Patria, ianuarie 1924 (Anul 6, nr. 1-20)
1924-01-24 / nr. 14
t51®L Joi 24 ianuarie 1924 —=—”"***BM aW"TTM/H—x—« «-r. -tmj, -:r. 00000* 2 LEI EXEMPLARUL aaal VI. * Wswărul 14 „După ei potopul“ «. . ........ " De data aceasta nu mai este vorba de simple întreprinderi izolate, de bunnci sau socetâţi industriale. Noul plan al spiritului rector al finanţelor liberale cuprinde nici mai mult, nici mai puţin decât exploatarea tuturor avuţiilor Statului râmase încă neatinse. Bineînţeles o exploatare în familie, în familia liberală, astăzi cea mai bogată din întreagă ţara, îmbogăţită în decursul neutralităţii, în decursul războiului şi de la război încoace, îmbogăţită şi la guvern şi în opoziţie, de unde guvernau aşa cum au mărturisit. Noua cointeresare este anunţată într-o formă lapidară, din care însă se destramă întregul plan de acţiune a guvernului liberal. Se spune anume, că ministrul industriei şi comerţului dl Tancred Constantinescu a adus la cunoştinţa reprezentanţilor presei, că va comercia Uza toate bogăţiile itării. Că ce însemnează comercializare în limbaj liberal, ştim din practică. Ei au comercializat Banca Naţională, aceasta vacă lăptoasă, care se hrăneşte din nutreţul altora, şi îşi descarcă ugerele în şuştaru! liberal. Au comercializat navigaţia, tramvaiele comunale, terenurile petrolifer, cooperaţia. Da doi ani de zile, de cănd s’au aşezat la putere, — după ce în epoca critică au lăsat să se uzeze alţii, naivii, Cărora şi atunci li făceau din opoziţie cele mai grosolane mizerii — de doi ani, zic continuă să comercializeze. — Reşiţa a intrat pe mânile lor. Banca Românească şi Banca Generală liberale amândouă s’au întins In Ardeal, sdrobindu-ne miaiiîe noastre institute de credit, creiaîe din slabele economii ale omului năcăjit. Banca agrară au sufocat-o. Impropietârirea au comercializat o cu atâta dibăcie, încât un mare număr de latifundii au rămas în proprietatea sau exploatarea liberalilor. Pădurile în mari întinderi sunt comercializate cu beneficii mulţumitoare. Tovărăşiile nu importă. Nici Anhauch din Bucovina dlui Nistor nu mai miroase a usturoi, nici prusacii pur sânge din Maramurăş aduşi cu instalaţii cu tot dela Berlin cu vama maşinilor creditată, nu mai sunt duşmanii ţării-Jidani sau nemţi, n’are a face. Banul n’are miros, fie din Palestina, fie dela Berlin. Cointeresarea să beneneficieze. Aşa gândesc ei, liberalii. Ei antisemiţii şi germatiofobii. In faţa unor rentabilităţi mai dar ieftin creiate, cad orice principii de morală. Nimic nu mai este sfânt pentru aceşti profitori nesăţioşi. Nici ura împotriva unui duşman, care a lăsat în ţara invadată urme ireparabile. Nici asta nu e sfântă pentru sufletul lor dornic după averi cât de murdare, dar cât mai mari, mai incursabile. Acum au pus ochii pe alte resurse virgine din binecuvântatul nostru Ardeal, din Canaanul partidului liberal. Sunt minele noastre bogate, sunt imensele căderi de apă, este gazul metan, isvor de aur cu multiple ramificaţii industriale, ce le poate creia. Averi de miliarde desfatează ochiul lacom al exploatatorilor politici şi materiali ai Ardealului. Ţinta lor este să comercializeze şi aceste avuţii naţionale, pentru ca noi trădătorii şi regionaliştii, să putem muri cât mai curând de foame şi de lipsuri. Să ne imobilizăm de inaniţie. Sâ nu mai putem lupta în interesul democraţiei absolut necesare liniştei interne a ţării şi prestigiului ei în afară. Pentru triumful acestei idei o colaborare temeinică şi imedia-tă a tuturor elementelor democratice se impune în mod imperios. Partidele din opoziţie, cari au înscrise în programul lor realizarea principiilor democratice, să-şi întindă mâna cât mai neîntârziat, căci orice întârziere pricinuesc viitorului României amare prejudiţii. Rămânem în urma tuturor, până şi a vecinilor, balcanici până mai ieri alaltăeri. Căci ce ii pasă profitorilor ? Ei şi-au aranjat situaţia în farmie. Sub masca unor legi democratice, cum este împroprietărirea au desbrâcat pe unii, streinii, pentru a îmbrăca pe alţii, pe „ai noşti*. Au desfiinţat o proprietate pentru a înfiinţa alta. Iar sub masca naţionalismului, au „naţionalizat” toată bogăţia ţării. Şi-au însuşit-o fără nici o jenă, fără nici o remuşcare. Graba cu care operează îşi are explicaţia ei. Liberalii ştiu, că guvernarea actuală este ultima lor etapă. De aceea, aprovizionarea aceasta pripita, excesivă. Domnia lor odioasă nu ne va mai molesta. Dar dacă nu-i vom alunga mai în grabă din scaun, vor lăsa ţara pustie. „După ei potopul*. Aceasta reiese, cel puţin, din toată activitatea lor. CRONICA ZILEI Guvernul provoacă şomajul. Marea fabrică nîctalrg'că din Arad, „A- s?r»*, «pedală la fabricarea şl reparare! vagosn-Ior de cale ferată, este ps punctul da a-şl Închide porţiie şl a concfdlia miile de mase lori cad îşi câşîiffă existenţa în atel erel- sale. C«ni*a aceaS8l situaţii critice, nu este alta decât neplata datorilor pe cari direcţia căilor ferate le are de plătit ia arma comenzilor efectuate şi livrate pe credit. Bate evident daci, că gosfsodăria ne* testă a regimului liberal dace 1* d«spîgacizirea Industriei și ia sokwJ. * Corupția. Animozitatea dintre proprietari şi chiriaş! comisei încă dela terminarea războiulu!, atât la noi cât şi în alte ţări, unde s’au găsit mijloace pentru a uşura, dacă u na peairo a remedia total criza de îocstate. La noi, nu s’a ficat nimic până la prizent, afară de anumite prestaui! şi Intervenţii Se ştie că sub ministeriatul de justiţie a dul I. Th. FloriCa, într’o mare adunare publică din Bucureşti si a făcut afirmaţia ca proprietarii au dat 12 milioane pe ciruca interesele lor să fie menajate. Acum se anunţă că parchetul de Iaşi cercetează o afacere si uilară. Proprietarii aducă mari sume de bani cu ceri că corapa pe anumiţi psihme mari, deputaţi şi senatori, şi votat pe Insaş ministrul jrsdist, pentru Comercializarea întreprinderilor de Stat „ Viitorul” anunţă, câ dl Tancred Constantinescu a alcătuit un protec de lege pentru „comercializarea întreprinderilor de Stat\ In ridacţiama fii astăzi— apune zarul guvernata! — proectal cuprinde domn pânde prind calei l) nici un bun al Statului nu va putea fi instreitiat; si 2) capitalul acestor întreprinderi va fi vânat de Stat. Aşa dar, vorba de comercializarea întreprinderilor de Stat. Formula este de sigur destul de atrăgâtoare. Totuşi avem o mare nedumerire : până astăzi, întreprinderile de Stat, nu au fost oare comercializate ? Sau prin comercializare trebue să înțelegem ceea ce ne spune " Viitorul", adaogănd, câ „se va creia o societate anonimă pe acţiuni, care va funcţiona cu un consiliu de administraţie şi care se va conduce la fel ca întreprinderile privite* În acest caz proiectul dlui Tancred Constantinescu nu însemnează altceva decât comercianerrea Inteprinderilor de Stat cu ajutorul capitalurilor liberale. Este vorba deci de o nouă afacere brăilenieră. Liberalii vor creia o mare societate anonimă pe acţiuni (şi bineînţeles câ acţionari vor fi capitaliştii liberali), care va lua în întreprindere oare bunurile Statului. Prin amu la primul punct al nrot±tuhil va fi satisfăcut", „nici «n ban'ai Statului nu va fi Instretaai**, dar căştigal va Intra în buzunarele acţionarilor, cari nu sunt în nici un caz Statul. Ne e greu însă să credem câ şi cel dt-al doilea principiu va fi satisfăcut Căci dacă într’adevăr Statul ar fi acela care ar trebui să aducă întreg capitalul in comercializarea întreprinderilor lui, ce rost ar mal putea avea înființarea unor societăţi anonime pe atasul? lată un punct pe can am vrea să ni-l lămurească „ Viitorul". Dir mai este o chestiune. In această societate —• tot „ Viitorul** ne spune — nu vor fi înglobate căile ferate, Regia monopolurilor şi Fam. Aaste întreprinderi, deci, nu trebuesc comercializate, sau aşa cum sunt noua nevoe de ajutor al capitalurilor liberate ? Este interesant, totuși, modul cum apreciază oficiosul guvernului rezultatul acestei imense comercializări. „Se crede — zice el — câ în vama realizării acestui proect în al mult două ani Statul va prea realiza un venit de câteva sute milioane, în loc de deficitul pe care-l are astăzi. După câte ştim, deficit au tocmai înştiinţate Statului, pe care proeeedial Tancred Constantinescu nu te comercialzează. Dar trebue să aşteptăm proectul, spre a ne putea da seama de proporţiile mult afaceri Iberate. Oameni cu (Urmare.) 2) După el urmează Petrut Orten, român din comuna Chavereşul-mare, judeţul Timiş, care a trăit tot 185 de aci. S’a născut la anel 1539 şi a murit în anul 1724 Matelacd la trecut cu greşslă In „Macrobiotica“ sa, ce numele: Petraez Czorten, şi ce numele acesta pocit fi amintesc toţi scriitorii. Ei Insă a fost Petruţ Certeu, sau Târtău. Omul acesta a vftz&l turcii, cârd au venit în Banat, ca să tae în stăpoaire, şi i-au văzut şi rând, dară o domnie turcească de 163 de ani in Banat, au părăsit Banatul, alungaţi de armata prinţului Eagan de Savai* Despre acest Ptînul Certeu, ori Tártánul nostro, scrie Hafeland, că a murit in estal Köfiösh (Cheveres), patru mile depărtare dala Timișoara, In Ungaria, la anul 1724 și a fost născut in anul 1539, deci a fost de 185 de aula moarte. Era de religia grecească Ca două zie înainte de moarte a umblat Încă prin sat la casele oamenilor, ca să cerşească, proptit de băţ. Ochii viaţă lungă de TEODOR V. PĂCĂŢIAN tal erau cam roşii, dar tot mai aveau puţină lumină Dinţi mai avea în gură, dar părui din cap şi din babă, sămâna cu mucegaiul. Un ficior ni mal trăiaş era de 95 de ani.* Atâta scrie Hielead, după datele pe cari şi le-a procurat, despre romanul din Chevereşal mare. Petru Certeu, mort îa etate de iS5 de sul. Ş fiindcă îl pene a fi din Kö)!iösch, isrganS »a făcut din Kölf-öseh —■ Kö.ih, îa Ungaria, şi fitadci se spanie despre el, că a umbat prin sat ca să cerştfiSiă, (va îi aixbht omul prin sat ca să împrumute ceva), onganil l’au făcut ţigaa, î sa schimbat numele în Petru Zoltán, despre care afrmă, că ar fi trăit ar.dzva In Ungara 185. «aa chiar 187 de «nf. Acest Petru Zoltâo, ţiganul, O’* existat lasă niciodatâ, cl a exstat Petruț Certeu, rOrzâanl din Chevereşal-mare. Anul naşterii şi anul morţii lui Petruţ Certeu bine stabilit. Nu sa cunoeşte îmi*lena şi zioa, n!c! a naşterii, nici a morţii ş! astfel nu se poate skbji exact, să Întâietatea cal compete fa longtvi despre el, nu’l am nteşte fiind ă nu’iuzise de name. A fost des.Oferit, c* om cu viaţa hogi, de an misionar cat lie, călugăr mhericordic, care crabise în anul 1728 prin B*na, ca să studieze locanta şi oamenii. Ajungând la Cararsebeş, a auzit că In a premiere se află o pereche da ormen foarte bâtrâni, încât nue nişte câţi aci au. S’a dus călugărul s&’l vadă. S -a adunat apoi datele necesare, pe baza tarora a constatat, că băi batul, Iova Rovin, e de 172 ani, iar soţia st, Sara, e de 164 ani. Căsătoriţi erau de 147 ani. Aveau patru opii, doi fecior şi mă fete, toţi invaţă. Cel mai mic de 116 ani Vasă zi , o familie Întreagă de Methusalem români . Călugărul era şi pictor. A făcut tabloul violeta al aceator doi oameni extraordinar de bătrâni şi l’a dus cu sine în Boemia, de unde era el. Tablasl a fost păstrat multă vreme, — şi poate se păstrează şi astăzi. — In mănăstirea mizericordianilor din Kuk^s. tn Boemia. Pe tablou pletorei a scris ota urmă oare: ,/ovas Rovin, »eines Alters 172, Und Sara, dessen Eheweib, 164 Jhre alt. g'aed ritos, srynd verheurathet Hz beide gebartig endt wobt baft id K d ( ), im dem ktr*r.ae* be»sr D strict, Temesvar^r B^ats, des.ea leblbh; Kinder, zw I Söi ie ned zwei TO b ern, noch im L«ben, d r Jüigste Subo ist be Il6 J bre alt, und -il-ser h»t zwei Urenkel, d>vOa einer 35 nndt der andere 27 J*h e «U ist. Anno 1728, 25 Árgust abgemabit. Wir noch Anno 1731 im Leben gewesen“. Din faptul, că in propoziţia ultimă câligărul-pictor vorbeşte în «legatar al spune câ .a foat“ (war), iar nu că „an fost* (waren) in vl»t& la ansi 1731, trebee sa deducem, câ In anul acesta mai tr *a nimal hva Rovin, care avea«cam 175 de ani, Iar «ot. ta S*n a murise Când a murit, nu sa ste, oO bablei ia ua an, e*u la doi ami după ce ie făcuse labgtrof Ubbal. Etscea ei la moarte putem deci sâ o stabilim, fără frica da a greşi, în 166 ani. Lâud a murit Iova, asemenea nu se ştie. A perit să mai trăiască 5, 10, 20 da ani, 8 gară e insă etatea pe care o avea la ansi731 şi care era atunci de 175 ani. lată daci şase oameni în Caransebeş, şliind laChevrreşal mare, în total şapte români cu viață foarte lungă, despre (Continuare pe pagini II-a). ca noua lege i chiriilor să Ie fie avorabilă. Se adee că dl Mâzescu ar îi ficat această irift-vrnUe la parchet. Faptul însS îăvîce: o întreagă categorie socială are credinţa că poate corupe cu bani nu numai pe deputaţ şi senatori, ci şi pe însuş ministrul iafiniţieî. Dacă nu ar fi fost un prec'dupt, ar fi avut oare proprietarii această tistață şi îndrăzneală? Credem că sa NOTE Cugetul religios Despre un nou cuget religios la n o I — nu prea puteam si vorbim. M uturisira delaînceput, cA aveam serioase îndoieli in ce miveşte religiozitatea noastrf. De zeci de ani biseri ile erau obişnuite cu religia redusA la ritual. Atu fi dorit in situaţia aceasta ceva mai viu, mai Initarurat, mai mlădios, — un duh, care să înceapă a interesa şi pe intelectualii de-o vreme atât de neutrali îa chestiuni de conştiinţă, in presă se discută de câtfva timp păşirea părintelui Popescu de la biserica Cuibul cu barză din Bucureşti. Nu vom discuta aici nici ereziile, pentru rar a fost ezterisit, nu dacă a fost sau nuîndreptăţită atitudinea representanţilor bisericeşti faţă de el. Partea aceasta a lucrurilor ni se pare de mai puţină imortanţă Interesant e fenomnul ca atare Un preot cu dar de vorbitor, ale cărui gânduri te pofi citi din gesturi, a reuşit să aduci lumea la biserică, vobind aci mai mult despre felul cum înţelege dşa biserica, decât despre biserică. Ne am fi aşteptat — cunoscând nepăsarea bisericei — să fe lăsat în pace, dar nu: părintele a trebuit să se justifice. Ne-am Înşelat încă odată. Biserica nu e nici ea indiferentă. La noi conştiinţa religioasă mocneşte numai, dar poate să se trezească in orice clipă. In discuţiile ce s'au iscat — vedem că îsta parte şi scriitori. Cu atât mai îmbucurător. Aiurea scriitorii au câştigat foarte mult din adâncirea problemelor religioase. Citim tocmai articolul Arhimandritului Salban prin care răspunde unui scriitor (în „ Di minest’“). Articolul e scris cu o vehemenţă ce aminteşte veacul reformaţiunii. N’ar fi râu aă ilm cât mai vehemenţi in chestiuni de acestea, şi drogiarte ş! de ceealaltă. Conştiinţele trebuiesc biciuite, altfel nu se trezesc. Bisericelii dorim cât mai mulţi preoţi ca cel dela Cuibul cu barză, iar publici iul cât mai mulţi apărători vehemenţi ai bisericei. Din ciocnirea lor s’ar aprinde suflete. Partidul muncitoresc la putere în Anglia încă dela alegerile de sub guvernul f’onar Law se desemnase ca guvern apro -riat la Anglia cel al partidului muncitoresc Numărul parlamentarilor lui aleși In ultimele alegeri, era decisiv in acest sens. înfăptuirea a avut toc la 21 Ianuarie, care rămâne o dată memorabilă în istoria ArghitL 1 vnde penă p.cim sa perindau la guvern cele două partide istorie, după cum va ramanea o dată istorică in istoria generala a social amuliiL La 18 in Camera Comunelor, unde erau de faţă prinţul de Walles şi ducele de Yok, deputatul Clynes a propus un amendament , răspuns* la mesagiu în care se spunea că se aduce la cunoştinţă Regelui ca actualii lui sfătuitori „nu ar încrederea parlamentului*. A urmat în aceas zi declaraţia şefului liberal Asquith, care sta pronunţat pentru un guvern muncitoresc, iar ca urmare voturile liberalilor cu ale muncitorilor stau întrunit în număr de 328 și au trântit guvenul Baldwin, Şeful elor din urmă Madonald a şi fost Însărcinat cu formarea noului guvern, RomSae de văzut dacă aceeaş liberali care au bănit pe conservator, nu se vor coafa in curând cu act ştia ca să trânteascâ pe muncitor. Până atunci partidul social va putea aduce importante reforme In politîa Angliei. În deosebi în cea extena unde el înţelege să împace Franţa cu Germania şi să împiedic alianţele militare cu popoarele slave. Noul guvern înainte de a fi socialist care englez, adică Înţelege să cadă la toate acele compromisuri pe care socialiştii europeni nu le frfeleg. De curând a apărut o Carte a lui Latkmn cere trateasă despre „socialism dupâ popoare*. In Anglia formula Be verific. Şi astfel avem în Anglia, după atâtea cortrarietăţi, o .. . monarhie tradiţionalistă cu guvern socialist. tate. BEgiaBurul dela Glsgov, sau românulur din Chevrteşsl mare? Despre sfântul din Glasgow sa şte, că era trecut de 135 de ani când a murit. A putut sa aibă deci şi nunta câteva zile, sau cel mult una sau două luni peste 185 de ani. La Petrut a) nostru lucrările pot să stee in două feluri. S’a născut îa toamna anului 1539 şi a murit in primăvara sau vara anului 1724. In cazui acesta nu avea implnlţi 185 de ani. Dar engezul ii avea împliniţi, şi astfel engieaatai a» cuvine iniâetirea in longevitate. Dară însă Petruț al restati a’a născut in primăvara anului 1539 și a murit in toamna anul»! 1724, ceea e no deschis atanci el avea la moarte 185 de ani jumătate, eaa el sterior, și «tuna iul I sa cuvine Întâietatea. Dar firește cu exactitate lucrările ace«te astăzi nu se mai pot stabili. Oricum să fi fost sWift, faptul e, ca şi coi, românii, am avut an om, care în longevitate stă alătura cu englezul Kmugem, darumva nu’l va fi chiar întrecut cu câteva punctei ' 8) Al belea îa ordinea celor ca viaţă lungă a iarăşi un român, şi iarăşi un brâţean, Ioan Rovin din Garansebeş. Huferind nu ache nimica Discursul dim deputat I. Lupaş — Rostit în şedinţa Camerei dela 24 Decemvrie 1922 — — După pate stenografiei — (Urmare) Confiscarea şcolilor confesionale române dl . Lupaş: Recunosc, domnilor, că actualul guvern este la tinde private mai mărinimos faţă de confesiunile minoritare, decât laţi de beriet dominantă a Statuia român şi anume latul pentru ce (zgomot, întreruperi). Pe ciad confesiunilor minoritare gumaul le a recunoscut în întregime dreptul de a-şi susţine şcoalele lor confesionale, bisericilor româneşti, atât celei ortodoxe, cât şi celei greco-catolice le-a confiscat la mod foate sumar, ilegal şi neconstituţional dreptul acesta. O să vă dovedesc aceasta cu un tablou statistic, facut, după cum micturlaeşte autorul, pe baza radicaţiunilor primite de la inspectoratul din Cluj. (întreruperi). Aci sunt arătate sute de şcoli confesionale maghiare şi germane, dar na vid aici măcar o singura şacala primari confesionica româna, în toata Transilvania. Dl . Angelescu, ministrul instrucţia nel publice: Dacă Statul plăteşte pe Învăţători ?.. Dl I Lupaş: In legătură cu aceasta, fireşte trebuie si amintesc şi anchetele şcolare ţinute la Sibiu şi la Blaj în Sept. 1922. In acele anchete, după cum vi aduceţi aminte, domnule minstru, c’a stabilit un acord în privinţa modalităţii de a se natui “învăţătorii sfat ficaţi In locurile vacante ale şcoalelor confesionale româneşti, in deplina armonie a organelor Statului cu autorităţile şi corporaţiile bisericeşti, susţinătoare de şcoale. Dl . Angelencu, ministrul Instrucţia unei publice: Nu este exact! Ţin sa dau desminjirea cea mai formală acestei afrmaţiuni. Este aci de toţi dl Popa Lipseanu, care a lust parte la cele două conferinţe ţinute acolo, ducându-se ca informator, ca pe urmă „ad referendum” să-şi supună raportul, minlatrului (întreruperi, zgomot). Dl Pop Liseana: Lucrul se explică foarte suplu; a fost o simplă în ltta, imbând ca guvernul să se pronunţe în urmă (Zgomot, Întreruperi). Dl. Lupaş: Să vi dau dovada efi a fost un acord (zgomot, întreruperi). Dl . A’Agetescu, ministrul instrucţiunei publică. Domnul Mirei a dat o circulară, pe care nu era autorizat s& o dta. Dl. Mantu: Acesta este haosul pe care l’aţi făcut dv. (zgomot, întreruperi). Dl Vasile Baldiş: Dar domnule ministru, domnul Matei era directorul general al învăţământului din Ardeal?! (Zgomot, Întreruperi) Dl . Angelescu, ministrul Instrucţiunei publice. Domnul Matei trebuia să aplice dispozţiunile administraţiei civivale ale ministrului, iar nu să fa ce stiun de prinpiu şi sâ le rezolve alugur. (Zgomot). Di loan [j pas: Permiteţi-mi afi vâ inf..ţ işez dovada. Am aci copia unei circulâri metropolitane cu Nr. 209 din 21 Septemvrie 1923 in ca*« să* spun urmi toarele: „Cu durere constatăm câ organele Statului nu au ţ nut şi nu ţin seamă de acele rezultate (ale anchetei din Sibiu) menta să creeze un „modus in verdi” în chestiunea şcoalelor noastre comsionale, până când ea va fi soluţionată prin lege. Constatarea este cn stat mai dureroasă, pentruă nuobservarea acelor rezultate emanază de la Minsterul Instrucţiunii şi pentru că astăzi însuş Constituţia nouă a Statului român prin art. 137 menţie în vigoare, până la revizuirea lor prin Corpurile legiuitoare, împreună cu celelalte legi, legile şcolare srişite în vigoare în Transilvania, Irgi cari recunosc şi asigură bisericii noastre dreptul de a susţinea şcoali”. Dacă dorţi vă pot da încă o dovadă, dela Consistoriul din Arad cu Iscobura episopului loan POP I*'. Ce spune P. S. Sa în ftd'tsa Nr. 2491 din 26 Septemvrie 1923: „Am ajuns aşi dorm o stare de formală prigonire, de nu mai ştim în cttro şi ne luăm refugiul, spre a ne salva Instituţiunle şi conştiinţa In aceeastă complectă debandadă a şcoalelor noastre confesionale. R g*m deci P. V. Consistor metropolitan, sâ binevotase a ne da Indicaţii: ce să facem pe viitor, daci peste ancheta dela Sibiu s’a transpus guvernul ca o totală liptă de scrupule. Până şi avem răspuns şi indicaţii, stăm In completi desorientare. Poate e timpul suprem, ca P. Sf Episcopat si intervină la înaltul TV , pentru a ne scoate şcoala şi bserica din aceste stări stricăcioase şl nouă şi Statului Insuş". Vi rog sl înţelegeţi, diar ci Îngrijorarea autorităţilor bisericeşti dacă izvoreşte din conştinţa datoriei pe care comtituia şagunianii li-o impune faţă de toate Instituţiile şcolare, isvorăşte în aceeaşi măsură şi din dragostea şi din Interesul luminat, pe care-l au pentru viitorul Statului român. Qidem că este imposibil să se de* o îndrumare bună, sănătoasă gen raţiilor viitoare, dacă te va Începe a se cultiva zizicia şi în Ardeal, după Iedicaţiunile de aci dela Bucureşti, între precţme şi inulţltorime. Noi vrem ca toate enegile, şi intragă potenţa culturală, de care au dat dovadă bisericile noastre româneşti din Ardeţi în cu sul epocei noastre de robie, sine fructicată şi valorificată deplin pentru înălţarea sufletească a neamului şi a Statului romanesc (Aplauze pe băncile partidului naţional/ Dacă veţi contiua lucruri e in mod anarhic cum aţi început a opera în Ardeal, înseamnă cft tmdtul a sădi pretutindeni desbinarea pentru a deservi libra sufleteşte poporul nostru de acolo. Desfiinţarea legilor prin ordonanţe şi regulamente Pentru ce dorit Dv. să pre pliați toate lucrurile? Oare nu puttţi aştepta ca prinţeligere, pun studii serioase şi temâime al fie culese de prttutindeni pâr*ţiie cele pui bone? D.cft şcolile acestea confesionale vor av a cty, viabil în ete, vor trfli, ori că le sprijiniţi ori că nu le sprinţi; dacă nu, — vor trece la cele eterne. Pentru ce nu aşteptaţi dv. sâse ftcâ mai in Ai legea anunţata la I« setul Constituţiei şi numai pe baza acelei legi să procedaţi Îs viitoarea organiaare ş*e« larg ? Aţi introdus şi tn Transilvania »galamente răsărite dintr’o concepţie prea stâmtâ, după cum aţi iebodus n g rism nte ş :dla e, p ntru şcolile secundare, cu atâtea examene și cu atâtea predeci. (Continuare pe pagina iha.)