Patria, mai 1923 (Anul 5, nr. 91-113)
1923-05-01 / nr. 91
Cluj, Marți 1 Maiu 1928 UN LEU EXEMPLARUL Anul V. * Numărul 91 PENTRU CULTURA De ieri, Dumineca, oraşul nostru gâzdueşte un oaspe inart, Iubit de toată suflarea românească, pe Alteţa Sa Regală Principele Carol, Moştenitorul Tronului. Primirea călduroasă, entuziastă ce I s’a făcut, dragostea cu care e umărit In petrecerea Sa în Capitala culturală a Daciei superioare, sunt dovezile nădejdilor de mai bine pe care un popor întreg le pune în Moştenitorul Tronului României unite. Alteţa Sa Regală vine în mijlocul nostru în numele culturii naţionale, arătându-şi dorinţa să ia contact cu toţi factorii culturali din oraşul şi judeţul nostru, convocaţi pe azi în Aula Universităţii, unde Alteţa Sa doreşte să le vorbeascăDupă cum suntem informaţi Moştenitorul Tronului român pune la Cluj începutul unei activităţi culturale în reţelele căreia vrea să atragă ţara întreagă, trecând pe rând prin toate oraşele României pentru a duce pretutindenea bunavestirea, evanghelia de adevărul căreia e convins. Numai cultura naţională e volnică să realizeze adevărata consolidare a ţării, să întărească pe veci unirea politică a tuturor românilor, şi să dea naştere acelei armonii interne care e singurul temeiu al unei munci spornice, roditoare pentru neamul întreg. Acţiunea, pe care o începe Alteţa Sa e de-o importanţă covârşitoare, atât prin poziţia înaltă a Celui ce o porneşte cât şi prin netăgăduita necesitate naţională a unei astfel de acţiuni. Preocupările culturale, cărora le dă astăzi expresiune la noi, sunt de mult în sufletul Moştenitorului Tronului, şi ele din vechiul Regat au început să fie puse in aplicare prin fundaţia culturală Principele Carol, care a răspândit până azi sute de mii de publicaţii în straturile largi ale poporului, a înfiinţat case de cetire, biblioteci, şi a organizat cel mai vast aparat de desfacere a cărţii româneşti. Ardealul, ca şi celelalte provincii unite, nu vor putea să primească decât cu dragoste şi recunoştinţă indemnul şi ajutorul cultural care le vine de la Moştenitorul Tronului, şi să vadă o chezăşie a zilelor mai bune în îndrumarea care ne vine dintr’un loc atât de înalt. * Nu mai încape Îndoială că unitatea politică a neamului românesc nu se putea înfăptui dacă nu ar fi premers unitatea culturală pregătită In curs de veacuri prin nizuinţele uriaşe ale cărturarilor români, — dela cel dintâi traducători ai Scripturilor sfinte, şi până la cei din urmă poeţi, scriitori şi învăţaţi. Prin puterea sa de viaţă, prin marile calităţi moştenite de la strămoşii întemeietori de neam, naţiunea română şi-a păstrat unitatea de limbă într’o măsură necunoscută de alte popoare. Cuvântul românesc, într’o măsură copleşitoare, era „ca banul cel bun, care umblă In toate ţările*', după Înţeleptul cuvânt al mitropolitului Simion Ştefan, din prefaţa Bibliei dela Bălgrad: „că banul acela e bun care umblă în toate ţările*. Dar cuvântul românesc a umblat veacuri întregi în toate ţările româneşti, dintr’o ţară Intr’alta, ca banul cel bun, şi cu toate acestea idealul unirii politice n’a putut naşte decât după ce am avut şi un suflet românesc, înţeles In toate, ţările, unul deci, care să umble în toate ţările româneşti, răscolind viaţa naţională din adâncurile ei, formând conştiinţa naţională care singură putea da şi marea faptă naţională. Dar aceasta minune a săvârşit-o cartea românească, de biserică, de istorie, de poezie, de literatură, de ştiinţă, înainte de ivirea cărţii româneşti minunea nu putea nici miji. Cu cât s’a sporit cartea românească, cu cât a fost mai limpede, mai hotărât românească, cu cât a pătruns în straturi mai largi, cu atât creştea în lumină şi tărie idealul naţional şi hotărârea pentru marea faptă naţională. Când cărţii i s’a putut adăuga educaţia naţională, conştiinţa naţională a tot sporit, şi idealul a devenit atât de arzător încât a trebuit coborât în faptă. Numai prin cultura naţională s’a putut trezi la conştiinţă şi la viaţă acelaş suflet, s’a putut cunoaşte pe sine şi s’a putut recunoaşte In vecinul său de peste Carpaţi sau de peste Prut, de peste Olt sau de peste Milcov, simţind In el pe fratele său, cu aceleşi suferinţe, cu aceleşi ţinte de viaţă, cu acelaş ideal. * Dar desigur In clipa înfăptuirii României Mari cultura naţională nu ajunsese pe culmea biruinţii depline ; biruise numai atâta cât era necesar să dea aceea conştiinţă naţională din care să poată ieşi unirea. Nu avusese nici vreme, nici puteri. Împărţit cum ne era neamul, să-şi poată vedea triumful deplin. Dimpotrivă, ea poate nu ajunsese nici la mijlocul drumului spre culmi. Deaceea, îndată după unire, provinciile subjugate mainainte, s’au aruncat cu atâta cornie asupra şcolii româneşti, începând dela cea primară până la Universitate. In mod aproape instictiv simţeau şi părinţii şi copii, că dacă unirea sa făcut prin conştiinţa naţională, ea nu se poate întări, nu poate creşte decât prin o tot mai adâncă conştiinţă naţională, înţelegând adâncimea în straturile tot mai largi ale poporului, hrănindu se din cultura naţională. Din nenorocire la noi, după unire, cultura naţională şi factorii ei nu a fost considerată de cei puşi să poarte cârma după adevărata ei valoare. De câte ori deţinătorii puterii au voit să găsească mijloace pentru unificare, pentru consolidarea internă, pentru întărirea unirii, s-au gândit la mijloace politice, administrative, financiar-economice, şi prea puţin la cele culturale. Au venit cu partidele politice pentru o operă de consolidare naţională. Fie ca atenţiunea pe care Moştenitorul tronului o dă culturii naţionale să deschidă ochii tuturor. Şi mai ales ochii celor ce vor să poarte frânele condurii cârmuirii în această ţară, pentru a da întreg sprijinul muncii întăritoare de conştiinţa naţională, şi prin ea de Întărire a întregului Stat român. CRONICA ZILEI Expulzarea unui ziarist. Dl Coloman Teller, redactor al ziarului „Brassói Lapok*, supus ungar, a fost expulzat din România de poliţia locală în urma unui ordin mai înalt. Ziarul „Brassói Lapok* este cel mai şovin organ de publicitate unguresc, care publică cu predilecţie telegramele biroului telegrafic din Budapesta. * Asociaţia creştină a studenţilor. Clujul a avut zilele trecute câţiva oaspeţi interesanţi. La Geneva, în Elveţia, există o asociaţie creştină a studenţilor. Preşedintele acestei societăţi, profesorul de teologie Dastigue, şi secretarul ei, dşoara Bidgain, au venit în România cu însărcinarea de a căuta apropierea şi de studenţimea din România în vederea creării unei uniuni mondiale a studenţilor creştini. Asociaţia are deja de mai mulţi ani o secretară la Bucureşti, pe dşoara Pry. Vizitatorii au rămas mulţumiţi de rezultatul vizitei lor şi s-au înapoiat la Bucureşti. * Factorii constituţionali îngrijoraţi. Ziarul „Adevărul“ din Bucureşti face o analiză a sitenţiunii noastre politice şi constată că nici odată ţara n’a fost într’o criză mai grea. Anarhie pretutindeni. Autoritatea guvernului este cu desăvârşire compromisă nu numai în interior, ci şi în streinătate. „ De acest fapt — continuă ziarul bucureştian — se pare că şi-au dat seama atât Regele cât şi primul-ministru, iar din atitudinea acestora se deduce îngrijorarea şi descurajarea miniştrilor conştienţi de situaţie. Regele, cu toată frecvenţa practică a sportului vânătoarei, se arată celor din junil său destul de îngrijorat de situaţiunea politică şi economică a ţării... Azi, în cercurile politice serioase nu se mai vorbeşte de o apropiată remaniere ministerială, ci de o iminentă retragere a guvernului“.* Partidul naţional în Dobrogea. Din Constanţa ni se scrie: Dumineca trecută a avut loc în Bazargic o întrunire a partidului naţional. S’a aclamat cu însufleţire mişcarea pentru înlăturarea guvernului liberal, telegrafiindu-se dlui Iuliu Maniu că toţi membrii partidului sunt solidari cu lupta întreprinsă. Adunarea în unanimitate a ales comitetul de organizaţiune pentru conducerea partidului din localitate, desemnând preşedinte pe dl C. Angelescu, iar pe dl C. Dumitrescu, vice-preşedinte, şi secretar general pe dl C. Batalia, directorul liceului. S’au ales In comitet dini Slon, institutor, Tipătescu, avocat, Enciu Nicolai, I. Dobrescu, avocat, dr Caraghiosof, dr Bated, Omer Ismail, Lutfi Toncof, Lagara, farmacist, Velo, mare comerciant, profesor Chiţu, Apostolescu, Mogârdici, Stoian Englezu şi alţii. Brutalităţi liberale. Din Timişoara ni i se comunică o nouă ticăloşie ce desvăluea toată brutalitatea atitudinei liberalilor chiar faţă da unii cari acum un an aparţineau organizaţiei lor şi Îngroziţi de a-atâta jaf şi sălbăticie, văzându-şi greşala, i-a părăsit. Este cazul comerciantului din Medveş, Bela Mayer, care a fost crunt bătut de jandarmi — fiindcă s’se încumeţit să afişeze plasatele partidului naţional, jandarmul mmc de vinîn’ el a executat un ordin. Vina o.poarti maghiaronul Coszte Péter impreună cu iuda partidul naţional, „Ministruţul* Cosma — cum a numit foartee bine dl Vaida. Dar aceşti domni a căror unică calitate de a parveni a fost trădarea, ar trebui să-şi aducă aminte, că acum un an şi mai ceva, cu prilejul hoţiilor de urnă au aranjat în localul acestei Mayer un Ospăţ, care a costat 30.000 lei. Şi care sumă nici până azi n’a fost plătită. Bataie şi hoţie — la atâta se reduce guvernarea liberalilor! M. S. Regele la Varşovia. Din Bucureşti se anunţă că vizita Suveranului la Varşovia a fost fixată’ pentru ziua de 25 Maiu. Suveranul va fi însoţit de dl I. Bratianu, G. Duca şi R Mişu, ministrul palatului. Călătoria va dura 5 zile. In cercurile politice se atribue acestei vizite o deosebită importanţă. Comunitatea de interese între cele două ţări, Polonia şi România, va duce probabil la intrarea, ca al patrulea membru al Poloniei în Mica Antanta. Funcţionarii şi scumpetea traiului împărţeala celor 500 milioane lei, alocaţi în noul buget pentru îmbunătăţirea salariilor, nu a rezolvat, fireşte, chestiunea funcţionarilor. Jumătăţile de măsură cu care dl Vintilă Brătianu înţelege să astupe gura celor ce de atâta vreme cer un trai omenesc, nu pot decât să permanetizeze o stare de lucruri foarte primejdioasă pentru bunul mers al trebilor publice-oricare va fi rezultatul grevei funcţionarilor, socotind chiar că guvernul va izbuti prin violenţă sa potolească această mişcare perfect îndreptăţită, care se întinde din zi în zi, atâta timp că dn soluţionarea cererilor lor nu se va pune bunăvoinţă şi sinceritate, este peste putinţă să avem liniştea şi dragostea de muncă, de care Statul are nevoie mai mult ca oricând. Dar lăsând la o parte ceea ce ar fi putut şi ar fi trebuit să facă guvernul patru funcţionari, să vedem dacă puţinul ce a făcut poate fi socotit drept o ameliorare a traiului lor. De când s’a ştiut că lefurile funcţionarilor se vor spori din suma de 500 milioane destinată special în buget, scumpetea a mers crescând dela o zi la alta. Comunicatul guvernului, ulterior declarării grevei, prin care se fixează repartizarea acestei sume, a produs o avalanșă de scumpete, care numai pe un economist ca dl Vintilă Brătianu îl poate lăsa nepăsător. Toată lumea se întreabă: care este cauza ? Fără îndoială că o cauză justificată nu există, dacă nu cumva poate fi socotită drept un motiv binecuvântat dorinţa de îmbogăţire a speculanţilor. De aceea cauza nici nu interesează. Interesantă este numai atitudinea guvernului, care priveşte nepăsător la acest jaf revoltător, lăsând ca în mai puţin de 2 săptămâni tot sporul acordat funcţionarilor să fie acoperit şi întrecut numai de plusul de scumpete din acest interval de timp. Vrea oare guvernul să dovedească prin aceasta greşeala funcţionarilor de a fi cerut sporirea salariilor, sau poate vrea să se răsbune împotriva lor, pentru că nu au suferit mai departe sclăvia unei existenţe imposibile? Căci dacă într’adevâr măsurile meschine luate de guvern în sprijinul funcţionarilor, au la bază dorinţa lui de a le veni în ajutor, de ce tolerează cu atâta nepăsare operaţiunile de jaf ale speculanţilor, cari anulează dintro dată orice posibilitate de îmbunătăţire a traiului? Şi apoi acest nemaipomenit jaf atinge întreaga populaţie a oraşelor, faţă de care guvernul e deopotrivă obligat a se îngriji. Dacă nu poate lua măsuri pentru înfrânarea speculei, să plece, lăsând altora un loc, pe care-l ocupă prin silă și violență. NOTE Generaţia liceelor Primăvara nouă, de asiSdatft nu e un simplu cuvânt, care ascunde o aminciună. Din toate părţile s’au pornit semnele unei învieri sufleteşti. Scriitorii, cari- singurii — au pietrat o atitudine mai mult contemplativă în desfăşurarea vremii, se pare că au hoărât tacit şi unanim un fel de intrare în acţiune. Ziarele, atât ode bucureştene, cât şi cele din provincie, sunt pline de ştiri frumose, în timp ce în Ardeal ,Societatea scriitorilor români* îşi continuă cu hărnicie şezătorile prin diferite oraşe, pretutindeni ascultate cu o deschisă credinţă, — în Moldova şi Bucovina — în curând şi pers no! — grupul de la „Gândirea" e primit cu scelss entuziasm, care trădează că marele public totuşi mai ştie să aducă jertfa unei desinteresuri. Un suflet nou prinde să se Intrupeze pe pământul românesc. Dacă pentru mulţi e prea târziu, e tocmai la timp pentru acea generaţie, ce se ridică acum pe băncile din ce în ce mai mari de liceelor. Această generaţie e faţă de snumit. Intre ea şi pământ nu e nici o depărtare Ea vine din sângele sănătos a acelora care n’au pierdut pentru o clipă măcar contactul cu natura prea bogată în energii decât să fie egoistă, prea simpla decât să nu fie sinceră, prea curată decât să nu fie nobilă. Nai cel de astăzi avem încă obiceiul sărbătoresc al banchetelor. La toate aceste banchete ar trebui să se închine în primul rând în cinstea generaţiei nouă ce se înalţă, multă, frumoasă, cu nenumărate capete încărcate de bucle copilăreşti Scriitorii, care nu lucrează numai pentru ziua de azi, ci pentru piramida uriaşă de mâne, se simt atraşi cu deosebire, de tineretul, care acum iasă din straiele copilăriei. Aci e o nădejde încă prin nimic deaminţită. Aci sunt Inel ochi deschişi, şi urechi au rezonase puternice Ade un sunet In creştere. Cam acesta e înţelesul caldelor cuvinte rostite de părintele Ion Agârbîceanu la şezătoarea scriitorilor ţinută zilele acestea In Aiud.Orăşele ca Aiudul sunt multe. De aceea pretutindeni cuvinte ar trebui repetate acelora care vor oamenii de mâne. Ne putem Îndoi de orice, numai de ei nu. Putem fi sceptici faţă da noi, dar a’avem dreptul să lăsăm din mâni credinţa ce ne-o inspiră alţii cu atâta suftenire tinerească. tente, iar Franţa nu se poate lipsi în actuala situaţiune politică internaţionali de concursul acestor ţări. Memoriul caută acum să reducă importanţa concursului pe care ţările Micei Antante lar putea da Franţei i’ntr’un eventul conflict. Ungaria este paşnică. In Ungaria e linişte şi ordine. Ea nu mai vrea să facă politică de aventuri şi caută o sinceră apropiere de Statele succesoare. Franţa ar putea să facă mult pentru această apropiere. Cuvântul ei este ascultat In acele ţări. O reducere a reparaţiunilor ar uşura In mare măsură această apropiere şi Ungaria, chiar dacă n’ar putea să fie al patrulea membru intr’o confederaţiune dunăreană, ar putea da şi ea un concurs efectiv In cazul unui eventual conflict Italia catolici este mai aproape de Ungaria catolică, decât şi Franţa şi Anglia. Nu numai comunitatea de religie, ci şi comunitatea de interese leagă aceste două ţări, nu de azi, ci de mult Un duşman comun, Iugoslavia, poate să cimenteze şi mai mult această „prietenie istorică*. In memoriul adresat Italiei se stăruie, in consecinţă, asupra acestei laturi a unui eventual conflict. Singura aliată sinceri a Italiei poate să fie numai Ungaria. Cu aceste memorii In geamantanele diplomatice pleacă cei doi miniştri ungari în streinătate. Care va fi rezultatul călătoriei lor se va vedea In curând. România poate ■ă aştepte în linişte desfăşurarea nouei campanii de Intrigi. Situaţiunea ei este lămurită. Ea nu cere decât respectarea tratatului de pace, pentru că numai respectarea sinceră a acestui tratat poate să asigure pacea in Europa. FUCEHI LA POHCT Ziarele anunţă că dl Mârzescu a remis demisia sa din guvern la mâinile dlui Vintilă Brătianu. Încă o dovadă de cine este premier şi de rolul şters al dlui Ionel Brătianu. * Dl Brătianu face economii suprimând pe funcţionari şi nedând bani pentru Universităţi. In acelaş timp dsa arestează şi pe funcţionari şi pe studenţi. Şi, cu toată zgârcenia, găseşte fondurile necesare pentru puşcării. Călătoria contelui Bethlen Memorii ungureşti împotriva Micei Antante Coroana ungurească a căznt In săptămânile din urmă vertiginos şi viaţa s’a scumpit încât a ajuns insuportabilă. Salturile valului de scumpete au fost fantastice Intr-o singură zi toate preţuile s’au urcat cu dela 50—80 la sută. Ungaria este în pragul falimentului şi numai un Împrumut internaţional o poate salva. Şi pentru a contracta acest Împrumut, ministul-preşedinte, contele Bethlen şi ministrul de finanţe Kăllay au plecat azi în streinătate, la Londra, Paris şi t Roma, pentru a lămuri comisiunea de reparaţiuni. In mai multe memorii amănunţite, cari vor fi prezintate nu numai membrilor comisiunii de reparaţiuni, ci şi bărbaţilor politici mai de frunte, Ungaria revine la teza ei veche, că a fost neomenea tratată şi că suma reparaţiunilor ce s’au impus ei sunt prea exagerate. Ungaria nu poate fi obligată la plata unei sume atât de însemnate, deoarece şi-a pierdut cea mai mare parte a teritoriului ei, iar ocupaţiunea română a „săcătuit“ ţara, păgubindu-o cu câteva miliarde. Aşa speră Ungaria să creieze în marile centre ale Apusului o atmosferă mai favorabilă pentru contractarea unui împrumut. Memoriul unguresc este special redactat pentru fiecare ţară din Apus. Presa englezească a arătat şi până acum mai multă simpatie pentru Ungaria, decât restul presei europene. Prin acordarea de avantagii economice, concesiuni de explorare In Ungaria, s’a creat o anumită comunitate de interese Intre aceste două ţări în cari constituţionalismul şi Parlamentul „Işi au rădăcinile In acelaşi trecut Îndepărtat.“ Şi comunitatea aceasta de interese va fi şi mai strânsă, Ungaria fiind hotărâtă să facă noul concesiuni. Franţa este mai puţin favorabilă Ungariei, cu toate declaraţiunile emisarilor unguri in streinătate, că „simpatiile franceze devin tot mai serioase". Franţa nu poate face Ungariei nici o concesiune în ce priveşte reparaţiunile, pentru că această concesiune ar merge In cwnptul Micei-An Moartea unui patriot Dr. Ioan Nemet consilier la secţia transilvăneană a Curtea de Casaţie a murit subit la Bucureşti, Vineri 27. A fost advocat la Arad unde îşi avea situaţia sa materială bună şi totuşi la chemarea Consiliul Dirigent a adus jertfa să primească acest post unde a muncit fără întrerupere la odăiţa de la hotel Louvre, fiindcă nu avea nici biurou în Palatul justiţiei. A jertfit din averea lui personală, şi-a jertfit sănătatea şi chiar viaţa pentru ca să-şi facă datoria către ţara pe care o iubea şi o servea. Rămăşiţele au fost transportate de la Bucureşti la Arad, unde a avut loc Înmormântarea Luni 30 Aprilie. 1 Maiu Muncitorimea din România serbează pe 1 Maiu al anului 1923. Sărbătoarea muncei, a celei mai mari virtuţi omeneşti, fără de care, omul nici nu are dreptul la viaţă. Cu tot caracterul ei, internaţional, proclamat în marele congrese internaţionale ale partidelor muncitoreşti, sărbătoarea muncii, îmbracă haine deosebite, după naţiuni, aşa cum s’a dovedit ştiinţific, că îmbracă însuşi socialismul democrat. La Roma sărbătoarea muncei a fost transformată, anul acelia, în sărbătoarea naţională a întemeerii eternei cetăţi■ In România, departe de a silui conştiinţa muncitorimei — care nu vrea să vadă altceva în Mala decât sărbătoarea ei, — trebue să recunoaştem că cu această ocaziune este a se aduce un omagiu muncitorimei noastre. Contrar alarmei pe care a dat-o oligarhia, ca să poată stăpâni cu forţa armată, muncitorimea dela noi, a dat dovada unui admirabil patriotism, prin cuminţenia cu care a înţeles că trebue să conlucreze la consolidarea nouei ţări. Tulburarea de sub guvernarea Averescu, a fost trecătoarea, ear- a lăsat urme zdruncinătoare în organizmul Statului român. Oraţie reluării muncii, cu calmul şi priceperea sensului vrefel, — mult mai accentuate la muncitori decât la mulţi aşa zişi Intelectuali, — muncitorii din România au contribuit într’o mare măsură la punerea bazelor României Mari. Şi ei, ştiu foarte bine că în momentul când Statul român nu va mai avea marile pericole din împrejurimi, când va trece ameninţarea iobăgiei şi elne, atunci el, muncitorii, vor putea să pretindă, în virtutea operei lor patriotice, la orice schimbare a relaţiilor economice din Stat. Iar Statul va fi obligat să se supue dreptelor cereri ale lor. Căci, pentru menţinerea individualităţii noastre naţionale, suntem datori, să sacrificăm orice rămăşiţe economice ale trecutului, care nu se mai potrivesc nouelor împrejurări de viaţă. Cu aceste gânduri, muncitorimea română este îmbrăţişată de 1 Maiu, cu cea mai frăţească dragoste, din partea tuturor fiilor neamului nostru Camarilla Dl Grigore Filipescu publică în ziarul , Epoca" următorul articol de fond „Viitorul” se decide în fine să vorbească în chestia dlui colonel Arion. Argumentul suprem al oficiosului liberal este că Tache Ionescu ar fi pregătit și dânsul un asemenea decret, pe care dl Duca l-a găsit în arhivele Ministerului de externe. Explicaţia este absolut ridicolă. Dacă Tache Ionescu ar fi avut intenţia să ridice la gradul de ministru plenipotenţiar pe dl colonel Arion, dsa ar fi trimis decretul la Cotrocei şi de acolo la „Monitorul Oficial*. Şi .Viitorul* nu poate măcar să spună că Tache Ionescu, ministru de externe a fost surprins de evenimentele politice din Decemvrie 1921, deoarece guvernul Averescu a căzut la urma demisiei sale. Iar Tache Ionescu, președinte de consiliu, dacă s’ar fi hotărât să confirme o asemenea numire, pregătită ca ministru de afaceri streine n’avea decât să roage pe dl Derysei să facă un nou decret. Dar câte decrete n’au fost anulate când semnatarul lor și-a dat seamă că face o greşală. Nicolae Filipescu ministru de război, a fost solicitat să modifice vechimea unui strălucit ofițer de stat major, care fusese nedreptăţit da unul din superiorii săi. Acest ofiţer, este astăzi printre fruntaşii oştirei noastre. Nedreptatea era atât de strisătene tacit ministrul de război cedase şi decretul era pe cale de a fi dus la Rege. In ultimul moment Nicolae Filipescu a renunţat însă la proectul său de cauza precedentului pe care acest caz îl crea în oştire. Având de ales între o nedreptate individuală, şi o mulţime de nedreptăţi pe care un asemenea precedent îl pregătea armatei sub ministeriatul unui politician puţin scrupulos, Filipescu alese prima şi decretul iscălit sau neiscălit de Rege fu anulat. De sigur, insă că daci dl Duca ar fi găsit urmele unui asemenea document dBa s’ar fi servit de dânsul. Mergem insil mai departe și admitem că Tache Ionescu, cu bunătatea sa neîntrecută, lucru de care n’am îndrăzni să acuzăm pe dl Duca, ar fi avut slăbiciunea să cedeze solicitudinilor numeroşilor prieteni ai dlui colonel Arion. Va trebui să recunoască „Viitorul* că Tache Ionescu a făcut atâtea şi atâtea la Ministerul de externe, încât România Mare poate să-i ierte şi excesul de bunătate faţă de dl colonel Arion. In Schimb, însă, când un ministru de externe şi-a mărginit activitatea la poliţia internă a palatului Sterdza, la născocirea incidentelor de graniţă româno-ungară şi In ridearea la gradul de ministru a dlui colonel Arion, dl Duca ne va permite să ridicăm un timid protest Dar decretul semnat de Rege a dlui colonel Arion, deşi reţinut de trei zile în sertarul ministrului de externe va apare până la urma urmelor înMonitor*, pentru că aşa vrea Camarilla. Şi este lucru firesc că serviciile făcute zilnic de dnii Mişu şi Ştirbey partidul liberal să fie răsplătite. Oare nu degeaba repetă aceşti din domni Regelui de dimineaţă până seara „Cu cine să înlocuim guvernul?" Grigore N. Filipescu. Impunerile industriale pe anul 1922 Ministerul de industrie şi comerţ a dispus ca in cursul lunii Mai a. c. să înceapă a funcţiona comisiunile de impozit industrial pentru anul 1922. Toate aceste fabrici sunt deci Invitate să şi Înainteze de îndată Ministerului de industrie de comerţ — Diecţia generală a Industriei — bilanţurile pe anul 1922, pe baza cărora urmează a fi impuse. Comisiile de impunere sunt în număr de şapte pentru toată ţara şi se compun din doi industriaşi recomandaţi de „Uniunea Generală a Industriaşilor din România*, inspectorul financiar al regiune! unde funcţionează comisia şi un industriaş delegat al comisiei industriale. Aceste comisii vor lucra In lutele Maiu şi Iunie pe baza lucrărilor ce li se vor trimite de către Ministerul de industrie şi comerţ. Cei nemulţumiţi de modul de impunere au drept să facă apel ln termen de 30 zile, către comisia industrială.