Patria, ianuarie 1923 (Anul 5, nr. 5-21)

1923-01-31 / nr. 21

' Uuij. Miercuri 31 ianuarie 1923 UN IEU'EXEMPLARUL Anul V m Numărul 21 Deprecierea leului Pe mai bine de o săptămână leul înregistrează zilnice scăderi la Bursa din Paris, fără ca o cauză specială prezentă să justifice această bruscă depreciere. Fireşte că scăderea leului , faţă de moneta ţărilor cu valuta ridi-cată, cum ar fi de pildă Elveţia, A America sau Anglia, stă în strânsă le-.gătură cu situaţia valutară a celorlalte ţări, cari sunt interesate direct în dies- jj tiunea reparaţiilor. Faţă de valuta fran- ceză, însă, prăbuşirea leului românesc] este o surpriză, pe care guvernul încearcă să o prezinte drept rezultatul] unor abile operaţiuni financiare ale dlui ministru de finanţe. Astfel, presa oficială, lasă să se In- ţeleagă că deprecierea din ultima vreme a leului pe piaţa Parisului, este dinadins provocată de dl ministru de finanţe, în scopul de a putea cumpăra mai ieftin, şi deci în cât mai mare cantitate, moneta noastră aflătoare pe ■ piaţa din Paris. .Viitorul“ în ultimul număr anunţă că dl VintilaBratianui a luat dispoziţiul ca să se efectueze în grabă această operaţiune de retragere a leului de pe piaţă, unde abundenţa lui exclude putinţa unei reale aprecieri. Dacă ar fi aşa, dacă scăderea leului ar fi silită în scopulunei negocieri mai lesnicioase pentru retragerea lui de pe piaţa Parisului, fireşte că operaţiunea dlui ministru de finanţe, ar putea fi privită cu interes, cu rezerva rezultatului ce s ar obţine. Deprecierea leului nu este insă silită, deoarece operaţiunea aceasta ar fi trebuit să dea loc imediat la speculaţiuni de bursă, cari i-ar fi ridicat curând cota, oricât de abilă ar fi fost concepută şi executată. Retragerea enormelor cantităţi de monetă românească de pe piaţa Parisului prin cumpărare, nu se putea face decât în târgul liber, in acest caz cererea prea mare şi neobişnuită a monetei româneşti, trebuia să aibă ca rezultat imediat o urcare a ei, în măsura în care oferta scădea. Ori, situaţia reală este că, deşi ministerul de finanţe cumpără mari cantităţi de monetă românească aflătoare pe piaţa Parisului, valoarea ei continuă să scadă. Ultima cotă la Bursa din Paris a leului este de 6 centime. Este cea mai mică cotă înregistrată până astăzi, desigur foarte favorabilă operaţiunilor de retragere a stocului de hârtie-monetă exportată în ultimii ani în Apus. Şi atunci este evident că, prăbuşirea leului se datoreşte unor alte cauze, şi că retragerea lui de pe pieţelestreine nu-i poate fie prielnică pentru o mai bună apreciere la bursă. Fără îndoială că, oricare ar fi situaţia de fapt cumpărarea leilor din streinătate nu poate avea o consecinţă rea. Nu e mai puţin adevărat, însă, că rezultatul absolut nul al acesteioperaţiuni trebue să ne neliniştească ! Este evident că deprecierea leului se datoreşte unei cauze cari scapă prevederilor dlui ministru de finanţe, sau cari nu pot fi înlăturate nici chiar prin restrângerea cantităţilor de hârtie-monetă exportată în ultimii ani. Din acest punct de vedere situaţia este destul de gravă. Prăbuşirea zilnică a leului va avea consecinţe imediate, cari vor produce o gravă tulburare în operaţiunile comerciale interne. Este o mare greşală a se dirija politica financiară a ţării în raporturile cu străinătate, pe baza unor principii, care nu pot fi aplicate cu succes decât în anumite circumstanţe. Trebuesc căutate cauzele care au produs situaţia de azi, şi încercarea de a o ameliora trebue făcută ţinând seamă de aceste cauze. Se pare, însă, că dl Brătianu rămâne nepăsător şi că prăbuşirea leului îl mulţumeşte, în măsura în care are putinţa de a-l cumpăra şi retrage de pe piaţa din Paris. Ori, această operaţiune ca să însemne ceva, trebue să dea rezultatul precis al ameliorărei valutei noastre la bursă. “ Trebuia să admitem că e mai preferabil să avem o valută bună sau relativ bună cu abundenţă de hârtie , monetă pe pieţele streine, decât dezastrul valutar care ne ameninţă şi cu toată hârtia la noi acasă, iată de ce privim cu neîncredere... exuberanţa foilor liberale, cari văd în situaţia de azi a valutei noaste putinţa dlui ministru de finanţe de a restabili. Pentru buna civilizaţie Din „Neamul Românesc“, sub iscălitura unui domn advocat, luăm cunoştinţă că la nrul de la 12 ianuare al ziarului din Bucureşti Albina, dl N Iorga este numit (ascundeţi-vă feţele, urmaşi ai lui Augustin Bunea!) „mişel şi calomniator". Eleganţa aceasta romană de stil a fost smulsă cu plăcere acestui ziar cu prilejul polemicei dintre Unirea dela Blaj şi dl N lorga, în de obşte cunoscută. Deci, pentrucă dl N. lorga n’a aprobat absenţa clerului superior gr.cat. din Catedrala ortodoxă dela Alba- Iulia în clipa încoronfirei, estemişele. O astfel da degradare a scrisului, — care, chiar inspirat din oficină streină, tot românesc este,—ne scuteşte de orice comentai'. Insă ziarul mai sus pomenit pretinde că vorbeşte în numele preoţimei gr -«at. din Ardeal şi Banat. Credem că nu este slujtor al altarului bisericei noastre mai întâiu româneşti, care să nu respingă cu dispreţ, această tentativă streină de a respurca tezaurul culture!. Nu mai trimtem pe aceşti străini la paginele scrise de N. Iorga despre şcoala latinistă şi nici la pretenia sa cu Augustin Bunea. Cine a fost capabil de astfel de epitete pe pământul românesc, însemnează că nu are nici o legătură naţională nici cu trinitatea latinistă şi nici cu urmaşii. Dar dacă aceasta este civilizaţia pe care nunciatul papal înţelege să o patroneze în România, îi spunem că şi-a greşit adresa şi că nu ne cunoaşte nici istoria şi nici sufletul ! Speculatorii pedepsesc Profitând de împrejurânte excepţionale negustorii cei necinstiţi au ascuns zahărul, şi măcelarii au oprit carnea. Biata sărăcime care a rămas cu aceiaşi leafa se găseşte iar in faţa altor preţuri. Cum am spus, cu toate că există autorităţi, cu toate că există stare de I asediu — lipsa artificială şi scumpetea I nesătulă cresc din zi în zi, şi cresc mai cu seamă din ziua în care guvernul venind la putere a făgăduit eftinitatea cea I mare. De atunci cum a furat guvernul voturile, fură şi acaparatorii mărfurile. I Măsuri de reprimare ar putea fi de- istul de multe şi destul de eficace — dar probabil nu e cine să le aplice, nu tocmai ca neşte strănepoţi piperniciţi ce ce nu sunt în stare să mai ridice măg duca de fier a uriaşului străbuni — gu-vernanţii de azi nu mai sunt în stare să avânte legile, deşi legile au devenit f găunoase de câte portiţe au fost roase prin ele. Şi acum, pentru că speculanţii ne pedepsesc din nou, cu flămânzire, întâi nedându-ne marfa şi mâine dând-o cu cincizeci la sută mai scump decât ieri, pentru că aceşti grevişti ai speculei scapă de pedeapsa şi constrângerea ce există pentru greviştii mizeriei, pentru că autorităţile nu se încumet nici a închide nici a expropria pe hoţi din magazinele transformate în cuiburi de jaf — e bine să ne întrebăm ce poate face publicul — şi care sunt drepturile lui de apărare a vieţii. Când un hoţ te atacă ai voie să îl loveşti, ai voie să îl şi omori, dacă eşti în legitimă apărare. Care este legitima apărare împotriva celor ce opresc pâineaşi înlătură carnea de la gura săracului? ! Protestarea şi înjurătura fie chiar a administratorilor necinstiţi nu ajută înnimic şi nu îi clinteşte din posturile lor. jj Duc in căsuţe călduroase traiul îmbel- I belşugat şi mult nu le pasă nici de blestemul săracilor nici de dispreţul munjcitorilor. j Manifestarea pe stradă împotriva ticăloşiei acaparatoare? Dar imediat manifestaţia ar fi respinsă de acele puterj nice forţe ce nu există când le ceri apă- j I rare împotriva hoţilor. i Să ne plângem ? dar cui să te plângi — la ce să te mai plângi în zadar? ! însăşi vaetele se pierd fără răsunet. I Şi totuşi prevedem ziua in care legitimă apărare se va manifesta O va face femeia căreia îi trebue lapte pentru copii. Omul căruia i se cere acasă pâine. Tatăl trudit ce nu mai poate plăti ghete pentru fiii desculţi Ce tribunal din lume ar putea să condamne revolta omului ce şi-a strâns ultimii bani din vânzarea vechiturilor, ‘pentru că preţul muncii nu e îndestulător — şi omul acesta vrând să cumpere pentru copilul bolnav din mizeria îndelungată — pâine, lapte sau carne — i se răspunde — vino mâine — azi nu este — azi facum grevă ca să scumpim viaţa. Sunt , scuzabili speculanţii sărăciei, au luat pildă de la speculanţii bogăţiilor ţării, consolidatori, contingentatori, cointeresanți — 15 miliardari. Or fi având chiar dreptate. Leul a ajuns astăzi 0,02 din ce era odată. cwoatCA ztLcr 400, I*. Acesta este fără îndoială unul din recordurile scumpirii la ultimii patru ani. Ştiţi cine reţină această victorie a ca- merei ? Abecedarele româneşti, pe care ar fi să înveţe cât mai mulţi români şi din cei copii şi din cei mari, care nouăzeci dintr’o sută nu ştiu carte. Ar fi socotită In orice ţară nu numai speculă, dar şi crimă împotriva neamului. Nici un procuror, nici un comisar regal, al asediului din timp de ’ I pace, nu se va apuca să aresteze pe cei ce au făcut de patru sute de ori mai greu învăţătura slovelor latine? Faptul îl pomeneşte oficiul Sindicatului Patronilor Stabilimentelor Grafice, cu ocazia nouilor preţuri acordate hârtiei. Preţuri, care vor mai sui cărţile. Până unde ? . * Cum discută „Viitorul“ Senatorul liberal, protopopul Al. Munteanu din Bihor a publicat în „Viitorul“ o scrisoare deschisă, în care părintele I. Podea, fost protopop în America, este acuzat că s-ar fi „vândut baptismului.“ Părintele Podea, a cărui activitate publică şi privată în America ar putea servi ca model tuturor preoţilor, cari au plecat şi vor mai pleca în America, a adresat ziarului „Viitorul“ o scrisoare cuvincioasă, în care arată netemeinicia acuzelor ce i se aduc. „Viitorul“ a primit scrisoarea, dar a refuzat s’o publice. Comentarul să-l facă cetitorii. * Autorul unirii. Cine a unit Transilvania cu vechiul Regat? Adunarea de la Alba-Iulia, care a fost o consecinţă logică a politicei de intransigenţe a partidului naţional de sub şefia dlor Maniu, Vaida, Goldiş, Şt. Pop şi alţii ? Nu! Autorul unirii Transilvaniei cu vechiul Regat este Excelenţa Sa dl ministru dr. Aurel Cosma. Aşa ne spune „înfrăţirea“ liberală din Cluj. Cetitorii noştri sunt rugaţi să nu râdă, că „înfrăţirea“ nu este revistă umoristică, deşi uneori face glume foarte reuşite, ca a cum esre pildă. I EFEMERIDE 5 || TjT|-rTrc «Mgiflii Un gâde simpatizat ! Zilele trecute a avut loc la Londra executarea unei femei, a dnei Thomson, viovată de omorul soţului ei. Ultima execuţie faţă de o femeie a fost sSăâşiâ în Anglia înainte cu 15 ani. Gâdele ce-a îndeplinit atunci acea executare se chema . Pierrojoint ii a murit nu de mult în Manches* fierea penzionist. Acest Pierrpoint, tu toata ’ meseria lui grozavă, era un om inimă bună, tcare.iubea rxuaordina? co.ii. Totodată îşiiuita slinţa " uşureze cât mai mult chinul condamnaţilor la moarte. Piensoint și-a exerci- I tat meseria de gâde timp de tl ani, dela j ISOi 9 4 In aest interval a trimis pe cverigii* lume i »2 perso3t)i\ Dup4 fiecare rx:cnstie, gâdele Perrpoint îşi făcea observările sale, j înrearnându-ie tnt.’un notîț ct-1 psrta tot desl una cu sine. Aşa de pildă, depâ săvârşirea unei execuţii, unde cea condamnată a fost ofemeie ce-şi omorâse bărbatul, Pierrpoint îşi scrise impresiile, în cuvinte de-un lirism care e a cea mai bună dovadă a uni suflet sentimintal, frumos. Iată ce scrie gâdele Pierrpoint în pagina aceea: „Ea (adică ucigaş ) cântărea 145 pfunzi, văd şi-acu ta atinsi abilul el păr blond şi bogat Când a ieşit din celulă şi se îndreptă spre spânzurătoare se ivise soarele Idin nori şi se ştea în pârul el, care părea deodată preschimbat în aur. Eu spânzurasem multe femei, dar nici una dintre ele nu se putea măsura în farmec şi graţie cu aceasta ucigaşe. Cum ar fi putut un bărbat să rămână indiferent faţă cu atâta frumuseţe? Mă cuprinde un simţ de ruşine când mă gândesc, c’a trebuit să-mi fac mâna unealtă şi să distrugaceastă încântătoare icoană.“ Pieupoint era iubit în toată ţara. În 1907 , după săvârșirea unei execuții în Jersey a fost purtat de populație pes braț și s’a dat și un banchet în cinstea lul.i ARISTARC * row. : MOTR ,«Cartea cea bună“ ln editura „Cultura Naţională" se tipăreşte sub îngrijirea măsurată şi conştiincios cumpănită a dlui prof. univ. Sextil Puşcariu biblioteca .Cartea cea bună". Rolul acestei biblioteci e de-a da lucrărilor mai importante ale prozei româneşti, culegeri din poeţii noştri mai însemnaţi, traduceri din autori streini, colecţii selecţionate de literatură populară, ţt. a. j — toate astfel alesel ca să fie potrivite pentru o anumită vârstă. Bibloteca „Curtea cea bună" devine în felul acesta biblioteca prin e scelenţă a liceenii..r. aefitor lectură a fost lăsată până acum cu totul la voia întâmplării. Fiecare volum aşe aduce fireşte şi o prefaţă scrisă destul de uşor ca să fie înţeleasă de oricine — câteva rânduri în care se ferecă viaţa autorului şi se caracterizează în câteva linii energice opera sa. Cititorul are deci prilejul" să-şi facă lectura, pe fondul tffiprbSpSfai’fcair revelat al unor date biografice şi al atmosferei ce o lasă în suflet întreaga operă. Volumaşul e o in urmare în aceeaşi măsură mai itdigibil, înţelegem artistic mai inteligibil, pentru nişte oameni în devenire cari îşi caută întâiele orientări sigure. Biblioteca cuprinde lucrări în proză şi versuri din Negruzi, Bolintineanu, Alexandri, Eminescu, Caragiale, Creangă, Odobescu, Slavici, Coşbuc — cu alte cuvinte lucruri din scriitorii noştri cei mai vechi până la cei mai noi. Ceea ce până acum nu se putea citi decât în ediţiile greoae ale „operelor complete* se va reedita în formă mai accesibilă a singuraticelor opere controlate cu tot aparatul bibliografic, ca săapară fără de variaţiunile fatale, pe care repeţitele reeditări le-a întrodus în original. Dacă luăm astăzi bunăoară poeziile lui Coşbuc sau Eminescu în ultima ediţie tipărită deCartea românească* adeseori nici nu le mai poţi recunoaşte sub paraşiţii greşelilor de tipar. Volumaşele apărute până acum în biblioteca „Cartea cea bună“ (Negruzi, Alexandri,) sunt o gaanţie serioasă că aceste cărţi vor fi scutite de păcatul atât de încetrochit la noi, al greşelilor de tipar. Cititorul are deci în faţa sa adevăratele „Pastele“ ale lui Alexandri şi nu „pseudo-pasterile“ de care poetul niciodată nu s’a făcut vinovat. Directorii de licee cari vrea;« să întegească biblioteca şcoalei au de acum , unde să se adreseze. Biblioteca , Cartea cea bună“ e la hol întâia încercare serioasă de. a da o bună educaţie literară noulor generaţi. Dar se pare că an stăruit prea mult numai asupra «liceenilor*. Nu. „Cartea cea bună“ e pentru toţi intelectualii cari doresc să citeasă frumoasa, vechea şi nouă literatură -- nesfârşie..riţ de ortografia acelorvremi şi mesupă aţi de mobile ce iasă dintre Hide vechilor cărţi. Ne ţinem de datorie săTragem atenţia publicului asupra acestei bibioteci. Vom reveni asupra singuraticilor volumașe în succesiunea apariției lor. : FU IEI ii PUNCT I Ultimul buletin al bursei din Paris anunţi cursul leului la 6 centime Ne apropiam cu paşi siguri de valuta austriacă. Geniul financiar al dlui Vintilă Brătianu triumfă! * Partidul liberal a acaparatdefinitiv cooperaţia sătească. Este un bagatel, care nu prea contează faţă de îndeletnicirile tradiţionale ale partidului. Eventualitatea forţanrei unui bloc al opoziţiei face mult sânge rău presei liberale. Dar, de ce ţi-e frică, nu scapi. Exportul lemnului După ce guvernul a dispus oprirea exportului lemnului de foc, oprindu-se chiar încărcarea vagoanelor de cale ferată destinate pentru export, azi s’a lasat din nou liber exportul lemnelor de foc. Comisia superioară vamală a stabilit însă taxa de 600 de lei de vagon la export. Taxa de export pentru lemnul tare a fost stabilită in 400 lei in5. Tratativele încă continuă in ce priveşte taxele de export pentru lemnul moale. In zilele a- cestea se vor da soluţiuni definitive şi în această privinţă. Exportatorii cer redu- cerea taxelor proecate de către guvern, întrucât acestea au fost găsite prea mari. După consiliul superior vamal va da soluţiuni definitive, taxele proectate vor fi supuse aprobărei consiliului de miniştri. Guvernul a luat măsurile restrictive referitoare la oprirea exportului pentru ei, finirea lemnelor de foc şi în ţară. Exportatorii în schimb au arătat că în Statele învecinate, ca în Cehoslovacia exportul lemnelor de foc este protejat de către guvern, căile ferate cehoslovace transportând lemnele de foc destinate exportului cu taxe regie până la staţiunea de frontieră, fiind interesul economic al Statului să se exporteze cât de mult, ore la noi nu se favorizează deloc exportul lemnelor de foc. Acest sistem economic al partidului liberal de a schimba de pe o zi pe alta dispoziţiile referitoare la export, produce o vie perturbare în întreaga viaţă economică a ţărei întregi şi în special a Ardealului. Tendinţa vădită este însă următoarea: în mijlocul perturbărei, acaparatorii partizani ai regi- imului să poată acapara şi specula totul, fără nici un scrupul. Chestia preoţilor din America Agitaţie în sânul imigraţilor români — Un protest al ziarului „America“ — Preoţii politici vor provoca tulburare Opinia românească cere rechemarea lor Chestia celor opt preoţi români trimişi de guvernul liberal în America, cu misiunea de a i „lămuri“ pe fraţii noştri imigraţi a provocat, cum era de prevăzut, adâncă indignare la fraţii de peste Ocean. Ziarul „America“, organul oficial al Uniunii societăţilor române, dă vie expresie îngrijorării sale în ce priveşte urmările acestei măsuri a guvernului. „Prea Sfinţia Sa Mitropolitul — scrie numitul ziar — n’a făcut nici o întrebare le credincioşii ortodoxe din America dacă au lipsă de preoţi. Prea Sfinţia Sa nu s’a convins] dacă parohiile ortodoxe din America sunt vacante ori ba. Căci dacă ar fi făcut întrebare, ar fi găsit că nu sunt parohii vacante, că toate sunt ocupate, ba chiar avem preoţi în prea mare abundenţă“. Şi atunci de ce această neaşteptata îngrijire părintească? De ce această solicitudine de care fraţii de peste Ocean au fost lipsiţi de când există acolo biserici ortodoxe ? — se întreabă ziarul românesc din Cleveland şi trece la o serie de constatări dureroase. „ Prea Sfinţiţii Mitropoliţi din Sibiu n’au făcut altceva decât păcate contrar românilor din America. Afară de o junică şi foarte lăudabilă excepţia ni-au trimis aci nişte preoţi pe cari au alungat credincioşii lor, ori cari au fost învrăjbiţi cu ordinea morală şi socială. Prea Sfinţiţii Mitropoliţi din Sibiu n’au dat nici când atenţia cuvenită coloniei româneşti din America. Dacă ne-ar fi apreciat aşa cum se cuvine, dacă i-ar fi durut inima pentru moartea sufletească a celor câteva sute de mii de emigranţi ardeleni, atunci ar fi imitat pilda arhipăstorilor români catolici, cari au avut grija să trimită ca misionari pe cei mai pregătiţi preoţi ai diecezelor lor... Prea Sinţiţii Mitropoliţi de la Sibiu au trimis însă, preoţi ortodoxi cari au înstreinat pe credincioşi de la religia şi biserica lor“. Ce vor face aceşti preoţi politici în America? „Vor rămâna discordie între români, in primul loc credincioşii, cari urăsc — din toată inima lor — odiosul regim al guvernului brătienist, îi vor primi cu neîncredere, ba ne temem de evenimente şi mai serioase. In al doilea loc aceşti preoţi, ca să ajungă la o parohie, trebuie să lucreze pentru alungarea preoţilor cari sunt acum în parohii. Va să zică, numai cu preţul unor tutbrări vor putea ajunge la slujbă, Ita nu fabrică sigur că nu vor lucra. Vrea Prea Sfinţia Sa ca credncioşii din America să fie învrăjbit şi certaţi ? Vrea şrea Sfinţitul Mitropolit ca românii să ajungă cu daraverile lor pe la tribunalele americane? Vrea ca concetăţenii noştri americani să ne cunoască ca pe nişte oameni învrăjbiţi?“ „America, încheie cu declaraţia, că se impune oprirea în ţara-mumă a celor opt preoţi şi face apel la ministrul Românii din Washington să intervină telegrafic atât la Bucureşti cât şi la Sibiu, ca cei opt preoţi să fie reţinuţi acolo unde sunt, iar în locul lor să fie trimisă o înaltă faţă bisericească, ca să examineze situaţiunea bisericilor române din America şi să caute leacul potrivit. Aşa scrie ziarul român din Cleveland, exprimându-şi în acea vreme indignarea, că cel mai cinstit şi muncitor preot român ortodox, care a fost in America, părintele Ion Podea, este oprit să iasă de ţară. Dar ce-i pasă guvernului ce credea şi ce vrea „mulţimea proastă" ! „Deşteptătorii“ Cunoscutul sociolog ungur, Jászt Oszkár, se ocupă intr’un articol din „Bécsi magyar Újság* cu interodlarea deputatului Rassay Kdoly adresată ministrului de interne Ijitr’una din şedinţele recente ale Camerei ungare, referitoare la activitatea dezastruoasă a ungurilor deşteptători. Járzi spune, că interpelatorul a întrebuinţat un limbagiu prea moderat, mulţumindu-se să shiteze doar faptele, fără a cere vre-o soluţie. Activitatea „ébrede“-ilor este cu mult mai periculoasă, decât s’ar crede pentru existenţa Statului însuş. Asociaţia aceasta de aventurieri nu este numai unealta unei demagogii dăunătoare, ci colaborarea unor Iresponsabili la o acţiune criminali săvârşită in mod profesional Bassay a arătat că publicul Capitalei este terorizat de aceasta bandă, încât nu poate dormi în linişte. Operatorii nu sunt numai nişte tineri fără căpătâi, ci li asociaţie lucrează şi ofiţeri şi gardişti. Asociaţia asta este căminul central al „prostiei organizate* şi e cu atât mai de condamnat, cu cât ea este organul semioficial al guvernului, curr caracter de Stat în Stat. Societatea aceasta de terorişti iresponsabili este la aceiat timp cuibul unor inconştiente provocări externe, de unde nu se ştie clipa,când va sări scânteia, care va aprinde întreg sistemul de Stat de la Dunăre. Oratorul a arătat, că din cauza acesteiasociaţii nu este posibilă organizarea nici unei activităţi serioase culturale şi economice în ţara lui Horthy. Societăţile, cari iau de scop desvoltarea în linişte a unei imunei serioase sunt desfiinţate una după alta. Din contră, asociaţiile, al căror scop sunt omorurile şi programurile se bucură de un adevărat privilegiu. De acestea nu îndrăzneşte să se atingă amenea. Acei miniştri, cari au îndrăznit să le atace, au fost nevoiţi să bată în retragere. .. Cine este protectorul acestei organizaţii teroriste, — se întreabă interpelatorul — Cine îi ia apărarea? Ce societate secretă nu îngăduie să se atingă cineva de ea, şi dă paşaport oricărui guvern, care îndrăsneşte să se atingă de ea ? Cine e acela, care nu voieşte să se sprijine pe o reprezentanţă legală a poporului, ci îşi găseşte Tazim îtţ neşte existenţe ca filioare ? Bassay probabil, că n’a avut Indrăsneala să dea singur răspunsul acestor întrebări. Pentru că este lămurit până la evidenţă, că asociaţia deşteptătorilor este o organizaţie guvernamentală, de" care actualul guvern nu se poate despărţi. Este cert, că fără colaborarea deşteptătorilor Bethleni şi Gömbasy-ll nu şi-ar fi putut aduna o majorite. De asemenea este ştiut de toată lumea, că tot ei sunt aceia, cari întreţin o forţă armată, contrar dispoziţiilor tratatului de la Trianon, şi provoacă multiplele incidente cu vecinii, pentru care guvernul nu poate lua o rămundere făţişă. Guvernul nu numai că are n voie de această bandă, dr chiar să vrea nu s'ar putea desface de ea. Pseudo-guvernul deşteptătorilor este cu mult mai puternic decât însuş guvernul legal, care nu poate lupta cu el. Desfiinţarea „obrede“-ilor ar însemna întronarea haosului în toată Ungaria, astfel că menţinerea lor pare a fi o necesitate de Stat. Aceasta pentru că poporul se pretează singur la halucinaţiile propagandei duse de simlul conte Apponyi, care crede în reîntregirea Ungariei în vechile ei graniţe. Un călător sosit din Budapesta ne spune, că în capitala Ungariei se duce o intensivă propagandă naţională în toate formele posibile. Cabereturile şi localurile publice sunt teatrul unei astfel de propagande, pentru care se însufleţeşte până la delir întreagă populaţia Metropolei de lângă Dunăre, în majoritate evrei. O cădere izolată a „Deşteptătorilor* nu“se poate închipui. El trebue să cadă odată cu guvernul. Numai aşa poate scăpa ţara de teroarea celor două guverne, unul oficial şi celalat semioficial, câştigând legalitatea şi liniştea internă şi externă. Ministrul de interne Rakovszky în răspunsul dat interpelatorului a fost foarte puţin precis şi a căutat să desmintă pur şi simplul învinuirile aduse organizaţiei deşteptătorilor. De aceea nu vede nici o necesitate, de a interveni în aceasta chestiune. Răspunsul ministrului n’a surpris pe nimeni. Era firesc, ca el să ia apărarea unei asociaţii, de care depinde existenţa însăşi a guvernului actual. Interpelatorul în replica sa s’a mulţumit să atragă în mod serios atenţia guvernului asupra responsabilităţii, ce o are faa de toate nenorocirile, ce se vor abate asupra ţârii, din cauza menţinerei unei agitaţii fără nici un rost. Câtă vreme opoziţia maghiară se va simţi în palatul de pe malul Dunării ca in parlamentul englez, iar nu in mijlocul unei bande armate, nu va fi nici o nădejde, că Ungaria va scăpa de jugul ‘ contrarevoluţionarilor ?i de ameninţarea unei nenorociri, cari îi pot fi fatali.