Patria, iulie 1923 (Anul 5, nr. 140-163)
1923-07-01 / nr. 140
Cluj, Duminecă 1 Iulie 19232 LEI EXEMPLARUL Anal. * Numarul 140 Se sapă prăpăstii Se sapân lungul ţi latul acestei tării prăpăstii care nu j^ştim când ţi cum ţi prin ce puteri vor putea fi tnchise. Uneori eşti luat In stăpânire de sentimentul fatalităţii şi*ţi spui cu desnldejde: aşa a fost sâ fie! Nimic din cel rău nu se poate opri. Dar in clipele de vedere clară înţelegi că vinovaţii de prăpăstiile ce se sapă Intre fiii aceluiat neam sunt oameni In carne şl oase, nu puterile fatalitâttli şl sunt sisteme bine chibzuite, îndelung experimentate, bune să demoralizeze viaţa unul popor. Se vedeau, cfil puţin de trei ani, grea*tăţlie mari ale consolidăriiStatului nostru, isvorâte din ciocnirea dintre vechile sisteme politice pe de o parte, iar pe de alta dintre voinţa marilor mase populare ţi naţionale şi sistemele politice care o reprezentau. Dar ciocnirea între cele două lumi nu s’a văzut în toată puterea ei decât abea sub regimul liberal, cel mai mare săpător de prăpăstii între cetăţenii acestei ţării. Ne vom opri numai la câteva dintre prăpăstiile ce se deschid tot mai adânc, săpate de lopeţiie guvernării liberale, sau mai bine da concepţia de viaţă ce stă la bazele guvernării liberale. Cetăţeanul român a ajuns azi la convingerea că nu se plăteşte să fi un om cinstit, fie că eşti slujbaş a! Statului, fie dieşti un particular. II. locul concepţiei de drept şi de dreptate, de răsplăţi şi pedeapsă pentru fapte i«tale, in România stăpâneşte cu totul altceva: zburdarea celei mai mari imoralităţi. Cetăţeanul român vede, de patru cinci ani, că sancţiuni la ţara noastră pentru fapte ilegale, pentru păcate publice,pentru păgubirea Statuia!, pentru crima îmbogăţirii prin specula mr,dară, nu există. Dimpotrivă, cel ce a reuşit să dea lovitura şi, prin orice mijloace imorale, să parvină, e bun venit şi definitiv venit între conducătorii Statului, ai judeţelor, ai oraşelor, si satelor, sau ai diferitelor societăţi. Creţeatu! a văzut ţi atiţi azi că magazii de-ale Statului, cu valoare de milioane, se dau pradă flăcărilor, fără nici o urmare fără «tei o sancţiune, că, in privinţa sancţiunilor noi suntem incâ numai la anchetele începute, dar nici odată sfârşite. Peste un an ori doi, te trezeşti pu vr’unul dintre cei ce au fost răspunzători de mari pagabe la Stat, în vr'o» loc cu răspundere şi mai mare. Societatea, la lindtl ei, n’are nici o putere de a reacţiona. Ea, ia Incal exchidă pe marii dărârori de lovituri, ii primeşte cu braţele deschise. Acum cine nu-şi dâ seama de prăpastia ce se scapă in felul aceasta tot mai adânc între oamenii ce nu pot fi decât cinstiţiţi între cei ce zburdă de imoralitate nepedipsiţi ? Nu vorbim de primejdia ce stareta ochi pentru oricine, provenită ăia pilda lor, exprimată In grozava sentinţă ce se cuprinde }n cuvintele: Ms st plăteşte să fi cinstit. Ci vorbirn de ura adâncă, de dispreţul nemăsurat ce trebue să nască în inimile celor ce nu pot fi imorali faţă de cei ce imorali fiind zburdă de tot binele şi consideraţia la care sunt ridicaţi fără ulei un merit. Un om de-o etate exemplară, fie particular 11« In slujba Statului, va urî şi va dispreţul la mod necesar pe oamenii marilor lovituri imorale precum şi sistemul politic care protejează, şi Intre unii şi alţii se sapă o prăpastie care greu va putea fi umplută. * Tot asemenea prăpăstii se sapă intre cetăţenii aceleiaşi ţări prin sistemul politic de oricare nu face deosebire între competenţă şi incompetenţă, intre pricepere şi prostie, şi pune pe prost în bunica unui oficiu la care trebue să muncească zilni, sâ zicem, o duzină de slujbaşî subalterni, toţi mai bine pregătiţi, mai competent în materie decât şeful. Numai cei ce sunt în astfel de Împrejurări îţi pot da seama de prăpastia ce se sapă între tagua senator fel de subalterni şi a şefiior inferiorilor! Umilit! zi de zi de prostia celui mai mare, in sufletul subalternilor se pune un strat de duşmănie, de care cu greu te va mai scutura ?i atunci când un om competent va ajunge şeful lor. Deznădejdea acestor subalterni cari se văd In imposibilitatea de a se scăpa de cel cei umileşte zi de zi prin Inferioritatea lui pusă deasupra superiorităţilor, creşte zi de zi şi ceas de ceas. Ei văd că nu pot spera să scape de chin: şefu! lor are legături politice cu guvernul, care acopăr toate lipsurile lui. Sau să luăm prăpastia ce se sapă între oameni prin ţinerea laolaltă, în aceeaş muncă, cu actrie şi îndatoriri şi răspunderi, indivizi pătrunşi de simţul datoriei şi alţi zidiţi exclusiv din superficialitate. Zilnic să vadă oamenii datoriei pe oamenii ce au au acest simţ, cum pierd vremea lui Dumnezeu, şi să nu poată face nimic, nici pedeapsă, nici îndreptare, fiindcă e vorba de protejaţi politici — asta înseamnă a lăsa să se strecoare în suflete venin, de care nu ştiu prin ce injecţii sau spâlături se va putea curăţa! organism graul naţional. Ce se mai pomenim de prăpastia săpată între simţul de legalitatate biciuit în cel mulţi prin bunul plac al autocraţilor de toate mărimile, şi intre samovolahia protejetă până la scârba de actualul regim ! Şi iată cum se sapă prăpăstii intre flit aceluiaş popor printr’un regim deplin constițt de răul moral pe care-l aduce. CRONICA ZILEI Ruperea tratativelor noastre cu ţărănişti!. Liberalii au grăbit să atribui fruntaşilor ţărănişti cari au organizat câteva adunări în Banat declaraţiuni mente să provoace duşmănie între partidul naiional şi partidul ţărănesc. intriga e- a prins. Darea de seamă a adunării de la Reşiţa publicată de „Aurora*, organul partidului ţărănesc, do vedete că departe de a fi atacat partidul naţional că „luptă alături de ciocoi*, dl Mihalache s'a mărginit să amplifice declaraţia publicată cu prilejul încetarei tratativelor, declaraţii cari pot fi discutate. Chiar dl dl Lupu declară textuul cât partidul ţărănesc va avea raporturi civilizate cu partidul naţional * Relaţiunile româno sârbeşti. Cercerile politice din Belgrad continuă să discute atitudinea România! faţă cu răsturnarea guvernului Stambolineky şi găsesc că politica externă românească nu este şi n’a fost întotdeauna în concordanţă cu tratatul de alianţă încheiat între România şi Iugoslavia. Cam sa interpretează această politică românească in Sârbia o spune un corespondent din Belgrad al ziarului „Adevărul*. Când ex regele Carol de Habiburg s’a reântors la Budapesta, guvernul român nu s’a asociat la mobilizarea ordonată de guvernele cehoslovac și iugoslav, tot din cauză că în cercurile pal-trata române aveptura lui Caro! a fost primită cu simpatie Acuma lucrul se repetă. De dragai lu! Boris, gevernul român nu şi a făcut datoria faţă de aliatul poporului român. Pentru aceste motive presa naţionalistă iugoslavă, în frunte cu „Tribuna“, organul partidului democrat, cere guvernului iugoslav să lămurească din nou condiţiile de încheere a Micei Antante, pentru ca toţi participanţii să ştie precis care le sunt drepturile şi datoriile * Gen. Averescu anunţă că răbdarea poporului are margini. Cu prilejiul călătoriei pe care şeful partidului poporului o face in Dobrogea, aderenţii lui au organizat la Constanţa un banchet la care generalul Averescu a rostit cel dintâin discurs politic. Fostul ministru-preşedinte a avut cuvinte foarte aspre pentru guvernarea liberală care împinge ţara la disordine şi şi-a exprimat temerea că ar putea veni vremuri turbări, pentru că , prin felul lui de a guverna, partidul liberal duce populaţiunea la exasperare şi când cuţitul ajunge la os poporul nu mai rabdă". Dar, — căci este şi un dar . . . Dar „guvernul va ţinea cont de manifestaţiile din ţară, căci dacă îşi va da seama prea târziu de gravitatea situaţiunii, va fi rău nu numai pentru el, dar şi pentru ţară . . .* îşi va da seama ... şi va da ţara pe masa sverescanilor. * Cum ne cunoaşte streinătatea. Seminarul de drept de pe lângă Universitatea din Cernăuţi a primit din Parta data „Société d’entudes philosophiques* an buletin adresat ,An das Staatswissenschaftl. Seminar der K. K. Universität Csernovitz (Bucovina), Auir'che“. Duiă cinci ani de zile de la unire, Cernăuţul iacă tot oiie socotit ca făcând parte din vechiul imperiu austriac. Din vina cui se face aceasta ruşine? Poate şi de eroarea societăţii din Paris, dar cu siguranţă în urma indolenţei noastre care vreme da 5 ani n’am găsit de cuviinţă să rugăm secretariatul societăţii franceze să ia n.te schimbările prta cari am trecut. Ba** tunul este periodic şi de cinciani- de zile vine pe adresa jignitoare de sus, * Persecuţii prin permutare. A fost permutat prin surprindere şi fârâ menţionarea motivului. — Inginerul Eugen Tilea, care începând din 1919 a organizat serviciu de poduri şi şosele dia Ardeal cu o pricepere şeorgrinţi remarcată de toţi specialiştii — pentru care motiv a fost menţinut In acest post de toate guvernele trecute. Aruncarea funcţionarilor destoinici .şi Integri!, dintr’un colţ al ţării la altuVijta poate aduce decât dezorganizarea scudului In general, odată cu realele pagte ce pentru traiul funcţionarilor azi echivalează cu ruinarea lor. Dar persecuţiile prin permutare sunt boala vechie în administrația năpădită de politică. Metodă nouă — intâiu greva salariaţilor, — şi apoi satisfacerea tor din partea guvernului . Un comunicat al „Asoaciaţiei profesorilor secundari“ anunţă că guvernul a satisfăcut cererile formulate de acest corp in legătură cu salarizarea după curba strâmbată a dlui Lariscu. Cererile profesorilor erau minimale. Ele au fost înaintate guvernului cu toată acea delicateţă şi oarecum jenă In care se găseau profesori. Dar în zădar, cm ba Lalescu trebuea sâ prevaleze realitate. Şi astfel înafară de jignirea pe care le adusese guvernul profesorilor de a nu-i fi clasat în rând cu magistraţii, îl punea în situaţia, atât de dificilă pentru ei, de a recurge, văzându-se neascultaţile ameninţări. Ne închipuim cu cătă greutate trebue să fi călcat profesorimea peste atitudinea ei disciplinară în societate şi să ajungă la ameninţarea cu greva Element al educaţiei disciplinare, cel care impune prestigiul Statului tiner Iniei, educatorul la supunerea legilor, împins până la exasperare, devine... revoluţionar, grevist şi anunţă lăsarea examenelor în suspensiune... A fost o situaţie unică în felul ei, dar foarte legitimă din partea profesorilor, care s’au văzut pe rând, nedreptăţiţi, neascultaţi şi ca perspectiva de a tr-şi ameliora nevoile materiale. Şi iată că guvernul la urma-urmelor tot cedează. Dar când? După ce a pus in fierbere corpul profesorilor, după ce examenele particulare nu se mai puteau ţine, după ce profesorimea a fost adusă in situaţia penibilă să-şi iasă dintro conduită de la care nu vrea să se abată pentru a-şi păstra prestigiul în societate Este un caz care trebue menţinut pentru că ilustrează cum înţelege guvernul să împartă dreptatea mai întăru ameninţarea cu greva şi apoi satisfacerea cererilor; sau mai exact: satisfacerea doleanţelor, numai de frica grevei. Căci una din două alternative: sau profesorii erau dreptate şi atunci, ca ameninţarea oricărei greve, li se resping cererile şi se menţine hotărârea luată (curba Lui eseu), sau dăndu-le profesorilor dreptate de frica grevei, hotărârea dintălu a fost nedreaptă Deci guvernul face nedreptăţi salariaţilor de Stat, când încă nu ştie ce vor decide ei, şi devine drept numai după intervenţia lor energică. De aici rezultă, nu numai superficialitatea, rea. Intenţie, exploatarea situaţiei de salariat de Stat, dar pentru guvernul liberal rezultă că se face pe faţă propagatorul anarhiei, al grevei, al dezordinii în Stat Căci cum altfel dacă nu ca o propagare a anarhiei, poate fi calificat procedeul guvernului liberal, de a nu da dreptatate unui core ca cel al profesorilor sau funcţionarilor, decât după ce au ameninţat sau au şi trecut în grevă ? De altfel nu este de mirare, din partea unui guvern care a satisfăcut numai ofiferimea,fără ameninţări, starea de anarhie, de grevă şi de rebeliune, este pentru liberali starea normală in care se complac, căci numai într’o astfel de stare pot guverna cu armata. Cei 1500 Ziarele din Capitală ne-au adus ştirea, ca şefii conducători ai funcţionarilor, în frunte cu vrednicul lor preşedinte N. Schina, fiind liberaţi dela închisoarea Văcâreştilor, unde au fost ţineţi arestat, ca autori morali ai grevei proclamate la congresul funcţionăresc, nu numai că n’au fost daţi unărei de către slujbaşii oropsiţi ai Statului, — ci dimpotrivă au fost sărbătoriţi, cu prilejul liberărei lor din temniţă, ca nişte adevăraţi martiri ai funcţionărimei nedreptăţite. Anume, li s’a dat cu banchet în frumoasa grădină a Cişmigiului, la care au ţinut să ia parte nu mai puţin de 1500 funcţionari, dând astfel sărbătoriţilor prilej să se convingă, că ei n’au suferit de geaba temuiţi, şi că dragostea slujbaşilor pentru spălătorii cauzei lor drepte n'a scăzut, ci a sporit şi mai mult prin suferinţele îndurate. Manifestarea aceasta curagioasă a funcţionarilor, cari nu stau lăsat intimidaţi de măsurile Inchizitoriale ale guvernului, preferând să îndure şi el toate urmările purtărei lor, perzându-şi mulţi slujbele şi rămânând pe drumuri, este desigur un fapt unic, a cărui importanţă deosebită pentru timpurile de faţă, merită toată atenţiunea noastră. Cei 1500, cari au serbătorit liberarea rita temniţă a conducătorilor mişcărei funcţionăreşti, au pecetluit purtarea guvernului la stâlpul infamiei, este zdvăratul verdict, care condamnă pe tiranii de la putere în faţa opiniei publice. Justiţia ţăreî, influec faţă de politica pătimaşă a celor de la conducere, a suferit o gravă scădere şi au trebuit s fi eliberaţi cei arestaţi pe nedrept sub presiunea morală a opiniei publice. Salutăm pe neînfricaţii apărători ai cauzei drepte funcţionăreşti şi vedem in grandioasa lor serbătorire începutul dreptăţel pentru întregul nostru popor, ale căroi Ibertăţi sunt sugrumate de acelaş guvern samavolnic, ce a crezut că îşi poate bate joc de slujbaşii ţârei Manifestarea celor 1500 este însăş vocea şi voinţa populari.i nostru, sătul peste măsură de tirani, întronată la guvern. Nu întrebăm: ca autoritate morală poate avea o pedeapsă — când una mie cinci sute de cetăţeni fac sărbătoarea cinstei şi a curagiului dezinteresate din jertfa celor pedepsiţi? NOTIE Lamura la revista „Lamura“ care de o vreme încoace a început sâ aparii mai îngrijit, având In comitetul el Intre alţii pe dnii Nichifor Crainic, O. D. Mugur, Busuioceanu, se tipăresc articole şi mici studii scrise anume pentru învăţătorimea coastra. De remarcat,sunt îndeosebi scrisorile către învăţători ale dlui Mugur. Scrise cu o largă experienţă pedagogică, aceste scrisori nu au nimic din rigiditatea doctrinară a pedagogului de meserie; sunt scrisori care atrag prin amănuntul lor pitoresc, ce devine uneori adevărată poezie în cadru didactic. Iată câteva sfaturi pentru învăţătorul care vrea să ducă pe copii la săvârşirea muncii altruiste, după ce încordate silinţe au înfrumuseţat şcoala aşa cum o doreşte sufletul bun al tuturor. Bunăoară : „Intr'o zi de vară porneşti din vatra satului, După Une elevii pelerini. Cu toiagul In mână ca idilicii păstori din Arcadia, copii vor fI duşi In câmp ori în pădure să culeagă în traistele lor păstoreşti, buruieni de leac.“ In Anglia copiii, cu atâta prisos de energie, culeg flori şi le duc pe masa bolnavilor din spitale. Elevii din Appenzel au Împădurit cantonul Elveţiei lor de altfel atât de bogate în păduri. Iar şcolăriţele daneze au în fiecare săptămână un îceas statornic pentru nevoile săracilor Exemple se aduc şi din ţara noastră. Calea dreaptă dela Bartoloma la Cristian în ţara Birsei e plantată cu meri de grădină’ Crengile s’apleacă sub greulen rodului, pe care nimenea nul jefueşte „pai’ c’ar fi In grâdinile descântate din legenda secolelor de poveşti Să nu uităm însă că adi avem de a face cu munca mânitor săseşti. Un alt sfat foarte frumos: copiii trebuie să se îngrijească de plantaţii în cimitirele, rare la noi sunt lăsate până şi fără de garduri, încât porcii ar putea să mănânce morţii satului. N’ar putea învăţătorul să-şi pună elevi să mai îndrepte căte-o cruce, să mai împletească o nula în gardul spart prin care trec dobitoacele ca să batjocorească amintirea celor duşi ? Morţii trăiesc viaţa lor, dar poate numai atât cât 11 se îngrijeşte mormântul. Munca pentru morţi se adăugă frukos la munca pentru cei vii. Altruismul trebuie şi exersat. Dacă şcoala nu e un continuu corciţiu de altruism, e lipsită de orice justificare profund morală. Copilul trebuie crescut ca „să simtă în el nepotul tspete de a lucra pentru alţii, pentru aproapele său, pentru ţara sa, pornirea nebiruită de a visa şi munci pentru omenire. Şcoala care nu trezeşte trilei de acţiuni sufleteşti n'a făcut nimic. E o paragină.“ Nu ne îndoim nici o clipă ti. scrisorile împestriţate cu atâtea detalii sugestive ale dlui Mugur îşî vor găsi răsunetul cuvenit în sufletul Învăţătorilor. Ne facem o plăcere atragând atenţia asupra lor, pentru că revistaLamura* să nu fie lisată cu foile netriste între hârtiile şi ziarele unui colţ de fereastră. „Monumentele materiale ale unui period cult se pot nimici prin mâni barbare şi o naţie liber se poate lipsi de libertate prin nişte legi draconice, însă monumentele spirituale şi moravurile cele bune, precum şi valoarea lor rămân pentru toţi timpii neptrămutate, căci acestea sunt mai presus de orice putere silnică şi fizică; de de nu se poate atinge mâna barbarului, farul nu le poate fura, moliile nu le pot mânca. Fiind aşadară problema noastră a înainta literatura, cultura, industria şi agricultura naţiunei noastre, adecă a înainta starea spirituală şi materială a poporului nostru, vrem a deştepta prin mijloace naţionale facultăţile, va să zică cugetările mai senine şi serioase în poporul nostru, ca să cunoască fiinţa şi destinaţia sa şi să o ştie întrebuinţa spre tot binele, precum cere spiritul civilizator al secolului nostru; darurile lui vor garanta viitorul cel mai ferice al mult cerealei noastre, naţiuni şi o vor feri de nişte lovituri ucigătoare de religia şi limba el ..... ..................................................................................................... la sfârşit din parte-mi mă oblig, că voi sprijini scopul Asociaţiunii noastre, încât va sta în puterile mele, căci aci voia fi norocos a auzi sunetele cele dulci ale Umbei mele materne, care la streini nu s'a învrednicit de atenţiune, insă acelea cu atât mai scumpe sunt inimii mele*. Andrei Șaguna la adunarea ,Asociațiunii* in Sibiu 91ul1 Martie 1861. Partidul Naţional în Banat Adunări poporale la Comloşul Nerău — Fruntaşii partidului ovaţionaţi Din Timişoara ni se scrie: Senatorul circumscripţiei electorale Sânnicolaul-mare dl Ion Paşcu a ţinut să dea seama în faţs alegătorilor săi din Comloşul Bănăţean şi Nerău despre activitatea politică de până aci. A fâcut-o aceasta în cadrele unor mari adunări Poporale aranjată de organizaţiunile locale ale Partidului Naţional Român. In gara Lovrin Duminecă In 25 Iune 1923, oaspeţii au fost aşteptaţi in gara Lovrin cu trăsuri împodobite cu steaguri. Au sosit domnii dr Ştefan Pop Cicio fost ministru, dl Ion paşca senatorul cercului, Amos Pop, colonel î. r. Valer Cârje, director de bancă, dl Gheorghe Crăciun medic, Ioliu Codarcea farmacist, apoi avocaţii dr Augustin Bardosy, dl Coriolan Bărao, dl dr Octavian Crişmariu, dl Gheorghe Zaric, şi alţii, reprezintă,ici cu toţii comitetul central şi organizaţiunea judeţană. In drum spre Comloş La marginea comunei Comloşul-Bănăţean oaspeţii au fost primiţi de ponor în frânte ca inimosul lor părinte Vasile Midrea şi vestitul cor .Doina*. In comună imnlşii au cercetat mai Întâi pe mama floietatului luptător naţionalist Vâsle Chiroit*, apoi mormântul disparatului, unde Ştefan Pop Cirio a depus o frumoasă jetbă de tip*i. La amicai comloşsnii au servit un bogit bsmhat de 150 tacimari, la care a luat parte şi veteranul dr Nestor Oprean vicepreşedintele organizaţiunii judeţene, dr Demian Ion avocat şi părintele dr Fleşeriu din Sânmiclăeştî mare şi alţii. După masă a avut loc adunarea poporală, la care au participat vre-o 2000 aderenţi. Tot aşa au fost de faţă şi vre-o ÎO0 alegători bulgari, din comuna Beşenova. Dela adunare, lumea s’a Îndreptat ca trăsuri, la Nerău, unde oaspeţii i-au aşteptat alegătorii, un grup de călăreţi, corişti în frunte cu vrednicul lor părinte Bîchigeanu. Şi aici după binevenarea oaspeţilor îndată s’a ţinut adunarea, la care a luat pane aproape tot poporul român din comună. Adunările poporale Ambele adunări au fost prezidate dr dr Nestor Oprean, au vorbit doi preoţi Medrea, Fleşeriu, apoi dr Crâşmariu, col. Pora, senatorul dr Paşca şi dr Pop Cicio. Cu toţii au caracterizat situaţia tristă în care a ajuns ţara, relele aduse pe capulrostra de guvernul urnelor furate, ai încălcărilor de legi. Îndeosebi dl. Cicio Pop făcând istoricul timpurilor grele, de revoluţie din 1918, face cunoscut in scurt opera de edificare a partidului naţional, măreaţa adunare de la Alba-luila, unde pe lângă sunetul celor 3500 clopote de pe întinsul Ardealului şi Bănatului, sta proclamat măreaţa unire, a tuturor românilor! Respinge toate acuzaţiunile liberale, că am fi regionalişti şi antidinasiLi Face eonstarea, cu câtă dragoste suntem primiţi in vechiul Regat unde pe zi ce merge sporim organizaţiuniie noastre la chiemarea poporului de acolo, unde reprezentanţii Iul nu pot îndestul să admire crartea partidului şi a conducătorilor Iul. Face un aspru rechizitor guvernului Averesei, de caca să ne ferească Dzeu Argetoian» dinadins a căutat să păgubească Ţara, făcând împrumutul faimos de 3 k m!l° franci în aur, prin ce a reaiizat un câştig Imena băncii sale favorite. Tot aşa descrie situaţia guvernului actual, care nu mai poate ţinea puterea, din cauza fârădeleglor lui fără seamăn. Atinge şi chestia colaborării cu ţărăniştii, cu cari oricând putem sta de vorbă, dacă stau pe baza principiilor partidului nostru. Noi, aici acasă la fel suntem partid ţărănesc, căci toată organizaţia noastră se bazează numai pe voinţa poporului de la ţară. In fine se adresează femeilor române, venita la adunări în număr considerabil şi ta tălmăceşte principiie, de cari e călămit partidul naţional, când e vorba de drepturile şi egala îndreptăţire a femeii. * Ambele adunări au fost mult apoi redate. Suveranii acasă Sinaia. Aseară au sosit la Sinaia Suveranii României, venind din Polonia. Maiestăţile Lor au fost însoţe da ministrul mo, mareşalul Angelescu, directorul general al Siguranţei dl Romul Voinescu şi câţiva ofiţeri superiori. In gară au fost aşteptaţi de Principii Moştenitori şi da miniştrii Văicoianu, Mârzescu, Mărdăriscu, Saau şi inculeţ. După coborârea din tren, Regale s’a întreţinut timp de o jumătate de oră ce cei prezenţi. Mai târziu a avut loc la castelul Peleş o la sută conferinţă, la care a aalaiat şi A. S. Principele Carol. Impresia generală produsă de vizita Suveranilor la Varșovia este excelentă EFEMERIDE Aglomeraţie în cer Cu criza de tocuinţe, cu care ne batem azi capul soi bieţi pământeni, te ocupau înaintaşii noştri deja de mult. Deosebirea e numai, că In veme ce pe noi astra nu ne mai încap adăposturile pământului, ei se temeau, că nu vor mai avea loc în cealtă lume. Unul călugăr benedictin dela Monte Cassino, Alberano Desiderto, îi Intrase tare la Inimă grija aceasta şi s'a pus pe lucru serios sâ calculeze, cam câte locuri disponibile vor mai In cer, de oarece navala mare a sufletelor, tn cursul multelor mii de ani, trebuie să fi umplut aproape cu totul marea Împărăţie cerească, îngrijorat de propria lui soartă, călugărul făcu calculările anevoioase, iar rezultatul SI trimise unui prieten al său, abatele Olacinto Olmma spre publicare In anul 170. Conform acestor socoteli, numărul locuitorilor din rai, de la început şi până la data de mai sus, era 111,li 1,111,000 milioane suflete. Dintre acestea, în urma rebeliune! Iul Lucifer au fost expulzate din paradis o treime, adecă 37,037,037,000 milioane, astfel încât mai rămaseră numai 74 074,074,000 milioane su se bucure de fericirea raiului. Locurile rămase vacante prin alungarea acelora, sia fost rezervate pentru sufletele drepţilor ce se urcară rând, pe rând la cer , bine înţeles, cele mai bune le-au primit sfinţii. Fără îndoială, zicea fratele Desiderio, dară locurile acestea nu stau umplut deja toate cu duiumul sufletelor ce au curs mereu, nici nu mai pot fi multe libere, de cumva, Taul ceresc nu se va îl îngrijit prin vre-o modalitate rare care să lărgească veşnica sa împărăţia. De altcum, călugărul Desiderio, n’a fost cel dintâi, care s'a ocupat cu astfel de chestii. Mulţi stia Încă înaintea lui, între cari şi un anumit Messer Beţiile s’a îndeletnicit cu tema aceasta. Măsurările lui strict ştiinţifice, cum le numea — au apărut la anul 1556 în ,Am 2- aacee perpetue. El împarte lumea de apoi în patra părţi. Purgatoriul stă la mijioc, având la lungime 5.750 mile, iar în lăţime S01Î. Distanţa de la noi cuprinde 503 și jumătate mile — nici mai mult, nici mai puţin. Un eildu de incartare are deci foarte necesar si în cer. MQSÎASG b .»iOM?.