Patria, octombrie 1922 (Anul 4, nr. 212-236)

1922-10-01 / nr. 212

Cluj, Duminecă 1 Octomvrie 1922 UNEU EXEMPLARUL Anul IV. * Numărul 212 Descompunerea partidului liberal ‘■-'«an«rațff Doi occidentali nsîvi au rătăcit în lumea noastră bale mică. Doi occiden-j tali naivi ciri au crezut că cuvântul e cuvânt, convingerea convingere, pro-! gramul program și interesele supe- nea'»1 aie S utului — legea suprem».1 Și când partidul liberal de sub şefia dlui Brătianu şi-a desfăşurat drapelul in Ardeal, aceşti occidentali naivi au fost cei dintâi cari s’au înrolat sub acel drapel al „ref cerii şi consolidării ţării ameninţe de nepriceperea guvernelor pncedente“. Domnii Zigre, fost ministru, deputat de Oradea.Mara, şi Agidru, deputat de Sălard, au fost cei dintâi ardeleni pe cari i a amăgit nimbul fals,de partid de ordine şi competenţie îa toate materiile al partîdului liberal şi focă sub guvernarea averesoană su luat asupra lor sarcina si organizeze partidul liberal în Bihor. Au încheiat o înţelegere cu şeful partidului care le a dat cele mai solemne asigurări că in Ardeal nu se va face politică departid, ci înaltă politică naţională, că se va ţine seamă de condiţiimile speciale ale Ardealului create prin un lung trecut de lupte pentru libertate şi democraţie, că nu se vor face numiri dictate de interesele sau ambiunile personale ale cutărui ministru, cu un cuvânt că administraţia Adealului va fi inspirată de gândul curat ca desăvârşita unire sufletească să fie înfăptuită în vreme cât mai scurtă. Manile a căror strângere pecetluise această înţelegere resmţiau încă căldura acestei strângeri — când înţelegerea a şi fost încălcată. Dlui Sever Andra, numit prefect al judeţului Bihorului, i s’a dat sarcina să conducă alegerile în judeţul său. I s’a comunicat lista când daţilor cari „trebuiau“ aleşi, cu orice preţ, cu orice mijloace. Nou, dl Andrus în interesa de „mijloace“ şi şi a exprimat dorinţa ca alegerile să fie libere. A doua zi a fost rugat să şi pună prefectura la dispoziţia guvernului „interese superioare“ reclamând această schimbare. Un prefect care are naivitatea să ceară desluşiri în ce priveşte „mijloacele* prin cari se poate obţinea slegerea candidii lor guvernamentali nu este un prefect bun, la orice cez nu este un prefect liberal — bun. Dl Andru s’a executat şi alegerile s’au făcut sub noul prefect aşa cum s’au făcut, prin respingerea tuturor contracandidaţilor opoziţionişti. Partidul liberal a câştigat în Bihor o mare victorie electorală. Occidentalii noştri naivi au rămas naivi şi mai departe. Au primit să facă parte din numărul celor „aleşi, fără contracandidaţi, sperând in naivitatea lor occidentală că vor putea influenţa moşie a oligarhiei liberale, o reionedin veniturile căreia puteau să fure şi ei . Occidentalii noştri naivi au ajuns lalimita naivităţii lor. Prefectul judeţului este acuzat în presă că a vândut streinilor porumbul trimis pentru populaţiunea de la sate care moare de foame — şi rămâne prefect. împotriva prefectului judeţului Timişoara, vestiitul Coszte Gyula, se cere mandat da arestare penmi fals de permise — şi rămâne prefect. Deputatul liberal din Banat Conciatu este urmărit de justiţie pentru trafic de permise de export — şi luat sub protecţia înaltă aunui ministru. In ţaara întreagă se fură ca în codru şi sunt urmăriţi numai cei cari nu vreau să se înregimenteze în partidul liberal, urmăriţi chiar dacă nu sunt vinovaţi. Domnii Zore şi Audin s’au resemnat. Au eşit din partidul liberal şi în acelaş timp şi-au depus şi mandatele de deputat. Nu mai vreau să aibă nimic comun cu un partid în care cinstea este obiectul dispreţului. Aceasta este istoria partidului liberal în Ardeal. Se poate scrie acum, pentru că partidul liberal a încetat să mai existe în Ardeal. stăruit în acest înţeles la Bucureşti, au primit din nou asigurări solemne — şi a doa zi jocul făţarnic să reinceapă. Dl Zge a căutat să facă cel puţin în departamentul său al minorităţilor o politică de Stat şi nu de partid. A fost sfătuit sî nu stăruie, iar când a continuat cu stăruinţele lui — i s’au luat toate atribuţiunile oficiale, subsecretariatul minorităţilor reducându se la nivelul unui modest birou de înregistrare de paşapoarte. Şi atunci dl Zigre şi-a dat dimisia din potul său de ministru, motivându-şi dimisia într’un memoriu adresat guvernuluî, la oara critică tendinţele mii-ardeleneşti »la guvernării liberale şi arată cum oamenii noi ai guvernului au coborât organizaţia liberală din judeţ la o strânsură de oameni interesaţi, preocupaţi numai de gândul cum ar putea trage avantagii materiale mai multe din legăturile lor cu partidul de la putere. Ce a urmat de atunci încoice ? O ştiu toţi cititorii ziarelor din Ardeal şi vechiul Regat. O serie interminabilă de scandaluri, precedate şi urmate de intrigi şi subminări, inspirate de unii dintre miniştri împotriva Bitera dintre miniştri, delegaţii şi paradolegaţii la Bucureşti, ameninţări, rugăminţi, promisiuni, stăruinţe. Administrarea Ardealului a început să decline tot mai mult. Ardealul era tot mai mult redusă la rolul unei colonii, cu funcţionari detaşaţi, cari pe largă leafă primiau diurne grase, tmpărit cu oameni trimişi anume ca să aibă prilej să-şi facă o situaţiune materială, pus la cheremul unoroameni cari vedeau în nefericitul Ardeal . Deputatul Orăzii Mari dr Nicolae Zigre, fost ministru liberal, şi deputatul Salardului dr Sever Andru adresează alegătorilor lor o scrisoare descrisă în care îşi motivează şirea din partidul berei şi deepunerea mandatelor de deputat. Domnii Zgre şi Andru declară : „Ne-am aşteptat la multe de la actualul guvern, cu atât mai vârtos că nu odată fost accentuată refacerea şi ridicarea moralei publice. Părerea noastră este însă, că guvernul n'a procedat cum ar fi trebuit să procedeze şi n’a făcut în această privinţă nici un pas serios şi hotărât. Sistemul protecţiei politice, intrigile de după culise, armata insinuatorilor, a scofanilor şi a neamurilor trăieşte şi mai departe. Am făcut experienţa ci respectul legilor nu există. Legi eterne trecute în conştiinţa pubică sunt anulate nu pe care legislativi, ci prin ordinanţe ministeriate. Vedem ca înfăptuirea unificării se face prin mijloace arbitrare şi fără să se ţie seamă de evoluţia fireasca, rezultând din toate aceste mari piederi în calea consolidării vieţii de Stat. Vedem câ in urma acestei politici nu mai existâ siguranţă de drept şi că în anumite instituţiuni se manifestă fenomene haotice. Administraţia s’a despărţit de cetăţenii administraţi şi s’a prefăcut în ceva strein. Darul justiţiei s'a împodmolit. Comerţul şi industria din teritorie reunite nu numai că nu înfloreşte, ci din contra vegetează şi are să lupte cu tot felul de piedeci. In lipsa unui sistem de guvernament organic şi democratic nu s’a făcut nici un pas spre apărarea unităţii naţionale a Statului şi rezolvirea chestiunii minorităţilor, enerj Bar vpvfrfc* UfgV*UbHkrb*[.tin Ht/CfWiC, Dl Zgre părăseşte pe Uberall din motive p.iniptare, sau după cum s’a exprimat tovarăşul dsaie de demisie, dl Andru, îl lasa pe liberali findca a „devenit o imposibilitate colaborarea cu Dacă dl Zigre şi tovarăşul dsare au ajuns la aceasta convingere după o experienţă de nouă luni ae sile, alor cari au fost mau organizatori dintre aideleni, ai partidului liberal la noi, credem ca nu mai are nici o importanţă faptul că aderenţi ai Unitatilor, slabolţi la noi din vchiul Regat, vor avea alte convingeţi. Desigur ei stim , acad care ,mpiguenă organizaţia centrată să vie la Cluj să faca udimdle sforţări de salvare a partidului. „ Miniştrii pot veni la Cluj, pot întruni pe „parlamentarii“ aleşi prin frauda, pot pune in fruntea organi, zjţei lor pe dl Titpori, ultimul „«ies* liberal, autoritatea lor m Aidtai e preraută pentru totdeauna. Acei cari din convingere au aderat la partidul liberal, aceia cari credeau intr’adevar în „competenţa* libera,dor de a guverna ţ ira, s’au înşelat umăr tn aşteptările ior şi au revenit la credinţa de care in alegerile genile, a dat dovadă întreg Ardealul şi Banatul. Admitem şi noi graba guvernului de-a salva situaţia pantdaiui in Ardeal, căci e intr’adevar nemaipomenit ca un guvern tocmai in pragul apogeului puterii sale politice, —cum e pentru liberali apropiata încoronare — să fie părăsit de cei mai puternici stâlpi ai săi, şi tocmai de cel de Ardeal, la cari ţineau mai mult. «OilCâ ZILEI Cum „administrează" liberalii. Funcţionarii poliţiei din Cluj nici pâră In ziua de ar.i nu şi au primit lefurile pe luna Septembre. In August şi-o primiseră abia la mijlocul lunii. Unde sunt banii ţârii? Ce se face cu ei? Nu spune „Monitorul Oftcal* de la 26 Septembre: „Se deschide pe seama ministerului agriculturii şi domeniilor ... un credit suplimentar de lei 3 milioane cu care sa se alimenteze cap. 26 art. 263. Cheltueli şi diurne pentru inspeţ uii şi deligaţuni, permise pe C. F. R. , vapoare, diurnele diferitelor comisiuni de expropriere şi împroprietărire, etc.“ * Inflatiunea. După ce dl Sasu ministru de industrie confirmă necesitatea unei noui emisiuni de hârtie monetă, vine dl Vintilă Botisnu şi-l desminte, spunând existe împotriva inflaţiunei. Aceasta nu va împiedica sa asvârle pe piaţă un miliard şi jumătate de bancnote noui, fără să sporească... inflaţiunea. Deputații Zigre și Andru Igjmmn.* - Funcţionarii sunt nemulţumiţi, soartea pensioner.Iar este mai mult decât tristă, nicăiri nici o ură de lumină, nu pretutindeni protejarea celor nevrednii".. „Conştiinţa ni-e liniştită, pentru că ne am nizuit să denunţim toate aceste rele la locul competent, da' nu putem refăcea faptul, câ Efziuliţiie noastrei binevoitoare au fost calificate de lispiste de sinceritate şi de caracter regionalist. In chipul «erst«e uşn sde înţeles, câ pentru cei eorş'Frţî desimereseţi a fost greu să şi afle un loc în orgisnizaţiile liberale locale, care prin sistemul politic al protecţiilor, al intrigilor şi al denunţărilor luate în considerare, şi au pierdut carnete cun adevărat, edecă de a fi intermediarii între guvern şi opinia publică, şi mi devenit cuiburile ambiţiilor neîndreptăţite şi a intereselor personale...* Şfi mai departe: Am putea rămânea, ce e drept, ca deputaţi... dar ieşind din partidul naţional liberal, nu avem acea bază monială, ca fie independent, fie în cedru'; altui partid, să ne continuăm activi- tatea politici, deoarece în afară, d voința noastră, ba chiar împotriva voinței noastră, nu ni s’a dat posibili- tatea să ajungem la mandatul nostru i •pe calea alegerii, prin manifestarea voinţei cetăţenilor. In felul acesta uşor, sm putea ajunge în situaţia ca oricine, si se îndoiască de temelia morală a activitâţii noastre parlamentare, temelie fală de care nu suntem îndreptăţiţi , luăm altă orientare politică, înainte de a ieşi din partidul liberal disciplina partidului ne-a împiedecat să renunţam la mandat, şi am calculat cu aceea, câ ne vom putea folosi mandatul câştigat, în urma evenimentelor fatali», fără votare epremei« public în cadrul partidului liberal. Acum însă redobândind filsstatia de acțiune suti ca o datorie elementară de a renunța la mandat.* încercări disperate __ Ingrezit de vertiginoasa descompunere a organizauiior libbale din Ardeal și Banat, guvernul ar fi convocat pe mâne, jJumineca, la Cluj, pe toţi parlamentari tibraui de dincoace de Carpăţi. Pentru ochii lumii motivul ar fi masurile de luat in legatura cu organizarea serbărilor încoronămi, și, in dios.bt, a participării in număr mare a ardeienior la încoronare. Motivul adevărat este insă o încercare, in ceasul al doisprezecelea, de a opri desnodamantul final in procesul de descompunere a partidului Liberal in Ardeal si Banat. Intr’adevăr demisia dlui Zigre din partidul liberal e un act pontic a cărui importanţă covârşeşte mandatele de arestare pe care guvernul a fos nevoit să le dea împotriva aderenţilor sat veroşi din diferitele părţi ale ţâri. MOTE O înfrângere ! Se implinesc cinei ani dela sângeroasa în-' tesneiare revoluţionara a porietelor. Cin i ani nu snt de dispreţuit, îndeosebi asăzi când lumea tr ieste intr’un singur an mei mult ducat aici,dar in zece. Situaţia ar fi chiar disperată, dacă .. . (totdeauna se iveşte un ,dacă“, prin care se liniştesc sufletele) doctrina marxistă ar fi fost realizata întocmai. Istoria a fost un experiment de-o cruzime om iar a cunoscut. Dar experimentul s’a făcut şi o inviţi iar totuş trebueasă mână din el. N’a fost întâia oară când nişte utopişti au ncerut să modeleze lut istoriei după chipul şi asemănarea lor. Numai pentru utopişti istoria nu e niciodată o învăţătură. Ineadar, a dovedit câ încă n’a fost idee care să se realizaze fără concesii situaţiei date. Lenin a crezut că poate imposibilul. S’a înşelat, nu mai tare decât alţiinantaşi ai săi, dar s’a înşelat. Realitatea l’a modelat: din umanistul cu aureola căruia se înfţişa a deverit diplomatul cu obicei,ni minunose. Metamorfoza a lori fatală îndată ce voia cu orice preţ aa se conserveze intr’o situaţie pentru care nu era chemat Lupta sau eroice“ împotriva tuturor atacurilor prost improvizate spre nefericirea vecinilor, a fost de fapt o continuă înfrângere de cinci ani. Cei pentru un atac,iste mai mare înfrângere o concesie doctrinară decât pierderea unei armate Poate armata roșie n’a fost niciodată mai tare decât autoi. Cu toate acestea maxismul rar a fost mai slab. Aproape nici nu se mai poate vorbi despre mazism. In tratativele ce le-a avut R stau Europa,proletarul rus a fost silit s facă mai multe concesii captalului, decât oricare proletar din apus. Un socialdemodrat a zis că lui Lenin nu-i rămâne altceva decât au se spânzure. Un moderat osândeşte concesile fcute de un marxiat ortodox ! Osânda aceasta e simptomatică şi destrăinueşte nici mai mult nici mai puţin decât fălimul marxismului după cinci ani de glorioasă existenţă. Marele ,crah“ din Moscova n‘a rămas fara răsunet în celelalte ţâri. Arcanismul, care se divizase până aci în tot felul de şapte, îşi strânge rândurile în jurul unei noui inspiraţii. Extema stângă se vnpacă cu social-democraţii în Germania, şi în alte părţi, renunţând la doctrina utoM â a marelui nasolit socialist. Proletarii sa conving tot mai mult că nu prin lup»« împotriva marelui capital îşi pot ajunge ţintele, ci prin conlucrarea cu ei. O dovada e si ultimul cogres socialist dela Nürnberg. Indiferent daca inseamna oboseală sau înţelepciune — se pare ca in ce priveşte luptele ho na e adrept.'.' s pu/.iA in fața unor vremuri mai linișdte. FUMEÉft la PUNCT Deraierile au devenit zilnice — guvernul anunţă că va mai aduce şi alte îmbunătăţiri. Dl general Moşoiu cerea aplicarea pedepsei cu moartea — şi ca atare a condamnat pe bieţii călători la ciocniri de trei şi ruperi de pod — e mai mult pe ghilotina. Mâna criminală o mâna spală pe alta — şi cu amândouă se guvernează. * Pentru a restrânge, inflaţia monetară guvernul prosetează o noua emisiune, in Bucureşti existau două câre,urnă la leul şi cârnatul — alta lă ad vârâtul ku şi camata. — Care mai e leul adevărat sunt şobolani o ştim — restul intre poliţişti şi ingineri Două comisiuni de anchetă, una instituită de „ garanţia generala a Statului şi alta du Dir. generala a C. F. R., au cercetat ultima catastrofă de la Valea Largă. Ambele comisiuni şi-au depus raportul. Conclusiunile Sguranţei sunt că prăbuşirea se datoreşta numai neglijentelor mei or de control şi munţiatie, caii nu au luat măsuri la timp, pentru consolidarea podului, construit din ma-j ierul skD pe vremea ocupatei ger- mane. Cealaltă comisiune ae anthia, cu reprezentanţi ai ca lei ferate şi a facut raportul in sensul că, accidentul a fost provocat de o.. . mână cumnatâ. iată dar câ Sguraţi nu poate descoperi un atentat, pe care inginerul ministerului de comunicaţii îl descoperă cu at&ta uşurinţa. Esk, fireşte, o notă foarte rea pen-S tru Siguranta generală a Statului, care ne ob.şnuse sa o vedem descoperind şi atentate . □ . uruginare. Cât despre aliniarea inginerilor ceferişti — improvizaţi in agenţi de siguranţă — credeai că faţa de însuşirile lor poliţieneşti, ar trebui transferaţi din Direcţiunea Cir. în aceea a S guranţei g mei ale, amânând ca cei doi inspectori autentici ai S guranţei, cari au dat dovadă de multă pricepere în controlul podurilor de caleteran, să treacă în serviciul comunicaţiilor. Ia acest clip eventuala anchetă a unei viitoare catastrofe va fi în perfectă armonie. Sau poate ca graţie acestei inversări de anu-j buţii şi competinţă — cu tot concursul dlor: general Moşoiu şi Tancred Constantinescu — viitoarea catastrofă .. . să nu se mai producă. Totuşi de simplă curiozitate — spre a se stabili precis cauzele catastrofei ultime de la Valea-Lagă — cerem să se institue o nouă comisiune de anchetă, care să ancheteze ancheta celor două prime comisiuni. Agi dăm să ştim dacă inginerii sunt mei bini polţibii, sau poliţiştii mai buni inginiri. Liberalii şi Pinastia — Din memoriile Regelui Caro! — 18/30 Noemve 1869 „Partidul It barai s’a obţinut complit tiuia manifestă ile ăte simpatic. (E vorba aici de sărbătorile aranjate în onoarea prinţului Carol şi a sofiei sale Elisabeta cu ocazia veniţii lor imediat in fără după cununia lor.) 19131 anul Ianuar 1870 „Foile opoziționale (adecă cele tibetale) se declară pe fată in contra dinastiei’'. 28 Ianuar, 9 Februar 1870 Principele primește pe Ioan Brătianu, prima oară după un an. Acesta dacia , fără in cunjur, că nu mai e stapă-i pe partidul său și își exprimâ temerea,că principele se va instreina tot mai mult de nafiune. Nemulţumirea creşte din zi în zi şi încrederea în principe s’a sdruncinat. 11123 1870 Poporafiunea a serbat ampensare» sosirei sale (a principelui) asistând în număr mare, numai partidul roşu (tel liberal) s’a obfinut, nici Brătianu (cu toate că era în București), nin s a prezentat. O desminţire cavalerească Dela dl dr Nicolae Zigre primim următoarele rânduri: In ligatura cu întrebarea pusă de ziarul nostru in No. 206 dela 23 Septemvrie.” „latru nimic nu corespunda adevărului declaraţia imputata dlui mmisuu Văriumnu, şi fiindcă nu-mi zace iu vne a afirma neadevăruri, nici declaraţia atribuită mie nu am facut-o nimănui.* Noi am pus o întrebare în legătură cu un zvon, care circula şi continuă să circuleze, nu numai în Ardeal ci şi îi Capitală, şi suntem bucuroşi, că e desminţt cel puţin cu vorba, rom nenorocire faptele dlui Văitoianu sunt în flagranta contradicţie cu desminţirea sa. Îndeosebi tratamentul, de care au avut parts lutict cnant ardeleni 1. de- munc) sunt o vie aovaaa asentimentelor duşmănoase, ce caracterizează întreaga „politică* a dlui Vaituianu, inspirata de tendinţa vădită, de a înlătura pe ardeleni din funcţiile publice. Di Zigre a reprobat chiar prin ajunsia sa şi depunerea mandatului aceasta politică. ______ Dispar prietenii trecutului In raportul său asupra examenului de primire în preparandia superioară a Franţei, renumitul istoric literar Gustave Canson pomeneşte despre o ciudată criză spirituală. In Franţa — zice el — nu mai există istorici. Dintre treizeci şi unul de elevi primiţi, numai unul singur s’a ales istoric. Un alt profesor care mea se ocupă cu cinstii şcolare, Leon Denes, se plânge de asemenea că dispar din ce în ce tot mai mult „prietenii trecutului, oamenii aceia cârora le pi ce să fugă din închisoarea prezentului. Astfel de prieteni ai trecutului caută adăpost liniştit în palatul veacurilor petrecute. Acolo îşi aleg ei locuinţa. Şi întrâna odaia înlauntrul acelui vechiu lăcaş, rămân acolo pentru tot eauna. Ei trăiesc într’o alta lume, într’o lume care însăşi constă dintr'un şir de lumi îngrămădite pesteolaltă“. Deoarece doi speciaLşti constata acelaşi lucru, nu mai poate exista nici o maoiata că acesta este adevărul. Fapt e şi aceea că una după alta societăţile ştiinţifice, crupiiile antologice şi istorice dispar în zi în zi. Înainte de razDoi societăţile acestea scoteau reviste lunare, blunare sau anuale. Aceste reviste, archive etc. sunt tot mai rare acum. Şi ceea ce apare azi e numai umbra la ceea ce a fost altâdatâ. Volumele sunt supţiri de tot şi din ce în ce mai lipsite de cuprins. Cine poartă vina la aceste stări? Domnul Gustave Canson o atribue „prietenilor prezentului, ziariştilor. Ziarul atrage azi prea mult imerts . marelui public asupra timpului ce însuşi îl uneşte şi astfel omul înclină foarte uşor să neglige veacurile înmormântate!! prav. ammwi * LUMI. can ortodox!. Gu stat mai puţin, prin urmare, putea să faca poporul ardelean vre-o deosebire Intre conducătorii săi, pe tema confesionala. I Şi iată ca asăzi liberalii, in îndârjirea lor împotriva partidului natţional, vin sa turbure această frumoasa unitate semănând germenii disputelor religioase, instigând luptele confesionale. E o tendinţa pur şi smplu cr.miusiai care poate duce la consecinţele ceie mai triste, in adevăr, nici luptele politice ceie mai înverşunate, unei iromâncazife naţionale n’ar puna face Adealului mai multe răul dscâs instigarea războiului dintre uniţi şi nemţu , polaica de Stat, cu minte si prevăzătoare, nu trebue sâ suscite la nici un fel luptele confesionale. Sa creadă fiecare cum va vrea, sâ se converteascâ chiar, aceia cari au sjus la alte convingeri, precum s’au Convertit, de padă, oamenii din satul ouai de „Viitorul*. Ceeace nu e îngăduit insa, ca guvernul Sâ se amestece in aceste chestiuni şi sâ încurajeze prin atitudinea lui opera de prozelitism a unei ponsiuni în dauna afina. Tendinţa liberalilor în această privinţă e o tendinţa nenorocită. Căci revenind mereu asupra deosebirilor de crednţe şi denunţând necontenit partidul natonal ca un partid confesional al uniţnor, vor sfârşi prin a introduce in conştiinţa publică ideia unei dezbinări religioase care până acum nu exista. Manifestarea din urma a oficiosului guvernamental — venind după atâtea altele — va produce, fară îndoiala un efect deprimant în Ardeal, unde oamenii vor vedea pâ liberații, po ia gasite fericiri, und sâ fe aduc pe cap și p*I coste» luptelor religioase. Desbinarea religioasă? — Liberali tind să provoace lupte confesionale în Ardeal — Fără nici un comentat lăsăm să urmeze acest articol apărut la loc de frunte în „Adevărul* și semnat de distinsul publicist Iosif Nădejde . Numărul de aseară al „Viitorului“ a produs, desigur, o impresiune renilă printre cetitorii săi ardeleni. Oficiosul guvernamental publică la ultima ori, cu litere groase şi la loc vizib un document constatator, că populaţa unui şefi din Ardeal a trecut în mass de la biserica unită la cea greco ortodoxă. „Viitorul“ însoţeşte documentul de o introducere în care spune, că populeţa românească din Ardeal se frământă de multă vreme cu credinţe religioase opuse şi că spiritele româneşti tind, „cum este şi firesc“, către o singură credinţă. Publicarea sub această formă a documentului în chestiune tedaază din partea ziarului guvernului o anumită tendinţă, şi faptul acesta este de o gravitate excepţională. Nu e un secret pentru nimeni, că liberalii, în ura lor împotriva partidului nţional, nu pregetă a zgâmdări in Ardeal luptele confesionale. Tendinţa aceasta nenorocită s’a vădit îană da unul, şi noi am avut prilejul să semnalăm şi altă dată manifestările ei. Aşa, încă în luna iule trecut am inregistrat părerile unui membru a guvernului, care spunea, că partidul naţional român are un „aspect confesional* şi apoi adaogă : Partidul naţonal aparţine unei confesiuni deosebite de cea a marei marşe a populaţiunei române din Ardeal Prin mijloace cari se vor cunoaşte la truip — în principal prin acţiunea materială, nu spirituală a bisericii unite — acest prt.d şi-a putut menţine şi asigura preponderenţă şi dominaţia sa. Că au tot elemente ortodoxe Can conjureaza politicile cu Viaţa, se poate. Dar cei ce pomenesc de acest fapt uită raporturile de subordinaţiune materiala in care aceşti oameni sau aliat pururea faţa de biserica unit“. Liberalii tind să ridice poporul românesc din Ardeal împotriva partidului naţional instigând o luptă conksionalâ care n’a existat până astizi din poo de uaipaţi. Este ştiut că popouri românesc care a avut de pui tat iup.e grde Împotriva dominaţiunei ungieşti, nici odată n’a fost supus framantariior lăuntrice pe tema deosebirilor de confesiune. Ortodoxii au trăit in cea mai deplină armonie cu uniţi şi in toate luptele pentru afirmarea individualitaţi raţionale, nici odaia deosebir.le de credinţe n’au venit să tuibure unitatea de acţiune. „Adevărul* a publicat nu de mult un articol al dlui Ion Gorun în care se spunea că dsa, ardelean de origină și care face gezetarie de patruzeci de ani.