Patria, ianuarie 1923 (Anul 5, nr. 5-21)

1923-01-14 / nr. 9

Cluj, Dumineca !4 ianuarie 1923 JV LEU EXEMPLARUL Anul V. * Numărul 9 , Iredesmm magmarsau costitutie liberală? In sfârşit s’au pornit şi comunicatele guvernului în jurul masurilor excepţionale luate de autorităţile pe catre militare de-alungul frontierelor, înainte cu o săptămână, imediat după primele măsuri luate, oficiosul guvernului desroinţise zvonurile că la frontiera dinspre Ungaria ar fi avut loc ciocniri şi anunţa că populaţiunea nu are nici un motiv să se neliniştească. Acum, însă, acelaş oficios publică un alt comunicat în care se spune că două de-taşamente maghare au trecut frontiera noastră în regiunea Aradului, dar au fost surpinse de grănicerii noştri şi s’au retras trăgând numeroase foctuî de armă. Telegrame sosite in cursul zilei anunţă alte mctnsjiuni maghiare şi alte schimburi de focuri, de arme. Măsurile excepţionale*se lamuresc, concediile ofiţerilor şi soldaţilor sunt revocate, în anumite regiuni se proclamă starea de asediu — şi o nelinişte tulburătoare stăpâneşte ţara întreagă.Ungaria este un cuib de agitaţiuni iredentiste. Nenumărate societăţi, cari funcţionează in ascuns sau pe faţă, au un singur scop : pregătirea războiului pentru reîntregirea Ungariei de eri In Parlamentul din Budapesta se rostesc discursuri provocatoare, se pun la cale comploturi Împotriva Suveranilor noştri, se trimit în ţară la noi emisari cu misiunea de a pre- găti spiritele şi se caută încheierea de alianţe cu duşmanii ţării noastre sau cu duşmanii aliaţilor noştri. Guvernul trebue să aibă dovezi suficiente despre toate aceste uneltiri ale Ungarii, pentru că presa sa oficală nu scapă o zi fără a nu ridica acuze nouă, — şi cu toate aceste nu vedem în atitudinea guvernului nici un a scur care- -să denote hotărârea lui de-a le pune odată capot. înainte cu vreo cinci luni a fost descoperit un complot împotriva familiei regale. Conspiratorii au fost arestaţi înainte de-a putea executa planul lor, şi au făcut mărturisiri complecte. Atentatul a fost inspirat de asociaţia irredintistă a „Maghiarilor cari se deşteaptă“, care, le-a pus la dispoziţiune banii şi materialul exploziv necesar. Sa dovedi în mai incontestabil legătura conspiratorilor cu ofiţeri activi ai armatei maghiare şi cu organizaţiunea teroristă a lui Hejjas protejatul regimului actual a lui Horthy. Dar uttu că au trecut cinci luni de zile şi guvernul român n’a făcut nici o intervenţie la Budapesta, ca să ceară imediata desfiinţare a tuturor organizaţiunilor irredentiste cari prin uneltirile lor primejduiesc liniştea şi ordinea în ţara noastră. Au trecut mai bine de zece zile de la primele incidente de graniţă provocate de „detaşamente militare maghiare“ şi, cu excepţia măsurilor extraordinare de pază, guvernul nu a găsit de cuviinţă să facă nici un pas pentru liniştirea populaţiunii ca drept cuvânt , alarmate. Trenurile din Ungaria şi spre Ungaria circulă ca şi mai nainte. Nici de data aceasta o intervenţie oficială şi categorică. Guvernul român a făcut la Budapesta o singură intervenţiune diplomatică, cu prilejul discursului necuviincios rostit de un deputat ungur în Camera din Budapesta şi apoi a continuat să se preocupe de măsurile prin cari să ajungă la distrugerea partidelor opoziţioniste duşmane ale partidului liberal. Niciodată, în nici o împrejurări, guvernul dlui Brătianu şi partidul liberal pe care se sprijineşte , a ştiut să facă adevărată politică naţională, politică dictată de interesele ţării întregi şi ale neamului românesc. A fost şi a rămas partid în ţară, Stat în Stat, cu interese particulare opuse intereselor generale ale Statului. Complotul, discursul din parlamentul maghiar, incursiunile zilelor din urmă au fost toate privite numai din punctul de vedere îngust al partidului. Vor fi ei maghiarii de la Budapesta duşmani ai integrităţii Statului român, dar adevăraţii duşmani, primejdioşii duşmani ai ţării sunt „trădătorii de neam “ ai partidului naţional, domnii Maniu, Vaida, Goldiş, Vlad . . . Guvernul este dator să pună capăt acestei situaţiuni intolerabile şi să treacă de la acuze la sancţiuni. Du prilejul discuţiunii mesajului de tron, oficiosul „Viitorul“, comentând discursul deputatului Sándor József ridicase acuza că sunt în această ţară oameni „cari în ziua în care fac declaraţiuni de fidelitate Statului în care trăesc trimit peste graniţă adeziuni scrise la unele asociaţiuni irredentiste cari luptă pentru reîntregirea Ungariei“. Nu se poate o acuză mai categorică în ce priveşte legăturile acestor cetăţeni români cu organizaţiunile maghiare de peste frontieră cari pun la cale incursiuni armate Dar unde rămân sancţiunile ce se impun? Opinia publică românească are dreptul să ceară să i se spună în mod lămurit ce este adevărat şi ce este neadevărat din acuzele pe cari presa liberală ie ridică cu fiecare prilej. Este sau nu este primejduită pacea ţârii de către duşmanii ei dinafară şi dinăuntru? Dacă este, nu se va găsi suflare românească care să nu aducă orice jertfă i s’ar cere pentru apărarea integrităţii Statului român, dar politica de insinuări nu poate să mai dăinuiască. Trebuie să se pună capăt zvonurilor cari să răspândesc cu insistenţă tot mai mare, că relaţiunile dintre noi şi Ungaria nu s’au înrăutăţit în vremile din urmă, guvernul însă ar avea nevoie de-a crea în mod artificial o atmosferă de nelinişte pentru a putea prezintă votarea Constituţiei ca o necesitate de interes naţional superior. CRONICA ZILEI Scandal liberal în Bihor. Din Oradea-Mare ni se scrie: „Dl dr. D. Mangra, advocatul oraşului, este pus în disponibilitate şi în locul lui e numit dl dr. Şimonca I Gheorghe. Prefectul judeţului îi aduce la cunoştinţă primarului decretul regal despre noua numire şi-l îndrumă să ia jurământul de la noul advocat al oraşului. Dl dr. Dem. Mangra însă refuză să-şi părăseasc postul, referindu-se la legea care nu îngăduie înlocuirea unui funcţionar fără o prealabilă anchetă. Dl Mangra face chiar mai mult. Declară, că nu poate să redee oficiul unui om, împotriva căruia este în curgere un proces pentru fals săvârşit în dauna Băncii Comerciale Române. Şi dl Mangra înaintează ministerului de interne un memoriu, în care protestează împotriva înlocuirii lui . . . şi decretul regal nu se execută. Dlui Şimonca nu-i ia nimeni jurământul, iar dl general Moşoiu declară, că conflictul va fi rezolvit în consiliul de miniştri! Această este Organizaţia liberală din Bihor ! . . . * Responsabilităţe ministerială. Scriind despre reforma constituţională plănuită de liberali, confratele „Evenimentul“ din Iaşi spune: „Nicăiri nu se calcă legii, cu mai mult cinism, ca la noi. In România eludarea legilor a ajuns o artă. Cât despre Constituţie, ne mulţumim cu ironii şi sarcasme, când mai vine vorba de „violarea“ ei . . . Trăim nu numai sub regimul bunului plac al celor dela putere, ci şi sub domnia necinstei în toate direcţiunile. La adăpostul impunităţii se „operează“ în voie. Negreşit, nu dela partidul liberal se poate aşteptao îndreptare. Liberalii au confundat totdeauna averea Statului cu averea lor personală. Operaţiile lor „patriotice“ se înmulţesc pe fiece zi şi se aseamănă.“ * Cazul Aurel Lazar şi D. Kiss, înainte cu câteva săptămâni „Viitorul“ anunţase o senzaţie: deputatul naţionalist dr Aurel Lazar şi senatorul naţionalist dr D. Kiss din Oradea-Mare, aleşi membri ai eforiei şcolare, au refuzat jurământul de credinţă. Şi „Viitorul“ nu găsise cuvinte destul de aspre pentru a vesteji fapta aceasta a „trădătorilor de neam naţionalişti“. Este adevărat că dnii Lazar şi Kiss refuzaseră jurământul, dar numai fiindcă acel jurământ cuprindea şi o parte în care se punea jurământ de credinţă guvernului! Şi acum vine însuş guvernul să-şi recunoască fărădelegea. Prefectul Orăzii Mari dl Iulian Peter a anunţat primăria oraşului că în urma unui ordin de la Bucureşti se supimă din formula de jurământ partea privitoare la credinţa către guvern. Va avea „Viitorul“ bunul simţ să înregistreze şi el această revenire aguvernului şi să-şi retracteze calomniile? ■ Colonizarea maghiarilor din Banatul sârbesc. Ziarul maghiardin Cluj „Ellenzék“ primeşte de la corespondentul său din Viena informaţiuni de o gravitate extremă în legătură cu soarta maghiarilor din Banatul sârbesc şi prin urmare şi cu soarta minorităţilor în general. Numitul corespondent afirmă, că Ic Iugoslavia nu se face nici o taină din intenţiunile guvernului de a coloniza un Torontal şi Timiş voluntari din interiorul Serbiei vechi, pe cari îi înzestrează cu pământ expropriat de la proprietari minoritari. În presă şi în întruniri publice se spune că minorităţile nu vor primi pământ în Banat, ci li se va lua şi ceea ce au, iar fuiiorităţile vor fi colonizate în interiorul Sârbiei vechi, pe istoricul loc numit „Câmpul mierlei“i Kosova). După informaţiunile corespondentului din Viena, în regiunea aceasta sunt nenumărate bande, formate din mahomedanii şi albanezii persecutaţi de autorităţile sârbeşti. Bandele acestea exercită o teroare extraordinară asura populaţiunei. Şi în regiunea aceasta, care e cea mai sălbatică din Serbia veche, vor fi colonizate minorităţile din Banatul rămas Iugoslaviei. # Noua organizare administrativă a Rusiei. Din Riga se anunţă: Adunarea constituantă a nouei uniuni a republicilor sovietice de la Moscova a hotărât ca, exceptând Polonia, Finlanda, Letonia, Lituania şi Estonia, toate celelalte părţi ale fostei Rusii, cari în cursul revoluţiei au devenit republici autonome să formeze un singur Stat sub heghemonia Moscovei. II Apărarea integrităţei naţionale . Se închee o săptămână, de zile de când ţara este iarăşi supusă îgrijorarei războinice. Populaţia de la graniţa de Vest, îndeosibi, nu a mai ştiut ce este, liniştea şi siguranţa în cursul acestei săptămâni. După faptele ajunse până acum publicitaţei, nu am provocat, ci j am fost provocaţi, — nu am atacat, ci i am fost atacaţi. Deci, departe de spi- j ritul nostru naţional, departe de preocu- ] pariie noastre culturale şi de organizare lăuntrică, de a fi provocător al unui nou războiu. Am trecut printr'o bac de de sânge în care au fost mutaţi cea mai mare parte din fii ţârei, fie în haina militară, fie în haina civilă. Numai de imperialism sau de visuri războinice din partea României, nu s’a vorbit după pace! Şi totuşi duşmanii vor să ne atragă într’un nou măcel, de vreme ce la Vest ne atacă cu „ trupe regulate", după cum se exprimă comunicatul oficial. Am revendicat în unul de ieri al ziarului, o mai largă informare din partea oficialităţii şi o precizare cu zilele şi orele din comunicatele oficiale. Revendicarea aceasta este porbită din dorinţa de a şti cu mai exact, cum trebue îndrumată ţara, în primul rând prin presă, pentru ca organele publice, judecând înlănţuirea şi cauzele provocaţiunilor, să dea liniştea necesară opiniei publice române sau să o îndrume spre pregătirea apărărei integrităţii naţionale. Cuvântul, ca e s’a rostit a doua zi după ce trupele trasaseră graniţele etnice ale neamului românesc, a fost: cum trebue să ne păstrăm unitatea, după înfăptuirea ei sângeroasă. Nu putem face sentimentalism, — pentru că am purtat o armă la ochiu în războiul integrităţei; nu mai putem cădea nici în misticism naţional, — pentru că am expermentat naţiunea în laboratorul tranşeului şi în atelierul politicei realităţilor naţionale. Dar tocmai pentru că am trecut cu toţii prin aceste două studii ale integrei naţionale avem datoria imperativă, rezultată din instinct şi din experienţă, să fim gata oricând, pregătiţi totdeauna, pentru apârarea frontierilor noastre. Calculatorii de situaţii politice într’o eventuală conflagraţie, sufletele chiorăşe şi inimele răsucite de micimea omenească sau de laşitatea acelora care şi altădată au întors spatele la inamic, înstreinaţii care se simt desrădăcinaţi sau încă nealtoiţi pe trunchiul milionar al organismului românesc, toţi aceştia trebuesc striviţi de tăvălugul maselor populare etnice. Nu îndemnăm la război, dar vrem să ştim satele şi oraşele noastre la înălţimea de conştiinţa vibrantă, ca numai la atingerea ei, braţul care s’ar ridica asupra graniţelor, să cadă cu de glonţ. O conştiinţă în stare permanentă de vibraţii, în care să se întretae tensiunea sufletească a celor în viaţă, cu radierile morţilor, o astfel de conştiinţă, în acest moment, poate să anuleze disensiunile din lăuntru, şi să paralizeze ameninţările din afară, R. D. NOTE ■— Adam Müller-Guttenbrunn Sant ab’a câteva sftptambi de cânc! Şvabii din Banat şi de pretutindeni au început sirbătorirea cunoscutului sintez Adam Mülnar-Guttenbrunn, cue împlinea şaptezeci de ani, vârsta care liră îndoială lăsase un îmbelşugat rod în nunta sa. Şi a fost serbătuit la oraşe şi la sate ■fi acea .Gemütlichkeit* specifică unul vechi» şi bun popor — prin conferinţe şi antemote despre viaţa poeturi, prin cetiri din operele sale — şi mai ales prin musică cântată de corurile admirabil înşiruite cam existat fiecare sat. In Rusia ei poate şi în multe alte lecuiîl .Gesi [ţgverein*-t!l, ,Saenge bund“-ul .Lesevereinul'-ui se emoţionau încă jucând şi contând când bătrânul poet zicea deja ctcatafalc. Moartea lui venind tocmai în mijlocul celei mai frumoase sărbători a zguduit profund pe toţi admiratorii săi, cari sunt foarte mulţi. Şabii au dat literaturii germane dei mari scriitori, cari au deosebită importanţi şi pentru noi românii. Întâiul a fost Lenau, poetul melancoliilor şi al duioşiilor cu glas de trestii cu al cărui suflet se simţea aşa de înrudit Emitrescu in cântarea iubirei, a naturii şi a amintirlor cu patimă elegiacă. Prin Eminescu s’s 'a sfânt iubirea noastră a trupt„lui Lenau nul mult poate decât asupra oticărui cu title german. Al doilea cetitor şvab de însemnătat pentru noi e Adam Miller Gittenbrunn, care n Banat ne a cunoscut de aproape rosturile şi ce-a înfsţ!«.t în scrierile, «s'e totdeauna tntc’o lumină simpatică arătând iubira noastră de pământ şi de cer, stăruinţa noastră întru obiceiurile vechi, însuşirile dâza ale sângelui nostru, cari nu arareori s’au descurcat în luptele polidce ale bănăţeanului, „Glocken der Heimat" e titlul caracteristic pentru toată opera sa al uneia din scrierile lui mai mult cetite. Vedenii patriarhale încărcate de amintiri şi de clopote trec pe dinaintea cetitorului, — şi între aceste clopot ce răsună din depărtare sunt şi clopote româneşti, între pajiştele şi ogoarele păscute şi muncite de vite sunt şi pajişti şi ogoare româneşti. Adam Müller-Guttenbrunn e unul din puţinii scriitori streliţi cari vorbesc bine despre noi. La alţii vestea despre noi a ajuns foarte tristă Ne aducem aminte că Sienkiewicz într’un roman al său vorbeşte despre un boier român care şi-a vândut nevasta Intr'o piesă de Strindberg, un lacheu criminal se laudă că va merge în România, unde „va fi decorat" primind şi un titlu înalt; piesa e scrisă cu vre o treizeci de ani în urmă. Ar fi prea trist să mai înşirăm şi site fragmente „româneşti“ din literatura strei- L. Ne clânghem cu aceea că un scriitor care a trăit între noi, cunoscându-ne nu numai din auzite, a găsit pentru adevăratul „popor1“ românesc un cuvânt fumos. An,vechiu - an nou Anii de la unire încoace trebuiau să fie anii consolidării naţionale, ai refacerii economice, ai organizării noui de Stat. Neamul nostru aştepta să vadă o muncă înfrigurată în toate aceste trei direcţii, sau mai bine, el aştepta directivele acestei munci gata el însuşi să-şi dea întreaga contribuţie la punerea temeliilor sănătoase ale Statului român. In loc de directive sănătoase, de largi orientări, de îndemnul la muncă productivă şi constructivă de sus, ne-am trezit că spectrul hidos al politicianismului care a nenorocit vechiul Regat, a îmbrăcat carne şi oase, şi şi-a începutmarşul triumfal în tot cuprinsul ţării. Partidele politice care au cârmuit România mică şi guvernele lor i- au înlocuit cele trei necesităţi naţionale , printr-o singură necesitate de partid , aji aceea a întăririi şi a guvernării exclusive de partid. Cum reacţiunea populaţiei a fost mare împotriva acestei acţiuni trădătoare de adevăratele interese ale ţării, partidele care s-au perindat la putere, pentru a-şi realiza ţinta lor, fără nici o remuşcare de conştiinţă, fără nici un simţ de responsabilitate în faţa istoriei, s’au folosit de forţă împotriva legii şi a dreptului. Şi astfel, în loc să creeze şi să pună în aplicare mijloacele consolidării naţionale, ale refacerii economice şi ale organizării noui de Stat, ele au distrus şi organizaţia de drept existentă în vechiul Regat sau în provincii, dând ca rezultat, după patru ani de la unire, cea mai deplină nesiguranţă a ordinei de drept, reuşind să distrame şi organizaţia începută în cel dintâi an după unire. Intr’adevăr azi ca şi atunci, încă nu avem o Constituţie. Dar atunci în nouile provincii era recunoscută şi observată cel puţin ordinea de drept de puterea legilor rămase ca moştenire de la regiunile trecute sau de la guvernele locale, până la votarea Constituţiei cele noui. Partidele „istorice", conduse de singura stea a politicianismului, au venit cu unificarea dictată de interese de partid şi au reuşit să desorganizeze cumplit aproape tot ce le-a intrat sub mână deplin organizat. S’a introdus regimul absolutist de partid, şi sub el geme ţara şi azi. Anul care trece, anul liberalilor, va rămânea în istorie ca un document de veşnică condamnare de ceea ce purnim regimul absolutismului de partid. Din faptele guvernului liberal, săvârșite în cursul anului trecut, se va convinge oricine, că dintre câte guvernări s’au succedat la noi după unire. Congresul profesorilor secundari Odată cu Anul nou românesc vor sosi la Cluj profesorii secundari din toată ţara, spre a-şi ţine congresul lor general. Desigur, comitetul central al Asociaţiei profesorilor secundari a ales Hinul ca loc de întâlnire al tuturor şi fiindcă el este unul din oraşele cele mai de seamă în mişcarea culturală a Ardealului. Comitetul ca şi membrii Asociaţiei ştiu că aici vor găsi mai mult decât oriunde în cuprinsul ţării noastre o desvoltare proprie a învăţământului — care fără a fi încetat o clipă de a fi românesc — poartă pecetia şi înrâurirea stărilor deosebite şi particu- lare prin care a trecut până azi. Invă- ţământul acesta — cu toate îngrădi-’ rile ce i s’au pus în cursul vremilor — este mărturia vie a luptelor purtate ca şi a adausurilor nefireşti, pe care fatal a trebuit să le primiască. Tocmai aceasta îl face şi mai inte- resant astăzi, când e vorba să se înfăptuiască reforma mare proiectată de Ministerul instrucţiei. Pentru toţi dascălii acesta este un punct de cea mai mare însemnătate şi nu trebue să ne dăm înapoi de a privi lucrurile în faţă. E foarte important desigur pentru toţi să-şi dea seamă — oarecum la faţa locului şi în contact cu purtătorii mai vechi, sau mai noui ai învăţăturii din Ardeal — de starea învăţământului secundar, cum o înfăţişează fraţii noştri în condiţiunile pe care istoria le-a hărăzit lor pe altă cale. — Iată ce caută şi ce-i atrage pe dascălii români de pretutindeni la lut ca spre focarul de cultură al Ardealului. In discuţiile de ordin şcolăresc ce se repetă de câţiva ani încoace este foarte ciudat şi uneori de neiertat cum unii uită că în Ardeal există o tradiţie culturală — reprezentată îndeosebi prin învăţământ — şi că Ardealul a trăit mai mult pe temeiul acestei tradiţii. Iar ceia ce trebue să ştim este că se poate trece uşor peste orice tradiţie — în afară de cea culturală. — Nu ne îndoim nici o clipă că această consideraţie a intrat pe larg ,în preocupările reformatorilor noştri, să o mai punem aici în lumină, o facem mai mult pentru aceia care se pierd în discuţii fără rost asupra superiorităii şi priorităţii unei părţi din cultura românească faţă de celelalte. Dacă aceasta mai poate avea un rost astăzi când suntem una, el poate fi îndreptăţit pentru vre-o parte mai mică a românismului, unde o tradiţie culturală nu s’a putut înfăptui mai de loc. In ce priveşte însă Ardealul, este hotărât lucru că această tradiţie a existat şi şi a afirmat fiinţa, iar chestiunea priorităţii între două tradiţii culturale este zadarnică. E drept că greşala se repetă uneori şi de ceilalţi, care şi închinui că In România vechie tradiţia culturlă în şcoală n’a avut destul suflet şi rezultatele ei au fost peste tot înoelnice, — mai ales dacă nu s’au altoit deajuns în ea vlăstarele transplantate din Ardeal. Este o greşală aceasta tot aşa de mare .... Pentru noi dascălii — care trebuie să ne arătăm la lucru — e bine să ştim că istoria înfăptuită până acum nu se poate schimba şi că singura atitudine demnă în condiţiile actuale e să privim lucrurile aşa cum sunt, silindu-ne să tragem din ele maximum de folos.ar întru cât noi vom lucra ceva vred- I nie de istorie — cum au lucrat predecesorii noștri — tot istoria o va judeca . .. ! Până atunci însă un moment de o ■covârşitoare însemnătate pentru dascălii din Ardeal este Congresul, care se va deschide la Cluj — sala Prefecturii — în ziua de 16 Ianuarie. Ţi-i nerea Congresului acestuia la Cluj, chiar în preajma reformei ce se pregăteşte, are o semnificaţie vădită’pmtru membrii corpului didactic, ca şi pentru lumea dinafară de învăţământ. Vorbim de toţi aceia care şi dau în destul seama că o reormă a învăţământului este un fapt capital intersul unui popor, căci ea hotăreşte pentru multa vreme de soarta nouilor generaţii, pe care şcoala e chemată să i le formeze. După cu va fi pregătirea acestor generaţii, va fi şi sufletul care „ va vibra în gândul şi în fapta României de mâine. Şi credem cu tărie că acest lucru nu poate lăsa indiferent pe om şi cine se simte legat de soarta poporului său. Cât despre dascăli, nu ne îndoim o clipă că nu vor îngădui să piardă acest moment unic de a-şi spune cuvântul lor — de care trebuie să se ţină seamă — sugerând oricât de puţin o părere, aducând lumină asupra unei idei, care altminteri şi-ar pierde eficacitatea ei în cadrul reformei proiectate. Cu acest gând să întâmpinăm Con■ greşul, să facem totul pentru reuşita lui — convinşi că ne facem datoria — şi să fim gata sufleteşte pentru primirea oaspeţilor noştri, cărora le urăm bun sosit. Constantin Sudeţeanu, Preşedinte al Aumaţiei pofesonilor, secţia Cluj. cel liberal a fost cel mai dezastruos şi pentru consolidarea naţională, şi pentru re-, facerea economică, şi pentru noua organi- zare de Stat. De solidaritatea naţională şi a bătut joc în alegerile generale şi parţiale şi în crcare în picioare fără nici un scrupul a oricărei legi, care s’a opus scopului de pârtii urmărit de el. De refacerea economică şi-a bătut joc prin distrugerea industriei şi a întreprinderilor economice, unde liberalii nu erau interesaţi; de organizarea noului Stat îşi bat joc, când sunt gata să aducă o Constituţie a unui singur partid, prin Cor- J puri legiuitoare eşite din fraudă. Anul care se încheie e anul liberalilor, anul fatal al consolidării noastre interne. Pentru partidul naţional român anul care trece a fost un an de luptă pentru legalitate şi pentru constituţionalism. Principiile propagate de noi au azi aderenţi sinceri în tot cuprinsul ţării, care ne-a chemat cu organizaţia noastră de partid pretutindenea. Anul care vine trebe să realizeze biruinţa acestor principii. Nu pentru mărirea partidului naţional, ci pentru ca ţara să poată, fi îndrumată cu un ceas mai curând pe drumul consolidării naţionale, al refaceriii economice, şi pentru a se pune bazele de drept ale României. Mari. Situaţia interne a României e azi şi ru-şinoasă şi primejdioasă. Ruşinoasă penstru că trăeşte sub un regim absolutist, şi primejdioasă pentrucă nu se înaintează cuun singur pas către clădirea Statului care singur poate exista în actuala situaţie internaţională , a Statului democratic, legal constituţional. FUSERI LA PUNCT HHUSHHBnanBnU&aB»BSBSSBBBE^S ru prilejul Anului nou dl Vintilă Brătianu s’a gândit şi să facă şi funcţionarilor Statului o surpriză: le-a mărir. .. cota impozitului pe salarii, în acelaş timp scăzând... cota pe averile de război._______ EFEMERIDE O Venera modernă in numărul de ieri, tot la rubrica aceasta vorbisem de intenţia francezilor de-a sărbători anul acesta cu prilejul varnevalului, nu pe cea mai frumoasă feme cum făcusem de obicei ci pe cea mai harnici din toată ţara. Dacă însă frumuseţea a suferit de data asta în Franţa o mică înfrângere, nu urmează de-aci ca să fi scăzut alţiile şi în alte In New-York a avut loc de curând un concurs de frumseţe la care s’a procedat cu exactitate aproape ştiinţifică. Era vorba să se constate care femeie are figura cea mai frumoasă ai se a unţara mai multe sute de concurente Problema era deliatat şi foarte greu de deslegat Juzii ca adevăraţi urmaşi ai lui Paris căutară refugiu la anticitate alegând printre «trui tipul celei mai desăvârşite frumseţi femeieşti, adecă pe Venere de Milo Femeile rari aspira la premiul de 101 dolari fură măsurate exact şi s’a stabilit dacă proporţiunile cornului lor corespund sau nu măsurii luate de pe statuia antică. Două dintre frumoasele a căror masura se apropie mai mut de aceea a Venerei, a fost una Miss Annie Hyatt şi Miss Porothy Knap. După o nouă măsurare la care probabil şi un milimetru era hotărîtor s‘a stabilit ca Miss Hyatt ca corp e cea mai demnă urmare a Venerei, pe când rivala ei arăta unele însuşiri cari nu consună cu idealul frumseţei antice. Tânăra femeie a fost foarte consternată de acest rezultat şi ca americana practică nu s‘a rezemnat la infrângerea ei, ci acuză pe zi şi ceru despăgubire Şi în vreme ce loviitoarea în acest concurs primi 100 dolari, tovarăşa ei pretinde 100 de mii. Cum vor ieşi judecătorii din încurcătura aceasta nu ştiu. I ARISTARC & COMP.