Patria, ianuarie 1923 (Anul 5, nr. 5-21)
1923-01-24 / nr. 15
Cluej, Miercuri 24 ianuarie 1923 UN LEU EXEMPLARUL Anul V. * Numărul 15 Procesul terenţierii criza intelectualităţii Cluj, 22 Ianuarie 1923. Suntem tu plin proces de clarificare. Inteligenţa naturală a poporului nostru atât devne înzestrată, trece din faza pasivă, la care au ţintuit-o veacurile de robie, în faza activă. Fenomenul estegeneral şi de o admirabilă frumuseţe. Asistăm de pildă la toată ţara latin asalt al masselor asupra şcolilor. îndoiala multora, că nu ne vom putea inpopula şcolile moştenite dela Statul destrămat, n’a fostJustificată. Nici moştenirea n’a fost suficientă. An cu an se înfiinţează şcoli şi sălile învăţământului de toate gradele gem de tineret recrutat din clasa noastră rurală desamorţită şi dornică de progres. Este o dezlănţuire nestăvilită de enorioi. Un adevărat asediu curbral. O minune a vremii acesteia. Problema cea mare, ce se pune, este de a da acestui cuvânt consistenţa necesară. Ne dam prea bine seama, că oricât de puternică ar fi clasa noastră rurală, ea nu poate latrio zi şi direct să creeze funcţiunile complete ale unei civilizaţii. Clasa agricolă trebuie mai întâi să se supună unui proces de diferenţiere, de clarificare, să dea naştere prin gravitaţia ei continuă spre oraşe clasei mijlocii, burgheziei. O intelectualitate la sensul larg al cuvântului nu se poate înfiripa decât sprijinită pe trunchiul solid al burgheziei. Ţărănimea împrăştiată pe largi Întinderi şi robită de influenţele mediului, cu firea ei visătoare, nu poate da acea „densitate* socială proprie clasei mijlocii ,cu temperament, cu nevoiuţii cu stimulente de iniţiativă, cu eforturi concentrate Intr’o anume direcţie — clasă deţinătoare prin excelenţă a avuţiilor. In lipsa unei clase mijlocii se înţelege că şi tânăra noastră intelectualitate se resimte de mari dificultăţi în mersul ei avântat. Ba, putem rezumativ să afirmăm, că ne găsim într’o criză de intelectualitate. Casa noastră de teză nu poate face sforţări până la capăt in continuitate, în insuficienţa sforţărilor materiale ale clasei rurale trebuiesc căutate şi mobilurile marilor frământări, cari agită studenţimea noastră dela un capăt la altul al ţării. Cetitorul a luat cunoştinţă de apelul studenţesc recent publicat în toate ziarele. A fost un ţipăt de disperare. Acest ţipăt aruncă lumină intensă asupra situaţiei. Ne găsim în faza diferenţierii, n’avem încă clasa mijlocie, năzuinţele clasei ţărăneşti nu pot fi integra! satisfăcute. In căutarea remediilor studenţimea a alunecat pe tărâmuri complect, streine de problema însăşi, s’a dedat la manifestaţiuni] împotriva tineretului evreesc, care nu îndură mizerii egale, pentru câ acesta se ridică din ■ clasa mijlocie, a lovit în autoritatea Statu- I lui, a publicat gazete cu violenţe de limbaj. Toate aceste sbuciumări nu ating problema nici prin tangenţă. Dar să continuăm cu documentarea. Multe dintre partidele politice îşi menţin calificativul de „naţionale“. Ştiu precis, că naţionalismul partidului naţional român nu poate fi definit ca o tendinţă de exclusivism şi preferinţă a elementului românesc încât să însemneze o luptă ofensivă împotriva naţionalităţilor patriei, ci numai tendinţa de a face dreptate socială, o tendinţă de echilibrare prin integrarea etnică a românilor cu atribuţiile complecte ale civilizaţiei. Printre revendicările juste este şi funcţiunea de clasă mijlocie. Spuneam odată domnului Mihalache, că noţiunea „luptei de clasă“ de la baza acţiunii politice a partidului ţărănesc este contradictorie noţiunei curente şi de provenienţă marxistă ; Asa mi-a dat o definiţie, care se acopere complect cu cea profesată de partidul naţional. Iată deci, că şi principiul călăuzitor al partidelor politice este de a supraveghia procesul de diferenţiere al naţiunei române şi a îndruma o desvoltare sănătoasă din Începuturile fazei de inteligenţă activă, creatoare, dinamică. Atât de absolut necesară este crearea clasei mijlocii, încât chiar democraţia înaintată preconizează regimul socialist abia după ce burghezia şi capitalismul vor fi ajuns la expansiunea maximă, deci face din burghezie o condiţie după ce tot în ea nu găseşte fermenţii de disoluţie. Clasa de mijloc este artera de viaţă a unui popor, a omenirii în faza actuală. In cadrele unui articol de zar nu mai putem continua cu argumentaţia. Esenţa problemă reese ai suficientă claritate diapele spuse. In concluziune trebue să ne întrebăm cura să ieşim din impasul acesta, cum să ne ajutăm, cum să salvam frageda noastră intelectualitate. Este o chestiune umană, care cere ajutorul imediat. Altfel rătăcirile, sbuciumările tineretului nostru universitar, desmoşteniţilor noştri, vor continua în desnădejde, susţinând o atmosferă proprie tulburărilor sociale, iar oficialitatea va orbecăi cu expedienţe şi paliative. Statul nu poate sta cu braţele încrucişate, ci trebue să se decidă imediat a crea condiţiile materiale absolut necesare pentru a reda liniştea desrădăcinaţilor noştri , să înfiinţeze câminuri studenţeşti confortabile, să acorde burse, să lărgiască organizaţia universităţilor. Ţara are nevoe de linişte pentru ca procesul de diferenţiere să-şi urmeze cursul său firesc. Ne permitem săi înfăţişăm a Ceate laturi ale problemei, după câtă brara de experienţe şi cunoştinţe am putut culege din cercetări asupra evoluţiei societăţii şi racordarea lor la evenimentele contimporane. Ion Clopote!. ---------- CRONICA ZILE» Epilogul‘Ministerul de Interne a dat un comunicat în privinţa atacurilor de la granp. La 13 ianuarie doi jandarmi au călcat teritoriul nostru şi au fugit La 16 Ianuarie au fost prinşi doi soldaţi unguri ■ care dezertaseră. Tot în 16 Ianuarie patruoameni au atacat un pichet şi au fugit după ce unul a lăsat o puşcă . . când ne gândim la crimele şi atentatele despre care se tot vorbea In Basarabia , comunicatul ministerului ne dovedeşti că in Ardeal nu au fost prea periculoase aceste atacuri. Cu această ocazie guvernul ne acuză că l’am învinuit câ a exagerat până acum ştirile şi ne pomeneşte că zeci de mii de ţărani au unit să fie trimişi să lupte ne spune mai departe „Viitorul“ spre a arăta cât a reuşit să alarmeze ţara cu ştirile sale. * Ordonanţa No 2. In Basarabia marele jurist al stării de asediu — dl general Popovici continuă interpretarea începută odinioară cu amnistia. Intre altele dsa abroagă legea paşapoartelor socotind aceste contravenţii drept crime „presupunându-se că cine nu are paşaport doreşte să răstoarne forma de guvernământ.“ Sentinţă: un loc de câteva zile în-chisoare, muncă silnică pe viaţă, ce se poate comuta graţie Vadului Iul Vodă... Stânjenirea industriei in Ardeal de către comisiunea instituită pe lângă ministerul de industrie şi comerţ e lămurită de faptul cănume- ţ roase cereri industriale prezentate încă ] în 1921 au rămas nerezolvate. Oare ce lucrează această comisiune ? Dar e nevoie să lucreze, destul că poate opri munca celorlalţi. Lupta pentru portofolii. A început imediat după sărbători, primul asalt urmând a fi dat împotriva dnui I. Th. Florescu, cu ocazia discuţiei legei avocaţilor. 1. Ministeriabilii, cari şi-au raliat o bună parte din tineretul majorităţii, vor cere cu insistenţă ca legea să treacă nu numai prin comisia judiciară a Camerei, ci şi prin secţii unde dl ministru al justiţiei , va avea de susținut o luptă aprigă. * 1 Ungaria In Liga Naţiunilor In adunarea de anil trecut a Societăţei Ligei Naţiunilor s’a pus în discuţie admiterea Ungariei ca membru, iar într’o şedinţă recentă a parlamentului din Budapesta s’a anunţat că Ungaria a fost admisă, încercarea aceasta de a întră în Liga Naţiunilor, Ungaria a mai făcut-o odată, dar a fost respinsă pe motivul bine întemeiat că ea nu respectă tratatul de pace.intre condiţiunile anunţate de ministrul de externe ungar Daruvary, — un grec şi un bizantin mai mare ca oricare altul, — la care Ungaria se obligă este şi aceasta: „Ungaria se obligat să respecte toate angajamentele ce le-a contractat până în momentul a de faţă“. Angajamentul de care sei vorbeşte est 3 tratatul dela Trianon, care între altele obligă Ungaria să-şi limiteze efectivele militare şi arma-| mentul. S’a ţinut Ungaria de acest angaja- ment? Iată o întrebare la care Liga| Naţiunilor trebuia să aibe un răspuns exact şi apoi să admită Ungaria ca membru. Noi vedem că Liga Naţiunil lor a făcut,un pas primit admiţând sânul ei pe cel mai tulburător popori din Europa Centrală. Ungaria spumegă şi se frământă. De când ai iscălit pacea şi până alcum, ea are la pasiv o serie de faptei criminale, care-și ridică titlul de a face parte din familia popoarelor alături de cei ce-și jertfesc toată liniștea internă pentru asigurarea păcei în lume. Este suficient să amintim călcarea tratatului prin invazia in Burgenland, prin pro- paganda subversivă pe care o face în Statele moştenitoare, prin încercările de atentat din anul trecut şi prin tulburările de la graniţa română Sub guvernul Averescu dl Iuliu Maniu a demonstrat cu cifre şi cu dovezi cum Ungaria eludează tratatul de la Trianon. De atunci ea nu şi-a schimbat mentalitatea, ci la dosarul multor provocaţiuni, a adăugat şi aşa zisul „fascism maghiar", de altfel fără să ţină seama că ea ca popor turanic nu poate decât prin plagiat să imite o acţiune eminament latină şi cu alte scopuri decât pe acela de a tulbura pacea lumei-Liga Naţiunilor sau va avea foarte mult ue lucru cu noul membru sau se va desinteresa de tot ce va face contrar angajamentelor — și atunci se va convinge prea târziu de greșala comisă. glifiunea franceza Când trupele franceze au început înaintarea în Ruhr, întreaga presă a popoarelor care au fost sub hegemonia germană în decursul războiului mondial, a început să ţipe ca din gură de şarpe:râzboi! Militarism şi imperialism francez! Un nou război european ! Se atinsese cineva de Germania, fie şi în cadrele tratatelor de pace. Ce putea eşi de-aici decât un nou război ? Cum ar fi putut judeca altfel foşti slugi ai Berlinului, care in vremea războiului mondial s’au convins că Germania nu e stăpână numai la ea acasă ci în toate ţările care s’au aliat cu ea ? De la Berlin se dăduse lozinca ... noului conflict european. Toate agenţiile telegrafice de origină mai mult sau mai puţin germană umpluseră lumea cu ştiri alarmiste. Intr’o bună dimineaţă ne-am trezit — după aceste ştiri — că toată lumea mobilizează din nou şi că nu aflăm în pragul unui nou război. Se pare că cei mai pătimaşi dintre noii „prieteni ai antantei, erau atât de pătrunşi de dorinţa revanşelor de tot felul, încât doreau din inimă să se producă ... noul conflict european. Cel puţin prin presă aşa şi pregăteau opinia publică încât să fie gata a sări ca arma în mână, în orice clipă, asupra . . . Franţuzului. Mare eveniment intervenise! Unul gata să răstoarne Europa în douăzeci şi patru de ceasuri! Franţa cutezase să-şi apere faţă de Germania, drepturile asigurate în tratatul de pace! Se poate o astfel de violare a lucrului sacrosanct fără pedeapsă ? Faptul că Anglia la conferenţa din Paris n’a putut primi proeetul francez în chestia reparaţiunilor, şi că Franţa a cutezet să plece şi singură pe dm-. mul ce ii impunea interesele sale şi pa-' cea lumii, a fost de-a furis să se arate[ cât de şubredă e francofiîîa şi antantofilia atâtor ţări şi popoare care mode-istează mereu Liga Naţiunilor cu drep- * turile minorităţilor, şi sâ se facă do-\ vada că blocul puterilor, centrale există ] încă în opinia publică a acelor ţării. f Franţa, se adevereşte din zi în zi, ] n’a greşit nici de data asta în acţiunea sa salvatoare pentru pacea lumii. Declaţ rând de la început că acţiunea ei nu e militară ci pur economică, şi faptele ei confirmând aceasta declaraţie ea a făcut un pas hotărâtor intru esecutarea tratatelor de pace, însăşi presa engleză vine azi şi recunoaşte că acţiunea franceză va grăbi restabilirea unei păci durabile. Ştirile pe care presa cointeresată Germaniei le mai răspândeşte înlegătură cu primejdia unui nou război din cauza acţiunii franceze, sunt din zi în zi mai potolite, cum se va potoli şi Germania care vede că va trebui să plătească ce e datoare. S NOTE Universitatea po. pulara din Cluj In streinătate cele mai multe universităţi îţi au şi secţia de propagandă culturali, de răspândire a celor mai variate cunoştinţe în straturile poporlui. Mulţumită unor distinşi profesori de la universitatea noastră se înfiinţează şi în Cluj o universitate populară. „In vremurile grele de acum, trebue ca tot omul să aibă sufletul şi minte* cât mai îmbogăţite. Dar nu toţi au putut urma şcoli înalte... Şi ce slabi se simt aceştia in lupta vieţii. Cu gândul în ei şi ia oricine vrea să-şi apropie cunoştinfi folositoare1* se înfiinţează o Universitate populară in Cluj; estfe 1 se începe .Chiemarea“rare Invită pe cei mulţi să se înscrie la cursurile ce se vor ţinea acesta: 1. Literatura română de dl prof. G Bogdan Duică; 2. Istoria Românilor de dl prof. I. Ursu; 3. Geografia României de dl roof. S. Oprean; 4. Isioria artelor cu specială privire la arta română de dl C. Petian; 5. Civilizația română de dl prof. V. Bogrean ; 6. Morală de dl prof. V. Bărbat; 7. Igiena individuală şi socialâ de dl prof. dl Moldovan; 8. Poporul român ananzic din punct de vedere filozfic de dl prof. Marin Ștefănescu; 9. Limba şi literatura franceză de dl por. Iv. Auger; L . Politica todaift româneasr’ft, cooperaţie, asigurări de dl prof. N. Ghiulea; 11. Curs special de araba română pt. streini dei dl prof. N. Georgescu Tistu. — Din fiecare curs als după plec de ascultător se va finea i 0 oră pe săptămână. L-cfitit, se vor completa î cu proiecţiuni cinematografice, virile şi luciri. Prin muzee, rhiar excursion! prin Şiră. Destinderea cursurilor se va face la 29 ian. la orele 11 dimineaţa, în Aula Universităţi!. — Cum se vede în cele înşiate cursurile mei nu puteau fi mai bine alese. Ea tot ce e necesar pentru marele număr care din diferite motive nu şi a putut câştiga cunoştinţele pentru viaţă. Suntem siguri că opera ce o fac distinşii profesori va aduce mulţumire în multe minţi isteţe din naştere, dar rămase fie îrgrije din împrejurări care de obbeiu nu atârna de voia omului. începutul odată făcut avem nădejdea că ars de an Universitatea populară îşi va împărţi bogăţiile Intelectuale celor săraci. 1.anile de iarnă sunt destul de lungi ca să dea răgaz celor mai mulţi să asculta un care sau două cae nu le răpeşte mai mult decât o oră din cele şapte zile ale aâptî mânii. Când e vorba de un câştig sufletesc atât de important, nimenea dintre cei cari au nevoie de ei nu varia pe gânduri că'întindă mări. ’ * I i Pilisi LA PUNCT După fruntaşii ardeleni acuzaţi de trădare, a venit acum rândul celor din vechiul Regat. Ultimul trădător — după cum scrie „Viitorul* — este dl Grigore Filipescu, despre care spune: „a întrecut Patria în trădare*. După „Viitorul“, ţara este împărţită în două tabere; trădătorii adică toţi din celelalte partide şi patrioţii, adică întregul partid liberal. Duşmanul alb In acest colţ de ţară suntem înzăpeziţi de o săptămână de zile. Telegramele ce ne mai vin sunt tot mai sărace în conţinut, parcă ar fi înghieţat şi ele. Trenurile au înhămat câte trei locomotive şi s’au afundat în zăpadă. In unele oraşe au poposit până la câte o mie de călători cari aşteaptă desnădăjduiţi din ceas în ceas, clipa în care să poată porni mai departe cu toate riscurile drumului. Zăpada şi-a ridicat de-a curmezişul ţării, zidurile albe. Clujul se află închis astfel în mijloculArdealului troienit. Se pare că drumul dintre Bucureşti şi Iaşi e la fel tăiat. Duşmanul alb a năvălit cuprinzând cetăţile. Ce se petrece în casa funcţionarului sărac e lesne de închipuit.’ Lipsa de lemne îngrămădeşte familia sărmană într’o singură odaie — şi tremuratul şi tusea se întretaie cu visul trecutului. In vremile de azi tocutul din punct de vedere economic, e mult mai senin ca viitorul pentru oamenii cinstiţi. Ce se petrece la sate, acolo unde e miezul ţării? O vom afla abia spre primăvară. Dacă oraşele sunt izolate, la ţară fiecare casă îşi poartă pe săptămâni singurătatea. Ştirile nu mai pot pătrunde prin troienele şi moina întinse nesfârşit. Provincii izolate, oraşe izolate — de ţară! Case ţărăneşti izolate de însăşi satul în care se află! — Iată situaţia internă în afară de politică, şi pentru zăpezile nesfârşite cineva a proectat umbra roşie a războiului Umbra s’a depărtat totuşi fie binecuvântat însăşi răul prin învăţătura bună ce putea trezi v.inţeles ca oarecineva să profite de povaţa dictată de ameninţare? Apărarea ţării, şi unitatea ţării, cer alte legături de comunicaţie. In război o singură bombă duşmană e in stare să amorţească pe câteva zile drumul dintre vechiul şi noul Regat. In pace un tren zilnic de raind, sau un pu- 11 de zăpadă îmbunătăţesc ţara. ŞCOLILE TEHNICE MEDII In ţara noastră, plină de bogăţii naturale, astăzi cea mai imperioasă trebuinţă este creşterea un număr mare de specialişti necesari exploatării acestor bogăţii. Aceasta s’a avut in vedere desigur la reorganizarea învăţământului tehnic, când s’a plecat din sus în jos, înfiinţându-se cele 2 Politehnice, dintre cari una fusese şcoală de poduri şi şosele. Dar, lucrul s’a oprit aci, căci învăţământul tehnic mediu până acum, este tot cel vechiu. In articolul „învăţământul tehnic mediu in România* din oficiosul liberal, se scrie de şcolile de conductori, de lucrări publice, cari au existat în vechiul Regat şi în felul cărora s’a înfiinţat câte una şi în Cernăuţi, Chişineu şi Cluj. Insă, activitatea muncii industriale nu este mărginită numai la acea ramură pentru care pregăteşte şcoalele de conductori de lucrări publice şi arhitectură, ci nu viaţa industrială avem trebuinţă şi de electrotehnicieni, de constructori-mecanici, de conductori de mine, de cari nici nu se vorbeşte, dar a căror lipsă se simte. Deşi mai există la Cluj o şcoală Tehnică-Mede (de conductori tehnici), totuşi aceasta nu e deajuns pentru umplerea golurilor din viaţa industrială, — întrucât şcoala Tehnică-Medie din Cluj, care este unică în toată ţara, pregăteşte deasemenea numai „constructori mecanici*. Această şcoală depinde de Ministeriul instrucţiunii şi timpul anilor de studii este de patru. Pe lângă cursuri in decursul anilor de shidli, fiecare curs face practică de atelier câte 15 ore săptămânal, se vizitează fabricile locale şi din apropiere. In vacanţa mare se fac excursii de studii, dupa cum in vacanţa anului trecut s au vizitat toate centrele industriale din ţară. Admiterea la această şcoală se face prin concurs, la care nu pot concura decât absolvenţi a cel puţin patru clase secundare. Absolvenţii se bucură de aceleaşi drepturi în „Corpul tehnic“ ca conductori de lucrări publice şi beneficiază de art. 52 leg. recrutării. Deosebirea afară de ramura de specialitate a tehnicei, între şcoalele de conductor de lucrări publice şi de conductori tehnici, este că pe când şcoalele de conductori de lucrări publice au cursurile trei ani şi depind de Ministerul lucrărilor publice, şcoala de conductori tehnici durează 4 ani şi depinde de Ministerul instrucţiunii. Aflându-ne acum în ajunul reformei generale a învăţământului, credem că cei chemaţi se vor ocupa mai mult şi cu şcoalele tehnice. Clei, dacă se face o nouă reorganizare, atunci tubus plecat de jos în sus. Să se ia o legătură, plecând de la şcoalele de ucenici, şcoalele de meserii, şcoalele secundare, şcoalele politehnice medii şi învăţământul superior. Dar nu numai reforma liceului trebue discutată, ci este de aceea o mare importanţă şi a şcoalelor tehnice cari trebuesc şi înmulţite şi cari au rolul principal în desvoltarea şi înaintarea Industriei economice naționale. A.. ===== | Strângerea rândurilor — In faţa tentativei liberale — Guvernul şi-a anunţat voinţa de a aduce proiectul nouii Constituţii in Corupurile Legiuitoare, îndată după redeschiderea lor. Ziarele care şi-au sosit cei din Capitală vorbesc de strângerea rândurilor opotiţiei în faţa tentativei liberale de a ne da o Constituţie de partid. „Adecă ul“ crede a fii că între partidul nostru şi cel ţărănist s’a ajuns la un acord in ce priveşte lupta comună tnt’U împiedecarea votării unei Constituţii da partid. De-asemenea ar fi aproape o tu*ţelegere şi cu partidul poporului. In legătură cu situaţia politică din preajma redeschiderii Parlamentului ziarele vorbesc despre o audienţă la Regalui IfILIU MASIU, prezidentul partidului naţional. Strângerea rândurilor opoziţiei er fi de dorit cel puţin în acest ceas suprem, când cutezanţa liberală nu mai cunoaşte margini, şi se pare gata a da o ultimă lovitură consolidării interne şi regimului democrat prin impunerea unei Constituţii de partid. Noi am luptat de la început pentru un front comun de luptă al opoziţiei. Premisele erau date: nerecunoaşterea legalităţii Parlamentului de cătr toate partidele de opoziţie, nerecunoaşterea calităţii lui de CONSTITUANTA. Ar fi timpul suprem să se tragă conclusia logică, de către toate partidele. Răspunderea pe care o au în faţa ţării le porunceşte să delă ure neînţelegerii a mărunte, şi să dea naştere unei puternice acţiuni solidare pentru a readuce ţara în legalitate. Adunările Naţionale liberale Se zice că în consiliul de miniştri i s’ar fi hotărât aducerea nouei Constituţii a României în discuţia Adunărilor naţonale. Ne deprinsesem cu întrunirile deputaţilor şi senatorilor liberali, cari confundau Parlamentul cu clubul partidului, şi consideram situaţia gu- vernului disperată in lipsa unui control parlamentar al reprezentanţilor naţiunei aleşi, iar nu numiţi în opoziţie. Credeam, că ţara nu poate şi nu trebue să fie zestrea partidelor de la guvern. Vedeam ridicula pretenţiune a liberalilor de a se identifica cu poporul românesc, monopolizând în favorul partidului lor: patriotism, dinasticism, dar mai ales ideea naţională, pentru acapararea în folosul băncilor liberale a tuturor întreprinderilor economice, cari toate sunt şi vor fi streine, dacă nu vor purta marea consorţiului financiar-politic al partidului azi la pu- tere. Priveam toate aceste lucruri cu slă- biciuni, cari trebuiau să sfârşască în chinurile svârcolelilor pentru găsirea unui moment oportun de a se retrage liberalii, în mod mai puţin ruşinos, de la guvern. Căci, şederea lor la conducerea trebilor Statului, în Ioc de refacerea mult promisă, n a adus decât jaf şi ruină, cari au făcut guvernul li- beral de azi să fie cel mai odios din ' câte a cunoscut până acum ţara românească. Dar nu, liberalii par a-şi lua în serios rolul de stăpânilor absoluţi ai ţării, Parlamentul? Cine a putut lua în seamă interesele publice, când în viaţa politică a vechiului Regat se alternau la putere cele două partide moştenitoare printr-o tacită înţelegere, de a nu-şî desvăli prea mult unul altuia păcatele de partid în faţa poporului. Azi îşi închipue guvernul liberal că a rămas cu partidul lui singur stăpân în ţară, care trebue să-l aibă la conducere, că altfel n’are cine să ia liberalilor succesiunea la putere. De aceea, pentru ce să nu fie botezate adunările deputaţilor şi senatorilor liberali, cari au stârpit regionalismul fraţilor liberaţi, fâcându-î tot o apă cu politicianii din vechiul Regat, — chiar Adunări Naţionale? E aşa mare hreru să făureşti o nouă Constituţie, când ai un partid pe ilustrul profesor de dept constituţional, pe dl C. Disescu ? Zis şi făcut. Noua Constiuţie n’are să fie de nimeni nici criticată, nici combătută, căci, pe lângă faptul că va rămânea literă moartă ca şi vechea Constituţie, dar min e şi faptul celalalt, ca nu există opozţie în sân,ai aşa ziselor Adunări Naţionale. Acestea ca nişte cluburi de partid, care trebue să poane recunoştinţă şefului guvernului, care le a mijlocit diurna vor şti să voteze chiar fără nici o discuţie noua Constituţie a ţârii întregite. Sau, dacă totuşi vor lua unii cuvântul,, desigur că vor aduce laude guvernului şi astfel se va încheia unul din capitolele cele mai dureroase ale istoriei poporului nostru. Minciuna constituțională. ■L—■ ■" ! EFEMEHI!' EORUI' Sfaturi e unul purlaté ! In timpurile noastre când stecula a scos la lumină atâtea talente ce nici n’ar fi putut bănui că dorm in sân i! altor popoare decât a filor lui I/:rai!, ie prinde mirarea că -e ’’aî gâsrște râia-un om care si deteste această meserie uşoară și rentabilă. Un astfel de corb alb a fost primarul din Liverpool, Louis Samuel Cohen, mort de curând ca proprietar al unei mari firme şi multimilionar. In testament şi-a exprimat drinţa ca urmaşii şi moştenitorii săi să nu speculeze nichelată. Afacerile de bursă le a privit în toată viaţa lui ca pe cel mai periculos izvor de câşîg, şi de aceea din mormânt strigă fiilor săi: „vă rog să vă conjur copiii mei să nu alunecaţi niciodată în speculaţiuni de bust sau alte afaceri de acest soi. Banii câştigaţi în felul acesta nu ţin mult, se pud uşor, provocând şi ate pierderi şi nu norociri“. Acest părinte precaut mai interzice fiilor săi cari ii vor lua locul ca conducători ai firmei, să nu facă politică şi să nu ocupe niciodată vreo funcţiune publică. Insă sfatul cel mai înţelept dintre toate a fost acela de a nu se căsători cu femei ce aparţin «ttei naţiuni sau n ligii, dat acelor căror aparţn ei. Deoarece legătura cu o femee streini de neamul şi legea ta — zice fostul primar din Liverpool — e un nesecat izvor de neînţelegeri, cari tulbură fericirea între soţi. Aest avertisment şi cele de mai sus le adresează multimilionarul Cohen nu numai fiilor săi, ci tuturor rudeniilor și celor mai îndepărtate. AJUSTARE & COWY.