Patria, ianuarie 1924 (Anul 6, nr. 1-20)

1924-01-24 / nr. 14

t51®L Joi 24 ianuarie 1924 —=—”"***BM­ aW"TTM/H—x—« «-r. -tmj, -:r. 00000* 2 LEI EXEMPLARUL aaal VI. * Wswărul 14 „După ei potopul“ «. . ........ " De data aceasta nu mai este vorba de simple întreprinderi izolate, de bunnci sau socetâţi industriale. Noul plan al spiritului rector al finanţelor liberale cuprinde nici mai mult, nici mai puţin decât exploatarea tuturor avuţiilor Statului râmase încă ne­atinse. Bineînţeles o exploatare în familie, în familia liberală, astăzi cea mai bogată din întreagă ţara, îmbogăţită în decursul neutralităţii, în decursul războiului şi de la război încoace, îmbogăţită şi la guvern şi în opoziţie, de unde guvernau aşa cum au mărturisit. Noua cointeresare este anunţată într-o formă lapidară, din care însă se destramă întregul plan de ac­ţiune a guvernului liberal. Se spune anume, că ministrul industriei şi comerţului dl Tancred Constanti­­nescu a adus la cunoştinţa repre­zentanţilor presei, că va comercia­ Uza toate bogăţiile itării. Că ce însemnează comercializare în limbaj liberal, ştim din practică. Ei au comercializat Banca Naţio­nală, aceasta vacă lăptoasă, care se hrăneşte din nutreţul altora, şi î­şi descarcă ugerele în şuştaru! liberal. Au comercializat navigaţia, tram­vaiele comunale, terenurile petroli­fer, cooperaţia. Da doi ani de zile, de cănd s’au aşezat la putere, — după ce în epoca critică au lăsat să se uzeze alţii, naivii, Cărora şi atunci li făceau din opoziţie cele mai grosolane mizerii — de doi ani, zic continuă să co­mercializeze. — Reşiţa a intrat pe m­ânile lor. Banca Românească şi Banca Generală liberale amândouă s’au întins In Ardeal, sdrobindu-ne miaiiîe noastre institute de credit, creiaîe din slabele economii ale o­­mului năcăjit. Banca agrară au su­focat-o. Impropietârirea au comer­cializat o cu atâta dibăcie, încât un mare număr de latifundii au rămas în proprietatea sau exploatarea li­beralilor. Pădurile în mari întinderi sunt comercializate cu beneficii mulţumitoare. Tovărăşiile nu importă. Nici Anhauch din Bucovina dlui Nistor nu mai miroase a usturoi, nici prus­acii pur sânge din Mara­­murăş aduşi cu instalaţii cu tot dela Berlin cu vama maşinilor creditată, nu mai sunt duşmanii ţării-Jidani sau nemţi, n’are a face. Banul n’are miros, fie din Palestina, fie dela Berlin. Cointeresarea să be­­neneficieze. Aşa gândesc ei, liberalii. Ei anti­semiţii şi germ­atiofobii. In faţa unor rentabilităţi mai dar ieftin creiate, cad orice principii de morală.­ Nimic nu mai este sfânt pen­tru aceşti profitori nesăţioşi. Nici ura împotriva unui duşman, care a lăsat în ţara invadată urme irepa­rabile. Nici asta nu e sfântă pentru su­fletul lor dornic după averi cât de murdare, dar cât mai mari, mai inc­­ursabile. Acum au pus ochii pe alte resurse virgine din binecuvântatul nostru Ardeal, din Canaanul partidului li­beral. Sunt minele noastre bogate, sunt imensele căderi de apă, este gazul metan, is­vor de aur cu mul­tiple ramificaţii industriale, ce le poate creia. Averi de miliarde desfatează o­­chiul lacom al exploatatorilor politici şi materiali ai Ardealului. Ţinta lor este să comercializeze şi aceste avu­ţii naţionale, pentru ca noi trădătorii şi regionaliştii, să putem muri cât mai curând de foame şi de lipsuri. Să ne imobilizăm de inaniţie. Sâ nu mai putem lupta în interesul demo­craţiei absolut necesare liniştei in­terne a ţării şi prestigiului ei în afară. Pentru triumful acestei idei o co­laborare temeinică şi imedia-tă a tu­turor elementelor democratice se impune în mod imperios. Partidele din opoziţie, cari au înscrise în pro­gramul lor realizarea principiilor de­mocratice, să-şi întindă mâna cât mai neîntârziat, căci orice întârziere pricinuesc viitorului României a­­mare prejudiţii. Rămânem în urma tuturor, până şi a vecinilor, balca­nici până mai ieri alaltăeri. Căci ce ii pasă profitorilor ? Ei şi-au aranjat situaţia în farmi­­e. Sub masca unor legi democratice, cum este împroprietărirea au desbrâcat pe unii, streinii, pentru a îmbrăca pe alţii, pe „ai noşti*. Au desfiinţat o proprietate pentru a înfiinţa alta. Iar sub masca naţionalismului, au „na­ţionalizat” toată bogăţia ţării. Şi-au însuşit-o fără nici o jenă, fără nici o remuşcare. Graba cu care operează îşi are explicaţia ei. Liberalii ştiu, că gu­vernarea actuală­ este ultima lor etapă. De aceea, aprovizionarea a­­ceasta pripita, excesivă. Domnia lor odioasă nu ne va mai molesta. Dar dacă nu-i vom alunga mai în grabă din scaun, vor lăsa ţara pustie. „După ei potopul*. Aceasta reiese, cel puţin, din toată activitatea lor. CRONICA ZILEI Guvernul provoacă şomajul. Ma­rea fabrică nîctalrg'că din Arad, „A- s?r»*, «pedală la fabricarea şl repa­rare! vagosn-Ior de cale ferată, este ps punctul da a-şl Închide porţiie şl a concfdlia miile de mase lori cad îşi câ­­şîiffă existenţa în atel erel- sale. C«ni*a aceaS8l situaţii critice, nu es­te alta decât neplata datori­lor pe cari direcţia căilor ferate le are de plătit ia arma comenzilor efectuate şi livrate pe credit. Bate evident daci, că gosfsodăria ne* testă a regimului liberal dace 1* d«s­­pîgacizirea Industriei și ia sokwJ. * Corupția. Animozitatea dintre pro­prietari şi chiriaş! comisei încă dela terminarea războiulu!, atât la noi cât şi în alte ţări, unde s’au găsit mijloace pentru a uşura, dacă u na peairo a re­media total criza de îocstate. La noi, nu s’a ficat nimic până la pri­zent, afară de anumite prestaui! şi Intervenţii Se ştie că sub ministeriatul de ju­stiţie a­ dul I. Th. Flor­iCa, într’o mare adunare publică din Bucureşti si a făcut afirmaţia ca proprietarii au dat 12 milioane pe ciruca interesele lor să fie menajate. Acum se anunţă că par­chetul de Iaşi cercetează o afacere si u­ilară. Proprietarii aducă mari sume de bani cu ceri că corapa pe anumiţi psihme mari, deputaţi şi senatori, şi votat pe Insaş ministrul jrsd­ist, pentru­ ­ Comercializarea între­prinderilor de Stat „ Viitorul” anunţă, câ dl Tancred Constantinescu a alcătuit un protec de lege pentru „comercializarea întreprin­derilor de Stat\ In ridacţiama fii astăzi— apune z­arul guvernata! — proectal cuprinde domn pânde prind calei l) nici un bun al Statului nu va putea fi instreitiat; si 2) capitalul a­­cestor întreprinderi va fi vânat de­ Stat. Aşa dar,­­ vorba de comercializarea întreprinderilor de Stat. Formula este de sigur destul de a­­trăgâtoare. Totuşi avem o mare nedu­merire­ : până astăzi, întreprinderile de Stat, nu au fost oare comercializate ? Sau prin comercializare trebue să în­țelegem ceea ce ne spune " Viitorul", a­­daogănd, câ „se va creia o societate anonimă pe acţiuni, care va funcţiona cu un consiliu de administraţie şi care se va conduce la fel ca întreprinderile privite* έn­ acest caz proiectul dlui Tancred Constantinescu nu însemnează altceva decât comercianerrea Int­eprin­derilor de Stat cu ajutorul capitalu­rilor liberale. Este vorba deci de o nouă afacere brăilenieră. Liberalii vor creia o mare societate anonimă pe acţiuni (şi bine­înţeles câ acţionari vor fi capitaliştii liberali), care va lua în întreprindere oare bunurile Statului. Prin amu la primul punct al nrot±­­tuhil va fi satisfăcut", „nici «n ban'ai Statului nu va fi Instretaai**, dar că­­­ştigal va Intra în buzunarele acţionari­lor, cari nu sunt în nici un caz Statul. Ne e greu însă să credem câ şi cel dt-al doilea principiu va fi satisfăcut Căci dacă într’adevăr Statul ar fi acela care ar trebui să aducă întreg capitalul in comercializarea întreprinderilor lui, ce rost ar mal putea a­vea înființarea unor societăţi anonime pe a­tasul? lată un punct pe can am vrea să ni-l lămurească „ Viitorul". Dir mai este o chestiune. In această societate —• tot „ Viitorul** ne spune — nu vor fi înglobate căile ferate, Re­gia monopolurilor şi Fam. Aaste întreprinderi, deci, nu trebuesc comercializate, sau aşa cum sunt no­ua nevoe de ajutor al capitalurilor liberate ? Este interesant, totuși, modul cum apreciază oficiosul guvernului rezultatul acestei imense comercializări. „Se crede — zice el — câ în v­ama realizării acestui proect în al mult două ani Statul va prea realiza un venit de câteva sute milioane, în loc de deficitul pe care-l are astăzi. După câte ştim, deficit au tocmai în­ştiinţate Statului, pe care proeee­dial Tancred Constantinescu nu te comercia­lzează. Dar trebue să aşteptăm proectul, spre a ne putea da seama de proporţiile mult afaceri Iberate. Oameni cu (Urmare.) 2) După el urmează Petrut Orten, ro­mân din comuna Chavereşul-mare, ju­deţul Timiş, care a trăit tot 185 de aci. S’a născut la anel 1539 şi a mu­rit în anul 1724 Matelacd la trecut cu greşslă In „Macrobiotica“ sa, ce numele: Petraez Czorten, şi ce numele acesta pocit fi amintesc toţi scriitorii. Ei Insă a fost Petruţ Certeu, sau Târ­­tău. Omul acesta a vftz&l turcii, cârd au venit în Banat, ca să­­ tae în stă­poaire, şi i-au văzut şi rând, dară o domnie turcească de 163 de ani in Ba­­nat, au părăsit Banatul, alungaţi de ar­mata prinţului Eagan de Savai* Despre acest Ptînul Certeu, ori Tár­tán­ul nostro, scrie Hafeland, că a mu­rit in estal Kö­fiös­h (Cheveres), patru mile depărtare dala Timișoara, In Un­garia, la anul 1724 și a fost născut in anul 1539, deci a fost de 185 de au­la moarte. Era de religia grecească Ca două zie înainte de moarte a um­blat Încă prin sat la casele oamenilor, ca să cerşească, proptit de băţ. Ochii viaţă lungă de TEODOR V. PĂCĂŢIAN tal erau cam roşii, dar tot mai aveau puţină lumină Dinţi mai avea în gură, dar părui din cap şi din ba­­bă, săm­âna cu mucegaiul. Un ficior ni mal trăia­ş era de 95 de ani.* Atâta scrie Hie­lead, după datele pe cari şi le-a pro­curat, despre romanul din Chevereşal mare. Petru Certeu, mort îa etate de iS5 de sul. Ş fiindcă îl pene a fi din Kö)!iösch, isrganS »a făcut din Kölf­­-öseh —■ Kö.ih, îa Ungaria, şi fitadci se spanie despre el, că a umbat prin sat­ ca să cerştfiSiă, (va îi aixbht o­­mul prin sat ca să împrumute ceva), onganil l’au făcut ţigaa, î­ sa schimbat numele în Petru Zoltán, despre care af­rmă, că ar fi trăit ar.dzva In Unga­ra 185. «aa chiar 187 de «nf. Acest Petru Zoltâo, ţiganul, O’* existat lasă niciodatâ, cl a ex­stat Petruț Certeu, rOrzâanl din Chevereşal-mare. Anul naşterii şi anul morţii lui Petruţ Certeu­­ bine stabilit. Nu sa cunoeşte îmi*­lena şi zioa, n!c! a naşterii, nici a mor­ţii ş! astfel nu se poate skbji exact, să Întâietatea cal compete fa longtvi­ despre el, nu’l am nteşte fiind ă nu’i­­uzise de name. A fost des.Oferit, c* om cu viaţa hogi, de an misionar cat lie, călugăr mhericordi­c, care crabi­se în anul 1728 prin B*na­, ca să studieze locanta şi oamenii. Ajun­gând la Cararsebeş, a auzit că In a premiere se află o pereche da ormen foarte bâtrâni, încât n­ue ni­şt­e câţi aci au. S’a dus călugărul s&’l vadă. S -a adunat apoi datele nece­sare, pe ba­za tarora a constatat, că băi batul, Iova Rovin, e de 172 ani, iar soţia st, Sara, e de 164 ani. Că­sătoriţi erau de 147 ani. Aveau patru opii, doi fecio­r ş­i mă fete, toţi in­vaţă. Cel mai mic de 116 ani Va­să zi , o familie Întreagă de Methusalem români . Călugărul era şi pictor. A făcut ta­bloul vi­oleta al aceator doi oameni extraordinar de bătrâni şi l’a dus cu sine în B­oemia, de unde era el. Ta­blasl a fost păstrat multă vreme, — şi poate se păstrează şi astăzi. — In mă­năstirea mizericordianilor din Kuk^s. tn Boemia. Pe tablou pletorei a scris ota urmă oare: ,/ovas Rovin, »eines Alters 172, Und Sara, dessen Eheweib, 164 J­hre alt. g'aed­ ritos, sry­nd ver­­heurathet Hz beide gebartig endt wobt baft id K d ( ), im dem ktr*r.ae* be»sr D strict, Temesvar^r B^ats, des­­.ea leblbh; Kinder, zw I Söi ie ned zwei TO b ern, noch im L«ben, d r Jüigste Subo ist be Il6 J bre alt, und -il-ser h»t zwei Urenkel, d>vOa einer 35 nndt der andere 27 J*h e «U ist. Anno 1728, 25 Árgust abgemabit. Wir noch Anno 1731 im Leben ge­wesen“. Din faptul, că in propoziţia ultimă câligărul-pictor vorbeşte în «legatar al spune câ .a foat“ (war), iar nu că „an fost* (waren) in vl»t& la ansi 1731, trebee sa deducem, câ In anul acesta mai tr *a nimal hva Rovin, care avea­­«cam 175 de ani, Iar «ot. ta S*n a murise Când a murit, nu sa ste, o­O­ babl­ei ia ua an, e*u la doi ami după ce ie făcuse labgtrof Ubb­al. Etscea ei la moarte putem deci sâ o stabilim, fără frica da a greşi, în 166 ani. Lâud a murit Iova, asemenea nu se ştie. A perit să mai trăiască 5, 10, 20 da ani, 8 gară e insă etatea pe care o avea la ansi­­731 şi care era atunci de 175 ani. lată daci şase oameni în Caransebeş, şliind­ laChevrreşal mare, în total şapte români cu viață foarte lungă, despre (Continuare pe pagini II-a). ca noua lege i chiriilor să Ie fie avo­­rabilă. Se adee că dl Mâ­zescu ar îi ficat această irift-vrnUe la parche­t. Faptul însS îăvîce: o întreagă ca­tegorie socială are credinţa că poate corupe cu bani nu numai pe deputaţ şi senatori, ci şi pe însuş ministrul ia­­finiţieî. Dacă nu ar fi fost un prec'dupt, ar fi avut oare proprietarii această tis­­tață şi îndrăzneală? Credem că sa NOTE Cugetul religios Despre un nou cuget religios la n o I — nu prea puteam si vorbim. M uturisira dela­­înce­put, cA aveam serioase îndoieli in ce miveşte religiozitatea noastrf. De zeci de ani biseri ile erau obişnuite cu religia redus­A la ritual. Atu fi dorit in situaţia aceasta ceva mai viu, mai Initarurat, mai mlădios, — un duh, care să în­ceapă a interesa şi pe intelectualii de-o vreme atât de neutrali îa chestiuni de conştiinţă, in presă se discută de câtf­va timp păşirea părin­te­lui Popescu de la biserica Cuibul cu barză din Bucureşti. Nu vom discuta aici nici ereziile, pentru rar­ a fost ezterisit, n­u dacă a fost sau nu­­îndreptăţită atitudinea representanţilor biseri­ceşti faţă de el.­ Partea aceasta a lucrurilor ni se pare de mai puţină im­ortanţă Interesant e fenom­nul ca atare Un preot cu dar de vor­bitor, ale cărui gânduri te pofi citi din gesturi, a reuşit să aduci lumea la biserică, vo­bind aci mai mult despre felul cum înţelege dşa bi­serica, decât despre biserică. Ne am fi aşteptat — cunoscând nepăsarea bisericei — să fe lă­sat în pace, dar nu: părintele a trebuit să se justifice. Ne-am­ Înşelat încă odată. Biserica nu e nici ea indiferentă. La noi conştiinţa religi­oasă mocneşte numai, dar poate să se tre­zească in orice clipă. In discuţiile ce s'au iscat — vedem că îsta parte şi scriitori. Cu atât mai îmbucurător. Aiurea scriitorii au câştigat foarte mult din adâncirea problemelor religioase. Ci­tim tocmai articolul Arhimandritului Salban prin care răspunde unui scriitor (în „ Di mi­nes­t’­“). Articolul e scris cu o vehemenţă ce aminteşte veacul reformaţiunii. N’ar fi râu aă ilm cât mai vehemenţi in chestiuni de acestea, şi drogiarte ş! de ceealaltă. Conştiinţele trebu­iesc biciuite, altfel nu se trezesc. Bisericeli­­i dorim cât mai mulţi preoţi ca cel dela Cuibul cu barză, iar publici iul cât mai mulţi apărători vehemenţi ai bisericei. Din ciocnirea lor s’ar aprinde suflete­. Partidul muncitoresc la putere în Anglia încă dela alegerile de sub guvernul f’o­­nar Law se desemnase ca guvern apro -riat la Anglia cel al partidului muncitoresc Nu­mărul parlamentarilor lui aleși In ultimele alegeri, era decisiv in acest sens. înfăptui­rea a avut toc la 21 Ianuarie, care ră­­mâne o dată memorabilă în istoria ArghitL 1 vnde penă p.c­im sa perindau la guvern cele dou­ă partide istori­e, după cum va ramanea o dată istorică in istoria generala a social amuliiL La 18 in Camera Comunelor, unde erau de faţă prinţul de Walles şi ducele de Yo­k, deputatul Clynes a propus un amen­dament , răspuns*­­ la mesagiu în care se spunea că se aduce la cunoştinţă Regelui ca actualii lui sfătuitori „nu ar încrederea parlamentului*. A urmat în a­ceas zi de­­claraţia şefului liberal Asquith, care sta pronunţat pentru un guvern muncitoresc, iar ca urmare voturile liberalilor cu ale muncitorilor stau întrunit în număr de 328 și au trântit gu­ve­nul Baldwin, Şeful elor din urmă Ma­donald a şi fost În­sărcinat cu formarea noului guvern, RomSae de văzut dacă aceeaş liberali care au bănit pe conservator­, nu se vor coaf­­­a in curând cu act ştia ca să trân­­teascâ pe muncito­r. Până atunci partidul social­ va putea aduce importante reforme In politî­a Angliei. În deosebi în cea exte­na unde el înţelege să împace Franţa cu Ger­mania şi să împiedi­c alianţele militare cu popoarele slave. No­ul guvern înainte de a fi socialist care englez, adică Înţelege să cadă la toate acele compromisuri pe care socialiştii euro­peni nu le frfeleg. De curând a apărut o Carte a lui Latkmn cere trateasă despre „socialism du­pâ popoare*. In Anglia for­mula Be verifi­c. Şi astfel avem în Anglia, după atâtea cor­trarietăţi, o .. . monarhie tradiţionalistă cu guvern socialist. tate. BEgiaBurul dela G­lsgov, sau ro­­mânulur din Chevrteşsl mare? De­spre sfântul din Glasgow sa şt­e, că era trecut de 135 de ani când a murit. A putut sa aibă deci şi nunta câteva zile, sau cel mult una sau două luni peste 185 de ani. La Petrut a) nostru lucrările pot să stee in două feluri. S’a născut îa toamna anului 1539 şi a murit in primăvara sau vara anului 1724. In cazui acesta nu avea implnlţi 185 de ani. Dar engezul ii avea împliniţi, şi astfel engieaatai a» cuvine iniâetirea in longevitate. Dară însă Petruț al restati a’a născut in pri­­măvara anului 1539 și a murit in to­amna anul»! 1724, ceea e no deschis atanci el avea la moarte 185 de an­i jumătate, eaa­­ el sterior, și «tuna iul I sa cuvine Întâietatea. Dar firește cu exactitate lucrările ace«te astăzi nu se mai pot stabili. Oricum să fi fost sWift, faptul e, ca şi coi, românii, am avut an om, care în longevitate stă alătu­ra cu englezul Kmugem, da­r­umva nu’l va fi chiar întrecut cu câ­teva punctei ' 8) Al belea îa ordinea celor ca viaţă lungă a iarăşi un român, şi iarăşi un b­râţean, Ioan Rovin din Garansebeş. Huferind nu ach­e nimica Discursul dim deputat I. Lupaş — Rostit în şedinţa Camerei dela 24 Decemvrie 1922 — — După pate stenografiei — (Urmare) Confiscarea şcolilor confe­sionale române dl . Lupaş: Recunosc, domnilor, că actualul guvern este la ti­nde priv­ate mai mărinimos faţă de con­fesiunile minoritare, decât laţi de b­­e­­riet dominantă a Statuia­ român şi anume latul pentru ce (zgomot, întreruperi). Pe ciad confesiunilor minoritare gu­maul le a re­cunoscut în întregime drep­tul de a-şi susţine ş­coalele lor confesio­nale, bisericilor româneşti, atât celei or­­todoxe, cât şi celei greco-catolice le-a confiscat la mod foate sumar, ilegal şi neconstituţional dreptul acesta. O să vă dovedesc aceasta cu un tablou statistic, facut, după cum micturlaeşte autorul, pe baza radicaţiunilor primite de la inspecto­ratul din Cluj. (întreruperi). Aci sunt arătate sute de şcoli confe­sionale maghiare şi germane, dar na vid aici măcar o singura şacala primari con­­fesionica româna, în toata Transilvania. Dl . Angelescu, ministrul instrucţia nel publice: Dacă Statul plăteşte pe În­văţători ?.. Dl I Lupaş: In legătură cu aceasta, fireşte trebuie si amintesc şi anchetele şcolare ţinute la Sibiu şi la Blaj în Sept. 1922. In acele anchete, după cum vi adu­­ceţi aminte, domnule minstru, c’a stabi­lit un acord în privinţa modalităţii de a se nat­­ui “învăţătorii sfat ficaţi In locurile va­cante ale şcoalelor confesionale româneşti, in deplina armonie a organelor Statului cu autorităţile şi corporaţiile bisericeşti, susţi­nătoare de ş­coale. Dl . Angelencu, ministrul Instrucţia u­nei publice: Nu este exact! Ţin sa dau desminjirea cea mai formală acestei a­­f­rmaţiuni. Este aci de toţi dl Popa Li­p­seanu, care a lust parte la cele două con­ferinţe ţinute acolo, ducându-se ca infor­mator, ca pe urmă „ad referendum” să-şi supună raportul, minlatrului (întreruperi, zgomot). Dl Pop Liseana: Lucrul se explică foarte s­uplu; a fost o simplă în lt­ta, imb­ân­d ca guvernul să se pronunţe în urmă (Zgomot, Întreruperi). Dl­­. Lupaş: Să vi dau dovada efi a fost un acord (zgomot, întreruperi). Dl . A’Agetescu, ministrul instrucţiunei publică. Domnul Mirei a dat o circu­lară, pe care nu era autorizat s& o dta. Dl­­. Mantu­­: Acesta este haosul pe care l’aţi făcut dv. (zgomot, întreruperi). Dl Vasile Baldiş: Dar domnule mi­nistru, domnul Matei era directorul ge­neral al învăţământului din Ardeal?! (Zgomot, Întreruperi) Dl . Angelescu, ministrul Instruc­ţiunei publice. Domnul Matei trebuia să aplice dispoz­ţiunile administraţiei civi­vale ale ministrului, iar nu să fa ce stiun de prin­­piu şi sâ le rezolve alugur. (Zgomot). Di loan [j pas: Permiteţi-mi afi vâ inf..ţ işez dovada. Am aci copia unei cir­culâri metropolitane cu Nr. 209 din 21 Septemvrie 1923 in ca*« să* spun urmi toarele: „Cu durere constatăm câ orga­nele Statului nu au ţ nut şi nu ţin seamă de acele rezultate (ale anchetei din Si­biu) men­ta să creeze un „modus in ver­di” în chestiunea şcoalelor noastre com­­sionale, până când ea va fi soluţio­nată prin lege. Constatarea este cn stat mai dureroasă, pentruă nuobservarea acelor rezultate eman­ază de la Min­sterul Instrucţiunii şi pentru că astăzi însuş Con­stituţia nouă a Statului român prin art. 137 menţie în vigoare, până la revizui­rea lor prin Corpurile legiuitoare, îm­preună cu celelalte legi, legile şcolare srişite în vigoare în Transilvania, Irgi cari recunosc şi asigură bisericii noastre dreptul de a susţinea şcoali”. Dacă dor­ţi vă pot da încă o dovadă, dela Consistoriul din Arad cu Iscob­ura epis­opul­ui loan P­OP I*'. Ce spune P. S. Sa în ftd'tsa Nr. 2491 din 26 Septemvrie 1923: „Am ajuns aşi dorm­ o stare de formală prigonire, de nu mai ştim în cttro şi ne luăm refugiul, spre a ne salva Instituţiunl­e şi conştiinţa In aceeastă complectă debandadă a şcoale­lor noastre confesionale. R g*m deci P. V. Consistor metropolitan, sâ binevotas­e a ne da Indicaţii: ce să facem pe viitor, daci peste ancheta dela Sibiu s’a tran­spus guvernul ca o totală liptă de scrupule. Până şi avem răspuns şi indi­caţii, stăm In comple­ti desorientare. Poate e timpul suprem, ca P. Sf Epi­scopat si intervină la înaltul T­V , pentru a ne scoate şcoala şi b­serica din aceste stări stricăcioase şl nouă şi Statului Insuş". Vi rog sl înţelegeţi, di­ar ci Îngrijora­rea autorităţilor bisericeşti dacă izvoreşte din conşti­nţa datoriei pe care comtituia şagunianii li-o impune faţă de toate In­stituţiile şcolare, isvorăşte în aceeaşi mă­sură şi din dragostea şi din Interesul lu­minat, pe care-l au pentru viitorul Statu­­lui român. Qidem că este imposibil să se de* o îndrumare bună, sănătoasă gen raţiilor viitoare, dacă te va Începe a se cultiva zizicia şi în Ardeal, după Iedicaţiunile de aci dela Bucureşti, între precţme şi inulţltorime. Noi vrem ca toate ene­gi­le, şi int­ragă potenţa culturală, de care au dat dovadă bisericile noastre româneşti din Ardeţi în cu sul epocei noastre de robie, si­ne fructi­cată şi valorificată deplin pentru înălţarea sufletească a nea­mului şi a Statului romanesc (Aplauze pe băncile partidului naţional/ Dacă veţi cont­iua lucruri e in mod a­­narhic cum aţi început a opera în Ardeal, înseamnă cft tmdtul a sădi pretutindeni desbinarea pentru a deservi libra sufle­­teşte poporul nostru de acolo. Desfiinţarea legilor prin ordonanţe şi regulamente Pentru ce dor­it Dv. să pre pliați toate lucrurile? Oare nu puttţi aştepta ca pri­n­ţeligere, pun studii serioase şi te­mâim­e al fie culese de prttutindeni pâr*­ţiie cele pui bone? D.cft şcolile ace­stea confesionale vor av a cty, viabil în ete, vor trfli, ori că le sprijiniţi ori că nu le sprin­ţi; dacă nu, — vor trece la cele eterne. Pentru ce nu aşteptaţi dv. sâse ftcâ mai in Ai legea anunţata la I« setul Constituţiei şi numai pe baza acelei legi să procedaţi Îs viitoarea organiaare ş*e« larg ? Aţi introdus şi tn Transilvania »gala­­mente răsărite dintr’o concepţie prea st­âmtâ, după cum aţi iebodus n g ris­­m nte ş :dla e, p ntru şcolile secundare, cu atâtea examene și cu atâtea predeci. (Continuare pe pagina iha.)

Next