şi tot ceace avea mai bun şi mai distins . . . Dar s’a făcut greşala imensă de a «duce în majoritate covâr­şitoare numai ceeace nu se putea uti­liza dincolo .. . Avem şi noi, ardelenii, nimeni. Să nu fie nesocotiţi numai şi numai pentru a face loc altora din ve­chiul Regat..." Aşa scrie .Beiuşul“, care nu este or­gan al partidului naţional. Parlamentul loviturii de Stat — Nu recunosşterea, ci disalvarea lui — Guvernul actual se menţine datorită loviturii de Stat săvârşită atunci cănd printr’o ordonanţă ministerială a des­fiinţat legea electorală in vigoare din­coace de Carpa­ţi. Mulţumită acelei lo­vituri de Stat — după care pentru o ţară crezută constituţională nu putea urma decât ra o ruşine naţională şi un scandal european­,­­ a schimbat, par­­­­­amentul din Dealul Mitropoliei în club­­ al partidului liberal, proclamăndu-şi,­­ unde numai a voit „majorităţi“. Aceste­­,majorităţi“ au fost judecate după­­ reala lor valoare, chiar dela început,­­ de către toate partidele din opoziţie,­­ singure care puteau manifesta în fi­­i benate deplină opinia publică a ţării, a alegătorilor. Din ziua deschiderii Corpurilor le­giuitoare s’a arătat limpede tuturor factorilor răspunzători, că ţara ce­a nouă nu poate recunoaşte majorităţile loviturii de Stat, majorităţile tăişurilor electorale. S-au făcut profesiuni de credinţă nu din înflăcărarea luptei de partid, nu din simţemănt de ură ori de răzbunare, ci din necesitatea arză­toare a celui mai curat patriotism care ne poruncea să nu primejduim ixsi­­stenţa ţării prin acte anarhice de sus, prin lovituri de Stat, cu cele mai pri­mejdioase urmări. Se poate schimba punctul de vedere de atunci? Majorităţile loviturii de Stat au devenit de-atunci majorităţi parlamentare ? Ce rădăcini de drept au putut câștiga dela numirea lor prin decrete până azi ? Faptul că s’au & M t'vae n/.î* **/* ******* 4U/S! 4% 4\at 14\4ăii O 0 Nouă cointeresare: C. F. R. Dela venirea liberalilor la putere, dl Văleanu s’a reabilitat în ochii publi­cului. Prin eunaraţie cu ceea ce e a­­stăzi la C. F. R starea de acum nu au era ideală. Din nou acum nu poţi găsi un loc decât pe culuoarul vagonului, pe scări sau pe tampon; din nou trenurile în­târzie şi nu cu 10—15 minute, ci cu orele; din nou locomotive se ciocnesc în gări, trenuri deraiază, poduri se pră­­buşesc, vagoane iau loc şi din nou parcurile de vagoane scoase din uz par cimitire in care s’au îngropat su­tele de milioane. Nul dl general Văleanu a fost un nedreptăţit. Timpurile pe rând C. F. era sub administrația sa, ne apar astă­zi ca un paradis pierdut. O câlătorie cu trenul a devenit a- stăzi o aventură plină de primejdii şi de peripeţii, oare ce aminteşte deban­dada ce-am cunoscut-o îndată după război. Şi până acum dezordinea ne pare­ inexplicabilă şi numai dovadă de in­capacitate. Acum explicaţia începe a străbate la lumină. E ceva mai mul­ti mai rău decât numai incapacitate. E rea credinţă. E un pîsn pus la cap în firidele băncilor liberale. Se pune la cale cointeresarea C. F. R, acapa­rarea lor de către o societate particu­lară cu participaţia Statului şi a bă­n­cilor vini liste. Alarma a dat o ca ziare di­n capitală : „Adevărul", gul“ şi încă altoie. Viitorul fires­e va vorbi din nou de o „anumită presa*, va striga împotriva „svonurilor minci noase*. Dar când opinia publică va fi pregătită, când lumea va fi exaspe­rată de atâtea întârzieri, deraieri și in­cendii, când căile ferate vor fi readuse în hunul din 1918 -1919, atunci parc va fi coaptă, şi cointeresarea va cădea de a geta în gura băncilor liberale. S­sternul e vechi­u. Am dori să fim profeţi m­noinoşi, dar fără îndoială dl Vinitla Brătianu cu complicitatea drot general Mişoiu şi a dlui Tancred Corn­­stantinescu nu vor să ne rezerve acea­­stă bucurie. Pariem, că undeva, în ser­tarul marelui maestru al finanţelor li­berale, se află de pe acum calculate beneficiile acestui nou gheşeft liberal ,­ fireşte, naţional. v Amnistierea delictelor de presă Sunt trei luni de la promulgarea ul­­timului decre­t l0 amnistie şi au­tori­­­tăţile judece­toreşti nu sunt încă fi­xate asupra aplicabilităiţei lui. Fiecare Instanţă judecătorească îl interpretează şi il aplică la liberul I arbitru al magistratului. In Ardeal­ — mai ales— redactarea confuză a ace&­­tui decret a produs atâtea neîrt'.lth geț i, încât pentru. a se putea bene­ficia de amnistie e nevoe ca Judecă­torul Ghemet să judece o sferă pre­văzuți in decret, să adopte interpre­tarea . . . inculpatu lui. Sunt cazuri­­ numeroase când aahsi di-bet a fost­­amnistiat la un tribunal şi pedeps­i­t de un altul. După cât ne aducem aminte însuşi de ministru de justiţie a în­­cercat să lămurească într'un interview cum trebue interpretat propriul său­ decret, atât de infirm redactat. După indicaţiile dlui ministru de­­justiţie se înţelegea că amnistia se a­­plică tuturor delictelor de­ presă. Ultimul aliniat al articolului I, care prevede delictele ce sunt a se amnistia, cuprinde „delictele electo­rale şi de presă“. Fireşte că nu poate fi, vorba de o categorie specială a delictelor de presă. In acest caz era nevoe să se u. v» 49. rih,«.'1,. ___^ ------------ — ff - NOTE: Paris—Bucarest j ^ E o revistS lunari, literară, artistică, mo-1 uch­iâ t?i sportivă, opriiiâ admirab­i pe o și mai admirabilă hârtie de lux și destinată - spuie editorii — apropierii intelectuale franco-române. A ajuns la numărul 5, cei* ce înseamnă oi și-a găsit în destui cititori pent­u a-i asigura existenţa. Şi acum s­ -i deschidem foile, pentru a vedea cu ce­f­ra de aur se face cusătura între intelectualitatea franţuzească şi cea naţionali­.i.­ Art­colele se­­alternează cu pagini de re­clama ; aşa vom citi un studiu asupra „scri­sorilor ce dregorie*, strâns între doua pagini cari ne recomandă „Agarasa, veritab­iul re­gulator al funcţiilor, imestinete şi magicul leac al consti­­t­ţiei* , vom gâai poza dim Al­fred Mosho­u zăcând vizavi cu anunţul „dro­gheriei teatrului* și un a­ticol asupra cava­leriei, după care imediat urm­ez« reclame de paste deUrifiC­­, pi­pteni de modă, Blpo­ru şi alte specialităţi franţeze şi naţionale. Ac^assă imptstriţare care pune la îndoială autenticul gust francez, n’ar ştirbi poate prea m­lt intenţiile generoase cu care s’a tiurit! revista. îşi are' cel puţin o justificare comer­ciala. Se pare chiar oft publicaţia apare mai mult pentru a populariza Agarasa, Ripoliaul, Casa „Galy“, Palatul noutăţilor, alcoolul de mente „rticoles”, decât producţia noastră in­telectuală. Că­ci de ar fi altfel ar mai inc­rea­­ şi alţi scr­itori naţ­onali, inafara de dl Mus-­­hoiu, Jean Grimod, He­nri Pontus şi alte ce- ] lebntâţi rom­â­n şi francize de aieiaş esenţa.. Noi visam o revistă franco-r mâna, mai pu-­ ţin sportiva şi mai puţin modernă, care să aduc un real serviciu unei apropii­ri pentru care lupă profe­sori francez- ve­iţi în ţara aceasta, conferenţiarii­­ râului pe ne calea din când In cănd şi eddoni ce fac jertfe, pentru a face a­ccesibila partea fra­neză ajunsa prin valutft la preţuri famastice. Visam o re­vista care si vorbească mai mult despre noi şi mai puţin despre Agarasa, să traduoft mai intâi o pagină din Ai­gh­­, Sadovianu, Cara­­giale, Emessu-VoinOfti, Agârciceanu, şi apoi operile dlui Moshora. Sft vorbeasoi despre teatrul nostru serios, care se joacă şi ue i alt!» trupft decât a dlui Avram Nicolau şi In altă paste, d cât la „C robustr*. Aceasta fi-­Indo 1 iubim al.ftl Franţa şi o stimăm pentru ceva mai mult de ât pentru Phi Phi. Dar vorba cronicarului de la Paris—Buca­rest: „Je reve, mais a q­­oi bon? Rabda, hums, si tape. Patiente, mon posur, et . tais­.oi“. na PUNCT „Viitorul* polemizând cu „Adevărul*, pe chssta . . . „ ciomagul al lui Titzi“, in legături cu procesul dlui Savu îm­potriva ziarului costru, spune: „cât pentru afrimaţia că ar fi învăţaţi (arde­lenii N. R.) cu ei cu „c­onu gal lui liszt( N. şi R.) nu la pnsa, să o creadă ei. Pa cite cui doare, nu ppa.“ Și noi cam­ nu șt­im de ce ţipă dl ministru Sasu împotriva „Patern.* Mult to­aie să­­ fi durut destăintiril­e în ch­eta conti r g­utorii! . . . Conferinţei dela Praga Conferinţi Micei Antante ţinută la Prnga a luat sfârşit, prin consolidarea acordului mire Statele moştenitoare ale Austro­pogaliei. In restim pur cât s’a ţinut conferinţa presa maghiară a adus mereu ştiri b­­larmante despre un conflict între Mica Antante şi Italia, în chestiunea austriacă. Conferinţa dela Pr­aga s’a ocupat şi cu chestiunea austriaca şi ţările Mice* Antante par gata de a da tot concursul lor pentru a opri prăbuşirea financiară a Austriei şi a o ajuta in refacerea ei economică, fără a nutri veleităţi de stăpânire sau de împărţire a Repu­blics­. Biroul de presă cehoslovac a dat ur­mătorul comunicat cddal asupra rezul­tatului conferinţei dela Praaga: * .Intre State’e die Mica înţelegere ş, Polonia s’a stabilit un acord complex cu privire la înţelegerea realizată şi la deriziunile ce s’au luat atât în ce pri­veşte tactica de urmat, cât şi pentru soluţionarea diverselor chestiuni de pe ordine­a de zi a programului Unei Na­­ţ­in­­or. Delegaţii celor patru State vor rămâne pe timpul şedinţelor Ligii Na­ţiunilor de la Cenova, în cel mai strâns­­contact. Conferinţa de la Praga s-a ocu­pat în mod amănunţit cu situaţia­ poli­tică şi economică a Europei centrale în legătură cu situaţia creiată de ulti­mele evenimente. Reprezentanţii celor patru puteri reprezentate la Praga au constatat din nou necesitatea unei ac­­ţiuni comune în cazul când interesele lor comune ar d ameninţ­­e. Prin a­cordul real­iat la Praga cele patru pu­­­teri au hotărât să continue un comun acord de­ a lucra in seazul păcei gene­rale în Europa.* 1 Sovietele şi dezarmarea O teigrsmă din Varşovia anunţă că guvernul sovietic rusesc a făcut o nouă propunere de dezarmare Poloniei, Ro­mân­ei şi ţărilor baltice, intr’o formă mai concretă decât aceea a lui Litvinov. Guvernul sovietic dxează, îa propu­nere, terminul de 5 Septemvrie pentru o conferenţă a acestor State la Mos­cova, unde să se cadă de acord asupra dezarmar. Guvernul polon a răspuns că nu are nimic împotriva acestei propuneri, dar nu poate primi data de 1 Septemvrie, deoa­rce pe aceiaşi zi e convocată se­siunea Lig­i Naţiva lor. Propu­nerea de dezarmare a Soviete­lor di dc hăruit, luându se in seamă acordul germano-rus, care e şi militar, a încheiat in dacursul conferinţei dela Genova, şi faptul că protecţiunile ru­seşti au zădărnicit Conferinţa dela Haga. Ziarele ruse monarhiste ce apar la strdn­iste sunt cele mai grăbite in a arăta n­sinceritatea acestei propuneri ruseşti de dezarmare. Eie scriu că nime nu poate crede­ra sinceritatea acestei propuneri, când Sovietele tocmai acum au trimis ataşaţi militau in Ge­mani şi alte ţari, şi arcuia zvonul că Însuşi Trotzki ar fi la Berlin. Prin actele sale de pactă acum gu­vernul sovietic rus a dat într’adevăr do­vadă de duplicitate în politica externă așa ci şi noua propunere de dezarmare nu va putea fi loara în­­serios înainta nul nebun de-a produce, prin ajutorul armatei roşii, revoluţia mondială. EFIHERIDE După locuinţa Există un vechiu proverb românesc care spune că trei luc­uri sunt cu neputinţă: seară la cer, pod pe­ste mare şi cal verde. Şi, ni­meni, de la începutul lumei şi până astăzi, nu a putut şi nici nu a încercat măcar să-l desmintă. Acum, proverbul acesta capătă o complec­­tare, mulţumită modului cum se face admini­straţia la noi, adăogând pe lărgă cete­rei minuni imposibile şi pe a­­atra: găsirea unei locuinţe îa Cluj. După noi, aceasta este cu mult mai mare d­ecât celelalte trei minuni ale proverbului. De trei ani stabilit în Clujul în care „Ingră­­şâtoria“ de porci prezidată de dl prof et Me­­teş cere locuinţă, un slujbaş nu şi-a putut găsi încă. La vechile biurouii de Incartiruire ,erorile au rămas z­darnice cu toate că peti­ţionarul găsise peste douăzeci de case. Când dădea o adresă, era chemat pentru a doua zi să i se dea bonul, dar ajuns cu el la adresă, găsea pe uşe un alt bon, cu număr şi dată imediat recente. Sub egimul ofic­i­al de închiriere, acelaş lucru. Cereri peste cereri, alegaturi de săptă­mâni, locuinţe găsite, însă zădar­nie. Nu a pu­tut lua nici una. Cauza? Cu greu a putut fi aflată. In ziua când este desbaterea la comi­sia de închirere, sunt p­int­e asistenţi oameni tari nu vor să se obose­scă şi, fie că în tim­pul şedinţei, fie după ea în apel, introduc şi ei cerere pentru aceeaş locuinţă. De aici ur­mează pertractări peste pertractări, apeluri peste apeluri şi, în cele din urmă locuinţa se evaporează. Fără să dispereze, nefericitul sujbaş o ia iar de la început, iar aleargă, iar se insinue, iar pertractează şi iar pierde. Nu face însă nimic. O­mul îşi cunoaşte oamenii, moravuli e şi ţara Ce ar put­a zice când ştie că trăeşte în ţara lui C­emene? ‘ AWSTARC * COMP. iunie emise ia u­uaura in priiucie şase luni ale anului, guvernele şi autorită­ţile au absorbit o foarte mare propor­ţie din totalul împrumuturilor. Noul capitaluri După cifrele culese de organul „Economist”, totalul nouilor capitaluri strânse prin subscriptie publică la Lon­­dra in prima jumătate a anului 1922 era de 448 și trei pătrimi de milioane da lire sterline. Din acest total guver­nul britanic s’a Împrumutat cu 304 și jumătate milioane lire sterline, sumă destinată cea mai mare parte la con­solidarea datoriei flotante. Guvernele coloniilor figurează cu suma de 41 și jumătate milioane, guvernele streine cu 13 milioane iar căile ferate streine cu 14 și jumătate milioane lire ster­line. Dacă scădem împrumuturile con­tractate de guvernul britanic din acest to­tal, am vedea că distribuţia restului de 144 şi jumătate milioane a avut loc pricum urmează : Pentru necesităţile Marei Britanii 44 şi jumătate milioane, pentru celelalte păr­ţi ale imperiului Britaniei 40 şi jumătate milioane şi pen­­tru ţările străine 40 şi jumătate mil.­lire steri­ne. Reluarea pe piaţa Londrei, de către dir­a­torii streini şi de cei din co­lonii, ai împrumuturilor în­tr'o măsură aproape egală cu aceea de dinainte de război, a fost una din caractensti­­cela semestrului trecut. Un alt plasament al capitalului en­glez este şi consolidarea bonurilor de tezaur ale Statului român, precum şi efectuarea Împrumutului de două m­i­­oane şi jumătate de lire steril­e. După America, Angia este ţara care are fin­­anţele cele mai consolidate. Finanţele engleze In cercurile bine infonnate, se crede că ultima scădere a mareei germane va con­ribui la o considerare mai fa­vorabilă a proectului pentru o regu­­lare sănătoasă economică a problemei reparaţiilor, care a fost propusă apara câtva timp ca o bază de discuţie de către ministrul de finanţe englez celor­lalţi miniştri de finanţe aliaţi. Tot­deodată merită să notăm ca doi dele­gaţi francezi s’au dus la Washington s­pre a discuta acolo chestiunea dato­­riilor de război franceze către Statele­ Unite, in timp ce unele somităţi fi­­nanciare din Londra consiliază gu­vernul britanic de a lămuri Franţei condiţiile sub care s’ar putea anula sau reduce datoriile ei Către Anglia. Dacă acea ta recentă criză ar du­e la o cooperare financiara efectivă intre naţiuni, ea s’ar preface poate chiar intr’o adevărată binecuvântare. Pentru moment Insă nu putem privi înainte fără oare­care îngrijorare. ScSderea mareei germane In ceea ce priveşte efectele recentei scăderi a mărcei germane asupra co­merţului Angliei şi al altor ţări expor­tatoare, exicit multe motive de a crede ca ele vor fi mai puţin sens­a­le de­cât efectele convulsiunilor an­erioare ale valutei. Aceasta pentru şi potrivi­rea preţurilor interne faţă de cele ex­terne se face acum In Germania mult mai repede decât Înainte şi din mai multe motive o revărsare de măr­furi eftine germane pe pieţele mondiale e mai puţin primejdioasă acum ca in ocaziile anterioare, când marca a su­ferit una din scăderile ei meteorice. Faptul că Germania este presată de Franţa, ca si­sa­ţie de litera trata­­tului de la Versailles, a in­luenţat întru câtva cursul devizelor pe piaţa engleză care se resimte. Cu toată stă­ruinţa lui Lloyd George, cercur­le fi­nanciare engleze nu cred intr’o ce­dare a Franţei. Ridicarea valutei ger­mane nu poate fi decât folositoare şo­matului şi industriei engleze, care poate evita astfel concurenţa germană. Această concurenţa este astazi foarte simţită şi dovada cea mai evi­dentă a ei este şomajul, care au toate măsurile luate de guvern, nu poate fi diminuat. Numărul muncitorilor fără lucru trece de două sute de mii. [Eftlnirea banului Două evenimente remarcabile pa tărâmul finanţei interne, dela sfârşitul primului semestru încoace, au fost d­eftnirea pronunţat* a b*n-ulu« şi re­luarea marii n e nivuni d - unui a,»i uluri. Privitor la pi in .1 , u i c ..c foarte probab 1 că acoatul băncilor s’ar fi redus şi mai mult daca nu ar fi exisistat perspective tuburi in finanţa internaţionala. In ceea ce priveşte re­luarea campaniei de noui emisiuni, punctul cel mai important este faptul

Next