Patria, iulie 1923 (Anul 5, nr. 140-163)

1923-07-01 / nr. 140

Cluj, Duminecă 1 Iulie 19232 LEI EXEMPLARUL Anal­­. * Numarul 140 Se sapă prăpăstii Se sapâ­­n lungul ţi latul acestei tării prăpăstii care nu j^ştim când ţi cum ţi prin ce puteri vor putea fi tnchise. Uneori eşti luat In stăpânire de sentimentul fata­lităţii şi*ţi spui cu desnldejde: aşa a fost sâ fie! Nimic din cel rău nu se poate opri. Dar in clipele de vedere clară înţelegi că vinovaţii de prăpăstiile ce se sapă Intre fiii aceluiat neam sunt oameni In carne şl oase, nu puteri­­le fatalitâttli şl sunt sisteme bine chibzuite, îndelung experimentate, bune să demoralizeze viaţa unul popor. Se vedeau, cfil puţin de trei ani, grea*­tăţlie mari ale consolidării­Statului nostru, isvorâte din ciocnirea dintre vechile si­steme politice pe de o parte, iar pe de alta dintre voinţa marilor mase populare ţi naţionale şi sistemele politice care o reprezentau. Dar ciocnirea între cele două lumi nu s’a văzut în toată puterea ei de­cât abea sub regimul liberal, cel mai mare săpător de prăpăstii între cetăţenii acestei ţării. Ne vom opri numai la câteva dintre prăpăstiile ce se deschid tot mai adânc, săpate de lopeţiie guvernării liberale, sau mai bine da concepţia de viaţă ce stă la bazele guvernării liberale. Cetăţeanul român a ajuns azi la con­­vingerea că nu se plăteşte să fi un om cinstit, fie că eşti slujbaş a! Statului, fie di­eşti un particular. II. locul concepţiei de drept şi de dreptate, de răsplăţi şi pedeapsă pentru fapte i«­tale, in România stăpâneşte cu totul altceva: zburdarea celei mai mari imoralităţi. Cetăţeanul român vede, de patru cinci ani, că sancţiuni la ţara noastră pentru fapte ilegale, pentru păcate publice,­pen­­tru păgubirea Statuia!, pentru crima îm­­bogăţirii prin specula mr,dară, nu există. Dimpotrivă, cel ce a reuşit să dea lovi­tura şi, prin orice mijloace imorale, să parvină, e bun venit şi­ definitiv venit între conducătorii Statului, ai judeţelor, ai oraşelor, si satelor, sau ai diferitelor so­­cietăţi. Creţeat­u! a văzut ţi ati­ţi azi că ma­gazii de-ale Statului, cu valoare de mili­oane, se dau pradă flăcărilor, fără nici o urmare fără «tei o sancţiune, că, in pri­vinţa sancţiunilor noi suntem incâ numai la anchetele începute, dar nici odată sfârşite. Peste un an ori doi, te trezeşti pu vr’unul dintre cei ce au fost răspunzători de mari pagabe la Stat, în vr'o» loc cu răspundere şi mai mare. Societatea, la lindt­l ei, n’are nici o putere de a reacţiona. Ea, ia Inc­al exchidă pe marii dărârori de lovituri, ii primeşte cu braţele deschise. Acum cine nu-şi dâ seama de prăpastia ce se scapă in felul aceasta tot mai adânc într­e oamenii ce nu pot fi decât cinstiţi­ţi între cei ce zburdă de imoralitate ne­­pedipsiţi ? Nu vorbim de primejdia ce stareta ochi pentru oricine, provenită ăia pilda lor, exprimată In grozava sentinţă ce se cuprinde }n cuvintele: Ms st plă­teşte să fi cinstit. Ci vorbirn de ura adâncă, de dispreţul nemăsurat ce trebue să nască în inimile celor ce nu pot fi imorali faţă de cei ce imorali fiind zburdă de tot binele şi consideraţia la care sunt ridicaţi fără ulei un merit. Un om de-o etate exemplară, fie par­ticular 11« In slujba Statului, va urî şi va dispreţul la mod necesar pe oamenii ma­rilor lovituri imorale precum şi sistemul politic care­­ protejează, şi Intre unii şi alţii se sapă o prăpastie care greu va pu­tea fi umplută. * Tot asemenea prăpăstii se sapă intre cetăţenii aceleiaşi ţări prin sistemul poli­tic de oricare nu face deosebire între competenţă şi incompetenţă, intre price­­pere şi prostie, şi pune pe prost în b­un­ica unui oficiu la care trebue să mun­cească zilni, sâ zicem­, o duzină de sluj­­başî subalterni, toţi mai bine pregătiţi, mai competent­ în materie decât şeful. Numai cei ce sunt în astfel de Împre­jurări îţi pot da seama de prăpastia ce se sapă între tagua senator fel de sub­­alterni şi a şefiior inferiori­lor! Umilit! zi de zi de prostia celui mai mare, in sufletul subalternilor se pune un strat de duşmănie, de care cu greu te va mai scutura ?i atunci când un om com­petent va ajunge şeful lor. Deznădejdea acestor subalterni cari se văd In imposibilitatea de a se scăpa de cel cei umileşte zi de zi prin Inferiori­tatea lui pusă deasupra superiorităţi­­lor, creşte zi de zi şi ceas de ceas. Ei văd că nu pot spera să scape de chin: şefu! lor are legături politice cu guvernul, care acopăr toate lipsurile lui. Sau să luăm prăpastia ce se sapă între oam­eni prin ţinerea la­olaltă, în aceeaş muncă, cu actrie şi îndatoriri şi răspunderi, indivizi pătrunşi de simţul datoriei şi alţi zidiţi exclusiv din su­perficialitate. Zilnic să vadă oamenii datoriei pe oamenii ce au au acest simţ, cum pierd vremea lui Dumnezeu, şi să nu poată face nimic, nici pe­deapsă, nici îndreptare, fiindcă e vorba de protejaţi politici — asta înseamnă a lăsa să se strecoare în suflete venin, de care nu ştiu prin ce injecţii sau spâlături se va putea curăţa! organis­­m­ graul naţional. Ce­ se mai pomenim de prăpastia să­pată între simţul de legalitatate bi­ciuit în cel mulţi prin bunul plac al au­tocraţilor de toate mărimile, şi intre samovolah­ia protejetă până la scârba de actualul regim ! Şi iată cum se sapă prăpăstii intre flit aceluiaş popor printr’un regim de­plin constițt de răul moral pe care-l aduce. CRONICA ZILEI Ruperea tratativelor noastre cu ţărănişti!. Liberalii au grăbit să atri­bui fruntaşilor ţărănişti cari au orga­nizat câteva adunări în Banat declara­­ţiuni men­te să provoace duşmănie între partidul naiional şi partidul ţărănesc. intriga e- a prins. Darea de seamă a adunării de la Reşiţa publicată de „Au­rora*, organul partidului ţărănesc, do vedet­e că departe de a fi atacat parti­dul naţional că „luptă alături de ciocoi*, dl Mihalache s'a mărginit să amplifice declaraţia publicată cu prilejul încetarei tratativelor, declaraţii cari pot fi dis­cutate. Chiar dl dl Lupu declară textuul câ­t partidul ţărănesc va avea raporturi ci­vilizate cu partidul naţional * Relaţiunile româno sârbeşti. Cer­cerile politice din Belgrad continuă să discute atitudinea România! faţă cu răsturnarea guvernului Stam­bolineky şi găsesc că politica externă româ­nească nu este şi n’a fost întotdeauna în concordanţă cu tratatul de alianţă încheiat între România şi Iugoslavia. Cam sa interpretează această politică românească in Sârbia o spune un co­respondent din Belgrad al ziarului „Adevărul*. Când ex regele Carol de Habiburg s’a reântors la Budapesta, guvernul român nu s’a asociat la mobilizarea ordonată de guvernele cehoslovac și iugoslav, tot din cauză că în cercurile pal-trata române aveptura lui Caro! a fost primită cu simpatie Acuma lu­crul se repetă. De dragai lu! Boris, gevernul român nu şi a făcut datoria faţă de aliatul poporului român. Pentru aceste motive presa naţio­nalistă iugoslavă, în frunte cu „Tri­buna“, organul partidului democrat, cere guvernului iugoslav să lămurească din nou condiţiile de încheere a Mi­cei Antante, pentru ca toţi participan­ţii să ştie precis care le sunt dreptu­rile şi datoriile * Gen. Averescu anunţă că răbda­rea poporului are margini. Cu pri­lejiul călătoriei pe care şeful partidu­lui poporului o face in Dobrogea, ade­renţii lui au organizat la Constanţa un banchet la care generalul Averescu a rostit cel dintâin discurs politic. Fostul ministru-preşedinte a avut cuvinte foarte aspre pentru guverna­rea liberală care împinge ţara la dis­ordine şi şi-a exprimat temerea că ar putea veni vremuri turbări, pentru că , prin felul lui de a guverna, par­tidul liberal duce populaţiunea la exas­perare şi când cuţitul ajunge la os poporul nu mai rabdă". Dar, — căci este şi un dar . . . Dar „guvernul va ţinea cont de ma­nifestaţiile din ţară, căci dacă îşi va da seama prea târziu de gravitatea situaţiunii, va fi rău nu numai pentru el, dar şi pentru ţară . . .* îşi va da seama ... şi va da ţara pe masa sverescanilor. * Cum ne cunoaşte streinătatea. Seminarul de drept de pe lângă Uni­versitatea din Cernăuţi a primit din Parta data „Société d’entudes philoso­­phiques* an buletin adresat ,An das Staatswissenschaftl. Seminar der K. K. Universität Csernovitz (Bucovina), Au­­ir'che“. Dui­ă cinci ani de zile d­e la unire, Cernăuţul iacă tot oiie socotit ca fă­când parte din vechiul imperiu austriac. Din vina cui se face aceasta ruşine? Poate şi d­e eroarea societăţii din Pa­ris, dar cu siguranţă în urma indolen­ţei noastre care vreme da 5 ani n’am găsit de cuviinţă să rugăm secretaria­tul societăţii franceze să ia n.t­­e schimbările prta cari am trecut. Ba** tunul este periodic şi de cinci­­ani- de zile vine pe adresa jignitoare de sus­­, * Persecuţii prin permutare. A fost permutat prin surprindere şi fârâ menţio­narea motivului. — Inginerul Eugen Tilea, care începând din 1919 a organizat ser­viciu de poduri şi şosele dia Ardeal cu o pricepere ş­­eorgrinţi remarcată de toţi specialiştii — pentru care motiv a fost menţinut In acest post de toate guvernele trecute. Aruncarea funcţionarilor destoinici .şi Integri!, dintr’un colţ al ţării la altuVijta poate aduce decât dezorganizarea scu­dului In general, odată cu realele pagt­e ce pentru traiul funcţionarilor azi echiva­lează cu ruinarea lor. Dar persecuţiile prin permutare sunt boala vechie în administrația năpădită de politică. Metodă nouă — intâiu greva salariaţilor, — şi apoi satisfacerea tor din partea guvernului . Un comunicat al „Asoaciaţiei profe­sorilor secundari“ anunţă că guvernul a satisfăcut cererile formulate de acest corp in legătură cu salarizarea după curba strâmbată a dlui Lariscu. Cererile profesorilor erau minimale. Ele au fost înaintate guvernului cu toată acea de­licateţă şi oare­cum jenă In care se gă­seau profesori. Dar în zădar, cm ba La­­lescu­ trebuea sâ prevaleze realitate. Şi astfel înafară de jignirea pe care le­ adusese guvernul profesorilor de a nu-i fi clasat în rând cu magistraţii, îl pu­nea în situaţia, atât de dificilă pentru ei, de a recurge, văzându-se neascultaţi­­le ameninţări. Ne închipuim cu cătă greutate trebue să fi călcat profesorimea peste atitudi­nea ei disciplinară în societate şi să ajungă la ameninţarea cu greva Ele­ment al educaţiei disciplinare, cel care impune prestigiul Statului tiner Iniei, edu­catorul la supunerea legilor, împins până la exasperare, devine... revoluţionar, grevist şi anunţă lăsarea examenelor în suspensiune... A fost o situaţie unică în felul ei, dar foarte legitimă din partea profesorilor, care s’au văzut pe rând, nedreptăţiţi, neascultaţi şi ca per­spectiva de a tr-şi ameliora nevoile materiale. Şi iată că guvernul la urma-urmelor tot cedează. Dar când? După ce a pus in fierbere corpul profesorilor, după ce examenele particulare nu se mai puteau ţine, după ce profesorimea a fost adusă in situaţia penibilă să-şi iasă dint­ro conduită de la care nu vrea să se abată pentru a-şi păstra prestigiul în societate Este un caz care trebue menţinut pen­tru că ilustrează cum înţelege guvernul să împartă dreptatea mai întăru ame­ninţarea cu greva şi apoi satisfacerea cererilor; sau mai exact: satisfacerea doleanţelor, numai de frica grevei. Căci una din două alternative: sau profe­sorii erau dreptate şi atunci, ca ame­ninţarea ori­cărei greve, li se resping cererile şi se menţine hotărârea luată (curba Lui eseu), sau dăndu-le profeso­rilor dreptate de frica grevei, hotărârea dintălu a fost nedreaptă Deci guvernul face nedreptăţi salariaţilor de Stat, când încă nu ştie ce vor decide ei, şi devine drept numai după intervenţia lor ener­gică. De aici rezultă, nu numai super­ficialitatea, rea. Intenţie, exploatarea situaţiei de salariat de Stat, dar pentru guvernul liberal rezultă că se face pe faţă propagatorul anarhiei, al grevei, al dezordinii în Stat Căci cum altfel dacă nu ca o propa­gare a anarhiei, poate fi calificat pro­cedeul guvernului liberal, de a nu da dreptatate unui core ca cel al profeso­rilor sau funcţionarilor, decât după ce au ameninţat sau au şi trecut în grevă ? De altfel nu este de mirare, din partea unui guvern care a satisfăcut numai ofi­­ferimea,fără ameninţări, starea de anar­hie, de grevă şi de rebeliune, este pen­tru liberali starea normală in care se complac, căci numai într’o astfel de stare pot guverna cu armata. Cei 1500 Ziarele din Capitală ne-au adus şti­rea, ca şefii conducători ai funcţiona­­rilor, în frunte cu vrednicul lor preşe­dinte N. Schina, fiind liberaţi dela închisoarea Văcâreştilor, unde au fost ţineţi arestat, ca autori morali ai gre­vei proclamate la congresul funcţio­năresc, nu numai că n’au fost daţi un­ărei de către slujbaşii oropsiţi ai Statului, — ci dimpotrivă au fost săr­bătoriţi, cu prilejul liberărei lor din temniţă, ca nişte adevăraţi martiri ai funcţionărimei nedreptăţite. Anume, li­ s’a dat cu banchet în frumoasa grădină a Cişmigiului, la care au ţinut să ia parte nu mai puţin de 1500 funcţionari, dând astfel sărbăto­riţilor prilej să se convingă, că ei n’au suferit de geaba temuiţi, şi că dragos­tea slujbaşilor pentru spălătorii cauzei lor drepte n'a scăzut, ci a sporit şi mai mult prin suferinţele îndurate. Manifestarea aceasta curagioasă a funcţionarilor, cari nu stau lăsat intimi­daţi de măsurile Inchizitoriale ale gu­­vernului, preferând să îndure şi el toate urmările purtărei lor, perzându-şi mulţi slujbele şi rămânând pe dru­muri, este de­sigur un fapt unic, a cărui importanţă deosebită pentru tim­purile de faţă, merită toată atenţiunea noastră. Cei 1500, cari au serbătorit libera­rea rita temniţă a conducătorilor miş­cărei funcţionăreşti, au pecetluit purta­rea guvernului la stâlpul infamiei, este zdvăratul verdict, care condamnă pe tiranii de la putere în faţa opiniei pub­lice. Justiţia ţăreî, influec faţă de poli­tica pătimaşă a celor de la conducere, a suferit o gravă scădere şi au trebuit s­ fi e­liberaţi cei arestaţi pe nedrept sub presiunea morală a opiniei pu­blice. Salutăm pe neînfricaţii apărători ai cauzei drepte funcţionăreşti şi vedem in grandioasa lor serbătorire începutul dreptăţel pentru întregul nostru popor, ale căroi Ibertăţi sunt sugrumate de acelaş guvern samavolnic, ce a crezut că îşi poate bate joc de slujbaşii ţârei Manifestarea celor 1500 este îns­ăş vocea şi voinţa populari.i nostru, sătul peste măsură de tirani, întronată la guvern. Nu întrebăm: ca autoritate morală poate avea o pedeapsă — când una mie cinci sute de cetăţeni fac sărbătoare­a cinstei şi a curagiului dezinteresat­e din jertfa celor pedepsiţi? NOTIE Lamura la revista „Lamura“ care de o vreme încoace a început sâ aparii mai îngrijit, având In co­­mitetul el Intre alţii pe dnii Nichifor Crainic, O. D. Mugur, Busuioceanu, se tipăresc articole şi mici studii scrise anume pentru învăţători­­mea coastra. De remarcat,sunt îndeosebi scri­sorile către învăţători ale dlui Mugur. Scrise cu o largă experienţă pedagogică, aceste scrisori nu au nimic din rigiditatea doctrinară a peda­gogului de meserie; sunt scrisori care atrag prin amănuntul lor pitoresc, ce devine uneori adevărată poezie în cadru didactic. Iată câteva sfaturi pentru învăţătorul care vrea să ducă pe copii la săvârşirea muncii altruiste, după ce încordate silinţe au înfrumuseţat şcoala aşa cum o doreşte sufletul bun al tuturor. Bună­oară : „Intr'o zi de vară porneşti din vatra sa­tului, După Une elevii pelerini. Cu toiagul In mână ca idilicii păstori din Arcadia, copii vor fI duşi In câmp ori în pădure să culeagă în traistele lor păstoreşti, buruieni de leac.“ In Anglia copiii, cu atâta prisos de energie, culeg flori şi le duc pe masa bolnavilor din spitale. Elevii din Appenzel au Împădurit cantonul El­veţiei lor de altfel atât de bogate în păduri. Iar şcolăriţele daneze au în fiecare săptămână un îceas statornic pentru nevoile săracilor Exemple se aduc şi din ţara noastră. Calea dreaptă dela Bartoloma la Cristian în ţara Birsei e plantată cu meri de grădină’ Crengile s’apleacă sub greulen rodului, pe care nimenea nul jefueşte „pai’ c’ar fi In grâdinile descân­tate din legenda secolelor de poveşti Să nu uităm însă că adi avem de a face cu m­unca mânitor săseşti. Un alt sfat foarte frumos: copiii trebuie să se îngrijească de plantaţii în cimi­tirele, rare la noi sunt lăsate până şi fără de garduri, încât porcii ar putea să mănânce morţii satului. N’ar putea învăţătorul să-şi pună elevi­ să mai îndrep­te căte-o cruce, să mai împle­tească o nula în gardul spart prin care trec dobitoacele ca să batjocorească amintirea celor duşi ? Morţii trăiesc viaţa lor, dar poate numai atât cât 11 se îngrijeşte mormântul. Munca pentru morţi se adăugă fruk­os la munca pen­­tru cei vii. Altruismul trebuie şi­­ exersat. Dacă şcoala nu e un continuu corciţiu de altruism, e lipsită de orice justificare profund morală. Copilul trebuie crescut ca „să simtă în el nepotul ts­pete de a lucra pentru alţii, pentru aproapele său, pentru ţara sa, pornirea nebiruită de a visa şi m­un­ci pentru omenire. Şcoala care nu trezeşte trilei de acţiuni sufle­teşti n'a făcut nimic. E o paragină.“ Nu ne îndoim nici o clipă ti. scrisorile împestriţate cu atâtea detalii sugestive ale dlui Mugur îşî vor găsi răsunetul cuvenit în sufletul Învăţăto­rilor. Ne facem o plăcere atragând atenţia a­­supra lor, pentru că revista­­Lamura* să nu fie lisată cu foile netriste între hârtiile şi ziarele unui­ colţ de fereastră. „Monumentele materiale ale unui period cult se pot nimici prin mâni bar­­bare şi o naţie libe­r se poate lipsi de libertate prin nişte legi draconice, însă monumentele spirituale şi moravurile cele bune, precum şi valoarea lor rămân pentru toţi timpii neptrămutate, căci acestea sunt mai presus de orice putere silnică şi fizică; de de nu se poate atinge mâna barbarului, farul nu le poate fura, moliile nu le pot mânca. Fiind aşadară problema noastră a înainta literatura, cultura, industria şi agricultura naţiunei noastre, adecă a înainta starea spirituală şi materială a poporului nostru, vrem a deştepta prin mijloace naţionale facultăţile, va să zică cugetările mai senine şi serioase în poporul nostru, ca să cunoască fiinţa şi destinaţia sa şi să o ştie întrebuinţa spre tot binele, precum cere spiritul civi­lizator al secolului nostru; darurile lui vor garanta viitorul cel mai ferice al mult cerealei noastre, naţiuni şi o vor feri de nişte lovituri ucigătoare de religia şi limba el ..... ..................................................................................................... la sfârşit din parte-mi mă oblig, că voi sprijini scopul Asociaţiunii noa­stre, încât va sta în puterile mele, căci aci voia fi norocos a auzi sunetele cele dulci ale Umbei mele materne, care la streini nu s'a învrednicit de atenţiune, insă acelea cu atât mai scumpe sunt inimii mele*. Andrei Șaguna la adunarea ,Asociațiunii* in Sibiu 91ul1 Martie 1861. Partidul Naţional în Banat­ ­Adunări poporale la Comloş­ul Nerău — Frun­taşii partidului ovaţionaţi Din Timişoara ni se scrie: Senatorul circumscripţiei electorale Sânnicolaul-mare dl Ion Paşcu a ţinut să dea seama în faţs alegătorilor săi din Comloşul­ Bănăţean şi Nerău des­pre activitatea politică de până aci. A fâcut-o aceasta în cadrele unor mari adunări Poporale aranjată de organiza­­ţiunile locale ale Partidului Naţional Român. In gara Lovrin Duminecă In 25 Iune 1923, oaspeţii au fost aşteptaţi in gara Lovrin cu trăsuri împodobite cu steaguri. Au so­sit domnii dr Ştefan Pop Cicio fost ministru, dl Ion paşca senatorul cercu­lui, Amos Pop, colonel î. r. Valer Cârje, director de bancă, dl Gheorghe Crăciun medic, Ioliu Codarcea farma­cist, apoi avocaţii dr Augustin Bardosy, dl Coriolan Bărao, dl dr Octavian Crişmariu, dl Gheorghe Zaric, şi alţii, reprezi­ntă,ici cu toţii comitetul­ central şi organizaţiunea judeţană. In drum spre Comloş La marginea comunei Com­loşul-Bă­­năţean oaspeţii au fost primiţi de po­nor în frânte ca inimosul lor părinte Vasile Mi­drea şi vestitul cor .Doina*. In comună imnlşii au cercetat mai Întâi pe mama floie­tatului luptător naţionalist Vâsle Chiroit*, apoi mor­mântul disparatului, unde Ştefan Pop Cirio a depus o frumoasă jet­bă de tip*­i. La amicai comloşsnii au servit un bogit bsmhat de 150 tacimari, la care a luat parte şi veteranul dr Nes­tor Oprean vicepreşedintele organizaţi­­unii judeţene, dr Demian Ion avocat şi părintele dr Fleşeriu din Sânmiclă­eştî mare şi alţii. După masă a avut loc adunarea po­porală, la care au participat vre-o 2000 aderenţi. Tot aşa au fost de faţă şi vre-o ÎO0 alegători bulgari, din comuna Beşenova. Dela adunare, lumea s’a Îndreptat ca trăsuri, la Nerău, unde oaspeţii i-au aşteptat alegătorii, un grup de călăreţi, corişti în frunte cu vrednicul lor pă­rinte Bîchigeanu. Şi aici după bineven­­area oaspeţilor îndată s’a ţinut adu­narea, la care a luat pane aproape tot poporul român din comună. Adunările poporale Ambele adunări au fost prezidate dr dr Nestor Oprean, au vorbit doi­ preoţi Medrea, Fleşeriu, apoi dr Crâşmariu, col. Pora, senatorul dr Paşca şi dr Pop Cicio. Cu toţii au caracterizat situaţia tristă în care a ajuns ţara, relele aduse pe capul­rostra de guvernul urnelor furate, ai încălcărilor de legi. Îndeosebi dl. Cicio Pop făcând is­toricul timpurilor grele, de revoluţie din 1918, face cunoscut in scurt opera de edificare a partidului naţional, mă­reaţa adunare de la Alba-luila, unde pe lângă sunetul celor 3500 clopote de pe întinsul Ardealului şi Bănatului, sta proclamat măreaţa unire, a tuturor românilor! Respinge toate acuzaţiunile liberale, că am fi regionalişti şi anti­­dinasiLi­ Face eons­tarea, cu câtă dra­goste suntem primiţi in vechiul Re­gat unde pe zi ce merge sporim or­ganizaţiuniie noastre la chiemarea po­porului de acolo, unde reprezentanţii Iul nu pot îndestul să admire crartea partidului şi a conducătorilor Iul. Face un aspru rechizitor guvernului Averesei, de caca să ne ferească Dzeu Argetoian» dinadins a căutat să pă­gubească Ţara, făcând împrumutul fai­mos de 3 k m!l° franci în aur, prin ce a reaiizat un câştig Imena băncii sale favorite. Tot aşa descrie situaţia gu­vernului actual, care nu mai poate ţi­nea puterea, din cauza fârădeleg­lor lui fără seamăn. Atinge şi chestia co­laborării cu ţărăniştii, cu cari oricând putem sta de vorbă, dacă stau pe baza principiilor partidului nostru. Noi, aici acasă la fel suntem partid ţărănesc, căci toată organizaţia noastră se ba­­zează numai pe voinţa poporului de la ţară. In fine se adresează femeilor ro­mâne, venita la adunări în număr considerabil şi ta tălmăceşte principi­ie, de cari e călăm­it partidul naţional, când e vorba de drepturile şi egala îndreptăţire a femeii. * Ambele adunări au fost mult apo­i redate. Suveranii­­ acasă Sinaia.­­ Aseară au sosit la Sinaia Suveranii României, venind din Polonia. Maiestăţile Lor au fost însoţ­­e da mi­nistrul mo, mareşalul Angelescu, di­rectorul general al Siguranţei dl Ro­mul Voinescu şi câţiva ofiţeri superiori. In gară au fost aşteptaţi de Principii Moştenitori şi da miniştrii Văicoianu, Mârzescu, Mărdăriscu, Saau şi inculeţ. După coborârea din tren, Regale s’a întreţinut timp de o jumătate de oră ce cei prezenţi. Mai târziu a avut loc la castelul Peleş o la sută conferinţă, la care a aalaiat şi A. S. Principele Carol. Impresia generală produsă de vizita Suveranilor la Varșovia este excelentă EFEMERIDE Aglomeraţie în cer Cu criza de tocuinţe, cu care ne batem azi capul soi bieţi pământeni, te ocupau înaintaşii noştri deja de mult. Deosebirea e numai, că In veme ce pe noi astra nu ne mai încap adăposturile pământu­lui, ei se temeau, că nu vor mai avea loc în cea­ltă lume. Unul călugăr benedictin dela Monte Cassino, Alberano Desiderto, îi Intrase tare la Inimă grija aceasta şi s'a pus pe lucru serios sâ cal­culeze, cam câte locuri disponibile vor mai­­ In cer, de oarece navala mare a sufletelor, tn cursul multelor mii de ani, trebuie să fi um­plut aproape cu totul marea Împărăţie cerească, îngrijorat de propria lui soartă, călugărul făcu calculările anevoioase, iar rezultatul SI trimise unui prieten al său, abatele Olacinto Olmma spre publicare In anul 170. Conform acestor socoteli, numărul locuitori­lor din rai, de la început şi p­ână la data de mai sus, era 111,li 1,111,000 milioane suflete. Dintre acestea, în urma rebeliune! Iul Lucifer au fost expulzate din paradis o treime, adecă 37,037,037,000 milioane, astfel încât mai răma­seră numai 74 074,074,000 milioane su se bu­cure de fericirea raiului. Locurile rămase va­cante prin alungarea acelora, sia fost rezervate pentru sufletele drepţilor ce se urcară rând, pe rând la cer , bine înţeles, cele mai bune le-au primit sfinţii. Fără îndoială, zicea fratele De­­si­derio, dară locurile acestea nu stau umplut deja toate cu duiumul sufletelor ce au curs mereu, nici nu mai pot fi multe libere, de cumva, Taul ceresc nu se va îl îngrijit prin vre-o modalitate rare care să lărgească veşnica sa împărăţia. De altcum, călugărul Desiderio, n’a fost cel dintâi, care s'a ocupat cu astfel de chestii. Mulţi stia Încă înaintea lui, între cari şi un anumit Messer Beţiile s’a îndeletnicit cu tema aceasta. Măsurările lui strict ştiinţifice, cum le numea — au apărut la anul 1556 în ,A­­­m 2- aacee perpetue.­ El împarte lumea de apoi în patra părţi. Purgatoriul stă la mijioc, având la lungime­­ 5.750 mile, iar în lăţime S01Î. Distanţa de la noi cuprinde 503 și jumă­tate mile — nici mai mult, nici mai puţin. Un eildu de incartare ar­e deci foarte ne­cesar si în cer. MQSÎASG b .»iOM?.

Next