Patria, martie 1923 (Anul 5, nr. 43-69)

1923-03-01 / nr. 43

Uluj, Jose­­ Marín. Noua COnstituţie Naţionalizarea subsolului Incoherenţelor contrazicerile, lipsa de precisiun­e a proectului de Constituţie li­berală, au constuit în cursul ultimelor luni, obiectul unei aspre critice din partea juriştilor şi specialiştilor noştri autorizaţi. Dar de prisos! Dl Brătianu a dispus, iar „parlamentul" înfăptueşte. Iată de ex. problema naţionalizării subsolului. Art. 18 al textului nouei Constituţii spune: „Autoritatea publică pe baza unei legi generale, este în drept a se folosi, un interes obştesc, de subsolul ori că ei proprietăţi imobi­liare“, etc. Iar art. 20 (nou) vine şi spune lămurit: „Zăcămintele miniere şi bogăţiile subsolului de orice natură sunt proprietatea Statului“.­­ Aşa­dar ceea ce expropriază art. 20, dă în folosinţa autorităţei publice,­ art. 18 . Intrarea tuturor bogăţiilor, „de orice natură“, în proprietatea Statului este o reformă socialistă, pentu că, după cum stabileşte marele economist fran­cez Charles Gide în Cursul său (Repartiţia), se anulează dreptul de succesiune, baza proprietăţei indivi­duale. Charles Gide — pe care-l citează şi dl raport­or Dissescu, însă în felul său,­­ defineşte astfel punctul de vedere socialist faţă de proprietate: „Socialismul consistă a face toate prin Stat“; socialismul «tinde a înlocui dreptul de proprietate indi­viduală printr’un mod de apropriaţiune mai mult sau mai puţin colectiv, (Cars d’Economie Politique, II p. 167). Deci, după toate regulele ştiinţifice, după cel mai autorizat economist fran­cez, reforma liberală ne transpune în plin regim socialist. Nu mai intrăm în oribila contrazicere dintre concepţia individualistă a liberalilor şi înfrăţirea ei cu acest socialism de Stat! Ea este bătătoare la ochi ori­cui. Monstruozi­tatea acestei reforme constă în faptul că, sub forma celei mai avansate con­cepţii politice occidentale, se întăreşte în fond cel mai oriental şi înapoiat sistem de guvernare din partea unui partid român. Ce ideală şi dreaptă pare în apa­renţă reforma liberală ! Ea nu este introdusă nici în Anglia şi nici în Franţa, aşa cum vor liberalii să o in­troducă în România. Reforma ar face de la sine inutile partidele de clasă, ca cel socialist şi ţărănist, iar liberalii ar apărea ca cei mai avansaţi democraţi. De fapt, în fond şi realitate, naţiona­lizarea subsolului, pregăteşte o nouă acaparare capitalului liberal, cea mai întinsă, şi mai fructuoasă dintre toate afacerile acestui partid. Căci ce se va alege de avuţia României, dată în „folosinţa“ autorităţei publice, atâta vreme cât această „autoritate“ o cons­­titue partidul dlui Brătianu când e la guvern, şi o terorizează când este în opoziţie ? Urmările sunt uşor de între­văzut Pornită din purul interes capitalist al acestui partid, naţionalizarea subso­lului se prezintă în formă ca o operă socialistă, însă în fond ea este o operă capitalistă. Hibriditatea ei reese în de­stul din juxtapunerea acestor două con­traste, din concilierea legală a celor doi termeni politici exclusivi între ei. Ca reformă capitalistă, pentru că avuția subsolului va fi rezervată exclusiv ca­pitaliştilor ce vor deţine­­autoritatea în Stat, ea va fi o monopolizare, o anulare a liberei concurenţe, ca re­formă socialistă, ea atacă, nu numai dreptul de proprietate individuală, dar acaparează întreaga avuţie de sub pă­mânt, fără nici o rezervă, paralizând iniţiativa privată (a proprietarului şi a inventatorului), cei doi factori de pro­gres în cazul acesta al proprietăţei funciare. In căzul întâi capacitatea de extracţiune va scădea; în cazul al doi­lea nu se va mai manifesta interesul pentru descoperire şi întreţinere. Cum bogăţiile miniere ale României sunt: petrolul, cărbunii, gazul metan, minereurile şi carierile, iată după Sta­tistica Minieră a României pe anul 1921, cum se repartizează proprietatea.­ Din suprafaţa totală a terenului petro-­ lifer de 40.921 ha., proprietatea parti-­ culară deţine 39.758 ha., iar Statul 1153 ha. Gazul metan din Transilva­nia este captat în cea mai mare parte de către Stat, iar o parte concesionată soc. U. E. G. Este inadmisibil ca întro Constitu­ţie democrată să se rezerve Statului proprietatea nelimitată a sub­solului. In Franţa şi în alte ţări există siste-­­mul concesiunilor, practicat şi la noi, (în această materie de Vintilă Brătianu are destul competenţă). Se pot înscrie o parte din minereuri, o pane din zăcăminte, şi partidul naţional-român stă pe lângă acest punct de vedere. Dar cum vrea guvernul liberal ca în­treaga suprafaţă petroliferă şi minieră să treacă la discreţia „autorităţi“, în­seamnă să aruncăm pe drumuri, de bună voe, în braţele capitalismului liberal, avuţia naţională şi să paralizăm veniturile Statului.­­ Constituţia liberală, în privinţa pro-[­prietăţei fonciate sub­terane,­­a fost făcută în interesul partidului și iată pentru ce o respinge opinia publică. CROIUCA ZILEI Liberalii din Ardeal nemul­ţumiţi. Procesul de disoluţie a par­tidului liberal continuă. Frământările din sânul partidului dau foc la mani­festaţii cari numai cu greu pot fi su­primate de şefi. Nemulţumirea depu­taţilor liberali este în creştere. Sunt cu deosebire nemulţumiţi deputaţii li­berali din Basarabia şi Transilvania şi motivul principal al nemulţumirii lor este faptul că guvernul nu ţine seamă nici de deputaţi şi nici de se­natori. Parlamentarii din Ardeal — scrie „Lupta“ — în frunte cu deputaţii Bă­­nescu şi dl . Boeriu, în număr de ore 25, s-au grupat în jurul dlui Leonte Moldovan, care s’a făcut purtătorul de cuvânt al nemulţumiţilor din nouile pro­vincii.*­răm din mânile fraţilor lui*. Pronay şi Hejjas. In procesul complotului au fost condamnaţi, în absenţă, la câte zece ani şi baronul Pronay şi locoten­­tul Hejjas, orga­nizatorii societăţii ungurilor cari se deşteaptă şi şefii bandelor de terorişti din Ungaria.­­ Procesul a stabilit amintire unor­­societăţi irredentiste protejate de gu­vernul lui Horthy. Aşteptăm să ve­dem dacă guvernul liberal va trage­­ din acest proces consecinţele logice­­ ce se impun şi va cere de la guvernul unguresc imediata disolvare a socie­tăţilor anunţite. I S­au şi acest proces va fi exploatat numai în interes de partid?. * Universitate la Oradea-Mare Din Oradea-Mare ni se scrie că eri, I Luni, au sosit acolo dnii Anghelescu, I ministrul instrucţiunii publice, şi ge- I neral Moşoiu, ministrul comunicaţii- I lor — însoşiţi de deputatul Piso. La ţ gară au fost primiţi de şefii autorită­ţilor şi câţiva membri ai organizaţiei liberale locale. După amiazi a avut loc la primărie o consfătuire între miniştri şi profe­sorii din Oradea-Mare. Ministrul inst­­­trucţiunii a declarat că în curând se­­ va înfiinţa la Oradea-Mare a cincia I Universitate, care se va deschide cu­­ două facultăţi, una de drept şi una de teologie, căreia îi va urma o facultate­­ de comerţ, prima facultate de acest­­ fel în România. * Căile noastre ferată — mo­ţ­­el. Din Bucureşti se anunţă că a sosit acolo un delegat al ministerului comuni­caţiilor din Franţa cu însărcinarea să stu­dieze organizaţiunea căilor ferate române. In Franţa de luni de zile nu s’au mai întâmplat ciocniri şi deraiuri de trenuri.­­ * Prizonierul fraţilor săi. La I Ploeşti a avut loc Duminecă o întru­­nire a petroliştilor în care s'a votat o moţiune de protestare împotriva arti­colelor din Constituţiunea liberală care­­ tinde la naţionalizarea subrolului. Cu acest prilej deputatul Micescu, un­­ fruntaş al partidului liberal, a ţinut un­­ discurs primit cu aplauze de întreaga­­ asistenţă.­­ „Proiectul liberal ia avutul oameni­lor spre a-l pune î­n acţiuni, a spus dl Micescu, dar ar fi o nemernicie ca aceasta să se întâmple. Să mergem în­­ frunte cu preşeditele dv., şi in fruntea tidv merg şi eu, să mergem la primul-­­ ministru şi să-i explicăm dreptatea noa­­­­stră. El nu este un rătăcit, ci prizo­­­­nierul unei cete de interesaţi în jocurile­­ de bursă şi pe el care m­-a unit cu­­ a fraţii noştri — să mergem să-l elibe­ UM LEU EXEMPLARUL Anul 7. * Nam­irul 43 I Controlul mărfurilor impor-t [tate. Direcpa generală a vămilor a fost­­sezizată, din partea vămei Timişoara,­­cum că unii fabricanţi declară că importă materiale pentru uzul industriei lor — spre a obţine reducere de taxe vamale — dar aceste materiale sunt desfăcute de fapt pe piaţă cu preţuri mari. Pentru a împiedica asemenea lucruri, Direcţia vămilor a dat o circulară tuturor vămilor din ţară prin care atrage atenţia să cerceteze cu cea mai mare stricteţe dacă materialele­­importate cu redu­cere de taxe vamale sunt întrebuinţate deja către fabricele respective şi să sezizeze­ Direcţia generală a vămilor atunci când aceste mărfuri se desfac pe piaţă, spre­­ a se lua măsuri contra acelora ce abu-­­ zează de avantagiile industriei. Declaraţiile diai flo ere sau Ziarele din Capitală aduc reportagii şi comentează declaraţiile făcute de dl Averescu la Craiova. N’am văzut încă ziarul oficial al partidul poporului „ în­dreptarea", pentru a putea cunoaşte textul autentic al declaraţiilor sale. „ Dacă ne ocupăm totuşi de ele se ex­plică din împrejurarea că în clipa în care se vorbea ca insistenţă de un bloc al întregei opoziţii, dl Averescu nu numai ar fi îngreunat, dar ar fi făcut imposibilă înţelegerea dintre toate par­tidele din opoziţie prin declaraţiile dsale. Despre aceste declaraţii făcute la Craiova se ocupă ziarele „Adevărul“, „Lupta“, „Viitorul“. Acest din urmă, luând declaraţiile dlui Averescu din „Adevărul“, se rezumă în felul urmă­tor: „După acest ziar dl general Averescu a declarat că actualul guvern este le­gal şi că, de asemenea, alcătuirea Con­stituţie de către guvernul actual este­­ perfect legală. Dsu a mai afirmat că venind la putere partidul poporului, va recunoaşte Constituţia ca legală şi nu­mai dacă va fi nevoe de mici modifi­cări, le va face, cu asentimentul opo­ziţiei.­­ Din acest punct de vedere, a adău­gat dl general Averescu, nu ne-am pu­tut înţelege cu restul opoziţiei actuale şi grupul opoziţionist nu s'a putut în­chega. Restul opoziţiei a oscilat în a­­titudine şi uneori a luat parte la lucră­rile Camerei, alteori s'a abţinut, făgă­duind că nu va recunoaşte Constituţia ce se va vota, ceea ce este un act a­­narhic. Acestea au fost deosebirile de vederi ce ne-au separat de restul opo­ziţiei, a adăugat şeful partidului po­porului“. 1 *1 . Ziarul „Lupta“ rezumă declaraţiile dlui Averescu în felul următor:­­ 1. Deşi Parlamentul este anti-con­stituţional convocat şi ilegal constituit, aceasta nu împiedecă ca guvernul să fie legal. I 2. Ce este Constituţia ? Constituţia este un contract ce se încheie de acord între Suveran şi guvern. Deci alcătui­­rea Constituţiei de către actualul gu­vern este... perfect legală! I 3. Totuşi, dacă va fi nevoie un gu­vern Averescu, va revizui Constituţia, dacă va avea asentimentul opoziţiei!­­ 4. Nerecunoaşterea Constituţiei este­­ insă un act anarhic.­­ Repetăm : nu am văzut textul oficial lal discursului dlui Averescu! Aşa cum­­ îl resumă cele trei ziare ar fi o doctrină ? politică ne mai cunoscută până azi în nici o­­ parte a globului, I Constituţia ar fi un contract între I Suveran... şi guvern! Parlamentul ar fi­­ anticonstituţional şi ilegal, — lor gu­­­­vernul, care de sprijină pe el ar fi... !perfect legal!­­ Camerele ar fi ilegale şi anticonstitu­ţionale, dar dacă ar vota Constituţia, a­­­­ceasta ar avea valoare legală, putere­a obligatoare! Partidul poporului, care nu recu­noaşte actualele Camere de legale, va re­cunoaşte de legală Constituţia votată­­ de ea, şi nu face, cel mult, mici modi­ficării... cu asentm­entul opoziţiei! ! A nu recunoaşte Constituţia adusă­­de­ un Parlament ilegal şi anticonsti­­­­tuţional, ar fi un Act de Anarhie! ! Câte proposiţii atâtea contradicţii! ca să nu spunem mai mulţi „ Viitorul“ în resumatul său e mai logic: el nu redă părerile dlui Ave- Irescu despre ilegalitatea şi anticonsti­­­tuţionalitatea actualului Parlament. Fetiţa „Fetiţa“, comedie în patru arte de Henry de Gorse şi P. Veber. Actul al doilea îndeosebi drăguţ, actul ultim îndeosebi sentimental cu inevitabile împerecheri mult dorite şi altfel am voi să nu cântărim valoarea literară a pie­sei, zîdită mai cu seamă pe câteva scăpărări ale persoanelor încurcate în iţele ei. Ne restrân­gem bucuros la una sau două constatări Saga a fost mai plină chiar decât se obişnuieşte la premiere, — iar publicului i a plăcut mult a­­­ Ceasta ,comedie"­ Gătită cu vorbe de spirit­­ pies , a astupat cu succes câteva lungimi şi­­înghimădit de peripeţii. Fetiţi care cu svâa­­nuri de viaţi primăvăratică fuge după vârstni­cul pictor — membru al Institutului ca să scape de­ o căsătorie pusă la cale de mătuşele er domnişoare ale eternităţii, ajunge în atelie­­­ul pictorului în situaţii care constituesc terme­­nul in­ontestabil al piesei. Nu vom continua cu povestirea dintr’un motiv foarte util pentru teatrul nostru. Am vrea să aţâţăm curiositatea publicului în măsură cât mai mare, să meargă singur să se convingă de posibilităţile ce pot rezulta dintr’o situaţie ca cea mai sus apfinită. Actorii : fetiţa a fost dna Jeana Popovici-Voina — drăguţă, vie, svâcnindă, sălbatică, nevino­vată, des­nteresată, sănătoasă, rea dar numai aşe cum pot fi florile; cu temperamentul dsale ar putea să mântuiască orice piesă. — Dl Z. Bârsan — tahnt, care se simte la largul său în drame romantice cu roluri pierdute în melaia colii visătoare, desigur e mai puţin potrivit în comedii chiar când are un rol asemănător. Dlui Ghiberlion îi reuş­ite totdeauna să stârnească râs­ul — cu lucruri exterioara artei — printr­o ciudată suprapunere prin contrast a unui rol şi a omului, ca să râzi bine de el ca actor tre­buie să-l cunoşti şi ca om. Astfel de actori creiază totdeauna aceea atmosferă de intimitate între scenă şi public, care întrece îngăduirile artei — unele prise nu resistă decât prin aceste posibilităţi de inspiraţie momentană a actoru­lui. — O mască bună a avut dna Ignătescu în dna Pingois. Asupra rolurilor secundare nu ne vom opri, fiindcă din ele rar poţi prinde o complexă personalitate artistică. Decorul ţinut în stilul piesei. Fondatul actului ultim în consonanţă cu deviarea sentimentală a co­mediei. NOTE liberalii n ar avea interes să se mai cram­poneze la putere. Prin urmare funcţionarii ştiu foarte bine, când au început lupta lor de desrobire, că din partea actualului gu­vern nu le va veni mântuirea. Cu fărâma de spor, ce li s’a dat tot să­raci lipiţi au rămas, iar în urma aşa zise­lor economii bugetare ministrul de finanţe a atârnat deasupra capului fiecărui funcţio­nar vestita sabie a lui Damocles. Mizeria în rândurile funcţionarilor Statului a făcut însă aşa de mari ravagii, că aproape toate ser­viciile publice sunt astăzi desorganizate, gu­vernul neavând curaşi de unde să şi mai angajeze funcţionarii trebuincioşi. Cei ră­maşi în slujbe sunt atât de deprimaţi, că­­ au ajuns la disperare. Dacă guvernul nu ■ va încerca noui îmbunătăţiri şi nu va crede că este necesar să aibă un corp funcţionă­resc mai bine situat,­­ în curând se va trezi în faţa unei mişcări a funcţionarilor, care va lua proporţii cu mult mai îngriji-,­toare decât până acum. | PUNERI LA PUNCT Ziarul „Viitorul“ ‘ laudă pe dl ge­neral Averescu pentru nişte declaraţii f.z . ar! Ic ar fi făcut­­ Craiova. Acelaş ziar însă, îl numea acum un an „trădătorul Averescu“.­­ * I Guvernul liberal vrea să facă o lege a obligativităţei muncii. Se va preciza că cetăţenii vor munci producând, iar „ai noștri“ vor munci încasând. Funcţionarii Mizeria funcţionarilor a luat proporţii îngrijitoare Statul, care nu se poate îngriji cum tre­bue de slujbaşii săi, dă singur dovadă de­ situaţia sa precară. Funcţionarul public este­­ de sigur oglinda cea mai fidelă a unei ţări. 4Şi când acest organ de reprezintare al Statului se zbate în cea mai neagră mi-­ zerie, atunci de geaba vrea guvernul să prezinte Statul într’o lumină mai favora-­ bilă, căci dovada contrarie este făcută. La noi problema funcţionarilor pare a nu interesa guvernul din acest punct de vedere şi lucrul este foarte explicabil. Func­ţionarul de Stat român încă n’a ajuns să inspire "guvernelor trecătoare pe la cârma ţărei încredere, ca la plecarea lor s­lujbaşii , să nu descopere acele neregularităţi, cari caracterizează permanent viaţa guvernelor­ noastre Cine este însă aci de vină, se­ pune întrebarea, funcţionarul ori guvernul conducător, când încrederea reciprocă lip­seşte ? [ Răspunsul este uşor de dat. S’a transmis prea de mult obiceiul ca funcţionarii să fie priviţi drept unelte ale guvernelor. Şi men­talitatea aceasta de a şi face din funcţio­nari complicii afacerilor, când sunt „ai noştri“ la cârmă, guvernul liberal, ca demn reprezintant al trecutului politicei româneşti, şi-o păstrează întreagă. Liberalii terorizează funcţionarii Statului, pentru că n’au sigu­ranţa de a nu fi descoperiţi în toate faptele lor urâte, îi ţin în mizerie, ca să vină tâ­­rându-se la picioarele lor ca unelte docile politice, şi fiindcă nu toţi au acest carac­ter mlădios al târâtoarelor, — fireşte func­ţionarii sunt priviţi cu neîncredere. Vina însă este a stăpânilor poliţiei, cari consi- ^ deră ţara, ca moşie arendată, iar pe func-­ ţionari ca pe nişte paraziţi, de cari guver­nul s’ar lipsi bucuros, dacă nu i-ar fi pri-­ mit prin contractul de arendare a „pu­­terei. “ * Aci zace tot defectul, pentru ce guvernul n’are nici-o grije de funcţionarii Statului, lăsându­-i să-şi chinuiască zilele amărâte în mizerie. Ce-ar fi, dacă funcţionarii ar a­­vea o situaţie mai bună, fără să aştepte mila guvernelor trecătoare ? S’ar creea, fi­reşte, o bază de drept, care ar permite func­ţionarilor să fie cu adevărat în slujba ţării, iau nu în slujba partidelor politice. Dar atunci s’ar sfârşi cu politica «de afaceri şi Angora conciliantă Adunarea naţională din Angora, după ce a desbătut cu aprindere într’o serie de şedinţe secrete punctele tratatului de la Lau­sanne, a reuşit să redacteze „ultimele“ concesiuni pe care Turcia le mai poate face Marilor puteri. Poate nu vor fi nici aceste „ultimele“, cum nu vor fi nici no­tele Aliaţilor prin cari vor încerca mereu restabilirea păcii în Orient prin noui con­cesiuni. O nouă desilusie, deci, pentru o cu­noscută presă din Europa centrală, care aşteaptă cu încredere şi bărbăţie un nou război europeană, sau chiar mondial, de câte ori se pun chestiuni grele de rezolvat Marilor puteri. Așa de pildă un ziar din aceasta presă­­ central-europeană, care apare într’un oare­care teritoriu „dismembrat* dela trupul Patriei, scria, că Angora e lăsată să hotârească asupra păcii lumii, prin felul cum va răspunde hotărârilor de la Lau-­­sanne. Se înţelege, răspunsul deşi nu era. Încă dat de Angora, era prevăzut de re­dactorul prooroc al clerului la chestiune, întrucât în acelaşi articol se vorbea de, responsabilitatea ce vor avea-o în faţa­­ I istoriei Marile puteri cari, punând soarta­­ lumii, In mâna Angorii, au dezlănţuit noul război mondial.­­ După astfel de prognosticuri mare va fi­­ fost noua dezamăgire a ziarului „ central-­­ european“ când a trebuit să înregistreze şi următoarea telegramă din Constantinopol:­­ „Din Angora sa anunţă, că Adunarea e I naţională şi guvernul kemalist au ajuns la ■ o înţelegere cu privire la contrapropunerile­­ ce le vor face faţă de proectul de pace al­­ Conferinţei din Lausanne. In cursul săp- t tămânii viitoare guvernul kemalist va tri­­­mite o notă Puterilor aliate, care va con­ţine ultimele concesiuni pe cari le poate frce Turcia pentru încheerea definitivă a­­păcii“­­ ! Presa central-europeană, dezamăgită de­­ atâtea ori în ultimii trei ani de nădejdea i­zbugnirii unui nou război mondial, ar­­putea fi mai precaută. Oamenii şi popoa­rele nu-s mai aşa de războinice azi, fă­când excepţie, bine­înţeles, cu „ungurii, cari se deşteaptă“. EFEMERIDE Somnoroase floricele Intre misterele care sunt tăinuite în lumea vegetală, unul d­e cei mai mari poeţi al gân­dirii mistice, belgianul Maeterlink, a fost in­­spirat sA găseascA Inteligenţa n­orilor. Dela plan­tele care ştiu să ierneze până la cele ce se pri­ep sA îşi păstreze in timp de secetă apa, seria minunilor nu e mai puţin admirabilă atunci când e vorba de păstrarea mai departe a speţei. Săminţele înaripate ca nişte fluturi, petale mai fragede decât buzele oricărei săru­­turi, arome voluptoase îşi desfăşură minunata vraje. Sunt pomenite şi florile perverse pentru ca e albina e numai un negustor cu pungi de­­ aur, care e plătit cu dulce ne­ctar, pentru eju-­­ torul ce dă în aducerea iubirii îndepărtate. Sunt şi flori criminale care în corola lor strâng mai sug,urcător de at ori e îmbrăţişare, pe bietele musauliţe ce s’au avântat ispititoare... Astăzi pentru fiecare d­e ace­ste fenomene, ştiuţi caută să găsească explicaţiuni. Insuş somnul florilor a fost studiat, savanţii punân­­du şi întrebarea dacă acele flori ce se în­hid ca nişte pleoape obosite au acest gest sub in­fluenţa căldurii sau sub aceea a luminii. Experienţele făcute în ultimul timp caută să dovedească că numai c­ădura are această in­fluenţă. Trifoiul somnoros cum îşi strânge pe­­talele îndată ce apune sonele, se trezeşte iar­­ dacă In mijlocul nopţii 11 ţinem într’o încăpere încălzită Savanţii sunt mândri de explicaţiunea lor. Nouă însă asemenea explicaţiuni ne întri­stează sufletul căci fără a ne satisface micşo­rează frumuseţea unui simbol. Asemenea ex­perienţe sunt crime In contra poeziei. Cu cât am fi mai fericiţi să ştim de pildă că Floarea Soarelui nu îşi întoarce obrazul după soare da dorul lui, ci pentru că astfel cu­lege un anumit număr de graie de căldură sau pierde o anumită cantitate de grame de apă, a cărei umezire e de prisos. Savanţi cru­ţaţi florile lăcrimate de rouă. Lăsaţi-le să râdă dimineaţa şi să adoarmă în seară. ARISTARC X, COMP. Delcassé Puţini oameni în viaţă au avut feri­cirea, să-şi ndeplinească îndatoririle după planul, ce şi­ l’au stabilit mai din­­nainte. Delcassé, este unul dintre ace­şti favoriţi ai sorţii. Născut la 1852 la Pamiers, vechiu oraş meridional, aşezat la poalele Py­­reneilor, Delcassé s’a ridicat în grabă la cele mai înalte demnităţi, graţie energiei sale de muncă, inteligenţii, voinţei şi seriozităţii cu care privea lucrurile. In ziaristică Ajuns la Paris după absolvarea co­legiului din oraşul său natal intră în ziaristică, dedicându se cu pricepere şi talent muncii încordate şi perpetue, pe care o cer marile cotidiane.­­ Redacţia „Republicei franceze“ din­­ care făcea parte Delcassé era un arză­tor focar de gândire şi acţiune repu­blicană. Grupaţi în jurul lui Gambetta colaboratorii acestui organ, în care pulsa o viaţă intensivă participau cu toţii la ardoarea credinţei patriotice a tribanului. Pe vremea aceea Franţa căzută şi mntilită prin înfrângerea de la 1871, despoiată de prestigiul şi rangul său avea nevoie de recâştigarea unei forţe interne şi fa unui prestigiu în afară, pentru a şi urma declinele sale de mare naţiune. Marele Gambetta a înţeles durerea patriei sale, de aceea şi-a concentrat întreaga sa activitate pentru reculegerea ei, asociându-şi în acest scop concursul unor energii şi voinţe tânăre, al căror inspirator era el. Delcassé a fost unul dintre cei mai destoinici colaboratori, ai marelui francez. Jurnalistica este prea înrudită cu po­litica, pentru a nu te lăsa atras de farmecele ei de cele mai multe ori foarte spinoase şi răsbunătoare.­­ Meridionalul, mic de statură, însă , cu atât mai vioi şi isteţ a învins toate valurile cari se abăteau să-l striviască într’o epocă în care Franţa, a fost mai ameninţată, ca ori când­­Ca deputat La 1889 a fost ales deputat, iar după patru ani la 1893 a fost chemat în guvern în calitate de subsecretar de Stat al Coloniilor. Postul aceasta l-a consacrat viitorul, dându-i în acelaş timp şi un bogat material de acti­vitate. În vremea aceea Franţa era în plină desvoltare colonială, afirmându-şi după dezastrul de la 1870 vigoarea re­naşterii sale. Astfel în Azia a alipit Tonkinul la posesiile sale din Indo- China. Tunisia mărise domeniul sâu pe litoralul mării Mediterane. Mada­gascarul era sub influență franceză. In toate părțile în Sudan în Gongo­de sus pe Niger exploratorii francezi cutreerau continentul negru, pentru a întregi acel vast imperiu, care se în­tinde fără întrerupere de la Africa equatorială până la provinciile franceze. Deşi a avut mulţi detractori, cari îi făceau observaţii de a slăbi Franţa continentală pentru himera unor co­­colonii îndepărtate, Delcassé şi-a con­tinuat opera începută cu o pricepre şi încredere deosebită, alipind patriei sale enorme întinderi pline de bogăţii. In 1893 sub guvernul radical al lui Henri Brism Delcassé a luat portofo­liul externelor. La 28 iunie acelaş an a intrat la quai d’Orsay, de unde n’a mai ieşit decât după un interval de şapte ani. Studiile sale anterioare, pre­cum şi colaborarea sa asidua în presa parisiană în aceasta direcţ­ă, l-a men­ţinut la externe sub guvernele Dupuy, Waldeck-Rousseau, Combes şi Rou­­vier. Opera ministerala ' In acest Interval a intervenit cu un succes norocos în conflictul spaniol­­american (1898) a împăcat ambiţia ex­­pansiunei engleze în Egipt (1899), sta­bilind chiar o legătură de pretenie cu Marea­ Bitanie, cu toată enervarea cu care aceasta privea opera colonială a lui Delcassé . In conflictul greco-turc Franţa alătu­rea cu Anglia, Italia, şi Rush a contri­buit la restabilirea ordinei în Creta (1899) obţinând odată cu retragerea trupelor turceşti predarea ademn­straţiei in mâini a prinţului George al Greciei. • Anul viitor a ajutat la reprimarea revoltei Boxerilor în China trimiţând­­un corp expediţion­ar, care a rivalizat cu contingentele militare ale celorlaite puteri.­­ A întărit legăturile de alianță, cari existau dela 1891 cu Rusia, prin vizita familiei imperiale ruse la palatul din­­Compiègne. (1901) Iar în anul urmă" I (Continuare pe pag doau).

Next