Patria, noiembrie 1922 (Anul 4, nr. 237-260)

1922-11-25 / nr. 256

rPITRM . MICI PUBLICITATE B­ucătăreasă caută loc la o fami­lie bună. 127? î­s A­cademia de dans Várady Co­lonul tinerilor dela Academia de comerț s’a deschis la 20 Nov. Sunt rugate dșoarele să se înscrie în colonul acesta în număr cât mai mare. 1275 4-D­e vânzare înmed­at în centrul oraşului un local de prăvălie şi aran­jamentul complect. Informa­­ţiuni Strada Regina Maria Nr. 4 în Tipografie. D­e vânzare inmediat Covoare persiane, covoare persiane de matasă garnitură de piele, o oglindă mare venetiană, un carderob, cu trei uşi cu oglindă, toalet, 4 scaune şi una masă Se pot vedea în Str. Stefan cel Mare Nr. 9, 12*31—1 S­prijiniţi bărbia­te din Strada Universităţii Nr. 6, a lui Gheorghe Tomuţiu, Iosif Csáp şi Francisc Ben­czédy. gas 98 -2­0a Publicaţiune. Se aduce la cunoştinţă publică, că în ziua 9 Decemvrie 1922 la orele 9 a. m. se va vinde prin li­citaţie publică orală la primăria comunală dreptul de vânat de pe ten­torul foştilor iobagi din Some­­­şul cald. Amănunte să pot afla dela economul iobagi fierte înscris, şi ulterioare nu se primesc. Someșul cald, la 23 Nov. 1922’ Nicolae Pop, 1284 l—l­econ. al foștilor iobagi ! MXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXBt O Cel mai mare magazin românesc al X de Blănuri din Viena este aiul a Până la Crăciun 15aU reducere, pentru funcţionari, ofiţeri şi pensionaţi la Fabrica de curăţit-----------­„Kristály“ Cluj ! Informaţi­uni mai detalate la toate filialele. I­n Andrei Parcaşi VIENA,­­ VI. Mariahilfestrasse Nr. 67. > Veci roagă On. public românesc £ a-l cerceta ddndu-i tot sprijinul. ¤ Lucru solid, preţuri moderate. £ Asortiment bogat in tot felul de ? blănuri. 795 39 100 S Dacă doreşti să cumperi MOBILE şi PIANE să nuţi pară rău de chel­­tuelile unui drum până la Târgul Mureş şi sâ vezi uriaşele, splendid aranjate de saloane de mobile a lui Széke­y şi Réti Fabrici de mobile transil- 8T3 st® son văneană, Societate pe Acţii. == ■ ■ Z~== : :::i:=â=3oJ Gheşeftării liberale Miniştrii se împroprietăresc singurî ? Este ştiut de toată turma, că­­ singura preocupare a guvernului libe-r fşi a gaştei sale de gheşeftari este pro­­­o copseala. S­opul pentru oara a dat a­­­­salt urnelor in toate ticiloşiila lor meş­­i teşni­te nu a fost decât infundarea bu­­­zunarelor şi istovirea a veni publice. ADJ.* venite» tor 1« pu era nu pu ^.ut înregistra dreât o nesfâ­şită seri*­­ de atacuii In avutul acestei n norocite ’ țări tjunsă pradă celei mai avide sso­l­ti­ţii de gheşefiarî. — N mic fiu scapă , pof ei lor de îmbogăţire. — C zurile ’ pe urme'zv dovedesc şi ele, ci molte , altele, cum stăpânirea liberală ştie să­­ profite de situaţia, ce o are in urma , violmî urne or. Iată de ce e vorb*: I Consiliul comunal al o­aş­ului Breşov a aprobat în şedinţa sa din 10 Noeim­­­brie 1922 cererea, sau mai bina zis ordinul pregetului Dr Alexe Suire*, de a i­ se vinde două part­­e din lo­cul viran de sub S­rnja (Cetiţrie) si­b numirii topografiei 3724/2 în întindere, de 15301* merti pătraţi cu preţul de 100 lei, (adecă una sută lai metrul pă­trat) în fruntea oraşulu­i, câtă vreme acest loc s­tuat în faţa girii tram­va-­ t­risi de pe promenada de jos, in fata­ soarelui este căutat de toată lumea ca­m­eri puţin 300 de lei metru pătrat. Consiliul compus din primerii Dr‘ I Schnell, viceprimarul Socnciu şi con-i­­­strierii Luttz, Fribritius şi Kamner a­­ristaţi de juris-consultul Dr Phil­pi ş­i primncia ul Hester au eprobat fireşte, fâră multă bătaie de cap aceasta mică învârteală liberală cu hotărârea No 17849/922, dânio-i drept de edificare! I mieriul da 31 Dte. 1925. Iriă deci cum ştia liberalii răsplăti pe osmanii lor, crri i-au servit la n-1 ligeri in mod atât de strălucit, ren­­­trună şi prefectul Sul­că, ca şi ce la­ţi satrapi libe­rali a patronat cu îndemâ­nsre hoţie de urne din primăvara a cestui an. Dar tinde învârtea­ liberată la trecst price­­­psă de scrupul, este cazu' de împroprietrrire al mi­nistru­lui Al. Coa-j­stant nescu, care crede, că pent­ucă a­i umblat cu pi gujou! şi l’a ţinut da­ coerne în câteva s­te, are dreptul să]­te ie din drepturile ţăranilor din Bra-I­şov 14 jugăre de pământ pentru a le­ adăuga 1» marile sal« taîirderi, pen­­­tru care nu numai efi na dă une uri] bun, ci Incns­ază deocamdată câteva zeci da mii de lei, ceace voia vedea dsn socoleela următoare. Intr’adevăr tot consiliul poimmic din Braşov a vândut ministrului Al. Con­­stantinescu pe vala Timişului un te­ri­tor de 14 jnghare de pământ cu pre­ţul de 50.000 iei. Din aceste 14 ju­­ghere opt sunt îivadă, unde poate edi­fica orice clădire, un admirabil teren pentru vil- giaîu . In cea îmi pito­­­erecă regiune a Cairpstîor, iar' şa­sa sânt pădure de kg și de brad, îa va­s losie de 126 000 de lei. So­coti­nd cheltuelile de exploatere­­rezultă, ca miaistra! Constantinescu rămâne din această mi« învârteală cu un profit de cel putia 60000 de lei,­ plus locul de 14 jughere gratis. X Studenţii noştri In străinătate­­.«...«SfÎ-n­gSB»»»*». Există oara o altă ţară civilizată, unde studenţimea universitară, oare studiază In strerifitate, să fie atât de rău tratată, şi chiar , batjocorită, ca is noi? Unul, «re a avut ideea „nenoro­cită* ds-a pleca la ţările streine pen­tru a se lumina la făclia ştiinţei apu­sene, — şi care pentru această „lip­ă îndrăzneaţă* a suferit cele mai negre mizerii şi torturi din partea reprezen­tanţilor ţării noastre, — ar putea să dea răapunsul potrvit,— un răspuns al durerilor şi al abregaţ­ilor fără pe­­reche, din care va­rşi tot amanul unuui s­uflet tână’, dar băt­ân în suferinţe, — cari suferinţe au scos din ei orice dor de muncă, orice sete de-a cunoa­şte arta şi frumosul, de-a lua parte la studierea marilor idei pentru pro­gresul universal, — şi cari suferinţe, îi locul acestor calităţi intelectuale, din naşterera numai deseb­iiibrului individual, urei şi gândului de retor­siune contra acelui procedeu la care este supus şi el. Siudecţiunea română din st­reinstate a dat de multe ori strigăte de alarmă pentru asigurarea existenţei ei, — durere Insă, — la ţară acasă n’au­­­ fost ascultaţii Aceasta s’adenţime, care este­­ziua ’ da mâine'* a României întregite, a­­ fost şi este dejoartă şi batjocorită da­­­a şi o»şi dreptul la învăţătură, şi de ai lupta contra obstacolelor pusa la cale, de nişte oameni, duşmani ai interesa- i­lor ţării. Ia toate ţările apusene, Stătu5 di o] importanţa deosebită «r?stem genera-­ țiunei noui, — îngrijÎndu-se astfel dej „viitorul” său. Noi, nici să nu nel comparăm cu ei, căci neam face de râs. La noi ghiarela 'otrăvite ale poli­­­ticei de partid au ajuns chier și alcij tne mai vorbind despre înjost­ții’e fâ-( 'cute pentru­­boieraşii protejaţi". Ceea ce se petrece astizi la Paris cu studenţii noştri, este un adevărat scandal ! Guvernul actual a luat un critariu pentru salecţionarea studen­ţilor admişi la sdimbul favorabil, dar — natural — nu s’a respectat. Astizi toţi ciocolaşii şi favoriţii beneficiază da acest schimb, — dr tot atunci sunt foarte mulţi studenţi, ade­văraţi români, fii şi­­ nepoţii de ţăran, cari, pot muri de foame pe strîzila Parisului. Şi când istoviţi da mizerii se duc la Legaţia Română pentru a cere ajutor şi dreptate, — îi primeşte »caaa de s­canatori“, cami apoi li­­exterminăm complet, laţele­gând astfel să nu facă datoria de func­ţionari de legaţie. Ori, aceşti bieţi studenţi au dreptul să studieze! Daci au studiat serios, şi eu depas examenele — merită aju­­torul Statului ! Şi dspre ce noi ave­m mare nevoe de intelectuali, avem chiar datoria să-i încure­jăm. Diar acum tocmai invers se întâmplă ! Cei sâ­­guincioşi sunt aruncaţi pa d­umutil, iar ceica numai fură timpul sânt ră­­splăt­ii în schimb. De ceri dreptate, ţ-sa s­arge capul ! E da închipuit, ce idei îşi vor fapt­ ’ seeşd studenţi, când văd, că dria ai i­ar nimic bun nu pot prim!.­­ E trist, că ex­stă astăzi un proce­deu s'stematia pentru otrăvirea gene­raţiei viitoare, — şî trebue chiar că disferezi, când nu vezi nici o indrep-. tare. E t'mpul ca orice ban român să-şi dea silinţa pentu a opri această ştire,­ care, prin nepăsarea celor în drept, duce 1* gna'h'a era mai năprasnică.­ Ştim, din legea lui Newton ţă: „Orice acţiune, prodi­ce reacţune". Deci, să se facă drrptstîî, g5 să nu provoace cu o ice preţ „reacţ­unea",­ căci, nu duce la bice. Student.­­ Nepăsarea condamnabilă a guvernului — Cazul studenţilor din Paris Anuare şcolare | Anuarul Shceului da sfat „Aura­ Vlaicu" d'n O-^şi­ e pe anul şcolar 1921-22, pubiîcnt da Aron Damian, directorul K­evki, 180 pagini Chenarul d«pe copertă în culori ?' ca motive româneşti, imită cititorul să rfi­­#fo'*s:ă această publicaţie preţioasă, cree închde ?n paginile ei murea u­nui focar da cultură românească din A­deal Luptându-se cu top­te greută­ţii" începutului, ca lipse unei clădiri corforabile pentru a muncii atât de migSlors», corpul profesor,*!, In frunte cu inimosul director au realizat In 3 ani de zile, o operă plină de nădejdi pentru viitorul acestei şefule. Dirc­torul liceului în primda p*gîni #Ia A mărului —■ după o frumoasă tradiţie a şcoriei ardeleneşti — pu­blic*, o ema.t*ra ca prinos de ed m raţie psntu Andrei Bîrseanu, în­soţind-o ds o s­oţă a operei lite­rare şi ontrurire a regretatului pre­şadinta *1 „Astrei*, şi director re- Hionicl *i învăţ mântului se­cund­ar. Din cuvântarea aceasta reţinem pa­­ssgiul în care e caracterizată a- Ciastă personalitate culturală a Ardea­lului: _______ .In pessoana-ț! blândă şî " spirituan­­za!â a pierdui pe Nestorul profesorilor sacundari, pe directorul între directori, a pierdut pe veci podoaba, mân-'dria şi tăris s oalelor de dincoace de l ' Carrat:. „Prin faptu!­ot n-ai pornt înconjuri şi cu lutul Lbtin®, neamul nostru a­­ pierdut pa unul dintre cei mai d stinşi I frunţi şi, cari prin miptea-i jărurzi­­■ toare, luminată de vastele şi Mneini­­ţoela cu-.oşti­re, prin sg­ tomea spiri-­­ tului şi integritatea caractenului ds o I toritft moralitate, i-ai fost vrednic con­ducător decenii dsaiâadul, îuminân­­du-i cărările vieţi, pătruns fiind pu­rurea de o sinceră, neprihănită şi În­văpăiată iubire da limba „strămoşească, ■ de neam şi de lege."­­ Conducătorii liceului dela Oriştie nu­­se consideră izolaţi de mediul ce-i nu­­scontestă, împreună cu elevii cu ţ­iut I, în satele din jur şezători culturale, iar la 25 Sept. 1921, la Binţiţi — locul de naştere a lui Aurel Vlaicu, patro­nul liceului — un festival popular, cu ocazia căruia dl Z*harîa S­and­u, prof . a tălmăcit publicului cine a fost Aure! 1 Vicicu pentru neamul românesc. 1 Acest moment de propagandă­ cul turală îl găsim în Anuar prins înîr’o lfrumoasă fotografie. Mă gândesc, Că] * s’ar ajunge un îndoit scop, dacă elevi! ■ I licet:lor ar îi îndemnaţi si-şi facă co-i fresponderiţa pe c. p. cu fotografia pa­tronului lice’.ih! unde urmează. Dl Iosif Lepny, prof., publică un studiu interesant asupra ,fautiei in­­fuzorilor de twb*i din Poiana Siam­, pel, în sud-vestul Bucovinei. Directorul A. Dm­an publică încă două cu*snttri: cnaţiută la un festi­val pentru comsmorasea lui Emîrescu şi a doua ţinută la o conferer­el me-­­ todică a corpului rrcftsoral E aderun­­tul principiului, ,S­oala să dea oa-­­ meni bine inarmsţi pentru viaţă.* Dl Vidor lacob nn câteva pttg’ni] lămureşte, care trebuie să fie idealul , s­uprem 1-1 elev lor, iar dl V. Bora :­ „Ce cetesia srrveşte democraţia.* Educaţia religioesî e condusă cu o sârguieţă. Profesoml da religie V. Necşa, ajutat de cel de muzică, dl Gh. Pârvu, un ţinut cu elevii exor­­taţii, unde pa lângă tjuvânîul lui Christ s’a cântat şi frumoasele noestre cântări bisericeşti. Părintele Necşa publică un articolaş despre ncopul exoutsţiilor în liceu. Reţinem pasigîul următor: Dacî în trecut exort­ţrile aveau un colorit mal muit mfonsl, pornind dela Dzeu prin cuvântul lui tîndesm către neţiona-* lism, astăzi scopul lor este tocmai in­­vers, pornind deia naţionaiism şi ba­­zându-ne pe el, t adem către Dircu, Icitte perfecţia morală. In general scc-I ul lor este «cela al întregului Inviţi!-1 mâni secundar, educaţ­e Integrală, iar f în special — ca şi d studiului rel’g­ei — formarea caracterului rel­gios-moral. Internatul liceului a adăpostit 176 copii. Oa­meni cu dsr® de mână au c­­­itat cu haine şi încălţăminte pe copii lipsiţi. Un preot a trimis din rodul mun­cii sal® câţiva sici de grâu. Profesorii aru cedat pe seama liceului 11.921 lei, sumă ce li se cnversa pentru lecţiile făcute l a?. I. divizionari. Sunt pilde, care amintesc timpurile, când se jertfia pentru şcosiri, cu se a­­ştepta numai aj­utorul Statului, iar pro­fesorii cu S3 precupeţeau pentru osele suplimentare. Fiecare profesor muncea cu­ putea pentru o Singură leafă. Elevii Tccului — cu cornda — au adunat 3200 lei ! E un obieriu, care ar trebui practicat la toate liceele. Coin­dele trebuesa cantata în toate oraşele, sunt nepreţuita mărgăritare sie sufletu­lui nostru, care vor impresiona şi pe streinii înţele­gatori. Liceul a administrat 31 fonduri, care la începutul «râului soolsr 1921/22 a­­Ungeau suma de 70 444 80 lei, ier bs sfâr­şitul anului[s’au ridicntls 145 614*95 l«i Profesorii au întemeiat între altele şi fondul xFfrm,or.d Dionne", în cinstea colegului lor ds franceză. La sfârşitul A­msrului glstra mai multe tabile cu date statistice, din care aîlăoa, că liceul avea în: 1919/20 9 cl. cu 360 elevi şi 14 prof. 1920/21 10 „ „ 468 , „ 18 „ 1921/22 71 „ „ 441 „ , 18 „ . Număru! elevilor a scăzut din cauza­­restrângerii coeducaţiei. I Odifită cu această, dsra da seamă fac şi următoarele constatari şi propuneri: Mă­sursa de a se pub­ica anuarul în O­tomvris e norocoasă. Directorii şcoc­­lalor la sfirşitul anului şcolar sunt su­ra încărcaţi, ofcosiţi. Publicarea Anu­arului e aproape un chin pentru ei, de aceea foarte multe sunt puţin îngrijite. Dacă streinilor le cerem să aibă res­pect pentru limba noastră pentru noi aceasta e o poruncă categorică. Pentm partea oficială ar trebui lu­crat un plan care să fie unnat de toate şcoalele. Acest material s’ar putea folosi pentru o publicaţie generali a şcoalelor. Anuarele să aibă şi o rubrică pen­tm activitatea extra şcolară a prof. Profesorii să publice pe rând studii de specialitate de cel puţin 1-2 coste. Anarele în cazul acesta ar fi şi o contribuţie la lămurirea atâtor prob­leme şcolare la ordinea zilei. E de mi­rat ci răsfoind zeci de Anuare, în nici unul n’am găsit tratată problema unificarei învăţământului. Profesorimea par’că ar voi aâ spuse Că aşteeptă totul de la guvern care este înarmat cu specialişti recunoscuţi în materie de învăţământ ! Noi suntem de părere ca profesori­mea a datoare să discute cât mai in­tensiv şi din toate punc­tele de vedere marea problemâ a învăţământului, şi nici când nicăirea nu s au putut că-. păta gata paltoa­ne, pardesiuri şi vestminte bărbă­teşti aşa bune ca acuma la firma KATZ şi MENDEL CLUJ, 10*9 14 -50 Piața Unirii IO. Asortiment mare de ştofe. Sau deschis Antrepozitele FHENKLEIL, Strada Aprinjoarelor (fosta Gyufagyár) Nr. 13, iwmirmwiK»riiriT--fr-rimiirrT-Tiii^Mini.i-iiiii>ati rtiiiiwi ~i—urirtni* 1 bait.'I—-V — -fffir ii- iiii-Tr-CT-mnrrr»n-.'tt 1~^***^‘*1*^M,^*°*" . Const, /éneim. Hotărârea acestei vânzări a fost dusă la Bucureşti de ooissilierel Emil So­­paciu în zisa­da 11 Noambrie spre prealabilă aprobare din partea mini­­strului de interne după ce în prima instanţă a fost aprobată de prefectura judeţului. Iată cum o mână spaul pe cealaltă. Ministrului i se mai aprobă un termen de ediftaare de 5 ani, râ o vreme în condiţiile de vânzare impuse da oraş, acest termen este numai de doi ani pentru muritorii de rând, pierzând total In caz de needificare. Iată deci, cum miniştri guvernului liberal ştiu să se f­olosească de situaţie, ce o ocupă. In acelaş tim pentru cei nevoiaşi nu se face nimic. Tabloul loturilor pentru funcţionarii Statului este în Bucureşt la m nistrul de interne de­ns­ă primă­­vara şi va rămâise drs?gM multă vre­me acolo îngropat fără vis­ o nădejde de a fi rezolvat. Pentm funcţionari sunt de dat 186 da loturi in rauime de 400—750 m. pătraţi fkcare tot o» preţui de cinci lei metrul tatr’o regiune cu mult ma­rea, pe când terenul vândut m ni­girului este cu mult mai eftin şi un p'm mai spleaddă parte a viii Timi­­şei. Iată deci rezolvat din nou dictonul, că cine împarte parte-şi face. Reviste româneşti | „GÂNDIREA" Felul nou cum se prezintă ultimul î numar aî revistei Gândirea cte şi a luat: j zborul întâi din cetatea Clujului — fe-1 prezintă cu siguranţă cel mai mnărţitor­ aspect pe care 1 a putut avea o publi- \ Caţiune românească. Toate minunile­ tehnice au fost realizate, şi reprod­u­-­­ cerea în culori a tablourilor e pentru­ întâia dină pusă la îndimafia popom-] lui pe un pre­ţ din ede mai ieftine. « latre problemele culturale ce se leagă] de spariţia unei bane reviste, „Gân-i d rea* a obţinut rezultate remsrosble. ? Estelor unei foi are fără Indalslă di influenţă netăgăduită asupra scrisului, j Taientel puternic al tânărului dese­m­nător Dsmian căutând în linii plă-j pânde sâ lege printr’o ghirlindă de] flori graţia primitivă şi stângace a­ icoanelor de altă dată, de drumuri!» | noul sie picturei moderne, merită toată f lauda mai cu sesmă îa »teasta stră~| duință. Desenurile dsale astăzi usă plă- \ pânde și sfioase — delimitează sn ele, însăși cu precis program literar şi poetic. Revista „Gîndirei* cea dintâi a iz j|yjt t nu numai în‘mod dez nterrszt să grupeze talentele prefer lor și elita li­teraturd de azi — da r s f âţeasca co­laborare dintre pictori şi literaţ). Asu­pra acestei folosiri pa cire literatul ia stilul siu o poate cufege de pe graţia unui desemn vom vorbi mai mult abia­­,ând toate roadele vor fi coapte. Azi co^ts'ăm că prin uit mul său cumtr .Gândirea* a fixst orie mai fermecă­toare pa g nn In care literatura bună să poată apare. D­ar un presimt tainic ne vesteşte că străduinţa acestei minunate reviste a­mb donează sâ urce culmi şi mai înalte. Buletinul Clujului Sâmb­­ă, 25 Noemb­ie 1922 Teatrul Naţional: »Conul Leonida faţă cu reacţiunea. — „Vicleniile lui­­ Scopin*. Teatml Maghiar, seara ora 7: „Himlowgi mp*yss'tzory*; la ora 10] ;şi jumătate: .Kék Szikül 8 ik fele-1 hége* (Premers). | Expoziţ­a de pietra Z. Mrczner f k prefectura judeţu­lui. Dic­hisă a. m. 10 ~2 șî 15 min.,­ d m 2—6 15 Neemorte Dezorganizarea căilor ferate Nici o Stabilität® — Zilnic sa „reorganizează“ — Destribuiarea conducereî centrale — Perspectivi revoltătoare — Administraţia făcută de către ingineri — Căile ferate se dlestrfibSIiazi pîn­lrs a putea fi concesionate Incompetenţii dfla Direcţiunea Ge­­­nerei­ă Cfr. şi Ministerul Comuniciţii-i­lor cari cu au făcut o singură zi ser-­ viciu extern la căile ferate, n pus­e e­le câteva măsuri noui pentru a de­străbăla în mod deficitiv administraţia. In seria veşnicelor experimentări fă­cute de către toţi incompetenţii şi in­­capabilii ceri s’au perindat la condu­cerea acestei importante administraţii, conducătorii da azi, despre cari încă se ştie cu ce competing conduc de­ ş­inele căilor ferate, au pus la cale două măsuri deadreptul revoltăto­rs pen­­t­u orica om cu cât de puţină judecată. Una este aşa zisa descentralizare a conduiesei, şi In dorul lor nebunesc, de a sduce ceva nou, bau rău, nu­ i­nteresează — cei dela M nisteru! Co­men­paţiilor pan la cale înfiinţarea i 4 Direcţiuni Generate de sal ferate. In Bucureşti, Cl­t, Timişoa­n şi Iaşi Direcţiunea Generală dela Bucureşti va avi­a numai sectorul ei, conducerea trecând asupra raisisierului. Singuurul motiv care i-a putut deter­mina pe cei de la minister să ia aceste măsuri stupide nu poate fi altul decât acela de a pune în posturi de condu­cere persoane incompetente dar ne­mulţumite cu situ­aţia, după cum mai cunoaştem cazuri de reorganizare din a­ci­st motiv turcesc. Prin urmare noul sinecure! Urmarea descentrilizărei în acest fel, ar fi o destrăbălare complectă. Direc­­­­uii­le Generale ar c arta abia câte 2 dinc fluid­ regionale şi s’ar slăbi şi mai mult conducerea centrală care chiar şi până acum ca »râna de oa­meni cât decât pregătiţi se făcea in condiţiani ruşinos de primitive. Cealalta măsură salvatoare a dici Vintilă Brătianu este unificarea servi­ciului de contabilitate al căilor ferate cu acela al Statului. Aceasta în mo­mentul ciad se vo­beşte despre auto­nomia căilor ferate, care îltă cici o judeiei! ar serva situaţia. Dar dl Vintilă nu ştiu pe ce cunoş­tinţe speciale bazându se, face ca dele­gier unei conferinţe a cailor ferate să afle din partea naşi inspector general, că dl ministru de finanţe va aresta şi va împuşca pe cel ce va Îndrăzni sa se opusă planului dsale. D! Vintilă Brittiania nu a vizat nici­oda­tă cum se face serviciul extern la căile ferate, ordinul stupid prin urmare *1 putem ierta, dar nu putem ierta in­timidarea specialiştilor. Urmarea acestei nem­i pomenite stupidităţi ar fi ca în­treaga contabilitate a Kilor ferate să se destrăbăleze, venitele căilor ferate să fie plătite la perceptorste, funcţio­narii căilor ferate să-şi ia salariile cu 4—5 luni întârziere. Un chaos grozav, care va duce la o complectă deban­­dandă şi din care un viitor guvern nu va putea scăpa decât prin muncă grea de 4—5 ani de zile. Cei ce stau aproape de organele cen­trale ale ministerelor de la Bucureşti spun că toată aceasta districte­­ste se face intenţionat, guvernul dorind să aibă pretext şi predea unui cocsort a căilor ferate. Exact ca sub guvernul A­vereseu cu atelierele­­ Cleptocrația lib­r­ia și-a găsit noui terenuri. — g. — . După adunarea dela Cluj — Scrisoarea unui t Iran — Am luat parte la însufleţită adunare­­a partid­ului Naţional Român din 19­­ Noembrie a. c. dela Cluj. Nu trebue să vorbesc de marea mulţime de in­telectuali şi ţărani, cari au ascultat cu­vintele Însufleţite şi pline de priv­o­lism­ele l­uct şilor acestui partd, a cănii pominaritate şi putere perfidul , partid liberal pe faţă nu vrea s’o re­­cunoascS, dar de oare tremură şi oare nu h să In linişte pe sceţii trâftofi,­­ cari de zeti de ani şi g vaca­n­ţa a —­­fără să se gândească la binele comun ai ţării. Ne-am­ luptat noi ţăranii îa frecat şi sta avut în cercel­e j®cuta Mare jertfe. Jandirmii împănaţi ai lui Tisza Pista au străpuns pe Birie di Talgheş nu­mai pentrucS a fost Român bum Lupta noastră, inaă a avut sfârşit binecu­­vâat­­. Au arătat Yogisrilor, că nici moartea nu na abate drna idealul nostru. I Cuvintele dini Va­da ş’­au avut e-|; f*ctul dorit. Cu ajutorul lui Dzsu şl M­iestăţîi Sri® Ri’gflui Ferdinand ami] înălţat steagul tricolor, am dat la o­­ parte coadele de topor şi am înfăptuit­­ unirea cu patria mumă. Am cugetat că sin sogpit ds tir*ni pentm totdea- ] una, dar de unde? Istoria se repetă: „Marele Român şi bărbat de Stat* I. I C. Brătiau et comp. neputându şi recruta aderenţi dintre oamenii ci­i­­n­stiţi şi Români buni, a făcut apel lfi­­ toţi renegaţii, la­­ sfe posdele de tot­­por la toţi aceia, ca­­ pe timpul Ua­­gurilor au fost cei mai mari schinjui­­tori ai Romnânilor buni Aceştia n’aul­­ aşteptat multă rugămite esci ori Brâ-1 'îianu ori Tisza tot una e. Deosebirea a hu e marc (mai alea înaintea lor) attal e român pe când celalalt a fost rmgur. Răutăţile ce ni le-a ficat Tiszt pentm binele popo­rului său, a avut un ideal apre care a nizuit prin toate mijloacele, dar dl B­ătrnu pentru ce şi însafeă sufletul cu fărădelegi? Pentru ce n’a făcut pe Mihá­il Pé­er si viseze despre inte­gri­a­te­a U­gorîei să trăiască pentru­­magyar állam-eszme"? Pentru cn in­­car­zii pe acest pierdut cu onoruri şi decoraţii, poate pentru evlavia ce libe­ralii au faţă de Tisza Pişta patronul acestui renegat? Plutonesu!-raslaf Voisa, n'a săvârşit destule fărădelegi pe vremea ungurilor faţă de bieţii români, a tre­buit, ca să fie trimis şi de către aibe­rali în comuna Mireniu!-Mare, să bată până la sânge pe tracii paşnici ade­renţi neclintiţi a P. N. R. ? Bătaia care o-am primit p Intre alţii şi subsemnatul m’a durut mai rău decât cum m'ar fi durat a schin­giuire g­oiztica din partea ungurilor, peritrucă c-am primit doia oameni m cari l-am considerat de fraţi. S’au dus îmsă toate. Viţelul liberal ţsşuga Iacă destul da liniştit dar vai de el, când nîci vaca nici stăpânul nu î vor mai suferi. Căci tot poporul e cu par­tidul naţional Şi voinţa poporului va trebui să se împlinească. MiEfiŞMÎ-Ma.e k 21 Nov. 1922. loan Crlşan, econom. — Or leat) Mmm Jaames și gy­­necolog fost asistent la Ciîniă. consultă zilnic Intre orele 2—5 p. m. In str. Nicolae lorga 23, Cluj. 8-8

Next