Patria, ianuarie 1924 (Anul 6, nr. 1-20)

1924-01-01 / nr. 1

Olaj, Mari ! Un progres în câţiva ani Ca un simptom vrednic de luat aminte al unei evoluţii viitoare, tre­bue să­ luăm în considerare îndeo­sebi acele manifestări ale vieţii cul­turale, cari nu depind de guverne, ci de iniţiativa, entuziasmul şi ta­lentul oamenilor Aceste manife­stări sunt multe şi îmbucurătoare. S-au împlinit abia cinci ani de la u­­nire, şi cu ocazia aceasta am auzit atâtea îndreptăţite plângeri, ce iz­vorau din neajunsurile politicei, ad­ministraţiei, a situaţiei financ­are. Progresul realizat în câţiva ani era privit prin unghiul de vedere al stă­rilor economice şi politice. Ori pro­blema mai are şi alte laturi. Sunt funcţiuni sociale, cari nu atârnă di­rect de opera guvernului. Dacă a­­runcam o privire asupra acestei ac­tivităţi culturale a oamenilor ce nu sunt slujbaş­i nimănui ci trăesc doar din entuziasmul pentru un lucru frumos, rezultatul bilanţului e desi­gur mai pozitiv decât aiurea. Luaţi bunăoară Clujul — oraşul, care ne e mai apropiat şi mai cunoscut. Fa­ceţi o comparaţie între viaţa arti­stică, culturală, de acum câţiva ani şi cea de astăzi. Progresul, schim­barea la faţă, sporul,­­ sunt evi­dente. Nu este săptămână în care intelectualii oraşului nostru — în afară de reprezentaţi­le obişnui­ele Operei şi Teatrului, — să nu aibă o conferinţă, un concert, o re­prezentaţie a vreunei trupe bucure­ştene. „* „Asociaţiunea pentru literatura şi cultura poporului român“ a aranjat ca şi anul trecut o serie de conferinţe variate şi instructive, cari sunt ascultate peste aşteptări. Nu numai studenţimea năvăleşte în fie­care Vineri seara în sala IV-a Uni­versităţii, ci şi intelectualii, fără de­osebire. Apoi Teatrul­ sunt abia două luni de cât s’a deschis stagiu­nea şi am văzut pe scena Teatrului Naţional pe dna Voiculescu, pe dna Agata Bârsescu, de câteva ori pe Manoliscu, câţ­va din cei mai de seamă artişti ai ţării. Că interesul pentru teatru e în creştere o dovedesc sălile pline fă­cute de aceşti artişti. Concertele se succedează în ritm înteţi. Ajunge să amintim ultimul, dat pentru sporirea fondului pentru clădirea catedralei ortodoxe din Cluj Un program întreg la nivel apusean s’a putut executa fără greutate cu bucăţi alese numai şi numai din autori români. Dacă acum cinci ani ar fi fost încă o greutate să compui un astfel de pro­gram, astăzi nu mai este. Nu mai e, fiindcă o generaţie tânără are în­dreptăţirea să vorbească deja despre o operă a sa. A zis’ăm la cele dintâi încercări de simfonie românească, suntem siguri că nici operele nu vor întârzia. Dacă în timp de cinci ani s’a realizat atât cât s’a realizat, pu­tem întrezări viaţa artistică — cum va fi peste douăzeci de ani. Pesi­mismul e aici în adevăr deplasat. Cântăreţi tineri şi actori tot atât de tineri se ridică umplând şirurile pă­răsite de cei bătrâni. E o vegetaţie tot mai înfloritoare. Şi toate acestea htre condiţiile „economice“ cele mai neprielnice. Un lucru nu trebuie să-l trecem cu vederea. Finanţele nu prea ’ngăduie intelectualilor să urmeze după plac îndemnurilor lăuntrice. E adevărat bunăoară, că obişnuitele reprezenta­ţii ale Teatrului Naţional sâsună ca într’o sală golită de mo­­­i­e. Nu se poate spune că aceste eprezentaţii n’ar fi bune, dimpo­rivă, toţi îşi dau ce­l mai frumoase silinţe Nu se poate spune, desigur, nici că publicului îi lipseşte intere -­mul; ar urma să negăm ce am spus mai înainte. Reprezentaţiile ce ies din obişnuit sunt ascultate cu en­tuziasm. Explicaţia fenomenelor cul­turale negative trebuie s’o căutăm în criza financiară Din lipsă de bani intelectualii nu pot merge la teatru totdeauna când ie-ar plăcea. Din lipsă de bani intelectualul nu poate să-şi cumpere c­artea din vitrină, deşi interebul adesea îi frământă şi­­ ne­linişteşte. Făcând această reprivire asupra vieţii culturale în ultimii ani — aici în provincie, am ales Clujul ca punct de orientare. Dar acelea­ş lu­cr­uri se pot spune şi despre celelalte oraşe — păstând proporţiile fireşte. In iarna aceasta pretutindeni n’au desgu­eţat sufletele. Aproape nu este orăşel în care să nu fi ajuns vre-o trupă călătoare de teatru, fie ea a lui Manolescu, fie ea a lui Băilă de la Sibiiu, care conduce trupa Asocia­ţiei. Aproape nu este orăşel în care să nu fi ajuns vr’un conferenţiar, fie el, trimis de Sindicatul Presei din Ardeal, de un conferenţiar al „A­­strei“. In cinci ani de viaţă româ­nească , mişcarea art­stică şi cul­turală arată totuş un spor. Pe alo­curi un spor frumos, ca­re ne îngă­duie să privim cu nădejdi bune spre ziua de mâine. CRONICA. ZILEI W CmrB*se»W33B^rî Leul egal cu frencul elveţian. Eâta o constatarei caro ne fnfâţ’şe.­zi­­­ată politica lberală. Ia loc inni să ne bccurăm dp ea, aeutern In trista situație, de a cocBîata tocrral ccntra­­rnl. fcsâ anaî.zăfiT nițel faptele: La ocuparea Ardealului ds trapdc rontâns cngorii aa t,fsr.t pantia Sorr.a de en milion di coroane bâ.le și iosta­ţiils dela Pat.oreal. Liberalii au refuzat ktand­ erest tâ g­­avorab­­ pmtru a-1 face Dîai tâ z.a eu ch­ltuieii îESutrte. Acelaş! Incr B l’au fă­cut Lberatil ş’ ce hnpramotal stein, care ni se ofe.­s*. L’au refezat, pentru ca mai tâ zio să r csarâ şi să l! sa refuze, ca cnei­­ă i t,e pngul lUlmentalai. Dar mai au l.bsraili şi altă pată pe sBÎht Supt creatorii specclei. El a­., 1j­­vemat pani sele, pcn.ra a cte a »cem petea şi a ae dî jocul concurenţei ş; icfticâtates. Şi atunci să na md vot be­acă de patriotism, pa care-l dgam uts Iuti eega lor acţiune. Schimbări la primărie? la ultimul timp »n început a droaia d ferita ştiri referitoare la anele schmbâd, ce s’ad­lice la condurerea treburilor oraşul ! Este vorba, ca actuald primar dl dr Utalea să se retragă dla situ­ţa ce o ocupă şi la bo­ai dsale să v­ă di Ia­cobin, fost maior de Intendență la armata sastro-ungară. So cred?, că drumul procedelui Ma­­riş­na la București este în legatura cu aceasta s­hmbare. O lecţie de legalitate Cu prilejul votărei bugetului Bugetul să le tic ş inchizitorul al diai Vintilă Brâtianu a fost votat de Ca­mera n&«n,ţă de guvern prin furtul de arne A fost votat, fmâ, fără ca tă se ase d secţia lib­eră, ci sub teroarea mul* n st­­alai ds finanţe. Acces ă ie osre a fost tăceti pentru a ImpUdica criticiie, pe cari le-ar fi fă­cut raprezsnLnfli Opcz pel s! ma! eles ai partidulat naţona), cari erau tas. r şi si vorbească. Vechiul sistem ds a se sdree bego­­fal la ds­aţia Camerei mimul nn nidl mol moine­t, pentru ca apoi să a- facă teroa e pectra votaree lui, sub motivai că ca mat este timp până la »pli.are^ lui, a fost pus In practică și acum. La dsenția b.getcbi a furi erau fn scrişi fă vorbeas­c mai muiț! deputy ai partidului rațional, printre cari ș d'. laliu Msn’n, prcscdctdc pfcUdala!, bTbl.O!b­.a,iastra 4 De teatia c­ itîcelor severe cî trftiau îă-i facă, dl Vintilă B­ăuana a cerct tn hd'rea d amț e, preşedinte’e C me­­.ei nevoind să mai acorda cuvânta! dfcftt dla! Ll’u Mi?nlg. Dsa na a î țîba­­.«*§, ta aS se^ca n&itzs ia o ss fel da legalitate, tr»n cam se răpeşte drepţ­i reprazent­ţi­­lor ntţi’-net de a vorbi in cele m ^gi laie prob’eme fie ță-eî şi a râs&i. as: „Ei rt’am să uzez de această fa­voare decât dacă vor fi lăsaţi sd gr­­bească și ct­la'fi prieteni ai mii parsid, care sunt înscrişi să ia cuvânt.-!.' Această fumoisă­­­rtie d­i legali' te și f­arii meuîsr em, pa ra e cm î n­- Mir.la a d;t o guvereul..! lber.il, n- a 1-Rpiedicai pa dl Vintilft Brătasu a ;ă ceară'ns’st nt la.hderea d sa*'! și votat s. S , e&Ud­, bugetul huh z'torial, tnt. c­­mit da clubul libecal. & fost votat i ă -a idivăa­l reprezentanți ai n-țiu ei să s! pot­ă spune cuvântul, si.b ie.?■ - ■ ea satrapului deb f na ță. SIBIU IAwal ¥/_# Wfwn&rwl 1 Un ministru de externe nefericit Nici cu concursul anumite! prese nu poţi să devii cancelar Dl I. G. Daca, destinat ds ca ăi B­ătrim ci să joace rolul lui Hunt ’■ Instrucţie, s’a convins repede că nu e un rorivd aici şi ds atunci ptrtgrineaA. Un minister in mint dir pară când nemtdit pe cel de Externe. In cură.. . dl Daca va trebui să-n reia peregrina­jul căci la ministerul de externe, cur ■ &’ar zin, i s’a înfundat caietul. Dup acest cabinet dsa șl ar prea soc o activitatea politică îmbetată șl Învi­sând dictonulia zică: „Maurul nu şl­­tăcut datoria, M­iurui poate să plece “ In zadar a recurs dl Dura la ascu dma slăbiciunilor in coloanele n­c. cait'pnt* de tc~rea d:x’s, «d­*­­noaştem'. şi an;;mtâ si rrdenumts.; dl Duca nu-şi poate salv­a incompe­tenţa cu floricelele de sal­ele ziarelor devenite ca prin minune binevo toart ministrului dela externe. In zadar a sup’angheat de la telfon redacţiile din B­ucureşti şi tn zadar a împărţit araţ­i şi dulceţuri directorilor ca şi redactonlor dia ziarele bucureştene Dl­­. G. Duca rămâne ministrul nefe­ricit dela extant. Să numerotăm. 1. A fost conferinţa dela G­nova . România n’a fost reprezentată acolo de ministrul de externe, ci de primul mi­nistru. Era primul brevet pe care l-l dădea insu­şi şeful sem. 2. La conferinţa dela Lausanne d Duca nu s’a remarcat cu nimic. In inilmi înainte de a se sparge prima conferinţă, dl­a ea fără ca să ştie ce se petrece acolo, s’a grăbit să anunţe in Senat succesele repurtate de Allap asupra Turcilor şi, implicit, d& dsa N’au trecut dtcât câteva zile si s’a atla­ dt s’ârşitul rău al conferinţa, după cane si ştie că a început a doua, unde dl Daca n’a mai avut­ nici an rol. 3. A venit conferinţa dela S­cala unde nu numat că dl Dica n’a repre­zentat bine interesele României, dar n’a răişit noi să­­o­scil­eze pz Cehoslova­cia cu Polonia, ca ace­as­ta dn urmă să poatâ intra in M­ea Antantă. G­oţie nepriceperei sale, de atunci încoace Bu­garia a continuat să se Eamieze, iar Li­gaia nu-şi achită obligaţiile, după cum nu şi fix­ază nici forma de S­at, încât conferinţa dela Belgrad va trebui să lucreze independent de cea dela Sinaia. 4. In Mica Antantă dela venirea gu­vernului liberal şi a dlui Duca la ex­terne, s’a consolidat noul panslavism, fără ca ministrul român să observe pe­ricolul şi fără ca să­­ abată de de­asu­pra R­mâniei. 5. Datorită acestei nepriceperi dl Daca şi-a încununat ai­­­vitatea sa nefastă cu convenţia Banatului, care va rămânea otclu­uirea incapacităţii sale şi a gu­vernului liberal. Desigur că in aceste puţine rânduri nu p­tem da un tablou complect al tu­turor greşelilor dlui Duca, multe şi ne­numărate în t tburet extern, mai mici. Ee se cunosc, oricât ar r­eapnsa să le as­undă şi, ceea ce este mai interesant pentru mintalitatea ambelor părţi, chiar­­anumita­ presă stă in ajutorul dlui Duca. Ea care se alarmează de alte fapte ale gmnmlui, a ştiut să facă f­o­jivul ministrului de externe o atmosferă obscură, în care cu greu să se poa d­­istinge faptele şi să se vadă actorul. Dar este destul să judecăm pe mini­strul de externe după pierderea Bana­tului, ca să vedem că avem a face cu un ministru, care şi a încheiat cariera politică și cu o presă căreia nu­­ fut cinste să ascun­dă adevărul. Concertul pentru Catedrală Un concert cu program curat românesc s’a dat Sâmbătă seara In „folosul fondului de zi­dire al catedralei ortodoxe române din Cluj“ Dar nu numai scopul frumos al concertului, a atras lumea, ci In primul rând programul cu pricepere alcătuit. Adminibilul „Preludiu* şi atât de româneasca „Horă* din normul muzi­cal al dial Tiberiu Bo­dice­an­u „Serata etnogra­fică* au creist dela început atmosfera pentru rest. Măestrin cu care dl Bobescu a condus a âT acest prim punct, cât şi Rapsodia a doua de Enescu (omstea de artă Incită şi motive populare) nu trebue subliniat în special. Dna Lya Pop a cântat îcu mult sentiment .Jolul­­mVs şi nVm cui“, „Bace pentru C'h’l tfit*. (Brediceanu) şi o buost* de factură nouă .Mc. la­­colic* (Negrea). Bătrânul măiestru, dle O. Dima a condus corul Conservatorului, tn co­linde »i cântări bisericeşti, unele din cela mai frumoase comp­ziţii ale dsale. Dşoara Voii r­ăni’, cu talentul care e numai al ei, ne a dat fiorul rateul nou al muzicei lui M. Negrea. Com- Jsiţdle acestui tânăr profesor îndreptăţesc rtă­dejde de a vedea un el pe reprez ntantul rde mâne al marei muz’ci româneşti. Publicului i-a plăcut îndeosebi piesele mai mici fiind mai uşor de înţeles. .Impresiile de la ţară* au da­rul să redu­c ls ultima expresie motivele In­spiraţiei populare. O surpriză au fost mi­ile capo d’onere cântate cu temperament de dna Aca de Barbu: câteva „colinde* nouă de-o sîJMfWtfă arhaică (de B­rdiceanu). Dl I. Cri­­ssna a cât­­at câteva cotrpoz'ţi mai vechi de Dima (B­ata Inimă 'ngelatâ, Cântecul păstoru­lui, Curcile); a plăcut îndeosebi ultima, ca o pagină din „Povestea Vorbii* de Anton Pan Încheierea o face dl Nrg­ea dlrigând „Fante­zia sinfonică pentru orchestră mare“, o lucrare a sa de inspiraţie amplă şi de linie largă. A­companierea la pten pent­u diferiţii efm­u­reţi a făcut-o dl Troflmov Concertul a fost desigur unul din ceie mai reuşite ce le am auzit in Cluj Călduroase m­ulţumld trebuesc aduse in­­deosebi doamnei Silvia Comșa, care cu atâta zd a srsnt­t acest concert în calitate de pre­zidentă a­­Reuniunii femeilor ortodoxe ro­mâne". Regimul devizelor Am Inrrg'stfst zvonul despre o nouă r si â gere a dre tului de a Lee ope r tis.i de devize ș* anume..acordarea ct-c^t -ta ..irod * iX ‘uVv Siîăctf N tior,alo, e«a cum s’a făcut în B.l garia. Am arătat în arel-s timp cS acest zvoa r.e a fost defm rst t de cercurile ompetin’e red* w s’a ;fl mat ihia că dst f tjd insuccesul rtsuâ g rli ope atanPor d-viz­, m dl’icăriie even­­tu ale nu se vor face decât în sensul un­i tiS;r3rl a ac stul regim Z areie revin îo*âi Su ra acrstel știr ; ce a e poite da dc b nalt că există totuș cn p'O­­ct de eg*avcrc a regi mu'ul aetisl. Nu avrm nici un motiv aâ credem că tocm i îa 6 este zi«, când toţi pro dncito’H, toţi agricultori, industriaşii ş 0®eiclanţv, se adună şi se solidari is­ză pentru a cere­­ beii tea­n­omT­­tului şi libertatta tuturor trarzâiţiiniio^ sâ se gând­aa ă cineva îa o nouă mă­­aarâ, de incăîossra a vbţ’i ec­onomici, care o lends a fost încercată, nu a dat noi un rezultat. Lămuriri usturătoare în şed nţa da Vin­ii a Camerei s’au făcut constatări, pe cari daa team to­tî lumea le st a, numai dl Vintilă B­ă t­ana nu Da ă dî laraţ île dela A'ba­lul a făcuta fn f**a firii de di Iobo Maain, prezidentul partiddal naţonaî, n’ii raa fi fost nevoie de nici o ex­­hrcsţie. Cu toate a.tsîf a Intenţiile dlu V Brâtianu cari de altcum se con fundă cu 8le part dulsl, din care face parte — de a produce confuz­e în opi n a p- bl’ â asapta acţiunil rotrâi'şl) a pa tidin­al naţional se evidenţiză un ilscaie dsccrs. Cele trei fapte, pe cari dl V. Bră tianu tsi baze­zâ reztrvele fals­e*a * deleid Sant toî »fat­a inve­­­cioase, ru cari vrea să tos bar­iera politică a țârii. Le vom cita ca an exemple atp, pentru a at­age aten­ţia a«np*a intenţiilor d» demagogie torului şef al padid lat liba al. Dsa declară lucraţi, asupra cărora suntem convinşi, că n'are nici un te­mn­­ de ssnositite. Vo­beşte de autonomie ş­ arancădlot t)8n u rep­t sdi, cari se dezmint­erâ nic) o sfortare de jude aîă, prin mâr­tarishilî dela Alba-Iulia. Atât „repo­tul generalulul Boe­la, cât şi mecţl­erea coroanelor precom­ Zitâ de dl Lapădata, sju păstrarea vre­­melnică a tronderelor sunt­­acte, cari o’au nimic din parititea ce le­r atri­­bute dl Vintilă Brătianu. Acţiunea de adoaomia, ce i se im­­pută dini Msn­u este mai mult an fel de ş­­i­ală, ce se dedea anul trecut de te tocs Dl Vintilă Brâtianu In loc să ridice acuze, putea mai bine sâ fuvete ceva din opera „autonomistă“ a dlai Maniu. h dc UI ou ca Dl luau maniu: L/iB ut oui uii'i v Miua I a clarificat tndeajuns attudinea parti­­dulul mţional In a.eastft rhssUanr. Voi vorbi fără păsune, Insă voi cânta să expl c anele lucruri la afirmaţianlle d!or general Văitoianu şl dl Brătianu. Nu acuz in momrDtul de fstâ pe nimeni, du trebuie să fim nici actzs­­ton ind­ic­zaţi, şi lăsăm istoria să s’ tac­ă j­ade tata ei. Adunarea naţională dela Alba-lulia a hotărât pr rea Ardealdul şi Intregulai B nat ca Ron­ânìa. Am ţinut să aflu părerea din­ Bră­­hanu în această rhescene şi dsa era de aceiaş! părere cu noi. Câtă vreme stat pe scent ponct de vedere, am fost pe depl n acord şi am atabilt că eu vom ceda această cheitvnee. Cred ă cu se va găsi nimeni în ţară şi In ptimul rând dl Brăthanu, care să nu spună că part dai naţional ?tât ?n­ a ă cât ş! la Par’s n’am fi susţioct acest penet dm vedere (ani, op.) Dl Brătianu a'a putut a­junge la rezultatul dorit. Rolul guvernului Văitoianu A vnit acasă ş’ a dim’s’ocat. A­­tunei am fost cu toţii faţă şi am ho­tărât că tu ce priveşte în cesiunea 1a guvern vom susţine un guvern care va lupta prntru Integritate Bănatului Aceasta a fost la Sma a. După aceasta « venit guvernul diai Vâltolana care s’a pus pe gielaș pun­­ la vederest pen*rucă set credea i& govemtl a tî8 -Lsi-nizr, ».a va îă».S K* se vadd nici o disensiune politică. G vern.­lui dini Văto ar­u nu­­ sm fă­cut nici cea mai m. ă dificoltate. Cu nos­ ce răspuns a dst ahaților însă cu n’am luat parte l­­a el consil­u de miniştri. Dl Brrtia nu a venit acasă. L­­Paris a rămas di Va da cu care co­­resp nd m săptămânal, ei mă inform», eu ii andem­ instru ] uni asup a vieţi’ din A­deal. In chestiunea d­­e endniu dr.te­­guvernai rm­ân şi Conferinţa de pace, nu i-am putut da nici o in­­trucţie, «ceasta find de resortul gu­vernului central. D Văitoiul nu nu a admis nici un punct nou de vedere in chestia Băna­tului. Primind o scrisoare de la dl Valdo om­ care îmi spune că trebue să în­ceapă di­scu­ţi­uni, am venit la Bucureşti am avut o convorb­re cu dl Mişu că mi-a spus că guvernul nu se poate de­porta dela punctul său. Văzând aaaste m’am dus la dl B­ă­tanu, i am expus situaţ­a şi Cam rugat să accepte punc­tul de vedere al dial Vaida şi să su­­gestioneze guvernul Volcoianu in acest sens. Dl Brătianu mia spus că nu poate Interveni şi că crede că aliaţii vor ceda Neputând izbuti, l-am tele­graficii dlui Vaida să vină acasă. Ac­centuez însă că afară de acute demer­suri abso­st confidenţiale, nimănui n’am rela­at cele petrecute pentru că credeam că altfel am slabi acţiunea guvernului. Se fac alegerile. Apoi, se întru­neşte Parlamentul. Ne-am găsit în faţă cu două fapte: 1. eram ame­ninţaţi cu ruperea relaţiilor; 2. afara de partidul liberal şi naţio­nal nu erau altele, care să susţie politica de rezistenţă, celelalte fi­ind contra. m * w­ • * IMV prin acest tratat vr’un anngajament chestiunea Banatului, care atingea mai mult graniţele. Guvernul nostru a hotărât să nu rupă din cauza aceasta cu Aliaţii (apl.)­Accentuez: n’a fost nici-o legătură între tratatul minorităţilor şi Banat. La 79 Dec. 1919 s’a votat în Par­lament o lege care consfinţeşte hotărâ­rile dela A­ba-Iulia. Trebuia să arătăm că hotărârile dela Alba-Iulia nu sunt părăsite de guvernul Vaida. Acest gu­vern a separat chestiunile, a terminat cu tratatul minorităţilor şi cu Basara­bia urmând să se ocupe de Banat. Cred că dacă dl Vaida putea să lucreze re­zolva şi chestia Banatului (apl. prel. op.). Constatăm că tot el a rezo­vat dl Vaida a rezolvat în mod norozos. Tribue reţinut că nu există vreo scri­soare a dlui Vaida care să adere la împărţirea Banatului. Dl Brătianu a fost pentru politica de rez­oventâ, dar cine faci o astfel de politică trebue să pună în mişcare toate mijloacele cu pu­tinţă pentru a reuşi. Dar să vii la mij­locul drumului şi să faci pontică de tranzacțiuni, e o politică rea. E a bine ca dl Brătianu să râmât la punctul său de vedere şi pentru momentul de faţă sâ arate că nu poa e primi formula impusă şi să fi pus în m­ecare toate forţele. Când partidul libra părăseşte punctul său de vedere şl primeşte pe Lacela tranzacţional. n,i fur» nur-,.- .*­­cât «d primi băbesc­Ua f st m!n____________ noi cu Mica Antanta şi ca sârbii. Oratorul reaminteşte că într’un dis­ers a spus că Statele succesoare trebue să se alieze, luai înainte si reguleze d frrendile Intre ele. Tsebue ca politica s*­ *›-■- -• tlunilor şi alianţele făcute cu asent Nu voi 6) spun că alianţa Antantă n’ar fi necesară. Paitu! doreşte ca aceasta alianţă să ;din ă deoarece tnt&reşte pace.; scopuri ofensive Această ani; merţ nuii cu toată siacent-tesi veste s. Interesele altor pope Ca sa fie îmâritâ tubae sâ el ce ar putea sa Libere relapen Cred că e în intertsul popor slav şi al nostru să se arat­erz ferendele cu buna prietenie, nu brutale fizice. (Apl. op.). Vă rog S3 nu ratificaţi s­tat şi să votaţi contra, i speriat! dacă nu va fi Dacă nu se ratifică nu v o bază juridica cu sârbi putea să discutăm, sâ le vedea siliţi să stea de­­ noi. Sâ nu ratificaţi acest ; sâ nu lăsaţi ca prin voinţa­­ deslipeascâ sute de mii de VA ROG SA NU RAT (Api. op.). Injumătăţirea^ Banatului Riscursul dlui luliu Maniu, rostit la 27 De» ----•'iBfe î« « - ■***— "* ­­ţ/vutrD , —­ea facem Rez «tenţ­­a lui b­âtianu se Ind­epta Impotriva tr­âtatului mmorităţilor şl a Banatulol Confiatul Intre dl B­âtiana şi Confe­rinţa de pace sa declarat pe tratam r­adponal al mnonţărilor dela St Ger­main. Ch­stia Banatului nu ajunsese la Confemţî da pace şi oSci na fusese a*mnat. Când s’a format guvernul Vaida, dl Biatiamni stătea pe aceste două puncte Tratatul minorităţilor atin­gea vechiul Regat, pentrucă erau nişte articole stipulate într’o formă care dădeau naştere la neînţele­geri. Partidul naţional a examinat chestiunea şi noi am spus, că tre­buie si apărăm vechiul Regat până la ultima posibilitate (apl. op.). NOI AM ZIS, cA VOM ADMITE SA SEMNĂM ACEST TRATAT DACĂ se sterge PREAMBULUL. -r —-­­a mai departe .... .ctinul siu, Cink a suportat a suportat clopotul ac­esta, pe urma s’a ru­gat de Shevens să­­ inlă ure. Acesta nu s’a învoit și intre cei doi vecini se nascu o duş­mănie de moarte. Au ajuns la proces și Dark­âştigă procesul. Shevens a fost somat să în­­locuiască clopotul cu o soneriă, care să nu tul­bure liniştea vecinului. Dar Shevens, pe care-1 adea do­ul de răzb­oare făcu altfel. Își cinsti moşia unei comune bisericeşti şi vila o trans­formă intr’o capelă, căreia îi adause un turn iar în turn atârnă — tot din mărinimie — trei clopote, cu condiia ca acestea să fie trase ne­întrerupt trei ceasuri la zi. Aici nu mai avea Clark ce face­ împotriva clopotelor şi judecă­toria era neputincioasă. Aşa că bietul Clark a fost nevoit să şi vândă m­os­a şi să se mute de-acolo la caz mnaleg s’a Întâmplat ,la Londra. Doi proprietăţi de vile se di­smareau de mult. Unul făcea celuilalt toate miz­ecile posibile, pentru ca să se sature şi să plece de acolo. Văzând că nu isbuteşte cu nici un mijloc să scape de ve; Inul neplăcut, loi dărui naş' Iul casa cu scop de-a tI­­­ansformată în az 1 pentru cel fără de adapost Toate hetmanal­le stasului deci, îşi dădeau a­um întâlnire in vila aceasta, lucru, care pentru bogătaşul de-alături nu pu­tea fi nici comod şi nici plă­tit A trebuit să se mute de-acolo. AKI STARC * COMP. EFEMERIDE Vecini buni Au fost cândva doi vecini buni fel mai existat "

Next