Patria, octombrie 1922 (Anul 4, nr. 212-236)
1922-10-07 / nr. 217
Cluj, Sâmbătă 7 Octomvrie 1922 UN LEU EXEMPLARUL Anul IV. * Număru 217 Brătianu_șl T®a Lipsita ds caracterul mioral pe care a trebui să-l «ibă In urma importantei ei istorice, împroprietărirea în Ardeal w contmuk In o serie isterminabila de sf. e Politice jucate fi?e«re pe SCtna f* “I J*}dct .tei ce s«ot siliţi prin tot. telul de mijloace să i* pnte la gsa g“j“’ ele sabt5ri ale împroprietăririi siu ÎSS*,.1’° eponeie naposak, 0i ia 0 comedie de part d tindeiC •d’? a’ s a“ jucst ou m„i pa. în;/ x r1 dccor- G^vemtl s’* muîțum ît rfi‘f *,eprez?ntat prir! U^1 sau cel mult doi dintre m mb.ii săi si s’a mulțumit ca tradţionalul serviciu divin care premerg? la noi oricărei solemni! Uţi să fie săvârşit de modestul păstori !* HKUT* ÎD. ho?anji căruia se tăiai brazda. Ţărănimea noastră a lipsit Insăi dela aceste serbăii Putinii ţîrani cari n au putut să reziste ademenirilor su I ÎTreSi’0' ?* su asistat, au fost de o răceais şi de o muţenie dezolantă fi*«*«. Ce ^-credere mai poate avea ţăranul român din Ardeal Sa re-’ prezentanţii unui guvern care a ordonat, a încurajat sau a tolerat fahifuaea manifestării vo nţei lui libere — iur.8re* «melor şi înlocuirea buletinelor de votare ? Şi-atunci guvernu! a apelat la arhiereii şi la alţi demnitari ai ambelor biserici româneşti din Ardeal. Românii din Ardeal au ţinut întotdeauna la biserice 8;i D°gma aceasta a credinţei in legea slromofească a jucat an însemnat rol în istoria luptelor noastre naţionale pentru libertate. Libera îii caută acum să exploateze acea-' stă alipire a poporului de »Itar — în interesul scopurilor lor de partid. Unde sunt arhiereii vor fi şi preoţii şi poporuî, oricare ar fi atitudinea acestor arhierei şi proţi. Aşa au crezut şi cred liberala. Acteîe următoare ale comediei împroprietăririi s’au jucat, la consecinţă, cu mai mult fast şi decor. Am văzut punând mâni pe plug, alături de membri guvernului, pe episcopii celor două biserici româneşti. Şi am auzit rostindu-se de arhiereii noştri discursuri de preamărire la adresa guvernului. Am văzut vagoane minsteriale, automobile numeroase, generali și siii ofiteri superiori, muzică militară, politician! cap vrei, — dar n’am văzut nici acum popor. Ce încredere poate să aibă poporul în reprezentantă guvernului care a pus la cale fraudele electorale? Am auzit în schi® o întrebare care se pune și care se repetă de la un colţ de ţara la celalalt: ce caută arhiereii în tabara unui partid politic duşman al poporului şi ale drepturilor Poporul nostru ştia că arhiereii lui nu fie politică militantă, poltică de partid, ci politică naţională, politica neamului românesc. Aşa a fost în trecut şi aşa trebue să fie şi în viitor, iar când se întâmplă eliminier! — poporul nu mai urmează. Nu ne îndoi nici o clipă că arhiereii noştri n’au adoptat actuala lor atitudine fără rezistenţă şi fără să dea expresiuna îngrijorării lor în ce priveşte urmările. Dacă am căuta, poate am găsi pentru unul sau altul dintre aceştia sbierei — dacă nu chiar scuze mulţumitoare, dar in on ce caz grave motive personale cari explică atitudinea lor. Liberi sunt scrupuloşi în alegerea mijloacelor de presiune. Morelă pentru ei nu există, cum nu există nici lege şi nici cinste. Trecem însă cu resemnare peste această lăture penibilă şi dureroasă a chestiunii şi discutăm numai fondul ei. Am mai spus-o şi altădată şi o repetăm cu stăruitoare insistenţă. Azi, politica liberală tinde la crearea unei prăpăstii între popor de-o parte şi Altar şi T.On de altă parte. , Preoţimea română de ambele confesiuni a fost întotdeauna în fruntea mişcărilor pentru revindecarea drepturilor noastre naţionale şi poporul ţinea la preoţi şi, fiindcă preoţii lui ţineau la el. Guvernele ungureşti nu contribuiau cu nimic la susţinerea bisericilor şi şcolilor româneşti. Preoţimea trăia din graţia poporului care singur ducea toate sarcinile, şi trebuia în mod firaşa să se identifice cu interesele Im. Preotul nu era naturi părinele sufletesc al poporului, era şi sfătuitorul Im politic şi economic şi era, înainte de toate, un tovarăş de suferinţe şi de persecuţie poltică. Preoţiunea nu alcătuia o clasă economică separată, ci numai o fracţiune mai educată a poporului, respectată şi iubită. Preoţimea română n’avea interese deosebite de ale poporului, nici politice, nici economice, nici sociale. Primele , defectuni serioase îa sânul acestei preciPmi sau ivit numai ,in momentul în care guveraele ungurești au început! fiLS?p"tt *cinerva* V sä facä diu; ia?ordina acestui ajutor dat din band fpub i3i o recompensă sau din supri 1 ; TM;*Te.a. i.ul 0 .pedeapsă petriva anumite! fiii dml pol!tIC'" Dar liberalii n’au ifos» și nu swnt lăstare săîoţdeagăi ! acest adevăr istoric... Apelând la iute-ipiesele speciale de clasă ale preiţimii, partidul i bir.il distruge comunitatea ae interese d.ntr.» preoţime şi popor şi !freazi intre aceşti doi factori «a an-j ,tagonism economic care înainte nu «i j existat...* I I Când, zilele trecute, dl Vasili Goljdiş l-a comparat pe dl Brătianu wl ş fostul ministru Reşedinte Tisza, presa! ‘!b.e‘a â. a Protestat indignată. Dar profocderile de cari uzeazi guvernul liiberal al dlui Brâhamn sunt par’că co. R1,® f ~.nra Preo’deurile guvernului contelui Tisza. Aceleași încercîri nenorocite de-a iastreina Tronul de poporul românesc unu! prezen ând Suveraaut .lui acest popor ca antidinastic, ceUlt ca îs re dent.ri, aceleași încraâii nenorocite de a îastreina arhiereii de po-? 'Tor rria crearea unui antagonism arii-fiel»! Intre acești doi factoii. i ! Gomele Titza n’a reușit. Crede gurer^el?lberat aIjdlUi Brltianu păgva| ! s’a^înseu/ ° Vi dovedi viit° ul că. [înseamnă pur şi^ simplu,] o con:Iam marea unui poeedeu politic, a unui [sistem nenorocit din partea unui gu vern, care S3 substitue voinţei po[porului până şi’a chestiuni cari [ privesc Augusta persoană a M. S. I Rrgelui. In iist’el de Imprrjurări, câ d un guvern forţe.izt bucuria poporului penjtru ».’şi cree-i. popularitate, acoperindu-şi fâtă deligUe cu mantis regulă, fijraşts că lumia nu are motive de a se insuflt't şi guvernul a e tot dreptul la-se Irdoi dacă însuşi poporul e dispus Să, ia parte la serbările comsisd»te. Numai astfel se explică plebiscitul orânduit, de a-şi manifesta poporul din Ardeal dragostea faţă de Rege prin telegrame de aderenţă pentru Încoronare, când se ştie bine, că şi fără aceste telegrame poporul nostru păstrează Suveranilor cea mai adâncă venereţiune şi supunere. Guvernul Iast bănueşte ceva şi aceasta trebue să ne pună pe toţi pe gânduri, anume, ca nu cumva poporul dus la o exasperare de o administrfiţie nelegiuită, să găsească şi el oportun c se abţine dela set bănie organizate de Lbsirii la Albă Iula. Şi sprijindu-şî bănuiala pe faptul primirei reci ce o gîsesc miniştrii, cari se plimbă prin Ardeal, guvernul găseşte oportun să vadă dacă această răceală a poporului nu se manifestăşi faţă de Suveranii ţării. Se înşală Iaşi. Minorităţile şi dl Bratianu Ca cc.izt't venirei sale la Cluj preşedintele consiliului de miniştri dl Brătanu a vorbit la b mehet in chesti'-lveamwork'Ulor în sensul ca de să ştie de frică ! Partizanii au aplaudat zgomotos. Dar tot dl Brăhanul cu câteva ore înainte în aceeaşzi a dat la recepţia de la prefectură un răspuns minorităţilor, pe care presa liberalăUngwrsam deşi a apărut în darete, maghiare. Ad.-se cu sila la recepţie ■ confesiunile au fost reprezentate prints un reprezentant al blsedcei refor mare, unul al blsedcei catoice şi prin [episcopul unitar Faev.cz József. Episcopul unitar a profitat de prilej şi [după ce s’a plâns că „foarte, adeseori ,da întâmplat că ni s au regulat adresele prin ordonare cari lovim făţişîn legile în vigoare.", a spus că reiforma agrară nu le face de fel bruşte, ci din conte le Inspiră cele mai dureroase îngrijorări , căci ea loveşte jre cultură şi că fără de cultură .Sta- I tul care pare cel mai puternic c ca şi casa zidită pe nisip. Vine o furtună cât de mică şi o preface în ruină*. * Ce credeţi că a răspuns temerarul -şef al liberalilor la această animinţare şi protestare, dsa care a ţinut să ameninţe minorităţile seara ? Reproducem trotuat: :Simt o vie bucure că confesiunii maghiare mi-au adus omagiile lor în cea mai perfectă solidaritate. In această solidarităţi văd manifestarea unei culturi superioare care vă face ca să vă cunoaşteţi interesele comune şi să Ie mobilizaţi pe un hoot î , unitar ridicăndu vă deasupra dogmelor! ' care despart*. Iată, aşadar, pe di Brât’anu admi-l î rând solidaritatea confesională a mi- ■ norităţilor, în vreme ce part'zmii săi\ ; seamănă lupta confesională 'mtre români. Dar avem dreptul să ne întrebăm care este politica guvernului faţă de minorităţi: cea cuprinsă în declaraţia I de la batchet când primul ministru a spus că orice tendinţă a lor peste o*#! teri taria Statului Mo vom reprima cu hotărâre şi cu ultima energie* sau aceea care profesează „frontul unitar* fi „ce.* mai perfectă solidaritate* ? Că între cele dotă declaraţii este un obis, 1 nu mai încape nici o îndoială. Ştim că politica dini Brătiau este cea al „reprimărilor cu ultima energie*. Dar] de ce atunci prima declaraţie ? Numai f fen’ttici „mi-au adus omagiile lor8 ? Di dragul târnăverei, al linguşirei, elementele sufleteşti ale unui oriental, premierul a fost în stare ca un moment nu numai să-şi înăbuşe punctul de vedere, dar să sacrifice şi demnitatea Stat. Iu *. Un om de Stat, pus în situaţia premierului român, şi ar fi putut da Seama d cdă minorităţile aduse cu sila la recepţie, vor protesta contra reformei agrare, aşa cum a protestat episcopul unitar. Avea nevoie să audă cu Urechile sale ceea ce trebue să fi auzit prin pita ? Di Brăila,nu, trecând peste toate aceste consideraţii, dacă a adus atâta neajuns demnității Statului, a făcut însă opiniei publice un set viciat, arătându-se în adevărata sa lumini. I cisîîcâ zilei; Pei«lonj,if data L^a Naţ uni or. La L ga Naţiunilor România a pierdut preşedinţia comisninei financiare şi vice- presederţia adună ilor generale care 51 a. atineau în ultimi doi anii. Iotebat asupra motivelor, sir Er.r, Drumond ar fi dat următoarele lămuriri: România .şi poa e nngtja interesek; L'ga Naţiunilor însî. nu va numi preşedinte pe un dima care numai poate v°-bî de b.-trâmţe, sau pe unul care ar fi ai: dişîrpt t*câad. Se ştie ca liberei! au trimes acolo1 r/!iU«t ănesga e 8»«ă - pc dali! .Luriul Diss-sou şi Cornelia Mano-* 1*881!. j ======== ! încoronarea j ;p«p*gu*) guvernului In Ardesl' I Chiar din tel?grame!e ce se ticînesc rf rex^erviinția o ganslor adminis'rative’ de râ ie eta ziseie adunări poporus pentru a se manifesta aderenți la s?rif®”1?'' ^doronării, reiese fsp ui de net tăgăduit, că din cauza guvernului tu- turor rei-gîmrUor, lumea a devenit *SÎ jd, indiferentă încât se s mte ntCesijtatea unui plebiscit de-a se vedea cine feute peahu ca mcororar, a st se facă (S ib guvernul urnelor furate. i I Ori, niai o sirgură clipă n’a fost vorba ca poporul din Ardeal să se abţină dela serbările încoronării, char dacă eli se ţin în nnite in prejurări politice1 cu totul anormale. Cici dacă partidele police îşi au rezervele bine întemeiate! ds a-şi exprima punctul lor de vedere faţă de un act conituţional în îegii I'ă f Gct/ 3 rbăro;'f s i »1 Incoron rii,! aceasta se face în abstracţie de August*, persoană a sărbătoritului, încât poporul , care na primit învitaţii speciale de par- ticipare, cu este de ioc ţinut să drmon-istreze linia sa de conduită într'o chestiune, care i priveşte numai pe fran-? iaşii sri, ca oameni politici şi cari mi ştiut la timp să despartă persoana pu t veniiăm demnă de o cât mai strălucită serbătohrs, de iraaopcrila guvtrnuluî ? care pun felul cum a organizat încro-’ , narea n a făcut decât să scadă fosrtei ■mu.ţ msuflet rea, cu care poporul trebue I să înconjoare tronul, pe oara turcă? încoronat primul Rege al tuturor Românilor. Pentru încercare suntem cu toții s' • cu totul altceva ests insa critica ce s a adus guvernului pe această chestiune? ! care a perdut dn carac-t terul solmaititii prin greba ce s’a da-| dus a se da serbărilor dels Alba-Iiliai un colorit politic da partid, prezintâa-l dn ‘ Pf. S.1,Vîrtn c* pe un membru al' grupări dela putere, iar încoronarea re-i ?aUrn?ind-Uifi! S, 0 siaîP^ serbare In sânul ’ familiei liberale. { tf..Afb,t‘.r;ândî3'S3. dea psrticipa la fe«tivititile organizata în pripă «in so-» pri politicei de psit d al liberalilor, îannJ S “a l08®3“1“* din Partea conducătorilor Ardealului nici decum o de-lmonstrație împotriva Suveranului. [ I VO TE I Romantismul viitorului I la vremuri grele de sângeroase frîmântări creşte dorinţa de raşi bine şi cu ea ro- I mant’smul, cum observii eşa de bine eseistul Coudenhove. Timpul nostru îşi are şi el ro- I mantismul său. E pretutindenea un dor după I o lume mai bună şi mai frumoasă. O seta de a »scăpa de monotonia crudă a zilelor. Păli transă de acest romantism mulţimea aleargă la cinematografe, la teatru sau citeşte r*S cari iau foarte mult la consideraţie ribiciunele genului uman. Mulţimea culege î unde poate sensaţia libertăţii Literatura modernă îşi are şi ea romantismul. Unii îşi caută refugiul în trecut în cutare epopă, rece,re depărtarea o îmbracă fraged şi albastru ca pe nişte munţi ca se pierd în zare. Unii se retrag în taine — punându-se în legătură cu cei morţi, presimţind pretutindeni un mister analog. Unii îşi asvârl încrederea în viitor , în acel viitor care necunoscut fiind, trebuie să fie plin de toate minunile. Sunt scriitori, cari ne descoperă vraja trecutului lăsându-ne în suflet regretul veşnicei treceri. Sunt scriitori, care descriu ţări îndepărtate lăsându-na cu ispita de a porni în larg. Sunt scriitori, cari deschid perspectivele zilei de mâne indemnând la o ultimă încordare a voinţei, închipuirea sişte scirenţele prezanticui şi se retrage într’un tărâm unde omul nu mai e sripîn, în trecut şi în depărtare. Numai voinţa îşi adună puterile pentru a modela viitorul. Pentru un popor tână e singurul romantism îndreptăţit — romantismul viitorului. Nu e vorba nici de a produce supraoameni, nici de a realiza „raiul pământesc“ al statului comunist Idealele acestea sunt pentru cei cari au îndrăgit utopiile şi pentru cari istoria nu aduce nicio învăţătură. E vorba numai da mai binele, oare totdeauna întârzie. Romantismul, care trăieşte la câini ca bufniţele nu are nici un rost , e ilogic şi anacronic. Numai în numele viitorului avem dreptul să fim nemulţumiţi cu timpul în care trăim. Cu acest vis musculatura încrederii devine mai vârijoasă şi conştiinţa se ofeleşte. Trecutul e un ideal, şi care nici măcar din punct de vedere literar nu mai poate fi al nostru, cu atât mai puţin ca orientare socială. Cei cari totuş mai stăruie în reveria lor sunt morţi. Şi pentru aceştia se potriveşte dictonul biblic. Lăsați morții sî-și îngroape morți lor. ✓ PUNERI la PUNCT \ Fostul ministru — vai I — şi Ardealului, minusculul avo^ăţel din Deva, I îşi achit# ast#zi datoria fiţi de guvern, I tare i a înlesnit alegerea dia Martin. I Participând la festiv,tst la împroprietăprii dia com. Râdeşti jud. Alba de jos, jdl doctor Goza a ţinut un elogies fd'scurs pentru slivirea noului ssu stăpân, Co. Alecu Constantinescu. I O nouă dovadă că între guvern și I sverescani nu sunt legături de . . . I fratsaitate. I De altfel cine er fi putut face mai a bi re apologU dia! Constantinescu, decât di hetre Groza? Desfătări... Pentru unii oameni, epoca de grea sufetinţă, prin care trece ţara, este întrebuirţă de desfătări. Nu degeaba au murit sute de mii da români seceraţi de funul duşmanului şide nepegătirea guvernanţilor. Cui îi mai pasă de duhul sărac ce face din sute de mii da mame, cerşeitoare, în România Mare ? Cine a facut- o cat să aducă niţică atinsre copiilor de !«orfani înghiesuiţi în fost« grajduri şi î molipsiţi cu buli ce sunt ruşinoase1 ' pentru prestigiulIris ? Nimeni şi nîmă[cui nu îi mai pasă. Lanţ se ţin sărbătorile partra cei mari, şi lanţurile le simt cei mici. Gu-ivernile ies cu pluguşorul şi pe îa ca-i ;se te ţărăneşti răsună colinda demagogiei: .Sculaţî, sculaţi, fraţi ţSrani A venit guvernul. . . .“ ! Odinioară colindătorii cereau un covrig sau o nucă. Azi ei se îmbuibă cupăstrăvi, şi cel mult cerşesc un vot,« (care dacă nu e dat, e furet. Funcţiona-[ : rii administrativi, din cei pe care nu lijmai alege poporul, ci guvernul, ajunşi | * artişti în a trace la toate guvernele (ce | |nu face omul cu păreri isrgi ?) ridică [ [arcuri de triumf şi întind şi ei feţele? | de masă pentru pomana ţi rii, ca şi când | iţara sr fi murit de mult. | Desfătârile la ţin coi es pregătise ţ ’soarta ţăranilor, ca şi cei ce zic, că sei îngrijesc de orfanii flâmânzi Nu ne sr «mira de foc să vedem mâine un mare[ [banchet dat şi de cei ce atât de bine» [îngrijesc şi de mormintele ereikr. I Desfătările costă scump — și poate« ;ceîe mai cheltutoare sunt cele făcutei pentru împroprietărire. Atunci ca un? ;roi de lăcuste, guvernul se pogoară i : asupra unei holde, și o Improppetaresc. \ ; Căci toată împroprietărirea nu 1 [ poate a alt decât o masă plătită de | Stat pentru discursurile în care i sîface politica guvernul. Episcopii faci isemnul crucii, prefecţilor le tremură la emoţia ridicol de grav, iar miniştri! iau tonuri de apostoli, covârşiţi sub greutatea misiunei. Nimic mai bubnesc decât această melancolie cu care obişnuiesc să sfârşească masa. Deşi nu, era să uităm tocmai cel mai coj mic, cel mai irezistibil punct de atracţie, cel mai amuzant, cel mai caraghios,cel mai‘ imposibil de închipuit. E vorba de examenul de după ospat In ea însăşi scena are următorul înţeles. Liberalii caută un mini-stru pentru Ardeal, sau zic numai că îl caută. In loc de mica publicitate ei au bricheteri. Condiţiile care se cer sunt examinate cu acaastă ocaziune. Probele cerute de guvern sunt două : să î mănânce sclavăn, şi să vorbească mult. In ţoapul unul din miniştri a lăţit vestea: „Avem nevoie de un ardelean fain măcar pentru încronare*. Şi cum e drept că nu au pe nici unul, toţi aspiranţii se îmbulzesc la probă. Dar desfătarea împroprietfcrird e şăgalnică și îoadă. Examenul da mâncat ş! beat, îl trec cu mult succes majoritatea libera i ilor. Ba mu’ți ling bliduriîe cu etita! mirostre, încât chelnerului nu ii vine! nici după a patra oară să crensdă că l-a servit. Iată însă că desfătarea e în toi. i I suși guvernul & grăit desihsiad nasturii intenţiilor bune . .. Şi atunci, «and pe rând, candidaţi sa produc, ca la un exsmen de tatreliaP (să nu uităm că eşa a dsbutst şi actualul ministru Jean Tra. Chirie). Fracars bâlbîe altfel. Fiscăra’a ii sat înoadă în alt chip nodul în gât Abia dacă mai pot cu chiu şi voi să mai amintească cei mai transfugi de jertfa lor crre datează de la Trsien. Ştergându-şi buzele cu şervete de hitie (din foşie inaugurate cu ajutonul magistratu ei de ministrul Fiorescu la Târgul Mureş) doii din guvern îşi «seund zâmbetul. Resfătarea plătită de Stat a prins. Turneul își alege alt oraș. Un caz de conştiinţa « Nu e un pXces de zi «i a fost cu ad..văr o consecinţă logică depunerea mandatului de deputat — pe care dl Zigre l-a »zvârlit înapoi în urma nopţii furtului de voturi. O clipă j riindu şi însăşi popularitatea, dl Zgra a lăsat să fie ales de liberali, nădăjduind că măcii pe sceastă cale un glas ar putea să spate cum trebue Păstrat goji acestei ţări. Zadarnică nădejde. Şi convingerea că un mandat cînstit nu poate folosi unor scopuri cinstite a podus gestul pe care niciodată nu fl vor înţelege un Tripon sau un Pison .Acum redobândim libartatea de acjtune şi simţi la o istorie elementă de a renunţa la mandat* zice dl Zghe şi sub cuvintele lui izbucneşte libertatea a fi recăpătat aer şi itimmM, de a fi ieşit din îmbâcseals ne»guroasă în sare se urzeşte mina ţării. Un văl de aler moispăt răcoreşte sa- I etm. Cazul de conştiinţă a fost strălucit rezolvat. Decât ministru liberal, mai bine om cinstit, htă învăţătura gi iîu numai atât: dl Zigre dovedeşte ci jertfa cea mare a făcut o nu renunţând Ia mandat ş? Iu onoruri liberale ci I jjertfă grea era stund când rămânând i fc compromiţătorul mediu «si partidului! libera! încearcă totuş să facă un bine ţării. O ţară întreagă poate înţelege sufa-j «aţele ce au zbuciumat sufletul diai Zigre pe măsură ce răbdarea atingeai culmea — şi în clipa când toate fără-!deligile s'au îngrămădit, — gustul diaii Zigre a fost şi firesc şi senin. iFSPPflgPr Colegs de săruturi Copiii — fete şi băeţi — până la vârsta de 10 ani au camunele şi aceleaşi gusturi. Fetiţa de 5 sau 6 ani îşi doreşte întocmai ca şi băiatul, că moş Crăciun să-l aducă albumul de mărci poştale. De la 10 ani în sus începe plăcerea fetelor pentru albumul de poezii Plăcerea aceasta e în floare cam pe la 14,15 ani. Şi apoi urmează colecţia cărţilor peştile, va să zică al treilea album. De obicei acesta e cel de pe urmă. Parisienele însă au mai inventat vreo câteva. Cel mai nou album al lor e albumul săruturilor. O Invenţie cu adevărat erignală e aceasta care înfăţişează încă unul din capriciurile femelor parisiene. Cum se colectează săruturile ? Foarte simplu. Pe fila de hârtie albă a albumului apeşi buzele cum le apeşi la sărutat având grije ca mai întâi să dai pe de o bună doză de culoare roşie. Grija asta de altfel, o poartă azi aproape toate femeile, nu numai în Paris ci şi aiurea. Prin apăsarea aceasta a buzelor rămâne urma lor pe hârtie, adecă văpseaua. Sub fiecare urmă de sărut vine iscălitura. Săruturile se înşirue pe paginile de album, unul lângă altul pătimaşe sau reci, urme mici trandafirii ce privindu-se trezesc iubire, regrete sau indiferenţă. Amanţi uşuratici şi amante, îşi pot procura astfel o amintire colorată a bucuriilor trăite, iar cei ce s’au plâns până acum că sărutările trimise în scrisori prea au gust de hârtie, de acum încolo nu se mai pot plânge, ASIST ARS * COM?. Partidul ţărănesc basarabian împotriva liberalilor Comunicatul comitetului exeurv »Comitetul central al partidului ţărănesc basarebrean, în şedinţa din 2 octombrie 1922, luând în discuţie conduita inadmisibilă şi compromiţătoare a domnilor Ioan Inculeţ, ministrul Basarabiei, Vasile Birca şi Gherman Pântea, membri ai partidului şi având n vedere: 1. Că dl Ioan Inculiţ, ministrul Basarabiei şi membru în comitetul central al P. T. B. dina începutul coliborării partidului nostru cu partidul naţionalliberal, lucrează ca agent secret al acestui partid pentru compromiterea şi distrugerea partidului nostru, precum şi pentru trecerea unor elemente din partidul ţârănesc bssariben, la psshidu). literal. 2. Că di Ion Inculeţ, în calitate de ministru al Basarabiei de la începutul colaborărei cu partiul natoricl liberal, a trădat in piesele partiduluinostru în folosul celui liberal, cedând acestuia, fără consimţământul periolului din care făcea parte şi călcând m [mai flagant condiţiUnite colabwr cei I fixate in procesul vebal al comitetului central din 21 Septembrie 1921, toată puterea politică şi administrativă, în judeţele Cetatea-Albă, Ismail şi Cahul ceea ce a avut ca rezultat reroricarea şi slăbirea organizaţilor noastre din aceste judeţe. 3. Ca, afară de aceste 3 judeţe, dl Ion Inculeţ a dat iarăşi fără consimţământul partidului ţărănesc batarabasu, pe seama prefecţilor liberali VasileTanţu şi Aurel Crudu, judeje Chişi- Jueu şi Bălţi, având ca scop ascuns dizolvarea partidului sostru în aceste judeţe şi întărirea în ele a organizărilor liberale. 4. Că în şedinţa Camerei deputeţi Ior din 3 Aprilie 1922 de pa banca ministerială, dl Inculeţ ministrul Basarabiei. In discursul său cinic dastra ,peştele mare“ care înghite pe ,peştele mo* fără a fi împuternicit, a decLrat deşi într’o formă şîreatS, că pe viitor partidul nostru va trebui sâ se desfiinţeze; 5. Că M timpul wffei treyfe , dl Ion Ieculeţ începuse ori fa ă propaganda fusunei predului ţărănesc basarabean, cu partidul naţional liberal şi dacă In ultimul timp e înţesat propaganda, »cea,ssa se datoreşte numai apropiatei încoronări la care el are Instrucţie sS figurez« ca reprezentant al partidului ţărănesc basarabean, precum şi raporturilor încordate cu gru**r*?a lîbraîă locală a dlui dr. Cîngureanu. 8 Că In activitatea aceasta imorelă a dlui Ion Inculeţ prietenii lui dsvotaţi V&sie Bârcă şi Ghirman Pâtna, au luat partea cea mai acrită dânds-s tot sprijinul şî concursul lor. 7. Că numai împrejurările cele mai desfavorabile au împiedecat pânâ acum demascarea acestor cumeleord neruşinaţi, cari rătrânând în rândurile partidului nostru, lucrau în aceleştim pentru interesele altui partid. I. Că pentru a reuşi la viitorul congres al partidului ţărănesc basarabean la care trebue să se clarifice în mod difinitiv atiudinea lor mârşavă dnd Ion Inculeţ, Vasile Mira şi Gherman Pântea profitând de aparatul administrativ, care le este la distecţie, şi recurgând la diferiţi institaţuni, abuzuri, corupţie şi teroare an cemai hoc pentru acest congres, comitete noi, sperând astfel, să mistifice şi să falsifice voinţa congresului şi prin urmare a întregului partid, precum şi întreaga opinie publică. 9. Că continuarea, în condiţiile create, a colaborării partidului nostru cu partidul naţioase-liberal, ar fi o fetsi imorală, fiindcă adevăratul stăpân al situaţiei politico-administrative în Basarabia este partidul Ibe tal, iar partidul țărănesc basarabian care ste toate răspunderea acestei situaţii, de fapt nu are nici o putere . 10. Având în vedere motivele de mai sus, comitatul central sd partidului ţărănesc basarabean, a hotărât: a) se exclud din paridul ţărănesc basarabean dn^ loro I cale, Vasile Bârlă şi ibernism Pântea pentru trădarea Intereselor partidului, retrSgâîîdu-i-sa orice drept şi calitate de a vorbi In numele partidului ţărănesc basarabean; b) colaborarea cu partidul naţional-liberal încetează". Preşedintele comitetului central al partidului ţărănesc: Secretar general, A. Crihan. ION PELIVAN