Patria, februarie 1923 (Anul 5, nr. 22-42)

1923-02-01 / nr. 22

City, Joi I Febra«rí«;; i' Mutațiu mii principiului na­țional din Occident în Orient? Principiul naționalităților, a cărei origine se plasează în Occident, l’a avut și nici nu poate avea rezerve asupra altor părți din lume, locuite de națiuni. Exclusivism­­ sau sodizare a acestui principiu, cad, în­deosebi, la confrunt­rea cu teoria lui Bru­­netière și a altor cugetători, că principiile­­ de libertate ale revoluției franceze sunt fun­damentele creștinismului transpuse în dome­­niul politic. De exemplu Vladimir Soloviev s­in La Russie et L’Eglise Universelle­ In­troduction: „Sunt o sută de ani. Franța — această avant-gardă a umanității — a vrut să inaugureze o epocă nouă în istorie, pro­clamând drepturile omului. Este adevărat, că și Creștinismul, rn secole înainte, con­ferise omului dreptul și puterea de a deveni fiul lui Dumn­ezeu.“ Ou­, nimic mai univer­sal și mai egalitar pentru toate popoarele, decât creștinismul. Am demascat tot răul, real și imaginat, al revoluției ruse; dar am nesocotit un ca­­racter al ei, care se identifică, cel puțin ln efectele imediate, cu caracterul de revolu­ționara națională în Europa, al revoluției franceze, inclusiv Napoleon. Publiciști din țările coloniale, oameni politici și însărci­nați cu afacerile externe, denunță ca un pericol fi­nic al civilizației, dar de fapt este vorba de interesele lor coloniale, — ■ „noua diplomație a sovietelor* și care constă in a ridica po porci­a din Orient, contra metropolelor ce le dețin. Din alarma pe care o dau ei, din apelul ce face Franța opiniei publice din Anglia și celei din Ame­rica, precum și din actele săvârșite până acum de Asiatici, se impune constatarea, I că asistam la un nou capitol de istorie po­litică. Ar fi vorba de influența și urmarea revoluționară națională, pe care o are Ru­sia în Orient, așa cum ai un veac și mai bine în urmă, ai avut o Franța în Occident Știm că paralelismul Intre cele două revo­luții este respins categoric de intelectualita­tea franceză, care și-a găsit expresia orato­rică la Viviani, la ratificarea tratatului de pace cu Germania, deși a vorbit mai mult ca „fiul Revoluției.“ Ne întoarcem la prima propoziție și dacă admitem că principiul naționalităților n’a fost creat numai pentru o parte din lume, adecă numai pentru Oc­­­­cident, în a cărui învestitură cu prero­­­­gative speciale d­­in Dumnezeu cum cred a I Joseph de Maistre, nu crede nimeni. — atunci — de ce nu am admite acest rol Rusiei, mai ales când luăm aminte la afirmația­­ lui Nitti, că revoluționarismul ei este ortodo­xism răsăritean? Dar să nu mai teoretizăm, să trecem la faptele Înregistrate de presa metropolei, pentru ca să ved­em, că din moment ce prin­cipiul național și a avut în Europa stadiul de preparare teoretică, de înfăptuire cu ar­mele și de fructificare, — nu se deplasează în Orient? Egiptul, Turcia­ Asiatică, India, China, au proclamat principiul naționalităților. Eveni­mentele din „Turcia naționalistă“, începând cu proclamația de la Angora din 1019, până la războiul turco-grec, acordul de la Mudania și conferința de la Lausanne, sunt cunoscute ca să ne dispenseze­­ de a mai ilustra cu Turcia, noua stare de spirit crestă in Orient. Nu cu aceleași mijloace, dar în același spirit, s’au mișcat ceilalți asiatici, după război. Harta Orientului este astăzi presă­rată de fortărețe naționaliste, — in China cu un pronunțat caracter pan-asiatic. Cel mai vechiu popor dintre popoarele Orientale, Egiptul, a fost și cel dintâiu, care a pășit la emancipare de sub euro­peni. La 18 Decemvrie 1914 Egiptul pro­clamă abolirea suzeranității turcești și proclamarea protectoratului britanic ; iar, nu mai mult decât peste opt ani, la 28 Fe­bruarie 1922, proclamă și abolirea protec­­­toratului britanic și recunoașterea Egiptului ca Stat independent. Siria, care înainte de războiu era împreună cu Libanul, provincii ale imperiului otoman, prin noua ordine după războiu, în urma misiunei generalu­lui Gouraud, a trecut la independența Ma­relui Liban și la autonomia administrativă a celorlalte provincii. Misiunea armatei fran­ceze aici, care imediat a recunoscut prin­cipiul independenței, nici titulat „protectorat“", ceea ce nu s’a mai în­dovedește in de-ajuns spiritul nou de care vorbim. Ur­mând harta politică mai departe, ce altă dovadă în privința Mesopotamiei se poate aduce, peste rezistența Turcilor, ca regiu­nea Mossul să fie scoasă de sub Englezi 1 și Americani ? .­­ Adevărata expresiune a mișcărei de s emanicipare a fost dată în congresul po­poarelor din Orient ținut în toamna anului 1920 la Baku, unde delegatul sovietelor a formulat astfel obiectul congresului: „Lumea din Asia este de patru ori mai mare decât cea din Europa.“ Deci, — Asia a Asiati­cilor. Iar din India, mișcarea lui Gandhi, a răspuns cu prisosin­ță la acest deziderat asiatic. Și acum începe rolul,­­— sau cum se pronunță publiciștii francezi și englezi, arm­esticul — Rusiei. După aceștia, guver­nul sovietic, profită de mișcarea de ema­­nicipare a Turcilor, Arabilor, Egiptenilor, indienilor, pentru a-i atrage în mrejele bol­șevismului. Astfel mișcarea de revoltă din India este atribuită Moscovei și se citează următorul ordin de zi dat către trupele ruse oprite la frontiera In­diei: „Platoul Pamir separă Rusia revoluționară de In­dia, ai cărei trei sute de milioane de lo­cuitori sunt ținuți în sclavie de un pumn de Englezi.“ In acelaș ton, in acelaș lim­­bagiu, au vorbit sovietele și către Musul­mani „cu­randu-se să-i ajute a se scăpa de tirania engleză“ (roadele se văd la Lau­sanne), către Egipteni, către Chinezi In China mișcarea est­e condusă. In legătură cu Rusia, de către un fost preș­idente de Republică, — șeful pan-asiaticilor, — al cărui program este abolirea concesiunilor europene în China.­­ După faptele de mai sus se vede, că a­­cest conflict dintre imperialismul occiden­­­tal și asiatici, caută să ia caracterul unei împotriviri europene a statelor naționale, la cmnoiuparea națională a popoarelor asia­tice. Lupta este deschisă și trebue să fie mult mai acută, dacă ea transpiră în piesă în forma de apel între Francezi, Englezi și Americani, in urma experienței făcute in Europa cu principiul național, că până la cucerirea , și realizarea lui, este indispensabilă evolutiv etapa dreptului individual, popoarele asiatice ,■ sunt Încă departe de a-l putea realiza. Ele­­ mai trebue să treacă prin fazele economice Í prin care au trecut popoarele europene,­­care atrag după ele fazele de drept pregă­titoare la triumful dreptului național. Ce să mai vorbim de religie ? Aducându-ne aminte de sinteza istorică a lui Tolstoi din Războiu Și Pace, Cu miș­carea de-a lungul veacurilor a popoarelor de la Orient spre Occident și de la Occident spre Orient, ne întrebăm dacă aceeaș miș­care ti’o sufăr și principiile politice, cum au suferit-o teoriile filozofie. Părerea lui Francesco Nitti, amintită mai sus, este scrisă în cartea lui L’Europa Senza Pace, (seconda edizione) la pag. 155 : „Bolșevismul, cum am repetat o de mai multe ori, nu poate să fie judecat cu ideile noastre occidentale, căci nu este o mișcare populară sau revoluționară: este fanatismul ortodoxișilor Orientului, grefei pe trunchiul despotismului țarist,“ R. D [UNK] se"scumpește] , ‘n­ivemul n’areastă j !­r­ija o» aici o Constituție S­I reacționară, i ,mai partidul liberal­­ so vrea! ! Plaga șoarecilor­ de câmp* j în Rusia sovietică Se comuni,«­ [din Moscova, că terenuri imense din guver­­nământul Stavropol sunt bântuite de șoa­­­­­recii de gimp intr'un mod nemaipomenit s frână acum. Leziuni intregi de ac­este ani­­­­­­­­male trec Donul In noi. Din guvern Smântii Don se anunță, că s­piuitul de mii de glasuri al șoarecilor­­ ei aude la mari distanțe. Animalele acestea­ s­unt nespus de îndrăznețe. La noi șobolanii. ivo:ztrzr~ ~ ‘ 'i cbowca pun. Propaganda unng­urească Pentru a „lămuri“ opinia publică din străi­­nătate, „indusă în eroare“, guvernul din Budapesta a hotărât să pornească o mare propagandă diplomatică. Cu­ organizarea acestei propagande a fost Însărcinat însuș contele Apponyi, care va pleca zilele aceste la conferința interparlamentară din Paris. Contele Apponyi va avea să inter­vină și în interesul unei vizite pe care ministrul-președinte Bethlen intenționează s-o facă la Paris, Londra și Roma, împreună cu contele Apponyi vor pleca la Paris și câțiva membri ai birou­lui de presă din ministerul de externe din Budapesta, în scopul de a creia legături mai strânse cu presa din străinatate. Leul cade vertiginos Guvcr nul tuturor competențelor, care a reclamat puterea pentru a opri dezastrul economic al­­ țării și a restabili ordinea mai aici, a dat faliment. Niciodată n’a fost în țara aceasta, obișnuită de altfel cu tot felul de încălcări de legi, atâta lipsă de respect pentru lege ca acum. Niciodată banul românesc n’a fost atât de s căzut ca acum. Telegrame anunță, că în ziua de ieri la bursa din Paris leul­­ a fost cotat o centime Nu încape nici o îndoială, că această că­dere vertiginoasă se datorește în rândul In­i­­tâții politicei nenorocite a guvernului liberal, care caută sâ profite de evenimentele pol­­­­tice externe, pentru a exercita o presiune­­ asupra partidelor opoziționiste. Mobilizarea I pripită, proclamarea stării de asediu pe o zonă largă, au alarmat str­ăinătatea asupra situațiunii noastre. Astfel ziarele din Italia au anunțat, că trupele ungurești au invadat teritoriul nostru, că au avut loc ciocniri sângeroase la frontieră și că rușii se pre­gătesc să ne atace. Amenințată de atacuri pe două fronturi, România în opinia acestei străinăteți cu anevoie va putea rezista — și atunci ce valoare mai post«? avea bana românesc ? * UM LEU EXEMPLARUL i ■ Pactul fundamental _____­ ­8u respectăm nerespectarea ?­ ­ f se cere recunoașterea unor voturi­­ nelegale. Se cere mai departe sa acor­dam­ caracterul de Constituantă, unor I Corpu­l Legiuitoare ce nu au făcut­­ cele trei strigări constituționale. Se pre­tinde să dăm unui partid dreptul de a constituționaliza, când în toată țara a avut la trecutele alegeri numai șapte aleși, cea ce dovedește că nu are sta­tornică rădăcină pentru a propune trai­­­nică statornicire a legii. In sfărșit, ace­­au pretenția sa respectăm o Consti­­­­tuțiune a căror principii fundamentate sunt batjocorite de însăși cei ce se­­ propun. Drepturi acordă Constituția femeilor când legea va binevoi sa se voteze­­ mai greu decât pentru alte cazuri căcii cere majoritate de două treimi­. Pome­­nește de libertatea individuală, când­ cunoaștem arestările ilegale pentru care­ continuă a nu exista nici o sancțiune­. Libertatea de conștiință o împodobescj cu voturi furate și­ terorizări. Dreptul de promptari e­mpodobă cu expro­prierea subsolului și cu exproprierea cerului­­­­ care aparțin Statului ca să le poată ceda sau cointeresa liberalilor. Libertatea muncii e sfântă, dar Statul e poate poruncii — și libertatea muncii* nu exprimă de loc în vremile de azil libertatea sau posibilitatea de a trail din rodul muncii (o știu și funcțio­­­narii și muncitorii, și ofițerii, și magi­­­­strații). „învățământul e gratuit“ dacă ță­ranii își clădesc din punga lor școli și dacă plătesc câmătărești A­beceda­r, în­vățământul e obligator, pentru cei ce nu încap în școli! Presa e liberă, nici o cenzură nu poate­­­ m timp de pace, dar patru ani după încherea păcii suntem încă în stare de asediu. Delictul de presă se judecă de jurați — afară de toate de­­rotele, (de la fel­maiestate la calomnie) pe cari le judecă tribunalele- Secretul corespondenței e inviolabil exemplul îl avem în parlamentul liberal unde zilnic sunt întrebuințate­le ca arme — scrisori interceptate și furate — secretul îl avem și în cursul­­ leului, care lipsește ori de câte ori anumite persoane simt nevoia să îl in­­­tâinuiască Constituția prevede libertatea vieții, când la Nistru se practică amnistia cu baioneta și înecul. Prevede libertatea­­ întrunirilor când guvernul ce depune p­fectul Constituției a om­it întrunirile arestând până și pe oratori (astfel fost­i ministru Mihalache a resimțit această i ■ libertate). Senatul e conform dreptului cetățe­n­isțt ales nu de cetățeni, ci de Consti­­­­tutie. Senatul se compune din șase ca­tegorii de foști­­— care trebue sa dea oricând o majoritate liberală , aceștia funt senatori perpetui. Li se adaugă o vene mult mai mică de senatori vre­melnici ; aceștia sunt Prințul Moște­nitor, președintele Academiei și capii Ireligianilor recunoscute de Stat. Pentru aceștia, mar­datul de senator încetează I­i odată cu caii tatra sau demnitatea. Pentru că Senatul va fi liberal de drept se adaugă un articol nou, prin care lucrările Camerei devin nule de­­ drept dacă nu sunt în timpul seziunei S Senatului. Puținul respect arătat însăși­­ de liberali față de Constituție, nere­­­­spect­a­rea principiilor cu adevăr constt­­ituționale de către însuș guvern — arată își trăinicia acestei legislații și legali­­­­tatea și seriositatea ei. Dar, mai grav decât toate aceste a­­­buzuri e faptul că hotărârile de la Alba­­­ I­­ulia fiind nerespectate de această Con­­­­­stituțiune — consecințe dureroase și , neprielnice vieții de Stat fac din acea­­listă pseudo-Constituție, un pericol na­­­­ți­onal. ț OTB. Șezători literare U­n grup de scriitori români vii­tor­ii zi­le viitoare din București e s* fa­c câțiva ștzii­tori literire î­n centrele n ai însemnate ale Ar­deadului. Perem­ unificarea mufleterscă a tutor ! Init­ative cunocutului puci Ion M'rulescu e­u cea m­ai mare importanță Deli util­e încoace au venit în Ardeni feluri de oameni, itiulți cu gânduri frumoase, cruți ci gânduri a­,ninse — și Ardi alei totdeaurul a fost bucuros, de oaspeți. Mii bucuros însă de a >1a care ven-au to nu­me*e rrtw., Ne aducem aminte hyft de vremea­­ robiei când succesele burei tart­ak- Antonesmi I și entuziasmul siSmi de adósul român echi­vala s îletește o cucerire armată. Bucuria dt­-j ?tund a fost târî îndoială un preludiu plin de­ ‘înalte făgăduințe al bucuriei de mai tâ­ziu . I Scriitorii români au sim­t și ei tu mulți aut­oturnă șezitori literare — dar numai în Sibiu.’ I Pe vremea aceea o astfel dr ijcrătoare era un1 [ simbol politic, deși împrejurările vit­ege s’au Hr gr jit să nu răm­­âne nici un cuvânt c are ar fi. . putut să fie a Itfel interpretat ,decât literar, i Arăzi se organizez­ â întâiele șezători literare [ale scriitorilor român­­ in a­ce de munți, totu­i de doa urrire. — O,lestă politică s’fir fare , între, cel ca e prtidcă — aceste șezători nu ? pot să fie decât un simbol rufletesc »1 deplin? ! unități culturale care a cuprins îr­ zalele el vân­­­­je­­sc­ toate provinciile. Lumina viitoare va s­­ta ; Cluj o ultim de sezitoare, unde scriitori vor­­­ ceti din operele lor. Surziem s’guri ră publicul ; c­ujan vî ven? să asculte cu care aminte vor­bele lumes­c epir.lv * le­i lei din min?, ge­nerații Lite­rai;. Avi tu indu­­­că lumea din ora­* pul nostru știe să exceleze însemnătatea ace­stor ș­riitori, pentru, a eitw semnalate nu se cere n­ici arborarea st. s­ gtrîlor,­ nici ieșire la gură șî nici atâtea die rompos.se lu­mi. Când veo î­irupă, teatr­­i ti. dm.d­u cu acea mă­iastră’ șlt fuire a talentu­lui v­i­e pe­­ a roi — hîrțete destinse prr.t­u o primi e­­­ari­, nu­ lasă nimic de rio­it sunt foarte Li­gi Cu atât mai mult va trebui să re entităm în j­umătatea a­e­­stor oaspeți rufi. ■ Nu se cunosc încă drumurile i acestei­­ trupe literare*. Di - Ci­­ p cb bl r va pleca la O­ace și de acolo la A­xi — durând p­eiut nderi veselis un­ b­uvâ­t frumos sau siriozitatea unui pânt mișcător. Mine vom avea poate hotttâri nu;I sigur, în ce privește colindarea spirituală a s­tăreților noștri prin Ardeel. FÜ1BI LA PUNCT. * »Mvachacs?»."■Mimmu și minuiii Nu se mai admite exportul de ouă." Dl Mihály se va retrage deja liberali. Se afirmă precis că dșa clocește acest gând. I * O nouă împărțire a claselor sociale: autorități și public - după părerea f­i dlui­­ Meteș prefectul de Cojocna. Deci, viața se lcumpește; autorită­­țile huruzesc iar populația suferă și f raudă.­­ I­­ * ! Dl ministru Sassu se declară mereu , contra exportului de produse almen­­e tare. Și, totuși, se acordă permise de­­ export însă .. . numai pentru ai noștri. I Fuziunea liberală Intr’un articol de „Ultima oră poli­­­tică“, organul oficial „Viitorul" anunță­­ că s’a săvârșit „fuziunea celor două partide regionale ale unirii, cel de sub șefia dlui Inculeț și cel de sub con­ducerea dlui Nistor în Bucovina. Ma­rele fapt va fi adus la cunoștința țării „prin declarații ce se vor citi în acest sens în Parlament". Avem de a face, pare-se, cu întâiul act de fuziune liberală de la unire și până azi, și de aceea nu e mirare că lucrul va fi „adus la cunoștința țării­ dela tribuna parlamentară Noi credem chiar că atâta e puțin­ să se publice un decret regal care să vestească ma­rele act, iară declarațiile pe care le vor face din­ Nistor și Inculeț în Par­lament să se afișeze. Fuziunea anunțată de „Viitorul" a izvorât din difuziunea dragostei liberale care nu numai a adumbrit dar a satu­rat pe doi dintre bărbații crezuți poli­tici, unul din Basarabia, altul din Bu­­covina, „Viitorul“, nu poate anunța fu­ziunea unor partide cu partidul liberal, ci trecerea în tabăra liberală a lor două oameni, cari nu mai pot trăi fără foto­­ . Un ministerial. Se va anunța, deci, de la tribuna] parlamentară că din­ Nistor și Inculeț,* •cari nu mai au panici, sunt liberali de la roată, ceea ce, de altfel, știe intreaga- I­­ opinie publică de un an încoase. Ca liberali sunt mândri — marele ‘partid al unirii, care e cel liberal, a ’înghițit două partide ale unirii, s’a fă­­­cut gras și rotund, și se rostogolește­­ astfel cu ușurință peste câmpurile vieții­­ naționale: singur el are dreptul să le­­­a­­scă ori sâ le râme, după cum va a* l avea plăcere. Evenimentul e mare, și simpla lui­­ anunțare de la tribuna parlamentară o­­ declarăm neîndestulătoare. Consolidarea Iunirii cere o vestire cu doba în fiecare­­ sat. Tot omul s’audă: „Dnii Inculeț și ‘Nistor au trecut la liberali!“ Arm] V # Numărul 22 Activitatea Part. Național Mar­­e întrunire din Capitală — Cuvântările rostite — Discursul dlui Mihai Popovici In ziua de 26 Ianuarie s’a ținut în­­ casa dlui colonel Cioban, o mare în­trunire a coloarei de albastru din Ca­pitală întrunirea a fost prezidată de dl prof. hnciu. Cel dintâi, la cuvântul dl co­­lonel Cioran care salută adunarea și mulțumind celor cari au răspuns cu atâta grabă invitațiunei dsale, le spune „la revedere“. Dl colonel Radu se sar, după o scurtă introducere, aduce omagii dlui dl De­­mu, deputat. Arată cum au guvernat­­ celelalte partide și în special partidul poporului, după a cărui guvernare au profitat Schufer și cei cari au ajutat la camuflarea „Stelei Române” în punga cărora a intrat, nici mai mult, nici mai Puțin, decât 46,000 000. In ter­meni foarte simțiți, de a aduce viața­ ,d­u'­­u­ li“ Maniu «?> termină urând viață lungă tuturor descendenților ma­rilor transilvăneni, cari au dat cele mai mari dovezi de o adevărată demni­tate națională. Dl avocat C. Popescu vorbește de­ Pr ateianismul din vechiul Regat, ur­­­când politica financiară a partidu­lui­ liberal. Dsa termină făcând un căl­aîtfH 13*?6­if­up­a m­ări­rea partidului național în vechiul Regat. r.f notat R. Georoceanu după ce a­­rată că scopul întrunirei este strânge­­r­ea, relațiunilor de prietenie între par­tizani, fiind dat că prin fuziune, nu­mărul membrilor s’a mărit. Fuziunea este o pârghie pe care se sprijină naționalismul. iJ*“!PU?e c* politica permiselor a­­ .K^pu­t îttcâ sub guvernarea liberală, fizicel, in timpul iiinței, fiind păcatul politicei autocrate , care a înșelat până și Coroana. După­ toate celelalte greșeli pe care le-a fă­­­cut, Partidul liberal are, astăzi curajul ( să ne aducă și Constituția.­­ național este singurul cărei posedă puterea morală pentru a aduce­ teve­me salvatoare. Dsa termină, vor­­­bind de reformele ce se vor face Ban­­­cei Naționale și face o paralelă între­ ce au de gând să facă liberalii din național 'astleUt,e și ce va face Partidul Dl advocat Chintă Vasilescu după ce salută pe dl dr Dejeu, care ca lo­­c,fxenut f»?11*1135 Prima legiune arde­leană in Moldova și pe dl maior Gor­ski care a fugit rănit din lagărul ina­m­icc, face o paralelă intre între influ­­ența ung­ară și turcă asupra poporului roman ,­e pretutindeni și conchide că nu politica din vechiul Regat a rămas b­­.antinismul care cu siguranță va fi sugrumat de democrația ardeleană. D! advocat Mora fiind aclamat de adunare, spune că nu ar fi vorbit, do­­r­nid să ia exemplu de la ardeleni „mai puține vor­be și mai multe fapte. Intre altele dsa arată că șefia dlui colonel Uoran in coloarea de albastru este o garanție că această coloare se va con­­­solida cât de curând Programul va fi­ ideeat noponală, ordinea și democrația. " T­el ^focat Oliva face biografia dlui Iuliu Marin, trimițându-i salutul adu­­n“rei as­gu­rân­du-i de concursul ne­condiționat al tuturor membrilor din aceasta culoare. De avocat R. Dragomirescu descrie debandada ce se găsește la primăria Capitalei și mizeria în care se află culoarea de albastru. Dsa are convin­gerea că venind la guvern partidul național, toate relele se vor remedia. Dl inginer Macovei arată că indig­narea tuturora a ajuns la culme și se m­iră cum locuitorii acestoi țări mai pot supo­ta guvernarea unor oameni "­­cari trăesc în mocirlă. Didr Deleu deputat­­ zugrăvește în culori foarte vii viața ardelenilor, pe mama ardeleană, care a preparat idea­lul național al fiecărui român, pe eroii ardeleni, făcând un scurt istoric al partidului național sub domnia ungară­­ede, cu­ mâhnire că vechiul Regat este o moșie care se arendează după plac la diferiți șefi de partide și a­ceasta numai din cauză că locuitorii sunt lipsiți de organizare, nu cunosc ce însemnează națiunea și idealul na­­țional. Dsa are mari speranțe că par­tidul național, astăzi mărit prin fu­ziune, va merge spre ținta dorită, schimbarea tuturor relelor. Părintele Macovei spune că idealul național a fost înfăptuit de ardeleni i d­intr o mare muncă dusă prin școală biserică și societățile culturale. Critică guvernarea averescană și bratienistâ, mai ales pentru faptul că nu a trimis funcționari de valoare in Ardeal­ul Mihai Popov­ici primit cu a­cla­mații unanime, spune că de aur înainte începe o noua epocă pentru partidul nostru. „S’a depus In parlament Constituția. Acest pact fundamental, așa, cum a fost depus este o rușine, și cere ca națiunea întreagă, indiferent de culoare politică ș­i se opun, „Absolutismul în sine este o­ aberațiune“,­­omenirea în­­treaga, astăzi nu tinde­au altceva de­cât la realizarea libertăței.“ — Fac»­ cil [ca Constituției depusă în parlament și face apel ca partidul național să lupte, ca această Constituție să nu poată lua ființă, în care scop, spune că trebue să fim și mai departe uniți și în ace­lași timp pătrunși de ideia națională“. Seria cuvântărilor fiind terminată, dl Clinciu îmchide adunarea la orele 12 30 seara. Printre asistenți am remarcat pe dnii: Mihai Popovici, preotul Mana, dr Doleu, preotul Macovei, colonel Cioran, Aigiu, maior Anghelescu, col. Radulescu, Ghiță Pascu, Mușe, C. Po­­pescu, maior Gorski, Cereseanu, Oliva, Clinciu, inginer Calian, inginer Maco­vei, Vasile Toncescu, Qeoroceanu, col. farmacist M. Ionescu, Alecu G­ Teo­­dorescu, maior Christescu, Ch. Vasi­lescu, Mih. Moră, R. Dragomirescu, Furmuzache, Alecu Davidescu, C. Ata­­­­nasiu, Niculescu Costica Anghelescu, Dinu Alevra, Constantin Cioran și alțiî. _______ Ingric. à I Constituția ilegalității 1— Partidul țărănesc o declară nulă și neaven­tă —­ ­ Dl dr N. Lupu II Cameră și dl N.­­ Costăchescu la Senat au cetit o declarație din numele partidului țărănesc, la aducerea Constituției liberale. Declarația începe astfel : „Consecvent cu atitudinea ce i­ s’a im- s pus, atât în urma procedeului neconstitu­­i­țional prin care a fost adus la cârmi ac­­­tualul guvern, cât și din pricina fraudizei­­ și violentărei voinței naționale din care a­i izvorât Parlamentul liberal — partidul I țărănesc declară, din nou, că nu recu­­­­noaște legalitatea acestui Parlament, și l­u, atât mai puțin dreptul lui de a im­pune țârii o Constituție. „In aceste condițiuni, ori­care ar fi și oricum ar fi Constituția elaborată de el, ea este condamnată din germene ca pro­­­­dus al unei lovituri de Stat oligarhice, și va fi considerată de partidul țărănesc — ca nulă și neavenită,­­ „Dacă mai există încă vre­o urmă de îndoială la opinia publică independentă asupra scopurilor și tendințelor urmărite de guvernul liberal în impunerea cu ast­fel de procedee a unei Constituții de par­tid — și pe care noi le-am înțeles de la început­ — și, dacă prin urmare, atitudi­nea hotărât protivnică a partidului țărănesc mai putea fi­­ neînțeleasă, proiectul depus în ședința trecută, prin conținutul lui des­­vălue complect tendința de suprimare fă­țișă a libertăților și drepturilor cetățenești și comolidarea și perpetuarea privilegiilor clasei dominante prin o nouă robire a forțelor vii ale națiunei în folosul unei minorități bancare cu puteri politice dis­creționare — permanentizând astfel la­­ cârma țării partidul liberal­. După ce partidul țărănesc își moti­­­­vează acest punct de vedere, conchide . ..Daca totuș guverna! va stărui in vo­ința lui de a impune trecerea Constituției ,prin Camerile numite de el — partidul iî țărănesc. ! Jiu numai ea nu va mai rămânea ta ^această incintă spre a participa la acest I­a simulacru de legiferare . „Nu numai că nu va recunoaște nici­­­odată ca lege fundamentală a țării acest I­i elaborat al partidului liberal. „Dar la momentul când nu va mai­­ putea hrăni nădejdea de a stăvili această­­ operă liberală în sânul adunărilor­­ , partidul țărănesc conform cu declarațiile­­ sale anterioare și cu hotărârile congre­­­­sulut dela Iași, se va adresa direct opiJ­iniei publice și va duce lupta cu ultima­­ energie, împreună cu toate forțele vii ale­­ poporului, spre a dărâma acest eșafodaj ’de mio dual și silnicie“

Next