Patria, martie 1924 (Anul 6, nr. 43-68)

1924-03-01 / nr. 43

Cl­uj, Sâmbătă 1 Marti­e 1924 2 LEI EXEMPLARUL áaai VI, * Másánál 43 Primejdia centralizării In jurul gospodăriilor comunale şi orăşeneşti Nu voim să ne gândim la soarta oraşelor şi satelor noastre în lumina reformei administrative plănuită de guvernul liberal. Centralizarea fe­roce care se proiectează, suprima­rea iniţiativei private a oraşelor şi satelor prin desbrăcarea lor de drep­turile unei sănătoase autonomii lo­cale, dependenţa complectă de gu­vern,­­ vor fi tot atâtea motive de decădere şi de chshămare a satelor şi oraşelor noaste. Nu voim să ne gândim la această cădere în balca­nism, fiindcă suntem siguri că re­forma administrat­vă liberală, chiar votată de actudele majorităţi, nu va ajunge niciodată să fie pusă în a­­plicare. Primejdia ei pentru destrămarea administraţiei va fi aşa de mare, în­cât nu credem că se va găsi gu­vern, care să o pună în apli­care, a­­fară, bine­înţeles, de autorul ei,­­ de guvernul liberal. Cum s’ar desvolta pe viitor sa­tele şi oraşele noaste sub un astfel de nou regim administrativ, în ce hal ar ajunge, ne putem face o idee de pe acum. Ingerinţa guvernului liberal, extinde­rea sistemului cen­tralist şi în nouile provincii, încă înainte de reforma administrativă plănuită, ne dau pilde despre ceea ce ar putea să urmeze mai târziu. Desvoltarea satelor şi a oraşelor de dincoace de Carpaţi până la sta­diul în care au ajuns în momentul unirii cu vechiul Regat, se datoreşte în rândul cel dintâi autonomiei co­munale şi judeţene de care s’au bu­curat. Fraţii din vechiul Regat, dela ştra­bili soldaţi până la cei mai distinşi intelectuali, dela micii funcţionari veniţi la noi până la cei mai supe­riori, au fost unanimi în a recunoaşte că satele şi oraşele noastre, din toate punctele de vedere, sunt superioare celor din vechiul Regat. Ca înfăţi­şare, ca gospodărie, ca igienă, ca bună stare, ele au început să se a­­propie de satele şi oraşele din Apus. Puţini se vor fi gândit, că situaţia aceasta este a se mulţumi, în mare parte, administraţiei mai mult sau mai puţin autonome, că multele lu­cruri mărunte din viaţa internă a sa­telor şi oraşelor, lucruri din care a urmat cu încetul înflorirea lor,­­­­au fost gândite, hotărâte şi execu­tate din puterea lăsată localnicilor de legislaţia ţării, din dorinţa bună­stării locale şi din ambiţia cetăţeni­lor. A face orice hotărâre, orce ini­ţiativă, orice ameliorare, locală de­pendentă de voinţa centrului, însem­nează a tăia întreg avântul cetăţea­nului, a­­ parti­za voinţa, a-l face neîncrezător în puterile proprii. De la venirea guvernului Ave­­rescu şi mai ales de la ajungerea la putere a sistemului liberal, oraşele şi satele noastre luptă din răsputeri să se poată menţine cel puţin la niveul în care le-a găsit unirea. Până în ziua de azi gospodăria comunelor şi a oraşelor noastre, cu­răţenia, înfăţişarea, e socotită su­perioară, dar puţini se gândesc, când vin în Braşov, în Cluj, în Si­biu sau într’o comună fruntaşe, cu ce sforţări suntem numai în stare să te mai ţinem aşa. Căci mâna centrului, de patru ani, se amestecă mereu în toate hotărârile consiliilor comunale şi orăşeneşti, şi fără a cunoaşte temei­nic condiţiile între care pot prospera satele şi oraşele noastre, schimbă mereu hotărâri aflate bine de cei localnici, pun piedeci în executarea alora, lasă nerezervite acele ce i se trimit spre aprobare, şi astfel progresul şi realizarea hotărârilor folositoare sunt stânjenite la fie­­care pas. Motivul principal care determină aceasta ingerinţă a centrului s’a vă­dit a fi, de patru ani încoace, de cele mai multe ori interesul de partid, interesul cutăror politician­ din ora­şul ori satul cu pricina, — aşa că se desface limpide primejdia ce va urma pentru gospodăriile noastre comunale, când centralizarea feroce va fi un sistem. Ca pildă vom aduce una din ne­mijlocita noastră apropiere d­e go­spodăria oraşului Cluj. Sa ştie, că din budgetul oraşului nostru pe a­­nul curent dl V. Brătianu a tăiat câteva milioane. Comisia care a întocmit acest budget fiind compusă­­din oameni localnici, din slujbaşi ai oraşului, desigur că nu s’au gândit să fixeze decât un budget strict necesar, atât pentru menţinerea bunăstării de azi cât şi pentru desvoltarea oraşului pe viitor. Oaspeţii cari vin la Cluj spun, de obiceiu, că oraşul e destul de curat. Pe viitor e foarte proba­bil să nu mai fie aşa, de­oarece dl . Brătianu a tăiat două milioane din banii destinaţi pentru scopurile igienice ale oraşului. Redu­ându-se budgetul, nu rămân bani nici pen­tru repararea localurilor publice, nici pentru construcţii noui proiectate etc. Cruţarea, în astfel de cazuri e fundamental greşit înţeleasă. Pen­­tru că nu cruţi când laţi în dărăpă­­nare clădiri şi şcoli pe care tot tu vei trebui să le aduci în ordine, cu spese neasemănat mai mari.­Redu­cerea cheltuelilor pentru strictul necesar va avea o singură urmare: să aducă şi oraşele şi satele noastre la dărăpănare. Se vede că şi aceasta e o condi­ţie pentru o fiperfectă unificare, în mentalitatea guvernului liberal. I s’a ffteat o trimfre călduroasă. Din Palermo M. S. JRegina va pleca la Naapoli. „Adevărul* s­crie că este aştep­tată înapoierea M. S. Reginei în ţară, intrucât trebuie fixată definitiv călăto­ria Suveran lor la Roma, Paria, Madrid și Londra. In orice caz călătoria nu va inceta înainte de 15 Aprilie, ur­mând si se te­m­ne la 22 Maiu. CRONICA ZILEI împrumut intern în Ungaria. La Budapesta, comisia de 12 pentru aran­jarea ihaat­unHor financiara & propus ci deficitele bugetare ta fe acopărite printr’un împrumut intern caia s’ar ridica la soma da 1.400 milhrde coroane.* Călătoria M. S. Reginei. Zarul „Tsgesaogt* anunță din Palermo, că M. S. Rrgîna României a fost acolo. Basarabia în 1920 şi în 1924 Di­­n iată ce guvernul Vaida a fost delatorat dela conducerea ţarei şi opera primului său ministru întreruptă, am atras băgarea de seamă a oamenilor poltici asupra gravelor consecinţe ce va avea, referitor la Basarabia, această ispravă oligarhică. Mărturisim, că n’am fi vrut sa fim aroprocl ps care să-l confirme Istoria- Dar iată, că de-atunei, unul dină altul evenimentele cari s’au succedat au ve­nit să agraveze situaţia Basarabiei in raport cu Rusia-Trecând peste toate celelalte întâm­plări, multe la număr, ne vom opri la ultima dintre ele, la cuvântul Sovietelor rostit în ajunul conferinţei romăno-ruse- şi unde în tratativele cu dl Varda So­vietele se arătase destul de moderate şi erau fericite, că un Sfat stă de vorbă cu ele, astăzi, după recunoaşterea lor din partea câtorva puteri europene, mani­festă faţă de România mai mult decâ­­t temeritate politică. Prin organul guvernului de la Mos­cova, viitoarea delegaţie bolşevică se declară categoric contra recunoaşteri Basarabiei. Desigur că în această afir­maţie ca şi în avizul ce-l dau bolşev­i­cil guvernulul francez dt. a nu ratifica convenţia Basarabiei, poate să se a­­scundă o manevră diplomatică ş­e nu-i mai puţin adevărat că ea dă pe faţă schimbarea Sovietelor de la punc­tul de vedere din 1920 la cel de­ştic din 1924. Dacă într’adevăr acesta va fi gân­dul conducător al delegaţiei ruse, ne întrebăm: la ce rezultat poate să a­­jungă cu ea delegaţia română ? Căci in această privinţă nu există altă cale şi altă metodă decât cea Indicată de Tache lonescu: neadmiterea painei în discuţie a aşa zisei „probleme" a Basa­rabiei. Din manifestarea trufiei ruseşti, chiar In ajunul conferinţei, rine credinţa pe care o au Sovietele că s’au consolidat politice in streinătate. Odată cu apari­ţia acelui articol, la fel guvernul dela Moscova a manifestata faţă de Japo­nia ace­a­ încredere când a întrerupt conlucrarea într'o faptă comună, mo­tivând direct ca recunoaşterea lui din partea Angliei şl Italie!. Dela sine înţeles — şi e chiar de pri­sos sa o mal spunem, — că felul cum pun in discuţie ruşii Basarabia, în­seam­nă răsturnarea unei întregi ordine de drept statornici la conferinţa de pace căit soarta Basarabiei este asemănă­­toire cehi a ţărilor baltice. P In urmare In această privinţă nu poate fi discuţie. Regretăm, doar, că această litigioasă chestiune n’a putut fi rezolvată la timp din pricina coaliţiei averescano-liberali, care a fost Urnită de patriotism faţă dr. guvernul Taldo. ---------- ----------« —. „Frumosul Leonore ‘ Fragment din romanul „Frumosul Leonore“ de Adolf Meschendörf®r care credem că va apărea şl In traducere românească Daci asta-i primăvara ! Aici ţine două săptămâni şl dacă nu iei sesmr, după cetera puvcele sdravene ta trez şt! de­odată la mijlocul verii celei mal Her­­bicţi. Insă aceste două săptămâni eu nu le voi uita nicicând. Aci nu-s cs’n Italia ademenirile g n­­gaşe sie m­al femei frumoase, ce ca shalâ la început, apoi din ce în ce mal în dri»neaţi Îşi disvâtile farmecele, pentru ca tn cele din urmă asemeni nnci prin­ţesa împodob­te pe pda­î de mireasă a’a­­ţâţe poi­a în tot ce e viu. Veniţi la mine sub bu­djchinul aîbistru tachîs şi bucu­­raţi-vă de m nunatu-m! trup ! Nu e aciaiti nici pi­mivari nordică, ce ca o femee tiufră, vânjoasă, strânge totul la sânul ei alb c’o brutală gingăşie, zăpăcind într’o noapte caldă simţurile oa­menilor şi făcând inofensive animalele. Aici primăvara e numai un oaape ne­­astâmpărat, fugar, ce nu te lasă să dormi, ce-ţi strică sârgele, Iţi cauzează răni ş nu vrea sa le vindece. De pe toţi munţii năvălesc într’o zi păraele la vale, din mii de pietre «uzi cum picură, cum curge, miroasă a pământ proaspăt şi-a apă de zăpadă ?1 un vânt cald trece lu zigzaguri prin uliţe de ninse, efi tu torturat de-o pofta neliniştită părăseşti noaptea col da, umbli rătăcind prin pădure de colo până colo. Aici din fiecare st­adă ieşi deasu­pra unei col­ne, numai într’o sirgură parte se deac­h'de drumul spre sus. Am trecut pe sub o poartă veche şi m’am urcat un aus Erau aci mesteceni tineri cu grilaj de ramuri ajurat fin, stăteau cinci, şase pe un vârf de colnic aci şi se disemau pe cerul negru de puteai zici fiecare ram. Ş ’şi kigăr­ aa b­ând creş'sls ca’ntr’o me­lodie fâr­ sfârşit. De fiecare mlădiţă însă atârna un vârf un mugur crepat, t­­ât ţi se părea că pe copaci sunt prinse sute de inimi, cari toate aşteaptă să vie primă vara. Intr’un loc rotund se afla o binică de pe care puteai vedea tot oraşu!. Ai­­ m’am aşezat, începură să cădi acum pi­curi de ploaie şi de pe munţi se ridica un văl argintiu. O pasăre pe o creargă de mesteacăn lângă mine n’avea linişte nici ea; încerca din vreme’a vreme câte-un tril şi tot de atâtea ori, mirată par’că, se oprea din cântat. Ss iâsese ceaţă şi peste oraş, formele se destrămată toate, aerul tot părea plin de-un vuet, de-un cântec sărbătoresc. Şi păsărică încerca din nou, încerca mereu cântecul el de primăvară. Jur împrejurul acestui oraş ciudat se în­tinde o promenadă cu arbori străvechi. N’am văzut încă In nici o airă arbori cu atât belşug de frunze. Am fotografiat pen­tru colecţia mea câteva splendide exem­plare: frasini cât turnul de înalţi şi ulmi, castani In formă de cupole, plopi aristo­cratici. Printe aceşti uriaşi sunt reprezen­tate toate temperamentele. Vezi monştri dârzi, ce cu scăfârlia lor ar sfredeli o gaură In bolta cerului, dară nu­­ ar ţine încleştaţi pământtri, obraznici eleganţi, cari la cea mai uşoară suflare de vânt işi sună franzele lor ca eventatiul, par’ c’ar lovi din pinteni; vezi buturugi nespălate, arţăgoase, ce fără nici o ruşine işi expun vederii tu­turor extremităţile ticăloşite şi domnîş­ori zvelţi, plăpânzi, răsfâţat ce se alipesc fri­coşi de câte-o venerabilă ruină, acoperită toată de ratschi. Regi mândri, solitari ză­reşti printre ei şi naturi criminale cu şira spinării strâmbate; risipitori nebuni ce-şi cheltuesc intr’o pădure puterea din mii de crenguţe, fără folos, şi avari pre­cauţi, cari cu desfăşurare cât mai puţină posibilă ştiută să şi asigure un loc bun cu soare şi lumină multă. Vezi printre ei fantaşti zburiţi şi melancolici umili, copaci, cari sânt buna cuviinţă În iss şi neruşi­naţi ce răzbat pretutindeni. In genere II.sS covâşi’oare sunt vânjoasei­ naturi lateriane cu splendidul patos al ramurilor noduroase. Ar trebui si scrie cineva psyhoîogîa ar­borilor şi să pretindă ca copiii să Înveţe dela aceşti uriaş’, cum trebue să-şî ţină ca­pul omul degenerat pus sub scutul min­or de preparative, cum un copac de aceştia in vânt şi In vreme nu-gl iartă nimic, pro­voacă furtună şi trăsnet şi-şi poartă po­vara de nea, fără ca iarna să-l desfigureze. Pe lângă câţi oameni trece oara viaţa fără să lase In urmâ-i urâtele ei răni ! a Fumez ţigarete şi gândesc la ea. E plă­cut şi nu-i periculos. Ea nu i­­ ntre femeile acelea pe cari le împresoară sensualitatea la o atmosferă grea. Pe^ta tot eu cred, ca nu-i sensuală. Sau mai bine zis : e sensuri numai sufle­tul ei, Inseîosat de senaualitate, ca al ori­cărei fete de optsprezece ani. E înșltă, aproape slabă , păr gros de culoarea mitraii. Pe gâtul îngust za e capul îngopit în belşugul de pâr ca o floare iiveal­ă pe-un co­­r mlădios, fragil. Mei ci­­daţi Insă sunt ochii: o hi cu strălucirea întunecatelor plet­e tăiate, ce se mişcă încet şi lin ca într’o ci sul­­e artifi­cială. Când e iritată, se fac atunci pupilele t­şa de mari, de par­că ochii ar fi negri de tot. Simt Insă întunecaţi albaştrii. Şi uneori, uneori par de-un verde deschis ca apa mării. Despre ea poţi sire Împreună cu Keats: când intră In odaie, face impresia unei leopards. Dar soarele cel rece l-a paral­zat regiasca-i putere, sări nu mai poate şi’n ochii ei luceşte ceva, un fel de maiestate mattrittă. Are o slăbiciune : dorul. Dorul pur şi simplu, fără dorinţa de a­­ realizat, li plac cuvinte pompoase, metafore, ce sclipesc ca pietrele scumpe, şi­­ plac basme şi visuri bizare, ce ne fac să plângem. Clădeşte castele aeriane, ameţitor de­­ salte, de se cutremură de bucurie şi le dărâmă ca pe nişte case din cărţi de joc făcute, numai ca să vadă dacăt-i reuşes­c iar. Ceteşte mult şi mai bucuros aceia cărţi ce­­lasă mai multe posibil­iătţi deschise; căci eroii sunt pentru ea păpuşi numai, pe cari le des­poaie de costume spre a In iâra să apară iar nu roiuri vecinie nouă. Are timp să vi­seze şi astfel tod­eauna viaţa s’o visezză dinainte, aşa că de cele mai multe ori a dezamăgită, dacă întâmplările apos se suc­­cedeszl sarbede şi fără culoare. Dar toc­mai acest refugiu din faţa vieţii reale, a­­ceastă Ieşire ce fantasia ei Înfocată le a gă­sit, spre a scăpa de mizeriile mărunte, ce zilnic Incunjoarâ, o fac in ochii mei o eroini, care zimbind şi’n deplină conştiinţă a sch­mbat bunurile vieţ­i cu’n vis. E. Pitiş. Traducere din limba germană începutul campaniei electorale în Franţa Ca început al apropiatei campanii electorale din Franţa e priv­­ discur­sul lui Briand, fost prim-miniatru, ţi­nut la o Întrunire a partidului radical­­ifidalist din departamentul Ando. Briand a venit cu o declaraţie sen­zaţională, care ar putea însemna pre­vederea unei schimbări radicale a po­etico­ franceze faţă de Germania.­­ Se ştie că actualul guvern francez bazat întreaga acţiune din Rhan­ie obligativitatea tratatelor de pace şi în materie de reparaţiuni şi pe convin­gerea că Germania e în stere şi plă­tească. Eriand vine şi declară acum că Ger­mania este în Imposibilitate de a plăti Franţei reparaţiunile stabilite In trata­tei dela Versatilei. Fostul prim mini­stre, care la Cannes ajan«eze la un acord cu Lloyd George In legătură cu aranjarea raportărilor franco-engleze pe de o parte şl a acestor doiă State cu Ge­mania, pe de altă parte, — spune că Germania e secătuită de război, ca şi alte ţări b­­­gerante, şi trebuie aju­­tată printr'un împrumut internaţional pentru a putea plăti o parte din repa­­raţiuni. Brisnd desaprobă şi ocupaţia din R­hr şi spune că ea n’a ales nici un rezultat. Discursul lei Brland a produs senza­ţie in lumea politică. Se ştie anumr că da cărând comisia experţilor, după stadii îndelungate, a ajana la convin­gere* că Germania poate plăti. Iar pe de altă parte a’au fost aamne până acum, — cel p*i n ele n’au transpirat la publicitate, — din cere să se poată deduce că opinia publică franceză n’ar­e msitnmită cu politica diai Poincaié și ca ocupația din Ruhr. Dacă Briand, in preajma alegerilor generala, cptează să atace reparaţionile şi ocupați* din Rth *, — desigttr el nu se poate bizni name! pe nemaițamirea produsi de căderea Lancaiul şi creşte­rea scampatei. E nevoe ca el să fi canoscut mai adânc nemulţumirile din Franţa şi adevă­ata lor caeză, când vine şi declară fără ezitare, război bio­­crlui naţional, pe care s’au sprijinit tonta guvernere dela încheierea păcii până sz?. Pe de altă parte atitudinea lui Briand poate să fie prea bine în Ifgliină cu aolitica externă a m­aînî govern din Anglia, mai ales în chisria raportări­lor aliaţilor ca Germania şi în chestia reparaţiaalîor. Despăgubirile germane pentru România Berlin. — Guvernul german a încetat la 20 Octonwie anul trecut livrările com­i­­ssiilor efectuate pentru România, in con­ta­ despăgubirilor germane, iar acum s’au început tratative pentru găsirea unor modalităţi a efectuirii acestor livrări. Comissrul german al despăgu­birilor, Kunze, a plecat la Belgrad, a­poi va sosi la București ca să trateze chestiunea. Criza învăţământului Reaua credinţa a „Viitorului“ — Precizări pe cari n’am fi voit sa le dăm la articolul prim .Criza invlţămân­­tului", publcat zilele trecute la ziarul nostru, arătam situaţia tristă a Învăţă­mântului nostru şi mizeria profesorime! de toate gradele, învintind guvernul liberal de politicianismul pătimaş Intro­dus în şcoală. Oficiosul guvernului, „VHtoral*, ne somează să precizăm câteva din afir­maţiile pe cari le-am făcut prin acel ari­col, altfel s­untem calomniatori. Nu pentru prima oară ne somează „Viitorul* şi nu pentru prima oară a primit precizările cerute, după cum va primi şi acum. Dar, înainte de toate, trebue a fi ară­tăm reaua c­ed­ăţii a oficiosului guver­­nului — caracteristică partidului liberal — nepublicând precizările ce i se dau, deşi le a cerut. Astfel, când ziarul Quatrn a arătat că germanii din Rohr vin în România şi acaparează bogăţiile naţionale, „Viito­rul" ne.a somat cerând precizări. Ne-am executat dând neme şi date, Inai n’a găsit de cuviinţă să reproducă preci­zările noastre. Cu toate că In faţa anei atât de rele credinţe „Viitorul* nu ar mal merita răspunsul nostru, II dăm totuş, carân­­dă-i In acela­ timp să publice şl pre­cizările noastre după cam a publicat şl ioma­la. Antici, vom preciza pe rând cele trei acuzaţii adese de noi, după cam cere oficiosul gavtrnalal: 1. Am tf­rmat că, mai ales în Bata­­rabia, „nenumărate şcoli secandare sânt date pe mâna oamenilor «ari «a certif­­iceate de complezenţă, anii dintre ei ne­­ştiind chiar româneşte". La aceasta afirmaţie precizăm că s’au eliberat de directoratul Inulţimiintului din Chişinău sute şi mii de dplome de absolvirea liceala­ numai pe baza unei declaraţii atleteristi de doi martori, fără nici un examen In prealabil. Unii din­tre posesorii acestor diplome s’au în­scris la Univeraltiţl, iar alţii fla Intrat io Inviţtmânt. Dacă star cerceta pro­venienţa diplomelor false sau date de complezenţă, descoperite Îs snivraltfiţi, se va vedea că provin dela Chişinău, unde emanatul dial lacaleţ — acum ce­lebrul Erha«, a condus an­ da zile di­rectoratul învăţămâtitoln'. Ia urma campaniei d.sfi de dl dr I. Dasdan prin „Universal", însăşi di­n h»a a fost izgonit — că forţa — dela direcţia liceulul no 2 din Chişi­­nâu. In Sudui Basarabiei sunt sate româ­neşti unde copiii români sunt siliţi sa înveţe pe abecedarul bulgăresc, făcut da an inspector şcolar, ai căru! neme ne scap­ă. La liceul din Belgrad s’a des o ti­de vârstă luptă pentru Intr­oducerea lim­ba! româneşti şi tot aşa In foarte mult şcoli. Dacă ministrul instrucţiunei ar d­ândui o cercetare serioasă a mem­brilor Învăţământului din Bisarabia, foarte mulţi vor fi neapărat îndepărtaţi Dl dr Dasm­an şi putea da numeroase precizări de nume, după cum a mai dat prin ziarul „Universal*. In fru­moasa campane pa care o duce pen­______-b___________________________ tra­nsTlficerta Invăţămftntului basara­bean. 2. Am afirmat ci „bugetele Lbora­­toriilor universitare se aprobă aaa na, după cum profesorul respectiv face politică liberală aaa o alta*. La această afirmaţie precizăm că, la Cluj, bugetul pentru laboratoriul dial profesor G. Maior a fost tăiat, pentrucă de a nu face politică liberală. De-ase­­menea bugetul catedrii dial profesor Căligăreane, care s’a înscris atunci în partida! liberal, celace l-a adus apoi aprobarea. Dacă s’ar osteni cineva, ar vedea data când a fost respim bugetul diai profesor CăUgh­eanu şi că data apro­­bărei este după aceea a înscriere! sale nni partidei Iibaral. Nu mai vorbim de peregrinările şi inflatenţele­­savantului profesor, di dr Racoviţă, pentru a putea rupe ceva numai din ceea ce avea nevoie pentru a face ştiinţă şi nu politică. 3. Am afirmat că „sunt profesori universitari cari, pentru a-şi silua si­tuaţia materială insuportabilă, se anga­­jează in slujba partidului de la guvern, care le dă posibilitate da a face afa­ceri incompatibile cu intelectualitatea." La această afirmaţie precizăm un singur arme, devenit odios un Ardeal, dl profesor Geo­gi Leon, care, în to­vărăşia unui oarecare Fischer, a des­poiat de păduri zeci de sute de moţ!, prin imensa panama deie Răchiţele, sărăcind şi nenorocind mii de familii. N’am voit să facem personalităţi în afirmaţiile noastre, dar am fost siliţi la aceasta de oficio­al guvernatul, care a cerut precizări. Figăduim să mai venim încă şi cu alte precizări, dureroase şi pentru gu­vern şi pentru unii membrii şi Învăţă­­mistuia!, In acelaş timp şi membri ai partidului liberal. EFEMERIDE Inima Iul Voltaire Se anunţi din Parii cfc inima Iul Voltaire a fost gish­a. Inima imbalstmatA a marelui scriitor a fost la 16 Decembrie anul 1864 aşezaţi cu mare ceremonie in Biblioteca naţionala din capitala Franţei. De acolo la un moment dat a dispărut şi ani de-a rândul n’a putut II gislta. Abia de câteva zile a fost aflat« întâmpla or. După gri­lajul de fier ruginit, Intr’un ungher plin de p­af st«tea tm bust al Iul Voltaire sculptat de Flondon, așa cum se gisesc In Paris mal multe exemplare. Acest bust Ina« se deosebea ceva mai mult de cele obișnuite. E a primul exem­plar ce fusese format dup« origina). Dupâce s’a fost scuturat praful ce vreima-1 depusese pe b«trânul Voltaire, s’a descoperit pe sorlu o tablă mică ce purta gravi­te in ea cuvintele: ,La coeur de Voltaire* (Inima Iul Vol­taire). Ap&rând pe-un buton s’a deschis un perete al soclului şi acolo Intr’un unghi era o cutie de metal tn care se păstra inima aceluia ce-a fost cândva aşa de mare. Dacă de fapt Inima aceaste e tot aceea ce a bătut odată In pieptul lui Voltaire, nu se ştie, deoarece cheia casetei, tn care se p&strează re­­licviile lui, lipseşte. învăţaţii deci vor avea spargere de cap, să stoarcă unei Inimi moarte mărturisiri adevărate, — lucru ce’l obţine om­ai destul de anevoie chiar şi de la Inimi vii.mrcesMC * comp.

Next