Patria, noiembrie 1922 (Anul 4, nr. 237-260)

1922-11-26 / nr. 257

Cikii. Duminecă 26 Noem­vrie 192 UN LEU EXEMPLARUL Anul IV. * Număra! 257 Cleptocraţia dicetorală La 17 18 şi 19 Decemvrie va avea loc, la Baia Mare, alegerea unui de­putat Înlocui regretatului Tachî Io­­nescu. La alegerile generale, nici par­tidul naţional, »joi partid»] liberal n’au opus contracand daţi marelui b­­rb­et de Stat şi patriot. D, du ta ro­ssta parti­dul lib *t­ a fixat candidatura d­ui dr Teofil D.­egof, fost prefect al judeţsslui din care face parte şi Baia Misre. Câiîd sariem şi vo­i­m de .alegeri*, întrebuinţam actst termen numai în in­eksul său eufemisme, pentruca .aîe­­gefi* aproape nfofrifi n’au avut loa. .Cleptocrat!* electorală* — cum aşa de nimerit a caracterizat regimul li­beral un dist­is orator al Adunării de la Cluj a pa­rad­ului natonal — a ezit de toate m j­oacele ca manifestarea liberă a voinţei corpului electoral să fie ză­dărnicită. R­apiigarea candidaturilor opoziţ­oniali, falsiliterea proacselor ver­bale despre rezultatul votărilor şi, in rândul întâi, furarea u­nelor c&ri con­ţineau voturile exprim de au făcut din actul constituţ’onal al alegerilor libere o dn­g­istatoare farsă electorală, a cărei li sc­r­ie s’a mai încercat şi cu pri­lejul alegerilor parţiale ulterioare, pe a­o­uri cu succes. Şe­rile ce ne sosesc din circumscripţia Baia Mare ne fac să credem că şi acolo se va practica sistemul probat în alegerile g­nerale. Dl Teofil Dragoş tabue să reu­şiască şi cum în alegeri libere n’ar putea să întrunasscă nici un .car ua numit de alegători suficient pentru acceptarea când daturei, „clep t­oraţia* 1 b.rală a dat mâpă lberfi” dini D.iigis să operez­e cum va crede de cuviinţă Şi dl Dregoş a început operaţiile. Csitfar dispoziţiilor legii, deşi în aparerţ a dimisionat de ro­stul dă prefect, tot el admiai­trează judeţul , tot el de ordinele câii trebue executate. Secretarii comunali ascund liştile electorale ca să i se ia candida­tului caţionalist posibilitatea de a con­trola identitatea alegatorilor; funcţio­narii de toate calig­oriile sunt amenin­ţaţi cu răzbunarea cruntă a dlui Dra­­goş, dacă, rămânând in minoritate, va fi nevoit să se Întoarcă în fruntea ju­deţului; cârcium­aţii şi deţinătorii de tutungerii sunt ameninţaţi cu revocarea drepturilor obţinute; se schimbi bi­rourile electorale Inlocuindu se mult­­ a astor atitudine faţă de partidul li­beral lasă d­orit cu elemente gata să execute orice ordin ilegal... Şi pe lângă toate aceste dl Dragoş mai are şi prietenia ungurilor din judeţul său. Alături d­e fostul prefect al Maramu­reşului, dl M­haiy Pater, şi dl Teofil Dragoş a fost în tot trecutul său un om credincios al s­ăpâtu­rilor ungu­reşti. N'a pierdut nici un prilej ca sa si fa­­tige merite prin tradarea intereselor superioare ala neamului român­sc. Dosa­rele secrete ale s­­arantei ung­uresti de pe vremuri cuprind nenumărate dovezi despre serviciile pe cari actualul can­didat al cleptocraţiei­­­berale le-a fă­cut guvernului de la Budapesta mai ales în timpul războiului. Vagoanele de cereale cerute guvernului R­mâniei pentru aprovizionarea «bietei popula­­jiuni româneşti care moare de foame" şi vândate apoi nemţilor — ocupă numai un modest locşor Intre aceste servicii, pe cari nu le-au uitat nici românii. Şi acest domn Dragoş vrea acum să ia succesiunea ilustrului patriot Tache Iones­c ca reprezentant al cir­cumscripţiei Bila Mare ! Nu ne îndoim d­ci o clipă că chiar şi cleptocraţia­­­b­ raid a stat pe gân­duri dacă poate sau nu să accepte candidatura aceasta, dar a fost totuş nevoită s’o accepte. Locul dlui Dragoş ca candidat liberal nu l-ar fi putut să­­ ia decât tot un Dragoş, chiar dacă l-ar fi chemat altfel, pentrucă mimai D­agoşii, Mihalyi Peterii şi Tempe­­lenii pot să se întovărăşească, fără să-ţi renege trioului, ca cei cari prin fărădelegi au ajuns şi se menţin la putere. Şi atunci de ce nu ar putea fi acest Dragoş deputatul liberal al Băi­ Mari? Că metodele cleptopraţiei liberale ţi oamenii pe cari se sprijină ocheaia pre­stigiul firii în străinătate ţi împiedică consolidarea internă a ţării, st­ând te­meliile respectului legii — n’are nici o importantă pentru cei cari din inte­resele meschine de partid au făcut pivotul activităţii lor de guvernare. Partidul naţional român nu recu­­nos­te legalitatea acestui Parlament şi dacă cu toate acestea ia parte la alegeri, bineştiind că va întâmpina a­­celeaşi fărădelegi pe cari le-a înfierat a protestul iftn adresat M. Sale Re­gelui, — o face fiindcă fiecare nouă trrfidilige cimentează şi mai tare ia­­dîsolibla legătură de solidaritate din­tre m­icile mase populare şi conducă­tori şi ne duce cu un pas mai a­­proape de ţinta strădui­nțelor noastre : revenirea la legalitate. Partidul ţărănesc basa­­rabâni trim­te urări Di Dr. Iuliu Miniu­, preşedintele per­fidului naţional român a primit din Chşiniu urmă­tarea telegramă: Norii negri cari Invîziau ori­zontul scumpo.I­ntrați­a .Românii încep si se împrăştie. Frumoase şî­­ ctrajjioare perspective se destin­ă înaintea patriei. Bârbiţa şî speranţa iau locul apatiei şl cu­ desnadajdii. U­nrea particulei de­mocrat cu cel naţ­onal este pri­nţul pas hotărât spre consolida­rea României Istegite. Aceasta u­­nire Inseamnâ câ biruinţa demo­craţiei este asigurată. Trăiască partidul naţional ş frun­taşii lui. Ioan Peiivan preşedintele partidului ţărânesc bssarabaan. * Li aces e urâ?i, dl luliu Maniu, preş­edintele partidului naţional, a râs prins prin următoarea teregumâ: Dlui Ion Peiivan preşedintele part. ţărănesc basarabean Chişinău Viu mişcat de bunele urări, rog primiie calde mulţumiri. Nu ma îndoesc o clipi, ca străduinţele noastre, râzimăndu-se pe stratu­rile largi ale poporului, vor aduce izbânda neîntârziată a ideii demo­cratice şi a unui regim de liber­tate şi prosperitate naţională, I­uliu Maniu. CliliCA ZILEI Adunarea din Cluj şi „L hrâţiiea . O­gaaul din Cluj ai celor cari nu cu­nosc patrie ci numai past'd, caută In trei numere consecutive, ia câte două trei articole lungi pe număr, să dove­dească lipsa de importanţă a aurei «­­dacări de Dumnicâ a partidului naţio­­ml. N’a fost n mea» la adunarea din Cluj, numit câţiva studssnţi şi câţiva ţă­rani din Miniştur... N'a fost nici o­­n«miliţue, nici un aplauz. Dnnt Maniu, Vada, Lupaş au vorbit pereţilor goi. .. Alte două-trei artic­ot şi mult nuiu­mă­rate, cari au asistat o adunare, vor crede şi ele, că au v sat numai ca au fost la o adunare a partidului natția­­nal ... Frontul aliat la Lausanne Frontul «list contra pretenţiunilor tur­ceşti exi­ger­ate, se poite considera ca încheiat. Din prima zi a lucrărilor Sta­tele balat,nice^Româais, Jugoslavia, Gra­cia și Bulgar *, s’au gasit 1* un loc, impotrivindu-se cereri turcești de al­ se întinde frontiera dincolo de Marit*, *dicî peste linia fi tată In tratatul del* M­i­­dania, primit de­opotrivă şi de aliaţi cai şi de turei. Ejts o peUnjis a Turciei 1*1 care va pne până i* copit, sau este o simplă manevră pentru a nu i se ştir­bi din teritoriu! cedat 1* M dania și pen­tru * contra-ba­laus* Italia? Căci este fapt, odată cu Statele balcanice, Turcia mai întâmpină o puternică rezistenţă din partea Italiei, care odată cu regularea altor probleme, cere in mod irevocabil, menţinerea Dodecanezdui pentru ea. Italia. Ori Turcia, pretinde şi ea şirul da insule din faţa Anatoliei. Prin rea­­pirgarea pretenţiilor turceşti dincolo de Maats, fâcută de Cuczon în numele aliaţilor, frontul am spus că este În­cheiat. Franţa a abandonat Turcia pe scesstă cale. In schimb, in vreme ce Turcia este redusă, Bulgaria se reabilitează In faţa puterilor învingătoare. La Lausanne, prin susţinerea cereri­lor Bugariei, de către România şi Iu­goslavia, se adevereşte acordul încheat de Stambun­ski, cu ocazia vizitei lui la Bucureşti şi Belgrad. încercarea mi­nistrului de externe g­eo di Politia de I* para’iza acţiunea premierului bu’ghrj in Capitala sârbească, n’a rfiuşit, pin-1 tracă 1« Lausanne, In afară da Roma I ni* şi Jugoslavia, dap” ultimele tela-­­ grame, pare că şi Venizolos susţine Bulgaria In revendicarea etirei 1# ma­rea Eg­e. Astfel g ate acestei solid* ritftji balcanice, cereres turcă de a fi fîx tă frontiera din 1913, ceeace »*■ însemna anularea tatatului dila Neullîy, va fi respinsă, cum a sccsnUt şi lordul Curz m Conferinţa, aşa dar, până in prezent, nu s’a ocupat încă de problema Strâm-j lorilor şi cel'lai­te probleme, ci s’a ocu-j pat cu problema Turcei europene. Şi în aceasta privinţă avem de semnitat ca st­i­sfacție o actrima unitară a Sistte­­rior aliate, plus Bolgsh­r, de a propor­tiona revând cfirile turceşti, cu starea de pace dinainte di tratatul dela Mu Sana _______ Partid regnicolar Unirea partidului democrat cu par­t­dul naţional român l a frecată de întreaga prad ca cel mai de seamă eveniment în politica interni a Romă­niei. Presa s’a făcut ecoul unei satis­fă­ţii unanime in legătură cu făptui că de azi încolo partidul nostru UII va avea organizaţiile sale şi In vechiul Rigat şi in celelalte provincii ale Ro­­măniei-Mari. Programul partidului nostru era regnicolar d nestpa hotărârii de unire de l­a Alba Uliu, principiile cari stau di atunci la baza programatei nostru întbrăţişec­i Interesele întregului Stat român, şi nu numai grija specială de interesele Ardealului şi ale Banatului. Guvernul Vaida a dat dovadă de acea­sta, căci nimeni nu va putea spune că in vremea cât a stat la putere întâiul guvern parlametar s’ar fi ocrotit mai mult interesele de dincoace de Cartani, decât ale ţarei intregi. Dim­potrivă, ascultând de glasul Basa­rabiei sub guvernul Vataa s’a lgi­ferat întâi raforma agrara a Ba­sarabiei, având să fie succedată de reforma agrară din vechiul Regat, rămânând noi ardelenii pe urmă cu legiferarea reformei agrare la noi. Apoi in vremea când dl Valda lucra la Paris pentru recunoaştere unirii Basarabiei, partidul naţional, prin comitetul său executiv şi prin parla­mentarii săi pregătea proeetul de lege al desfiinţării Conditelui Dirigint, in vaderea votării C­onstitaţiei cetei noul. Dacă programul nostru ar f­i fost reg­onalist ce ar fi fost mai uşor de­cât sa protejăm, în primul rând, şi să ne gândim la interesele specifice ale Ardealului şi Banatului, intr’o vreme cân­ eram preponderant în Parla­ment? ■­­ Se înţelege, lumea când aruncă lo­zincile ...politice, nu işi dă osteneala să cerceteze ce temeiuri au acuzele; aşa stau perecut luc­urile şi ca „re­gionalsmu­” nostru. Chiar şi prieteni ai partidului, partide polit­ce din ve­chea ţară, se împiedicau uneori de acest... regionalism. Ca un partid politic al României­ Mari noi am avut, deci, chiar d­a început, în vedere interesele ţării în­tregi. Lifta desperată împotriva m­i­ficării cu furca, împotriva dictaturii liberale, nu urmărea precum nu ur­măreşte nici azi, supraputerea intere­selor ţării ci dincopce de Carpaţi telor obşteşti de S­at, căci inte­resul întregii ţări este să aibă o ConStituţie potrivită cu evoluţia şi ne­voile tuturor provinelor, şi să stăpâ­nească mm regim, legal, parlamentar şi io­­stituţional. In lupta noastră trebuie, in mod fi-I r esc, sa ne rezimăm­ pe terenul ce-l aveam sub picioare, dar uu mai pu­ţin adevărat este, că din clipa intrării I in cadrele noului Stat român, am mi-­iznut mereu să atragem în lupta noastră l patriotică toate partidele democratice I ale ţării. Satisfacţia, cu care opinia publică a primit unirea par­tiddului democrat cu partidul naţional român ne dove­deşte, că sinceritatea luptei noastre a fost, în sfârşit, înţeleasa. „De separa­tismul­ nostru nu se putea vorbi nici până azi decât cu prea vădite intenţii politice de partid­­, azi Işişi I­baalli sunt convinşi, că „nu mai face“, să inducă în eroare opinia publică pe tema aceasta. Acei, cari stau unii cu noi din­ con­vingere şi acei, care li se vor adăuga tu tot cuprinsul ţării vor face in scurtă vreme cunoscute principiile luptei noastre pretutindenea în masele largi ale poporului, şi teamă ne este, că na peste mult liberalii ne vor in­tuia să ne retragem in cadrele.. . regionalismului. m­ii O punte Din lumea teatrală inreg­străm un fapt îm­­bucurător. O piesă a lui Caragiale a fost ju­cată cu succes mulţumitor la Teatrul maghiar din Cluj. Hotărârea direcţiunii Teatrului ma­ghiar de a juca o bună şi specifică piesă ro­mânească e de astădata mai mult decât un ră­spuns complezant la faptul câ piese maghiare au început să fie jucate pe scenele româneşti. Trebuie să vedem în aceasta hotărâre o sin­ceră apropiere Intre două culturi. încercarea s’a făcut cu o piesă care la prima vedere se părea cu totul nepotrivită pentru a dura o punte între două mentalităţi cu totul diferite. ,O scrisoare pierdută“­e aşa de mult piesa u­nor anumite stări dintr’un anumit loc şi dintr’un anumit timp, încât am crezut chiar foarte ri­scată încercarea de a o reprezenta pe scena testi­ului maghiar. Traducătorul Kádár Imre şi-a dat silinţa să fie cât mai fidel, fără a­­propieri de eventuale stări sociale analoage pe teren maghiar. Căderea piesei lui Caragiale era deci mai de aşteptat decât succesul.­­ Ne aducem aminte de felul cum a fo­t primită a­eeaş piesă de entuziasmaţii ascultători ro­mâni ardeleni când a fost jucată prin la 13 de trupa Antonescu. Entuziasmul a fost mai mult de natură naţionala, decât estetică; fineţele piesei erau înţeles doar de cat­va intelectuali foai te iniţiaţi în literatu a noastră. Cele mai comice replici erau ascultate cu tăcere evla­vioasă, încât îţi venea să strigi: vedeţi băieţi ! Pia­­ta in realitate altceva: p .itea de satiră şi de comedie ,b­ utaia“ a presei sau mai cu­rând ceva cu totul exterior el — jocul actori­lor şi la rut atât de neobişnuit ca e­a joc ro­mânesc. Piesa aducea ceea ce mai puţin putea să aducă prin sine însăş­i o sporire a con­ştiinţei naţionale; dovadă şi altceva: la multe locur «inteligenţa* apărea în port naţional şi cu tricolor. Cel care a văzut toate acestea nu se putea aştepta ca piesa lui C­aragiale să placa unui public cu alt tricolor şi indeos­bi cu o mentalitate care diferă aşa de mult de a noastră. Şi totuş! Piesa n'a căzut. Chiar I­oa­n ar fi fost numai atât şi ar fi fost un­­ succes. Dar a fost mai mult. .O spisoare „ pierdută“ a plăcut chiar, îndeosebi către sfâr-­­şit. fie durează astfel o punte intre noi şi mi-’ noritâţi. E de prevăzut ca legaturile se vor strânge. Se vor juca probabdl şi alte piese.­­ Se svuneşte bunăoară că Tragedia Omului­­ a lui Ma­dach se va reprezenta la Teatrul I Naţional din Bucureşti. Ungurii vor răspunde „ la ter­­nice şi ilegale — ale stăpânirii liberale, dând prin atitudinea noastră dovada unei perfecte cunoştinţe a îndatoririlor, ce le avem faţă de neam şi de ţară. Fost-am în ochii oligarhilor liberali cointeresaţi în toate vinele dătătoare de bogăţii şi de aur ale acestei ţări, noi, cari prin educaţia şi trecutul nostru mo­dest n’am putea avea niciodată patima unei avidităţi materiale. Am avut prin urmare în faţa detracto­rilor noştri toate defectele înscrise în si­stemul politicei lor, fără să se fi putut face o singură dată dovada acestor acu­­zaţiuni. Prin unirea noastră cu partidul marelui om de Stat, Tache Ionescu, suntem siguri, că toate aceste învinuiri vor fi reformate. Fantazia bolnavă a oligarhiei răutăcioase va intra într’o criză grea de fermentaţie a unor acuzaţiuni nouă, până când va fi In stare, să făurească conform vechei sale slăbiciuni — alte învinuiri, potrivite cu noua situaţia politică. Căci, ce-ar mai scrie presa lor, dacă s’ar lepăda de profesiunea aceasta urâtă a ponegririi și ar lucra Intr’o direcție ma constructivă, unde ar avea — slavă Dom­nului — destul teren de activitate. PUNERI a* PUNCT Clubrile liberale se vor redeschide 1* 28 Novembri şi, se zice, că vor ţine numai şedinţe de noapte. Cuvalurii nopţei urnelor ferata vor .lucru* mai bine sub aripa ocrotitoare * întunericul­ui. Criza da învinuiri In conflictul nostru cu oligarhia dela putere ni s’a inventat o mulţime de acu­zaţiuni, care de care mai fantastice şi mai confuze, unele din ele pline de o veni­noasă răutate. Scopul, bine înţeles, era discreditarea noastră — nu atât la noi, căci Ardealul ne cunoaşte foarte bine şi îşi dă seama, că neadevărurile, cari se debitează cu atâta abundenţă pe socoteala noastră nu pot prinde, — cât mai ales în vechiul Regat. Fost-am învinuiţi de nepotism şi favo­ritism, am dovedit­­însă cu prisosinţă, că dela unire încoace n’am făcut altceva, de­cât am aşezat pe fiecare la locul lui, complectând din puţinul cât îl aveam la Îndemâna şi cu graba, care ni­ se cerea golurile aflate după destrămarea oficialităţii moştenite. Departe a fost de noi orice favoare, sistem necunoscut în îndeletnici­rile vieţii noastre publice. Aruncatu-ni-s’a vina de incapacitate în conducerea treburilor obşteşti. Nu ne-am lăudat, ce e drept niciodată cu experienţa şi savantlâcul nostru. Am fost totdeauna mai mult ca modeşti în aprecierea aptitu­dinilor noastre. N’am strigat, că vom face­­ şi vom derege, când vom lua puterea. * Am dat însă dovezi, că suntem în stare să creem, din rămăşiţele unui imperiu rui­nat, într’o epocă înfierbântată de fiorii comunismului şi în plină revoluţie socială, un Stat cu­­ toate rânduelile lui de drept şi de progres, împotriva tuturor uneltirilor păgubitoare şi dela Budapesta şi din cu­lisele politice de la Bucureşti. Devenit-am in urmă regionalişti, pen­tru simplu motiv, că ne-am ferit şi ne vom feri şi de aci înnainte de sistemul politicei/ partidelor aşa zise istorice. Am avut tăria să ferim Ardealul de pericolul încuibării acestui nenorocit sistem in viaţa noastră publică. Dacă totuşi pe ici pe colo, el îşi face apariţia,­­ acest fapt nu poate decât să grăbească cu un ceas mai de­vreme at­mosfera politică a Ardealului de acest flagal al progresului democratic, pentru că massele poporului ardelenesc, nu se vor familiariza nici­odată cu o astfel de ana­­cromi. Ajuns-am, în ochii bârffiorilor noştri, partid antinaţional, prin faptul că am ştiut să păstrăm până la sfârşit o ţinută plină de demnitate faţă de apucăturile samovoi­i Ungaria economică — Ui articol al contelui Zichy — Iatr’an articol publicat îa .Pesti Tőzsde", Contele Zichy, preştd­atele cercului Solida­ritâţei Naţionale, a spus următoarele , asupra situaţiei actustle : Căile cele mai eficace cari ar putea duce către asanarea situaţiei e­ono­­mi­se a Ungariei sânt: reîntorcarea a raporturile normale da producţie şi a principiile generale europene ale traficului economic, fără preş muri zguduiri şi fără şovăire. Pe toate tă­râmurile vieţii economica este absolut necesar să se ia ca lozinca principiul intensified producţiei. Coatele Z hy constată că până acum iu Ungari», în aceas­ă direcţie, s a făcut numai teorii, vorbărie multă, isiâ nici un ra­­zultat practic, căci se p­re că nimeni nu s\ a dat seama câ dels aceas a du­­pindo îa mare măsu­r echuibrarea î­n­­tregei gospodării naţionale. Dânsul esta de părere că t bbuejc a se face foiţâii na mimai p*.nuu in­tensificarea produoţiei agacolo, care este foarte necesară, dar partid cu aceasta nebue intensificata şi produc­ţia fabsiaeior. ia industrie s'u tjuni la nivelul produojiei din timpul da pace, dar guvernul ar trebui să facă tot pos­t iul pe acea producţie să ha depăşită acum, aceasta constituind cea mai bună garanţie a unei rapizi îa­­­loriri a industriei ungari şi baza pe care s’ar putea filca nouile convenţii cu Braţele limitrofe, clienţii, naturali ai acestei industrii. Libertatea economiei Zichy spune că trebua să sa reia vechea tradiţie de cinste şi prompd­­tudine, să se re­vio la Eber­tatea eco­nomică, condiţ­onată numai da mora­litatea ce a dumuit altădată in viaţa economică, iar reprezentanţă produc­ţiei şi ai capitalului să ne pauiu­ şi de , spiritul da solidaritate. :ara Ebertam pe acest teren nu se poate preia o viaţă economică sânămasâ. Bria urmam, tendinţa politicei economice trebue­a* fie către traficul liber, căci numai prin libertatea complecta a comerţului şi prin ingeniozitatea comercia ţ­ior se pot dobândi ades mult mai repede re­zultate la ceace priveşte respecea economică a ţarei decât prin masuri restrictive şi intervenirea statului in viaţa comercială. In interesul comerţului liber est® ne­cesar a se restabili traficul cri ferde şi navigaţia,­dar mm nainte de toate se impune a sa imheia cuavin­ţ­i coner­­ciale cu Statele moştenitoare, ca ast­fel sa se poată reîncepe achunaut de mărfuri cu regiunile cai in­­cout gra­vitau spre Budapesta şi, au fost un tre­cut de duşeurile comerţului şi industriei maghiare. Concomitent cu convenţiis economice sa se inchae şi noui con­venţii de cai feraţi, pentru masurea transportului şi al traficului de tranzit peste Ungaria. Siguranţa producţiei Trebue­a sa fase să simtă in co­merţ, industrie şi agricultura siguranţa absolută în ce priveşte producţia ş pu­tinţa de a dispune de aceasta. Numai astfel producătorii vor fi stimulaţi spre intensificarea producţiai şi vor fi In m&sură să poată să-şi facă calculaţii reals, lucru ce este imposibil Imente câm­ toate calculele Sunt rastur­­­tate de măsurile luate de d­verseie au­torităţi. Trebue deci ca ordinea de drept să fie restabilită şi si se reducă la minim intervenţia bratului. De ase­menea în interesul siguranţei şi con­­tinuitatei producţiei se impune ca cur­sul coroanei maghiare in streinătate să ajungă la stab­­izare. Consolidarea Statului Condiţa prealabila insă a restabilirei vieţei economice este consolidarea gos­podăriei Şistului, care trebue să se ca­­zeze pe sporirea viniturilor și pe des­cărcarea bugetului prin economii. Această ultimă modalitate atinge una din problemale cele mai dificile de re­zolvat și ea va trebui apucau numei unde va fi nevoe cu mult discercă­­mânt. Nu trebue apu­cat acest sistem în detrimentul mancei productive și al investirilor. Contc­e Zichy este de pă­rere că trebue să se facă importante investiri pentru construir­ea ue casc, cea ce ar contribui mt.’n larg* mă­sură la prosper&rea multor iamun ais industriei și ar ameliora u^u.t »-htst.u­­ma poli i-o-sueiaU, potound­ea­ sumea dintre d/Versele duse sociale, in au.vâr, ca mat pretutindeni, fenomenul uma­nismului este intr un stadiu marts acut In Ungarn­a., pâaâ acum, nu se ma­nifestă nici o tendință de ameliorare. ^ 1 Mici reflexii ! ------- : ! Guvernul scuipat împotriva vântului le naţ­onalism şi de democraţie, şi irma neputencioasei furii i­ se lipeşte n fată. Acea cu ocupaţie o prelungeşte ie un şir log de vreme cu acelaş­­i- 310 rezultat. In activitatea guvernului iberal această­­atitudine* e perseve­rând şi le vazm tuturor. Se desprind două gesturi: întâia! al propriei tur necinste începând dela ja­ful urnelor până la jaful băncilor au ajutorul unor „legi speciale", iar în al doilea râad nu lasă o zi să treasa țârâ a arunca o nouă infamie fie la adresa partidului naţional, fie la ad­resa acelor factori economici ce trudesc din răsputeri spre a aduce prosperita­tea munca care e alta decât speoala cu care liberalii veniţi la putere, au scumpit îndoit viaţa. O, ei există ticăloşie pe care libe­rala sa nu o fi aruncat împotriva ardelenilor muncitori. Şi de la scorniri mincinoase până la ligi impeidecă­­toare de dreaptă muncă, toata goana puneginei a lori Întrebuinţată cu o ra­­linene emumma dar tara alt rezultat decât acela pe care 11 OD am petce voi să Îşi scuipe deasupra propriului obraz. Ia adevir, guvernul de liberali nu poate scorni infamii care sa prindă, încât ar fi ele apropiate de sufletul şi mentalitatea sa, tocmai fiindcă e gu­vern. Ori, celor dela conducere­­,­se preţ­ede îa orice ţară nu acuzaţiuni ei execuţiuni. Vor au acete liberalii ticăloşia altora decât ei, ei bine pentru asta la guvern fiind nu au decât o singură armă ju­decata. Socot că predecesorii lor au avut o cât de mică vină ei bine de ce nu aplică atunci pedeapsa legii? lata ce se întreaba ţara oricând, dar mai ales acum când liberalii au pre­tenţia să se lapede de calomniere prin Însăşi ciopârţirea libertăţii scrisului, in care plănuiesc ei noui abuzuri. ­­IFEUIKiOEj «MBttat leatsmiaăummBm aMMMtMUMMMMBlBfe I Cei din­tâi fascişti Masarea iaaaistâ din Italia nu e după] sum au orede, noua de tot. in Italia au exi­­­stat deja înainta cu teeizaci da ani fâsâiţii,­­fireşte aub altă formă, îno* caracterul tulbu- I rarilor şi-a scopului urmărit era unul şi noeiaş. Mişcarea a pornit prima oari din Sicilia, in anul lb.3 cauzată fiind de propaganda revoluţionara a conducatorilor Bosco, Berro Si Ba­­bato, cari predicau ţara sfior Împărţirea pământurilor şi comunismul. Mişcarea presau atunci cu represiune ui­­ mitoare. Fiecare provincie işi avea pe .Fasoio*. ai sau ou pass*, cu prezidentul şi comitetul de acţiune. Fixuttau grupări in cartierele mai mici şi pretutindeni se aranjau corte­­­­gian în frunte cu cl­apete roşii, ia cari luau­­ parte chiar şi femei. Comitetul suprem Îşi lovea sediul la Palermo şi trimitea, porunci­­in toata ţara, cari erau executata Întocmai.;­­ Guvernul a lăsat la incaput curs liberi­­mişcarii, insa a doua zi după tulburările reângeroase dela Caltonoa, ia 72 Oc­omvro ioac cari se intinsera şi pe alte ţinuturi s’a hot­răi sa ia masuri pentru combaterea fa­s­­sasmuuu. Asta nu sa Întâmpla« insa aşa cşor. ,Fasaio“ din Nespol num. ra iriOd ue mombrii, dimineaţa­­ a împrăştiatei Soor« nu­n­. ra d la 2000. Rezistenţa a fost foarte la.e. ,la ceie uin urma totuşi l­a succes guvernu-lui, cu ajutorul armatei, cu arssUri şi con­damnări să biruie primul fascism. AM8XA 10 Ax DOME I­I

Next