Patria, septembrie 1923 (Anul 5, nr. 189-211)
1923-09-01 / nr. 189
Oraj, Smniib ttaJSep^1^TM'' 1Aat~ 2 LEI EXEMPLARUL Aitul ¥. Numărul 189 Vina noastră Nu ştim c*re ar mri pale» fl scuzele carson s'a« adus tacă partidala! naţional, de când am intrat la vleaţi politică a Român!H-Mari, înainte de enire ce! cari ne atacau erau oameni de alt neam, erau reprezentanţii idea! de Stat maghiar unitar. Erau duşmanii de moarte al românismulor. De neamul nostru cei ce ne atacau erau renegaţii, de obicei postunul de m ri ambiţii şi patimi, în cari nu via conştiinţa naţionali. Atacurile lor nu ne-se slăbit d au contribuit la grabnica lor moarte naţională. Din cele ce-am experimentat după unire, d n ceea ie vedem încă şi azi, nu a’a verificat pe deplin crednţa pe care o aveam şi Înainte de unire, că erau destui aşa zişi intelectuali de-ai noştri, cari nu simpatizau cu lupta intransigentă pe care o dace« aici partidul naţional, cu fapta de principii, idealistă, care nu urmărea căpătuirea sau folosul imediat al unora, ci biruinţa programului naţional pentru fericirea manii întregi. Ştiam di-atunci că nu tot ce-i ardelean, prin însuşi acest fapt, e numaidecât o forţă in triumful luptei naţionale, că nu toţi sa mehnă principiilor şi sânt gata să meargi pâă în pânzele albe pentru triumful lor. Câţi nu ar fi voit de-atunci să se pană bine cu stăpânirea pentru a putea trăi mai comod şi mai... cu vază ... Dar n’au cotazil! De frica înfierării publice, au fost ştiţi sft trăiască şi el năcsjiţi, umilii, pectura să se poată ridica şi triumfa idealul naţonal. l-am văzut scăpaţi din lanţuri siber dând de-odată ce stîpânirea sta etau •căzut! Ce pofte s’au deschis ! Nu vor putea fi săturate curând de nici un partid politic, ori cât de darnic pentru cel ce s’au rupt uşor de solidaritatea ardelitească, fiindcă numai de formă au fost la ea, virtual niciodată ! Ei au constituit balistul nostru cel mai greu. Dela unire,ei sunt acela care nu au atacat și ce atacă, şi ei au constituit materialul prin care ne-au atacat partidele politice din Regin E, un adevăr prea evident azi ca să mai fie nevoie de demonstrare. Dacă întreg elementul ardelean ar fi fost constituit din aluatul pe care l-am numit balastul nostru, niciodată n’ar fi fost o ceartă, o luptă între partidele politice din Regat şi între partidul naţional. Avere »canii sau liberalii n’ar fi avut decât să satisfacă poftele de ordin personal, — şi s’ar fi trăit într’o dulce frate, tâştigându-se dintr’o lovitură ... unitatea sufletească. Nime n’ar mai fi criticat, n’ar mai fi Inferat, nu s’ar mai fi opus nici ani flc&rii cu fares nici fuitrilor de urne liberale, nici abadotismului brfttieoist. Ardealul ar fi fost „unificat“, şi nu s'ar mal fi descărcat asupra noastră scalele, cu care nu-ia acoperit atâtea partida politice, prietene şi duşmane. Am fi fost din ziua întâi o apă şi an pământ ap-» fericirea României-Mafial Oct. Goga şi-ar fi Încheiat de mult lupta politică împotriva regionaliştilor şi s’ar fi mulţumit ca o situaţie Înaltă, pe care nu s’ar fi temut, că o va pierde N’ar mai fi toate noi frământările de după unire, nici „ardeleni” nici „răgăţeci“ ci fraţi dalei sşe zaţi In toris postările, iar dedesubt poporul unificat făcând sforţări desperate să nu a sufoce de-atâta fericire, dată la hapuri mari de averescani mai totâi, şi ridicată cel puţin la potenţa a şaptea de liberali. Nu ştim cine ne-ar fi Înjurat dacă Întreg materialul ardelenesc ar fi fost constituit din balastul nostru politic şi naţional de pe vremea stăpâniei ungăreşti. Liberalii des’gar că nu! Ar fi lucrat prin noi, cu noi, pentru ei şi poate şi pentru noi, de iea ar fi fost mai mare plăcerea. Ce mari români ş! mari patrioţi am fi fost! Ce osanale a’ar fi cântat aportului politic adus de ardeleul, dela Vlădică până la opincă! * Sunt uşii cari spun: .Mait ne mirăm de aceasta coaliţie Împotriva partidului naţional. Tos ie partidele i’au atacat. Din acest atac trăeşte politiceşte dl Oct. Goga, deşi in fiecare articol arată, că partidul naţional nu mai există. Ce-şi mai pried mintea cu neşte scrieni oameni cuminţi şi practici cum sânt liberalii? Nu văd ei cam au văzut şi averea banii că-s o cantitate neglijabilă naţionaliştii, că pot guverna împotriva lor?“ E adevărat că de curând ch’ar ţirăniştii par a B8 trudi să ne arate efi nu mai existăm şi să ne invălae In ...gloria trecutu’al. Noi credem că oam*t?!i căminţi ş’ practici cem s?nt libera i!, nu şi pierd vremea înzadir. Numai nibunii subit cu morile de vânt. In vreme ce di paba ani n! S3 cânţi mereu veştii a pomenire, par idul caţional ca lupta lui 'darlidă a pătruns la conştiinţa maselor din întreagă România. După ce ei a existing organizat fie In vechui Regat, sze chemat in Basarab a şl Bacovia. No! nu sunt m obişnuiţi cu biruinţl uşoare şi nu ne speriem da greutatea liptai iŞtim că suferim şi perSeverâm tn folosul neamului Întreg Conştiinţa aceasta nu mai b azi numai a noastră. Lupta partidului naţional a coborât In masele mari conştiinţa că e nevoe de o nouă mirata - iltate ş! morală polită, da cât era proferată de ‘patidele ce-au condos România, pentru a putea Începe clădirea tameinică a viaţii de Stat român. Că s.h mbaei leg lor ori a givaraelor nu poate aduce nici o Îmbunătăţire la viaţa noastră nobilă, dacă nu te va schimba spiritul care trebue să creeze şi să execute leg lor. Pentru această mare revoluţie paşnică luptă partidaraţional. Dacă cei răi ne gîsesc in aceasta o visă, cei buni se las rue tot mai mulţi in jurul steagului nostru de luptă- CRONICA ZILEI Comemorarea lui Gh. Lazăr. La 17 (30) Septemvrie se va sărbători cu un fapt deosebi la Avrig centenarul lui Gh. Lazăr. Marele dascăl ardelean va fi sorbătorit aşa cum se cuvine, iu,t a ti va comemoratui a luat-o mitropolia din Sihle. Mitropolitul Nicolae al Ardealului se ocupă personal de sebirile ce se vor organiza la Avrg, frumos sat la poalele muntelui Sura, în apropiere de Sibiu. Mitropolitul din Sibiu a luat iniţiativa resaurărei frumoasei biserici de Avrig, ale cărei pictări datând de pe la jumătatea veacului al 18 lea sunt restaurate acela de pictorul Satmar. Deasemenea un arhitect lucrează tot din îndemnul mitropolitului Nicolae, la restaurarea şi Înfrumuseţarea mormântului lui Gh. Lazăr. Marele dascăl al românilor a fost mai întâi profesor la seminarul teologic din Sibiu, şi de aceea iniţiativa comemorării lui, a fost luatâ de ardeleni, ca o datorie pioasă taţii de marele lor Învăţător. let, eg elenii ardelean şi toţi intelectualii, ţin si dea o mare însemnătate acestei commemorări. * Tratativele româno-ruse. Ziarul rus .Novola Misii“ dă amănunte în chestiunea tratativelor româno-ruse, aratând intenţiunea guvernului sovietic de a face tot posibilul pentru reluarea relaţiunilor comerciale cu România. Ziarul relevă ca, la mare parte, aceste tratative se datoresc intervenţiunei comerţului şi industriei italiene pe lângă guvernul român. Legăturile comerciale româno-ruse ar servi mult comerţului italian, care şi azi are legături comerciale cu sovietele şl care In ch'pdi acesta ar căpăta o cale de uscat pentru transporturile siie Reluarea legăturilor comerciale fiind I n principiu stabilite s’au format două comisiuni, una tehnică şi una militară spre a itabil punctele de amănunte. In curând vor începe la Chişinau ultimele tratative pentru stabirea tuteiror punctelor convenţiei. Pe lângă delegaţia română, va fi alipită şi o delegaţie a inisterclui de cadustrie şi comerţ italian. România şi Ungaria. Sir Jhi Simon, unul din funetaţii partidului liberal-independent englez de sub conducerea dini Aaquih, spunând, intr’o scrisoare apărută acum câteva zile in .Time**, că ,România a invadat Ungaria cu scopul de a pune mâna pe activul (pe averile) ungurilor pentru a te despăgubi*, dl Ciotori a trimis ziarului o scrisoare de dezminţire. ,Times“, (de la 18 August), publică, din Întâmpinarea dlui Ciotori, următorul pasagiu rectificat!*: „România a fost aticiă in 1919 de ungari cari pătrunseră adânc In teritoriul român. Ronânia a dat astfel forţată să intre in război cu Ungaria. Ocuparea Budapestei n’a fost decât urmarea suces!.!»! obţint do if mata română în contra Ungar.e.“. * Cablu Intre Franţa şi America. S’a iocepet aşezarea noului cablu transatlantic între Franţa şi America. Plecând din Rokaway, de lângă New-York, acest cablu se îndreaptă mai întâi spre roaeta noaii Scoţii, pe urmă e o pe lângă Insulele Azore, ajungând ia Habié ca psact term nal. Debitul sân va de 1200 cuvinte pe un nat, adică 600 în fiecare sens Acest debit este îndoit decât al celorlalte cable care leagă acum America ca Europa. •* Un consiliu la Belgrad în chestia Fiume. In lipsa preşedintelui interimar, Iancovici, a av.it loc o şedinţă a consiliului şi preşedinţia lui Ninchci, ministrul afacerilor streine. A fost discutată chestiunea Flame. După şedinţă dl Nnchi a declarat ziariştilor că s’au fixat instrucţiuni detailate care vor fi trimise îndată delegaţiunii noastre dn Roma, cu privire la chestiunea postului Baross-delta. Revenirea la tradiţie Adunarea generală a 0Asociaţiunii pentru literatura şi cultura poporului român la Timişoara a făcut să reintre in cadrele vechilor noastre obiceiuri congresele „AstfelLa Timişoara a fost o adevărată sărbătoare înălţătoare de inimi, întăritoare a conştiinţei naţionale, atât prin numărul mare al celor prezenţi, cât şi prin bogata serbărilor culturale ce s’au desfăşurat Banatul, care nu tmsedat „Luneca“, nu a afett prilej de o bucurie, de mărgăere, de încredere în noi şi în viitorul nostru prin felul cum a ştiut să pregătească serbările .Asiris, şi prin dragostea şi Însufleţirea cu cart au fost dezbătute in congres marile probleme culturale arinAstfel“. Ceea ce consiliat o mândrie deosebită pentru Adunarea de la Timişoara a fost manifestaţia artistică şi culturală a Banatului, întrecerea strălucitelor corani de plugari, expoziţiile aranjate. Deplina armonie tradiţională manifestată cu prilejul alegerii prezidentului, e o nouă dovadă că poporul nostru, dacă ar fi lăsat în pace să umble pe urmele trecutului, ar fi putut da şi de re unire încoace, nenumărate dovezi de solidaritate, care departe de-a fi folositoare numai românilor de dincoace de Carpaţi, s’ar fi resfrănt bunfâcător asupra vieţii sociale, politice şi culturale ale neamului întreg. Dl. Lupaş, raportorul comisiunii de candidate, a spus cu drept cuvânt că fiecare din prezidenţii „ Astrei“ de până acum au reprezentat în vieaţa noastră naţională o autoritate morală, culturală, bisericească, socială sau politică necontestată, şi de acea s’a putut face totdeauna alegerea prezidentului „Astrei“ prin aclamaţie. Dar aceeaşi tradiţie, cu aceleşi consideraţii, a grupat poporul nostru în trecut şi în fuptele politice, nu numai In ceh culturale, şi e lesne de înţeles ce sprijin puternic ar fl fost solidari- Mea ardelenească şl In consolidarea Statului nostru, dacă am fi rămas nedivizaţi de atee nu pot trăi decât din intrigi, pescuind in apă Tulbure. Dl Vasile Goldig, noul prezident al »Astrei a ţinut să stăruie în întâia sa cuvântare ţinută în aceasta calitate, asupra virtuţilor, care nu fost şi trebue să rămână la baza activităţii „Astrei“: ridicarea Idealului românesc de asupra oricăror alte Interese, cultivarea sentimentului de cinste şi de moralitate Isvorăte din credinţa vie în Dumnezeu, înalta apreciere a tradiţionalului nostru dlmsftoism, sprijinul smaadarura biserici naţionale româneşti, care au Isvorât dlintr’o necesitate istorică şi tot numai printr un proces istoric se vor putea schimba sau contopii, după cum spusese odată şi dl Nlorga. Dl Vasile Goldiş a spus un cuvânt dela care ar trebui să ia la noi învăţătură toată lumea. El a zis: „Declar că acela, care va căuta să desbine cele două biserici, îmi va fi duşman personal.* Intr’adevăr în cadrele Asociaţiuniit’au pătruns niciodată lupte sau neînţelegeri confesionale, şi suntem siguri că sub conducerea dlui Goldiş nu vor intra nici pe viitor. NOTE Castelul Huniadeştilor Nouile provincii au o mulţime de clădiri impropriul întrebuinţate. Zilele trecute ara avut ocazia sa vedem castelul Huniadeştilor din Timişoara. Admirabila clădire cu zidurile îngroşate par’că de trecerea veacurilor păstrează într‘o parte a sa vechea infăţişare de cetăţie apărătoare; cealaltă parte renovată in veacul trecut are aspectul unui castel medieval născut mai mult din capriciile unei imaginaţii romanii, decât din nevoia de apărare. Nu e fireşte nici pe departe aşa de Înalt cum sunt castelele ridicate pe muchile stâncoase ale munţilor sau ţărmilor de mare; şesul cu manderessa fără sfârşit a dus aci la o concepţie arhitectonică în deplină armonie cu monotonia orizontală a naturii împrejmuitoare. Castelul e apăsat; are parcă tendiţa să se desfăşure mai mult în pământ decât deasupra, aşa că nouile clădiri cu etaje îndrăzneţe ale veacului nostru Industrial 11 îngroapă aproape. Când partea aceasta a oraşului va fi deplin clădită conform plenului de mult urmărit , castelul Huniadeştilor nu se va mai putea vedea decât din imediată apropiere. Evoluţia oraşelor moderne are o logică neîndurătoare. E ootent în orice caz că Timişoara îşi reduce unul din cele mai frumoase monumente arhitectonice la rolul de Invizibilă cenuşaaeă; recunoaştem însă că nu are încotro. Sunt atâtea alte lucruri dureroase pe care le facem, fiindcă trebuesc făcute, şi nu fiindcă le dorim, trecem însă asupra altui neajuns care fără Îndoială s‘ar putea îndrepta. Ungurii —■ cu prea puţin simţ pentru ce e frumos — au dat acestui castel o întrebuinţ re mlitară. O clădire în care Huniadeştii născociau sub frunţile lor vultureşti înalte gânduri strategice împotriva semilunii atotcutropitoare — se credea că nu poate fi folosită pent tu altceva mai bine decât ca lăcaş de ostaşi luîrândui-se pe porţi pecetea de câirmă a cezarului. — Cum am făcut tu atâtea alte cazuri — am primit şi de astădatâ un rău. l-ara acceptat ca fapt, pentru a continua zeci de ani. Au simţit ca o palmă ruşinoasă când întrebând pe un prieten despre cele ce sun’ astăzi In castel, mi-a răspuns un cuvânt aspru: „Cazarmă*. N'am fost desigur numai noi cei ce ne-am ruşinat dureros Expoziţia pictorilor bănăţeni căreia i s‘a Îngăduit o sală cu arcade din veacul de mijloc, dacă nu ne a îndemnat sa admiram o artă încă nevăzută, ne-a Inspirat totuş gândul c& acest castel a Huniadeştilor ar trebui transformat In „palat cultural*. Oraşul atât de bogat al Timişoarei ar putea să facă o atât de neînsemnată concesie culturii Castelul Huniadeștilor nu e singurul in țară care așteaptă să i se facă frumoasă dreptate. Un regim al asasinatelor Adizi nu mai este nici o îndoială că asasinarea lui Raiko Dasceloff b’b comis cu ştirea şi poate char din îndemnul governului baigir, pentru care acţiunea victimei la streinătate se părea extrem de primejdioasă regimului actual. S au s’ ficat două intervenţii diplomatice la Praga pentru exuadarea fostului plenipotenţiar bulgar, însă fără nici un rezultat. Asasinatul a fost ultimul argument, după ce guvernul îşi epuizase toate mijloacele de a pune mâna pe un adversar temut, care trebuia suprimat De aceea oricât ar încerca o ganele oficioase ale guvernu'si dela Sofa să circumscrie crima in sarcina tânărului Nicoloff — seasind — responsabiltatea se răsfrânge in primul rând asupra autorilor morali, cari nu pot fi cântaţi de ei printre conducătorii actuali ai Bulgariei. Faptul este odios, orcât de obişnuit ar părea în tradiţia politicianilor balgani El este, însă, şi agravat de situaţia clor cad au ordonat crima. Actualul guvern al Balgadei a venit la cârma tehilor publice în numele anei necesităţi de a înlătura despotismul regratat Stambulitsky. De acces nu-i era în nici un caz îngăduit să facă o jusţie mai ilegală chiar decât sistemul da guvernare a fost stat prim ministru bulgar, asasinat şi el, ia petre timp după ce a fost Înlăturat. A proclama, pe de o parte, necesitatea guvernării prin ordine şi dreptate socială, iar pe da altă parte a face execuţia sumară a acelora pe cari l-ai acuzat de oprimare şi despotism, este fără îndoială o dovadă de nesinceritate, care nu poate fi privită ca empatie nici chiar politic partizanii regimului actual. Şi apoi, aveam motive temeinice să credem, sau cel puţin să dorim că sistemul asasinatelor politice, atât de înfloritor in Balcani, să înceteze. Sa pare însă, că asasinatul de la Priga este numai începutul unei serii mai lungi de crime, ( adăpostul „raţiunilor de Stat, după care se ascund autorii mora!). La dictatura pe care o întronase Stamboliski se răspande astăzi, în Bulgaria, cu o alta, tot atât de condamnabilă și ale cărei urmări se pot prevedea de pe acum câ vor zdrancina încă multă vreme viața politică din Statul vecin. Raportul comisiunii de candidare la postul de preşedinte al „Asociaţiunii“ Ourată Adunare Generală, Comisiunea de candidare, incrednţatî de pr. Adunare Generala, In şed nţa de ieri, cu stribarea listei de vând dare pentru alegerea de p eşed n o al Asociaţiunii, Intruniadu-se In şed nţă, a exam n t cu toată seriestit a noue împrejură i, In care „Asociţianea“ e chemats a şl desfăş ra activitatea sa culturală la zilele noashe şi în ceie vl toare. A cercetat apoi şl cond ţiile, ce treble sa le întrunească viitorul preşedinte al acestei instituţii, care este cea ind vehe şi unică la felul ei da organizaţie şi dam încă sistematică. în tot coprinsul patriei române Întreg te In această cercetare comisiunea a putut proli’a da folositoarele învăţăminte, îmbiate de Insaş tradiţia rea certabilă a „Asoiajianii*, şi cărei membri au Înţeles dela început aă aşeze in frontra acestol insttuţiuni persoaaîitsţi e cele mai expres ve, mu caprinzitoare şi mai reprezentative, cari s’au putut rdica pria aednţi, pin manca şi vrednicia lor biruitorie, din adâncimi e sufieteşti ale poporului nostru robis spre culmile vieţii şi culturi noastre naţonale. Fiecare din cei 9 preşedinţi, cari au condus destnele Asociaţiunii noastre lea Andrei Şaguna până la Andrei Bârseanu reprezenta îi viaţa noastră naţional o autoritate moralit naţională, bisericească, socilă, culturală sau politic oreuit stat», îacât prin aceasta înlesnea foarte mult Îndeplinirea actului de siege e ca preşedinte al „Asociaţiuni". Membri instituţiei naure nu au fost paşi, în rurul celor 62 de ani, în faţa vreund dileme pra» grele în preajma nici-unei alegeri de preşedinte. Candidăriie s’au făut ia toate cazurile tn mod sprozpe montan, opinia pub ică fiind prealabil dasM ds bine lămuriă asupra valorii de ob cri singu utai când dst, căruia splaozele onau me si Insuf et te sie adunărilor generale e e.totale urmau să dea numai recunoaşterea și consacrarea defi nitivă în ierarhia social-caturală a intelectualitâţii noastre. Comisiunea de candidare apreciind valoarea acestei tradiţii, care poate servi ca bun criteriu pentru selecţionarea valorilor atât în împrejurârila actuale, cit şi indrapările viitoare, exprimă dorinţa de a se proceda şi de «sfădită la aligerea preşedintelui nostru prin adoraţiune, precum s’a făcut şi la trecut, iar nu prin votare, fiind operaţiile de votare, prin recentele experienţe dureroase din viaţa noastră constituţională total şi aproape iremediabil compromise. De aceea şi a dat silinţa a vă prezenta o singuri candidatură, care sl Indeplinsască, In faţa opiniei publice româneşti, in mod necontestat următoarele condiţii: 1. Să fie o personalitate culturală — reprezentativă a neamului românesc. 2. Să se bucure de autoritate necontestată, câştigată prin îndelungată activitate de educator al tinerelor generaţii şi de îndrumător al opiniei publice decenii de arândul. 8. Sa fie povăţuit de o adâncă şi nefătărită religiozitate, findcă întreagă propaganda „Asociaţiinii“ noastre trebue să fe şi la viitor, cum a fost şi nu trecut, la deplnă armonie cu credinţele noastre religioase, căci religia este şi va trebui să fi şi in viaţa neamului nostrrt, ca şi în viaţa tutoror popoareior, esenţa adevărată a culturii naţionale. 4 Să se bucure de încrederea depinâ a mândrilor „Aapolstianii", ca rcvântul lui să fie ascultat şi armat ca entuzism de tai şi un sfâşlt. 5. Viitorul preşedinte să şi aibă domiciliul tn Sibu, la locul central al aşezământulul nostru şi întru cât ar domicilia în alt oraş, să fie Invitat a arma exemplul regretatului Andrei Bâr- 30ana şi a se muta la Sirta. Cine este bărbatul, care decenii deAriadul a împlinit acesta condeii, spre a le pune acum Integral in serviciul Asocaţ anii la locul da cea mai mare răspundere, ştiţi cu toţii: este dl Vasile Goldiş, fostul profesor al şoalelor din Braşov şi Îndrumător strălucit ca graiul şi ca condeiul «l poporului nostru. Comisiunea fi recomandă deci sâ fie »Ies cu aclamaţiune ca preşedinte al „Asociaţiunii“ în locul rămas vacant prin decedata lui Andrei Bârseanu. Timişoara, la 2d VIII. 1923. I. Lupaş, raportor. Francezii în Orient — Bucureştii baza politicei franceză in Orient -- Rfzboiuî mondai s schimbat ca dssăvâ^re frontal atât politic cât ş! economic al ţărilor europene. Câtă vreme iait le d. rfzboî tendinţa germană cu „Drsog nach ostea*-ul ei cucerise aproape Întreagă Pepinsula Balcanică şi frecase şi in Azia-Mici înaintând tot mai hotărât pe linia Bagdadului, şi câtă vreme ruşii încercau tot mai mult să realizeze planul iar Petru cel Mie ca aşezarea temeinică la Constantinopol şi la Dardanele, astăzi această dublă tendinţă a fost ca desăvârşie spuberată, de rezultat!. invers al râzboiului. Germania şi Rusia s’au prăbuşit, iar Aliaţii le-au luat focul în politica Obecuitat, ard- zice ci mai puternic debuşeu al ţărilor apusene. Asupra acestei chestiuni, ziaristu! francez Henri de Jouvenel ne aduce acela lămuriri interesante tatr’un jndicios articol publicat in marele cotidian Parisian „Le Matin*. „Dacă Franţa — spune Jouvenel — înţelege sâ aibă o acţiune In Europa orientală, atunci baza acestei acţiuni nu poate fi decât oraşul Bucureşti, intimitatea legituriior noastre cu îromânii, care au aceeaş mentalitate ca francezi), Mud de aceeaş rasă, ne confirmă ideea aceasta, care este o idee veche, dar n’a putet fi reaLzată, pentrucâ ne-o vnaseră alţii Înainte*. „O idee latină nu se statorniceşte lesne intr’un cap englez şi viceversa. latre români şi francezi Insă nu există nici o impermeablitate ds acest fel*. Vorbind ds pace — Joaveael spune, — că atât românii cât şi francezi au aceeaş dorinţă de a pizi pacea, pentru a se putea reface In urma zdr&ncinărilor provocate de r&sboi. Aceeaş înţelegere există şi la ce priveşte Polonia, a cărei reînviere a fost dorinţa atât a Franţei cât şi a Românei, care a’a grăbit să stabilească cu ea o înţelegere permanentă, întemeind „Mica Antantă“. În ce priveşte Toreia avem tendinţe analoge, de a-i eaatine existenţa şi a o feri de prăbuşire şi a-l câştiga chiar prietenia.* Dar nu normi interesele de politică pură leagă Franţa de România. Politica economicăşi are şi ea o importanţă tot atât de mare. In deosebi câştigarea pieţii petrolului românesc este pentru Franţa o chrstiane de intaLtase. Franţi nu dispune da Izvoare de petrol De asemenea incolonii ea nu este supără pe petrolul colonial, care a ajuns in mâ a trusturilor streine. Singurul izvor de aprovizonare liber este cel românesc, neangajat incă in nici o drecţie. Acesta va trebui cucerit cât mai curând, deoarece i se dau asalturi din toate părie. (Continuare pe pagina II-a ) ■MBMBWWWMBMMO dM——a—— PUNERI LA PUNCT Pe Marea-Neagră au inceput să-şi facă apariţia piraţii, jetalsd vasele mai mici. Aflăm că guvernul român a trimia o comisia e ca să trateze înscrierea lor in partidul liberal, arâtându-le meritele câştigate ci ocana pirateriei săvârşită la alegeri.* La Ch'tila, comisarul gărei şi-a arestat întreg personal»!, dovedit că fora ta intrece o bandă de hoţi. Mii de-poimâine vom arzi că şi dl Ionel Britiane şi-a arestat întreg guvernul