Patria, ianuarie 1923 (Anul 5, nr. 5-21)

1923-01-24 / nr. 15

Cluej, Miercuri 24 ianuarie 1923 UN LEU EXEMPLARUL Anul V. * Numărul 15 Procesul t­­erenţierii criza intelectualităţii Cluj, 22 Ianuarie 1923. Suntem tu plin proces de clarificare. In­teligenţa naturală a poporului nostru atât de­vne înzestrată, trece din faza pasivă, la care au ţintuit-o veacurile de robie, în faza activă. Fenomenul este­­general şi de o ad­mirabilă frumuseţe. Asistăm de pildă la toată ţara la­tin asalt al masselor asupra şcolilor. îndoiala multora, că nu ne vom putea inpopula şcolile moştenite dela Sta­tul destrămat, n’a fost­­Justificată. Nici mo­ştenirea n’a fost suficientă. An cu an se în­fiinţează şcoli şi sălile învăţământului de toate gradele gem de tineret recrutat din clasa noastră rurală desamorţită şi dornică de progres. Este o dezlănţuire nestăvilită de enorioi. Un adevărat asediu curb­ral. O mi­nune a vremii acesteia. Problema cea mare, ce se pune, este de a da acestui cuvânt consistenţa necesară. Ne dam prea bine seama, că oricât de pu­ternică ar fi clasa noastră rurală, ea nu poate latrio zi şi direct să creeze funcţiu­­nile complete ale unei civilizaţii. Clasa agri­colă trebuie mai întâi să se supună unui proces de diferenţiere, de clarificare, să dea naştere prin gravitaţia ei continuă spre o­­raşe clasei mijlocii, burgheziei. O intelec­tualitate la sensul larg al cuvântului nu se poate înfiripa decât sprijinită pe trunchiul­ so­lid­ al burgheziei. Ţărănimea împrăştiată pe largi Întinderi şi robită de influenţele mediului, cu firea ei visătoare, nu poate da acea „densitate* socială proprie clasei mijlocii ,cu tempera­ment, cu nevoi­­uţii cu stimulente de ini­ţiativă, cu eforturi concentrate Intr’o anume direcţie — clasă deţinătoare prin excelenţă a avuţiilor. In­ lipsa unei clase mijlocii se înţelege că şi tânăra noastră intelectualitate se resimte de mari dificultăţi în mersul ei avântat. Ba, putem rezumativ să afirmăm, că ne găsim într’o criză de intelectualitate. Casa noastră de teză nu poate face sforţări până la ca­păt in continuitate, în insuficienţa sforţări­lor materiale ale clasei rurale trebuiesc cău­tate şi mobil­urile marilor frământări, cari agită studenţimea noastră dela un capăt la altul al ţării. Cetitorul a luat cunoştinţă de apelul stu­denţesc recent publicat în toate ziarele. A fost un ţipăt de disperare. Acest ţipăt a­­runcă lumină intensă asupra situaţi­ei. Ne găsim în faza diferenţierii, n’avem încă clasa mijlocie, năzuinţele clasei ţărăneşti nu pot fi integra! satisfăcute. In căutarea remediilor studenţimea a alu­necat pe tărâmuri complect, streine de pro­blema însăşi, s’a­ dedat la manifestaţiuni] împotriva tineretului evreesc, care nu îndură­ mizerii egale, pentru câ acesta se ridică din ■ clasa mijlocie, a lovit în autoritatea Statu- I lui, a publicat gazete cu violenţe de limbaj. Toate aceste sbuciumări nu ating problema nici prin tangenţă.­­ Dar să continuăm cu documentarea. Multe­ dintre partidele politice îşi menţin califi­cativul de „naţionale“. Ştiu precis, că na­­ţionalismul partidului naţional român nu poate fi definit ca o tendinţă de exclusi­vism şi preferinţă a elementului românesc încât să însemneze o luptă ofensivă îm­potriva naţionalităţilor patriei, ci numai tendinţa de a face dreptate socială, o ten­dinţă de echilibrare prin integrarea etnică a românilor cu atribuţiile complecte ale civilizaţiei. Printre revendicările juste este şi funcţiunea de clasă mijlocie. Spuneam odată domnului Mihalache, că noţiunea „luptei de clasă“ de la baza acţiunii poli­tice a partidului ţărănesc este contradictorie noţiunei curente şi de provenienţă mar­xistă ; Asa mi-a dat o definiţie, care se acopere complect cu cea profesată de par­tidul naţion­al. Iată deci, că şi principiul călăuzitor al partidelor politice este de a supraveghia procesul de diferenţiere al naţiunei române şi a îndruma o desvoltare sănătoasă din Începuturile fazei de inteligenţă activă, crea­toare, dinamică. Atât de absolut necesară este crearea clasei mijlocii, încât chiar democraţia îna­intată preconizează regimul socialist abia după ce burghezia şi capitalismul vor fi ajuns la expansiunea maximă, deci face din burghezie o condiţie după ce tot în ea n­u­ găseşte fermenţii de disoluţie. Clasa de­ mijloc este artera de viaţă a unui popor,­ a omenirii în faza actuală. In cadrele unui articol de zar nu mai putem continua cu argumentaţia. Esenţa problemă reese ai suficientă claritate dia­pele spuse. In concluziune trebue să ne întrebăm cura să ieşim din impasul acesta, cum să ne ajutăm, cum să salvam frageda noastră intelectualitate. Este o che­stiune umană, care cere ajutorul imediat. Altfel rătăcirile, sbuciumările tineretului no­stru universitar, desmoşteniţilor noştri, vor continua în desnădejde, susţinând o at­mosferă proprie tulburărilor sociale, iar oficialitatea va orbecăi cu expedienţe şi paliative. Statul nu poate sta cu braţele încruci­şate, ci trebue să se decidă imediat a crea condiţiile materiale absolut necesare pentru a reda liniştea desrădăcinaţilor noştri , să înfiinţeze câminuri studenţeşti confortabile, să acorde burse, să lărgiască organizaţia universităţilor.­­ Ţara are nevoe de linişte pentru ca pro­cesul de diferenţiere să-şi urmeze cursul său firesc. Ne permitem săi înfăţişăm a­ Ceate laturi ale problemei, după câtă brara­ de experienţe şi cunoştinţe am putut culege din cercetări asupra evoluţiei societăţii şi racordarea lor la evenimentele contimporane. Ion Clopote!. ----------­ CRONICA ZILE» Epilogul‘Ministerul de Interne a dat un comunicat în privinţa atacurilor de la granp. La 13 ianuarie doi jandarmi au călcat teritoriul nostru şi au fugit La 16 Ianuarie au­ fost prinşi doi soldaţi unguri ■ care dezertaseră. Tot în 16 Ianuarie patru­­oameni au atacat un pichet şi au fugit după ce unul a lăsat o puşcă . . când ne gândim la crimele şi atentatele despre care se tot vorbea In­ Basarabia , co­municatul ministerului ne dovedeşti că in Ardeal nu au fost prea periculoase aceste atacuri. Cu această ocazie guver­nul ne acuză că l’am învinuit câ a exa­gerat până acum ştirile şi ne pomeneşte că zeci de mii de ţărani au unit să fie trimişi să lupte ne spune mai de­parte „Viitorul“ spre a arăta cât a reuşit să alarmeze ţara cu ştirile sale. * Ordonanţa No 2. In Basarabia marele jurist al stării de asediu — dl general Popovi­ci continuă interpretarea începută odinioară cu amnistia. Intre altele dsa abroagă legea paşapoarte­lor socotind aceste contravenţii drept crime „presupunându-se că cine nu are paşaport doreşte să răstoarne forma de guvernământ.“ Sentinţă: un loc de câteva zile în-­­chisoare, muncă silnică pe viaţă, ce se poate comuta graţie Vadului Iul Vodă... Stânjeni­rea industriei in Ardeal de către comisiunea instituită pe lângă ministerul de industrie şi co­­­merţ e lămurită de faptul că­­nume- ţ roase cereri industriale prezentate încă ] în 1921 au rămas nerezolvate. Oare ce lucrează această comisiune ? Dar e ne­­voie să lucreze, destul că poate opri munca celorlalţi.­­ Lupta pentru portofolii. A început imediat după sărbători, primul asalt urmând a fi dat împotriva dnui I.­­ Th. Florescu, cu ocazia discuţiei legei avocaţilor. 1. Ministeriabilii, cari şi-au raliat o bună parte din tineretul majorităţii, vor cere cu insistenţă ca legea să treacă nu numai prin comisia judiciară a Camerei, ci şi prin secţii unde dl ministru al justiţiei , va avea de susținut o luptă aprigă. * 1 Ungaria In Liga Naţiunilor In adunarea de anil trecut a Socie­­tăţei Ligei Naţiunilor s’a pus în dis­cuţie admiterea Ungariei ca membru, iar într’o şedinţă recentă a parlamen­tului din Budapesta s’a anunţat că Ungaria a fost admisă, încercarea aceasta de a întră în Liga Naţiunilor, Ungaria a mai făcut-o odată, dar a fost respinsă pe motivul bine înte­meiat că ea nu respectă tratatul de pace.­intre condiţiunile anunţate de mi­nistrul de externe ungar Daruvary, — un grec şi un bizantin mai mare ca oricare altul, — la care Ungaria se obligă este şi aceasta: „Ungaria se obligat să respecte toate angajamentele ce le-a contractat până în momentul a de faţă“. Angajamentul de care sei vorbeşte est­ 3 tratatul dela Trianon,­ care între altele obligă Ungaria să-şi­ limiteze efectivele militare şi arma-| mentul. S’a ţinut Ungaria de acest angaja-­ ment? Iată o întrebare la care Liga| Naţiunilor trebuia să aibe un răspuns­ exact şi apoi să admită Ungaria ca­ membru. Noi vedem că Liga Naţiunil­ lor a făcut,un pas primit admiţând sânul ei pe cel mai tulburător popori din Europa Centrală. Ungaria spumegă­ şi se frământă.­­ De când ai iscălit pacea şi până al­cum, ea are la pasiv o serie de faptei criminale, care-și ridică titlul de­ a face parte din familia popoarelor alături de cei ce-și jertfesc toată liniștea internă pentru asigurarea păcei în lume. Este suficient să amintim călcarea tratatului prin invazia in Burgenland, prin pro-­ paganda subversivă pe care o face în Statele moştenitoare, prin încercările de atentat din anul trecut şi prin tulbură­­rile de la graniţa română Sub guvernul Averescu dl Iuliu Ma­niu a demonstrat cu cifre şi cu dovezi cum Ungaria eludează tratatul de la Trianon. De atunci ea nu şi-a schim­bat mentalitatea, ci la dosarul multor provocaţiuni, a adăugat şi aşa zisul „fa­scism maghiar", de altfel fără să ţină­ sea­­ma că ea ca popor turanic nu poate decât prin plagiat să imite o acţiune eminament latină şi cu alte scopuri decât pe acela de­ a tulbura pacea lumei-Liga Naţiunilor sau va avea foarte­ mult u­e lucru cu noul membru sau se­ va desinteresa de tot ce va face con­­­trar angajamentelor — și atunci se va convinge prea târziu de greșala co­misă. glifiunea franceza Când trupele franceze au început îna­intarea în Ruhr, întreaga presă a po­poarelor care au fost sub hegemonia germană în decursul războiului mon­dial, a început să ţipe ca din gură de şarpe:­­râzboi! Militarism şi imperia­lism francez! Un nou război european ! Se atinsese cineva de Germania, fie şi în cadrele tratatelor de pace. Ce pu­tea eşi de-aici decât un nou război ? Cum ar fi putut judeca altfel foşti slugi ai Berlinului, care in vremea răz­boiului mondial s’au convins că Ger­mania nu e stăpână numai la ea acasă ci în toate ţările care s’au aliat cu ea ? De la Berlin se dăduse lozinca ... noului conflict european. Toate agenţiile telegrafice de origină mai mult sau mai puţin germană umpluseră lumea cu ştiri alarmiste. Intr’o bună dimineaţă ne-am trezit — după aceste ştiri — că toată lumea mobilizează din nou şi că nu aflăm în pragul unui nou război. Se pare că cei mai pătimaşi dintre noii „prieteni ai antantei, erau atât de pătrunşi de dorinţa revanşelor de tot felul, încât doreau din inimă să se pro­ducă ... noul conflict european. Cel puţin prin presă aşa şi pregăteau opi­nia publică încât să fie gata a sări ca arma în mână, în orice clipă, asupra . . . Franţuzului. Mare eveniment intervenise! Unul gata să răstoarne Europa în douăzeci şi patru de ceasuri! Franţa cutezase să-şi apere faţă de Germania, drepturile asigu­rate în tratatul de pace! Se poate o astfel de violare a lucru­lui sacrosanct fără pedeapsă ? Faptul că Anglia la conferenţa din Paris n’a putut primi proeetul francez în chestia reparaţiunilor, şi că Franţa a cutezet să plece şi singură pe dm-. mul ce ii impunea interesele sale şi pa-' cea lumii, a fost de-a furis să se arate[ cât de şubredă e francofiîîa şi antanto­­filia atâtor ţări şi popoare care mode-i­stează mereu Liga Naţiunilor cu drep- * turile minorităţilor, şi sâ se facă do-\ vada că blocul puterilor, centrale există ] încă în opinia publică a acelor ţării. f Franţa, se adevereşte din zi în zi, ] n’a greşit nici de data asta în acţiunea sa salvatoare pentru pacea lumii. Decla­ţ rând de la început că acţiunea ei nu e­­ militară ci pur economică, şi faptele ei confirmând aceasta declaraţie ea a fă­cut un pas hotărâtor intru esecutarea tratatelor de pace, însăşi presa engleză vine azi şi recunoaşte că acţiunea fran­ceză va grăbi restabilirea unei păci durabile. Ştirile pe care presa cointeresată Ger­maniei le mai răspândeşte în­­legătură cu primejdia unui nou război din cauza acţiunii franceze, sunt din zi în zi mai potolite, cum se va potoli şi Germania care vede că va trebui să plătească ce e datoare. S NOTE Universitatea po­. pulara din Cluj In streinătate cele mai multe universităţi îţi au şi secţia de­ propagandă culturali, de răs­pândire a celor mai variate cunoştinţe în stra­turile poporlui. Mulţumită unor distinşi pro­fesori de la universitatea noastră se înfiinţează şi în Cluj o universitate populară. „In vremu­rile grele de acum, trebue ca tot om­ul să aibă sufletul şi minte* cât mai îmbogăţite. Dar nu toţi au putut urma şcoli înalte... Şi ce slabi se simt aceştia in lupta vieţii. Cu gândul în ei şi ia oricine vrea să-şi apropie cunoştinfi folositoare1* se înfiinţează o Universitate popu­lară in Cluj; estfe 1 se începe .Chiemarea“rare Invită pe cei mulţi să se înscrie la cursurile ce se vor ţinea acesta: 1. Literatura română de dl prof. G Bogdan­ Duică; 2. Istoria Români­lor de dl prof. I. Ursu; 3. Geografia României de dl roof. S. Oprean; 4. Isioria artelor cu specială privire la arta română de dl C. Pe­­t­ian; 5. Civilizația română de dl prof. V. Bo­grean ; 6. Morală de dl prof. V. Bărbat; 7. Igiena individuală şi socialâ de dl prof. dl Moldovan; 8. Poporul român ananzic din­ punct de vedere filoz­fic de dl prof. Marin Ștefă­­nescu; 9. Limba şi literatura franceză de dl p­or. Iv. Auger; L . Politica todaift româneasr’ft, cooperaţie, asigurări de dl prof. N. Ghiulea; 11. Curs special de araba română pt. streini dei dl prof. N. Georgescu Tistu. — Din fiecare­ curs als după plec de ascultător se va finea i 0 oră pe săptămână. L-cfitit, se vor completa î cu proiecţiuni cinematografice, virile şi luciri. Prin muzee, rhiar excursion! prin Şiră. Des­tinderea cursurilor se va face la 29 ian. la o­­rele 11 dimineaţa, în Aula Universităţi!. — Cum se vede în cele înşi­ate cursurile mei nu puteau fi mai bine alese. E­­a tot ce e nece­sar pentru marele număr care din diferite mo­tive nu şi a putut câştiga cunoştinţele pentru viaţă. Suntem siguri că opera ce o fac distinşii profesori va aduce mulţumire în multe minţi isteţe din naştere, dar rămase fie îrgrij­­e din­­ împrejurări care de obb­eiu nu atârna de voia omului. începutul odată făcut avem nădejdea­­ că ars de an Universitatea populară îşi va îm­părţi bogăţiile Intelectuale celor săraci. 1.anile de iarnă sunt destul de lungi ca să dea răgaz celor mai mulţi să asculta un care sau două ca­e nu le răpeşte mai mult decât o oră din cele şapte zile ale aâptî mânii. Când e vorba de un câştig sufletesc atât de important, ni­menea dintre cei cari au nevoie de ei nu va­­ria pe gânduri că'întindă mări. ’ * I i Pilisi LA PUNCT După fruntaşii ardeleni acuzaţi de trădare, a venit acum rândul celor din vechiul Regat. Ultimul trădător — după cum scrie „Viitorul* — este dl Grigore Filipescu, despre care spune: „a întrecut Patria în trădare*. După „Viitorul“, ţara este împărţită în două tabere; trădătorii adică toţi din celelalte partide şi patrioţii, adică întregul partid liberal. Duşmanul alb In acest colţ de ţară suntem înză­peziţi de o săptămână de zile. Tele­gramele ce ne mai vin sunt tot mai sărace în conţinut, parcă ar fi înghie­­ţat şi ele. Trenurile au înhămat câte trei locomotive şi s’au afundat în ză­padă. In unele oraşe au poposit până la câte o mie de călători cari aşteaptă desnădăjduiţi din ceas în ceas, clipa în care să poată porni mai departe cu toate riscurile drumului. Zăpada şi-a ridicat de-a curmezişul ţării, zidurile albe. Clujul se află închis astfel în mijlocul­­Ardealului troienit. Se pare că drumul dintre Bucureşti şi Iaşi e la fel tăiat. Duşmanul alb a năvălit cuprinzând cetăţile. Ce se pe­trece în casa funcţionarului sărac e lesne de închipuit.’ Lipsa de lemne îngrămădeşte familia sărmană într’o singură odaie — şi tremuratul şi tusea se întretaie cu visul trecutului. In vre­­mile de azi tocutul din punct de vedere economic, e mult mai senin ca viitorul pentru oamenii cinstiţi. Ce se petrece la sate, acolo unde e­ miezul ţării? O vom afla abia spre pri­măvară. Dacă oraşele sunt izolate, la ţară fiecare casă îşi poartă pe săptă­mâni singurătatea. Ştirile nu mai pot pătrunde prin troienele şi moi­na în­tinse nesfârşit. Provincii izolate, oraşe izolate — de ţară! Case ţărăneşti izo­late de însăşi satul în care se află! — Iată situaţia internă în afară de politi­că, şi pentru zăpezile nesfârşite cineva a proectat umbra roşie a războiului Umbra s’a depărtat totuşi fie bine­cuvântat însăşi răul prin învăţătura bună ce putea trezi v.­inţeles ca oare­­ci­neva să profite de povaţa dictată de a­­m­eninţare? Apărarea ţării, şi unitatea ţării, cer alte­ legături de comunicaţie. In război o singură bombă duşmană e in stare să amorţească pe câteva zile drumul dintre vechiul şi noul Regat. In pace un tren zilnic de raind, sau un pu- 11 de zăpadă îmbunătăţesc ţara. ŞCOLILE TEHNICE MEDII In ţara noastră, plină de bogăţii natu­rale, astăzi cea mai imperioasă trebuinţă este creşterea un număr mare de specia­lişti necesari exploatării acestor bogăţii. Aceasta s’a avut in vedere desigur la re­organizarea învăţământului tehnic, când s’a plecat din sus în jos, înfiinţându-se cele 2 Politehnice, dintre cari una fusese şcoală de poduri şi şosele. Dar, lucrul s’a oprit aci, căci învăţământul tehnic me­diu până acum, este tot cel vechiu. In articolul „învăţământul tehnic mediu in România* din oficiosul liberal, se scrie­­ de şcolile de conductori, de lucrări pu­blice, cari au existat în vechiul Regat şi în felul cărora s’a înfiinţat câte una şi în Cernăuţi, Chişineu şi Cluj. Insă, activi­tatea muncii industriale nu este mărginită numai la acea ramură pentru care pregă­teşte şcoalele de conductori de lucrări pu­blice şi arhitectură, ci nu viaţa industrială avem trebuinţă şi de electro­tehnicieni, de constructori-mecanici, de conductori de mine,­­ de cari nici nu se vorbeşte, dar a căror lipsă se simte. Deşi mai există la Cluj o şcoală Tehnică-Med­e (de conduc­tori tehnici), totuşi aceasta nu e deajuns pentru umplerea golurilor din viaţa indu­strială, — întrucât şcoala Tehnică-Medie din Cluj, care este unică în toată ţara, pregăteşte deasemenea numai „construc­tori mecanici*. Această şcoală depinde de Ministeriul instrucţiunii şi timpul anilor de studii este de patru. Pe lângă cursuri in decursul anilor de shidli, fiecare curs face practică de atelier câte 15 ore săptămânal, se vizitează fa­bricile locale şi din apropiere. In vacanţa mare se fac excursii de studii, dupa cum in vacanţa anului trecut s au vizitat toate centrele industriale din ţară. Admiterea la această şcoală se face prin concurs, la care nu pot concura decât absolvenţi a cel puţin patru clase secundare. Absolvenţii se bucură de ace­leaşi drepturi în „Corpul tehnic“ ca con­ductori de lucrări publice şi beneficiază de art. 52 leg. recrutării. Deosebirea afară de ramura de specialitate a tehnicei, între şcoalele de conductor de lucrări publice şi de conductori tehnici, este că pe când şcoalele de conductori de lucrări publice au cursurile trei ani şi depind de Ministerul lucrărilor publice, şcoala de conductori tehnici durează 4 ani şi de­pinde de Ministerul instrucţiunii. Aflându-ne acum în ajunul reformei ge­nerale a învăţământului, credem că cei chemaţi se vor ocupa mai mult şi cu şcoalele tehnice. Clei, dacă se face o nouă reorganizare, atunci tubus plecat de jos în sus. Să se ia­­ o legătură, plecând de la şcoalele de ucenici, şcoalele de meserii, şcoalele secun­dare, şcoalele politehnice medii şi învăţământul su­perior. Dar nu numai reforma liceului trebue discutată, ci este de aceea o mare impor­tanţă şi a şcoalelor tehnice cari trebuesc şi înmulţite şi cari au rolul principal în desvoltarea şi înaintarea Industriei econo­mice naționale. A.­­. ===== | Strângerea rândurilor — In faţa tentativei liberale — Guvernul şi-a anunţat voinţa de a aduce proiectul nouii Constituţii in Coru­purile Legiuitoare, îndată după redes­chiderea lor. Ziarele care şi­-au sosit c­ei din Capitală vorbesc de strânge­rea rân­durilor opot­iţiei în faţa tentativei li­be­­rale de a ne da o Constituţie de par­tid. „Adecă ul“ crede a fii că între parti­dul nostr­u şi cel ţărănist s’a ajuns la un acord in ce pr­iveşte lupta comună tnt’U împiedecarea votării unei Constituţii da partid. De-asemenea a­r­ fi aproape o tu*­ţelegere şi cu partidul poporului. In legătură cu situaţia politică din preajma redeschiderii Parlamentului zia­rele vorbesc despre o audienţă la Reg­­a­­lui IfILIU MAS­IU, prezidentul par­tidului naţional. Strângerea rândurilor opoziţiei er fi de dorit cel puţin în acest ceas suprem, când cutezanţa liberală nu mai cunoaşte margini, şi se pare gat­a a da o ultimă lovitură consolidării interne şi regimului democrat prin impunerea unei Consti­tuţii de partid. Noi am luptat de la început pentru un front comun de luptă al opoziţie­i. Pre­misele erau date: nerecunoaşterea lega­lităţii Parlamentului de cătr toate par­tidele de opoziţie, nerecunoaşterea cali­­tăţii lui de CONSTITUANTA. Ar fi timpul suprem să se tragă con­­clusia logică, de către to­a­te partidele. Răspunderea pe care o au în faţa ţării le porunceşte să delă ure neînţelegerii a mărunte, şi să dea naştere unei puter­nice acţiuni solidare pentru a readuce ţara în legalitate. Adunările Naţionale liberale Se zice că în consiliul de miniştri i s’ar fi hotărât aducerea nouei Consti­tuţii a României în discuţia Adunărilor naţ­onale. Ne deprinsesem cu întruni­rile deputaţilor şi senatorilor liberali, cari confundau Parlamentul cu clubul­­ partidului, şi consideram situaţia gu-­­ vernului disperată in lipsa unui control parlamentar al reprezentanţilor naţiu­nei aleşi, iar nu numiţi în opoziţie.­­ Credeam, că ţara nu poate şi nu trebue să fie zestrea partidelor de la guvern. Vedeam ridicula pretenţiune a liberalilor de a se identifica cu popo­rul românesc, monopolizând în favo­rul partidului lor: patriotism, dinasti­­­cism, dar mai ales ideea naţională, pentru acapararea în folosul băncilor liberale a tuturor întreprinderilor eco­nomice, cari toate sunt şi vor fi streine, dacă nu vor purta marea consorţiului financiar-politic al partidului azi la pu-­­ tere. Priveam toate aceste lucruri cu slă-­ biciuni, cari trebuiau să sfârşască în­­ chinurile svârcolelilor pentru găsirea­­ unui moment oportun de a se retrage­­ liberalii, în mod mai puţin ruşinos, de la guvern. Căci, şederea lor la con­ducerea trebilor Statului, în Ioc de re­facerea mult promisă, n a adus decât jaf şi ruină, cari au făcut guvernul li-­ beral de azi să fie cel mai odios din ' câte a cunoscut până acum ţara român­­ească.­­ Dar nu, liberalii par a-şi lua în se­rios rolul de stăpânilor­ absoluţi ai ţării,­­ Parlamentul? Cine a putut lua în sea­mă interesele publice, când în viaţa po­litică a vechiului Regat se alternau la putere cele două partide moştenitoare printr-o tacită înţelegere, de a nu-şî desvăli prea mult unul altuia păcatele de partid în faţa poporului. Azi îşi în­­chipue guvernul liberal că a rămas cu partidul lui singur stăpân în ţară, care trebue să-l aibă la conducere, că­­ alt­fel n’are cine să ia liberalilor succesiu­nea la putere. De aceea, pentru ce să nu fie bote­­zate adunările deputaţilor şi senatorilor liberali, cari au stârpit regionalismul fraţilor liberaţi, fâcându-î tot o apă cu politicianii din vechiul Regat, — chiar Adunări Naţionale? E aşa mare hreru să făureşti o nouă Constituţie, când ai un partid pe ilustrul profesor de d­ept constituţional, pe dl C. Disescu ? Zis şi făcut. Noua Constiuţie n’are să fie de nimeni nici criticată, nici combătută, căci, pe lângă faptul că va rămânea li­ter­ă moartă ca şi vechea Constituţie, dar min e şi faptul celalalt, ca nu e­­xistă opozţie în sân,ai aşa ziselor Adu­nări Naţionale. Acestea ca nişte cluburi de partid, care trebue să poane recunoştinţă şe­fului guvernului, care le a mijlocit di­urna vor şti să voteze chiar fără nici o discuţie noua Constituţie a ţârii în­tregite. Sau, dacă totuşi vor lua unii cuvântul,, de­sigur că vor aduce laude guvernului şi astfel se va încheia unul din capitolele cele mai dureroase ale istoriei poporului nostru. Minciuna con­stituțională. ■L—■ ■" ! EFEMEHI!' E­­­ORUI' Sfaturi e unul purlaté ! In timpurile noastre când st­ecula a scos la lumină atâtea talente ce nici n’ar fi putut bă­nui că dorm in sân i! altor popoare decât a filor lui I/:rai!, ie prinde mirarea că -e ’’aî gâsrște râia-un om care si deteste această me­serie uşoară și rentabilă.­­ Un astfel de corb alb a­ fost primarul din Liverpool, Louis Samuel Cohen, mort de­ cu­rând ca proprietar al unei mari firme şi multi­milionar. In testam­ent şi-a exprimat d­rinţa ca urmaşii şi moştenitorii săi să nu speculeze nichelată. Afacerile de bursă le a privit în toată viaţa lui ca pe cel mai periculos izvor de câşî­g, şi de aceea din mormânt strigă fii­lor săi: „vă rog să vă conjur copiii mei să nu alunecaţi niciodată în speculaţiuni­­ de bust sau alte afaceri de acest soi. Banii câştigaţi în felul acesta nu ţin mult, se pu­d uşor, provocând şi a­te pierderi şi nu norociri“. Acest părinte precaut mai interzice fiilor săi cari ii vor lua locul ca conducători ai firmei, să nu facă politică şi să nu ocupe niciodată vre­o funcţiune publică. Insă sfatul cel mai înţelept dintre toate a fost acela de a nu se căsători cu femei ce aparţin «ttei naţiuni sau n ligii, d­­at acelor căror aparţn ei. Deoarece legătura cu o femee streini de neamul şi legea ta — zice fostul primar din Liverpool — e un nesecat izvor de neînţelegeri, cari tulbură fe­ricirea între soţi. A­est avertisment şi cele de mai sus le adresează multimilionarul Cohen nu numai fiilor săi, ci tuturor rudeniilor și celor mai îndepărtate. AJUSTARE & C­OWY.

Next