Patria, martie 1924 (Anul 6, nr. 43-68)

1924-03-29 / nr. 67

Cluj, Sâmbătă 29 Martie 1924 2 LEI EXEMPLARUL lmil Vi # Namural 67 ­legerea dela Romanaţi Ultimele ştiri asupra modului cum s’au desfăşurat operaţiunile electorale din Romanaţi, lămuresc pe deplin rezultatul acestei alegeri. Sunt într’adevăr fapte, cari pun în lumină adevărată destrăbălarea re­gimului de violenţă şi nesocotire a legilor, sub care trăim de două ani încoace. S'au practicat la Ro­manaţi toate sistemele de fraudă electorală cunoscute până acum. Pentru a asigura alegerea fos­­tului prefect al acestui judeţ, de­misionat în urma dovezilor de ne­cinste ce i s’au adus în Parlament, dar mai ales spre a putea înşela opinia publică cu un­­succes*, ce i-ar îngădui să vorbească de­­în­crederea ţârii*, guvernul nu a ezitat să comită cele mai grave ilegalităţi atât în timpul campaniei electorale, cât şi în cele trei zile de votare, exercitând în tot cu­prinsul judeţului cea mai desmă­­ţată teroare asupra corpului elec­toral. Fruntaşii celor două partide din opoziţie au fost arestaţi şi împie­decaţi a ţine întruniri. Sătenii cari priveau cu simpatie candidaturile partidului naţional şi ţărănesc au fost victimele acestei nemaipome­nite terori din partea organelor administrative locale, cari aveau la dispoziţie jandarmi, poliţie, justi­ţie, armată şi un însemnat contin­gent de „electori“ strânşi de prin mahalalele Bucureştilor. Cu acest vast aparat electoral, liberalii au făcut alegerile aşa cum ei ştiu. Nici o treime din numărul total al alegătorilor nu a putut parti­cipa la vot. Celor mai mulţi nu li s'au liberat cărţile de alegători, iar alţii au fost opriţi să pătrundă în secţiunile de votare. Cu prile­jul votărei s’au constatat nume­roase fraude; agenţii administra­ţiei au votat de mai multe ori cu cărţi de alegător streine, substi­tuind pe aceia cari pe nedrept, erau împiedicaţi a-şi exercita drep­tul de vot. Dar toate aceste „ măsuri” nu erau suficient spre a asigura can­didatului guvernamental numărul necesar de voturi. Şi atunci a fost nevoe să se recurgă şi la alte mijloace mult mai eficace: în cur­sul nopţei urnele au fost violate. Cazul dela secţia de votare Ari­ceşti a fost adus la cunoştinţă biuroului, dar acesta nu s’a sesizat. Ordinul guvernului era ca, prin orice mijloace candidatul liberal să fie ales. In faţa acestui ordin toate conştinţele au amuţit şi ni s’a dat să vedem un judecător transfor­mat în agent electoral, iar pe un alt magistrat din biuroul unei secţii electorale refuzând să facă constatarea, într’un proces verbal, a tăişurilor ce i se semnalau cu destule dovezi materiale. Astfel rezultatul falsificat al scru­tinului a îngăduit biuroului elec­toral din Romanaţi să proclame ales pe candidatul liberal. Totuşi rezultatul acesta nu poate nici măcar atenua înfrângerea suferită de par­tidul liberal. Din numărul total al voturilor scoase din urnă, fără a socoti fraudele săvârşite în timpul nopţei la câteva din secţiunile de votare, candidatul liberal nu a pu­tut întruni decât o treime. Aproape 70 la sută, deci, dintre alegătorii lăsaţi să voteze, au votat împo­triva guvernului şi a partidului liberal. Este acesta un succes ? Mai poate vorbi partidul liberal de încrederea ţărei, când numai o neînsemnată minoritate a alegăto­rilor, şi încă în împrejurările ştiute, a înlesnit printr’un vot falsificat alegerea candidatului susţinut de guvern ? E de ajuns să spunem că dacă cele două partide, naţional şi ţără­nesc, şi-ar fi unit forţele candida­tul opoziţiei ar fi obţinut cu a­­proape 15 mii de voturi mai mult decât voturile de fraudă cu care a fost ales candidatul partidului liberal.« Din cele petrecute la Romanaţi cum spuneam şi ieri, e des remar­­cat bravura alegătorilor din Ro­manaţi, cari au rezistat la toate mişeliile guvernului, ştiind să pre­­ţuiască marea datorie a tuturor, de a-şi exercita cu bărbăţie drep­tul de vot, împotriva regimului de suprimare a libertăţilor cetăţeneşti. Cu acest prilej s-a făcut, însă, din nou dovada popularităţei de care se bucură partidul naţional şi în cuprinsul vechiului Regat, unde de scurtă vreme şi a întins organi­­zaţiile-i politice. Poporul a ştiut să aprecieze lupta acestui partid împotriva pu­tregaiului liberal, şi la Romanaţi ca şi la Durostor şi-a arătat marea lui încredere în conducătorii lui. Pe de altă parte, prezenţa în rândurile partidului naţional a frun­­taşilor din vechea organizaţie a partidului conservator - demo­crat, a fost, fără îndoială, lanţul care a legat sufletul poporului din vechiul Regat de partidul şi frun­taşii politici ai Ardealului. Voturile obţinute de dl Miro­­nescu, sunt dovada simpatiei şi însufleţirei cu care poporul de pre­tutindeni priveşte acţiunea româ­nească şi democratică a partidului naţional. CRONICA ZILEI Decorarea lui Mussolini. In şe­dinţa de eri a Camerei depaUtat Victor Moldovan din partidul naţional a cerut o lămurire ministrului de externe aaa ora fantalal­că. Îndată după nota gu­vernului italian in urma căreia s’a al­­stat dela vizita regală in Italia,­­ dl Mussolini a fost dacorat da România, şi că cel dintâi care l-a felicitat a fost ministrul plenipotenţiar al României. Dl Moldovan cere o explicare ministru­­al de externe asupra acestui gest prea ... creştinesc. Banca ministerială a tăcut. * Partidele împotriva legii comer­cializării. După declaraţia partiddal naţional cetită de dl Hiţleganu, parti­dele din opoziţie s’au declarat împo­triva legii. Dl C. Dragomirescu din ta­băra Argetoianu a partiddal popora­la­ a declarat că partidul dsale nici nu va lua parte la desbaterea proectului. Dl Iorga a declarat că împărtăşeşte întru toate părerea celorlalte par­tide din opoziţie cu privire la legea comer­cializării, cere­­­rea. Di Madgearu, în numele partidului ţărănesc a atacat proectul ca v­enmenţă arătând a­cela­ş punct da vedere ca şi al partidului naţional. Lupta împotriva aca­­părării liberale Declaraţia pr vuuUri naţiotal român In şedinţa Camerei de la 26 Mathe, dl Emil Hiţligan citeşte următoarea decla­raţie, care rezumă punctul de vedere al partidului naţional faţă de legea comer­cializării : „ Proiectul de lege pentru comerciali­zarea întreprinderilor Statului trădează scopul pentru care actualul guvern a ţi­nut ca prin lovitură de Stat, fraudă şi furt de voturi, să falsifice voinţa ade­vărată a ţârii. Din legea de faţă partidul liberal a­­serveşte bogăţiile ţării intereselor poli­tice şi economice. Capitalul mobiliar şi­ băncile afiliate politiceşte acestui partid primesc, camuflat sau pe faţă toată bogăţiile ţârii pentru speculă şi exploatare. Legea de faţă încearcă, printr’o ne­mai­pomenită îndrăzneală, să asigure exploatarea averilor Statului pentru tot­deauna Institutelor economice liberale şi să împiedice guvernele viitoare de a se scoate aceste bogăţii de sub robia partidului liberal spre a le reda Intere­sului cleşesc. Legea de faţă scoate de sub admi­nistraţia guvernelor parlamentare avu­ţiile ţării şi împiedică controlul legal şi constituţional al reprezentanţei naţionale, prin instituirea unui pseudo-minister economic sub denumirea de ,Consiliul superior de control şi îndrumare care va tutela guvernele viitoare constituţio­nale ale ţării şi le va împiedeca să-şi îndeplinească misiunea lor firească. Este de neînchipuit, ca într’un Stat constituţional averea Statului să fi scoasă de sub libera dispoziţie a repre­zentanţii naţionale şi să fie trecută in întregime, printr’un simplu articol de lege, la discreţia llimitată a paterei exe­cutive, secondată arbitrar de o comisiune, care In esenţă reprezintă interesele unui partid politic. Este de asemeni de neînchipuit, ca printr’o dispoziţie imperativă să silueşti Statul să adopte pentru totdeauna şi sub orice împrejurări o singură formă de exploatare, indiferent dacă ea este sausi va dovedi păgubitoare Intereselor obşteşti şi nevoilor financiare ale Statului. Partidul naţional romăn nădâjdueşte că nici chiar aceste adunări nu vor ac­cepta proiectul guvernului, în forma în care se prezintă, indiferent însă de ho­târârea acestei adunări, partidul naţio­nal va considera şi proectul acesta ca lipsit de temei constituţional şi legal şi este convins, că primele Corpuri Legiui­toare, care vor reprezenta adevărata voinţă naţională, vor elibera ţara de sub robia economică, pe care guvernul ac­tual o impune ţării prin această lege Nu credem, ca vre­un guvern viitor, oricare ar fi acela, să se poată consi­dera îngrădit legal prin dispoziţianea acestui proiect in administrarea liberă a bogăţiilor Statului de un Parlament ieşit din furt, fraudă şi teroare şi atragi atenţia tuturor acelora cari voiesc sa profite in dauna ţării de bogăţiile Sta­tului, că se întemeiază pe un act ilegal şi anticonstituţional şi partidul naţional nu le va da nici un ajutor în temeiul­­ acestei legi.“ Spr© Emaus... Conferinţa ţinuţi de dl Ciur­a la serata din 13 Martie a Reuniunii femeilor gr. cat. Sf. Maria (Urmare şi sfârşit) Femeea se sbătea în aşternutul ei, fără a înţelege şirul acestor vorbe. Sulamb­a tresări şi o întrebă : — Dormi, stăpână ? Dar Procula nu-i răspunse, ci gemea prin somn. ...Dela o vreme ae pomeni î­­n faţa unei ainagoge, unde lum­ea voia tfi la­pideze pe o femee păcătoasă. Bătrân­ şi ttaerl o târau de păr, sffşil­idu-i hai­nele, încât ei abia-şi putea acoperi nuditatea, cu mânile... Şi prorocul *• piru in mijlocul mulţimii sălbatece, •punând cu glasul lui blând: „Cel ce e nevinovat, să ridice peatru şi să It­­risăsră!" Şi tarnet se împrăştie, ca prin farmec, iar el lufi de mână pe fsmeea păcătoasă şi I spuse: „Vezi, să nu mal păcătueşti !". ...Copii se îngrămădiau din toate părţile la preajma prorocului. Şl el H tau In braţe, mângăindu-le buclele tarii. Privea in ochii lor îngereşti, îi răfuia şi-i binecuvânta, zicând: „Lăsaţi copiii, să vină la mine !" Ea începu, deodată, a ţipa, prin vis,. Vedea, cam prorocul acesta ban şi blând se sbătea ţintuit cu piroane de lmnul de osândă al crucii. Ii vedia să strige, să oprească chi­nurile celui nevinovat, dar Răstignitul zâmbea şi acum, în spasmele din urmă : .Părinte, iartă-le lor, că nu ştiu ce fac!" Şi soarele se Întunecă,pământul se zgudul din temelii, şi morţi! se ridi­cară­­din morminte... Sulamb­a sări, speriată de ţipetele stăpânei, care se ridicase din așternut, strigând în gura mare: — Nu se poate ! Opriţi-vă, călăi! Opaițul pâlpâia tot mai slab, în vreme ce lumina gălbuie a dimineţii se strecura pe­­ub perdelele groase. Procola, după ce se desmeteci puţin, porunci servitoarei: — Du-te și cheamă pe bărbatul meu! Mi-e frică! Sulamb­a porni într’un răuofia și se tatom® ab­a târziu. — Nu e acisă, stăpână! S’a dus la pretoriu, unde va avea să judece asu­pra lui Isus. Femeea gări din așternut, strigând ca nebună: — Du-te în grabă acolo și spune-i, că­­ rog, p£ tot ce are mai scump, el dea drumul acestui om drept, căci toată noaptea am avut vise îngrozi­toare I IV In zorii zilei sinedriul adusese Jude­cata de moarte asupra lui Iscs şi nu mai aşteptau acum decât aprobarea procuratorului. Cum era sărbătoarea Peştilor, nu In­trară in pretoriu, ci-l trimiseră pe Isca legat, in faţa lui Pirat. Procuratorul I întrebă de ce era a­­cezat, şi rămase plăcut surprins de răs­punsurile mândre ale acestui rege fără ţară, care spunea că împărăţia lui nu e­sta lum­ea aceasta. Sufletul lui de epicurean avu o tre­sărire neobişnuită, când auzi vorbele: „Na ar avea asupra mea nici o putere, dacă nu ţ i s’ar fi dat dela cel de Sus*. Atonei sosi Islamb­a, Impărtășindu-i rugămintea stăpânei. Pontia ridici din umeri, sepărat că nevasta s* se amesteci In daravefile lat — Bine, — zise el — du-te! Mulțimea din fața pretorialul urla tot mai tare. Să isprăvim — se gândi Pirat. — Iată, zise el, eu nu aflu nici o vină în acest om. Dacă voi 11 aflaţi vinovat, alegeţi între el şi Virava, care a fost un ne’guş, căci aveţi obi­ceiul să daţi drumul, de sărbători, unui condamnat. Şi se Întoarse liniştit, în credinţa, că Isua va fi cel eliberat. Dar gloata urlă într’un singur glas: — Dă-i drumul Iul Varava 1 — Dar cu Isus ce să fac? Ce vină are? — Răsigneşte-1 1 Ristigaiște-1 1 urlă poporul. Pilat, plictisit îşi spălă mânile spu­nând cu dispreţ Jadanăturii: „Nu sunt vinovat de sângele acestui drept. Voi veţi vedeai" Acasă, nevasta îl Întâmpină cu bra­țele deschise: — Ce ai isprăvit ? I-ai dat drumul ? — Nu, Claudio, eu pot răzbi cu a­­cest neam de fanatici. —L’am dat să-l răstignească. M’am plictisit cu bratele astei. Mă înapoiez, cât mai curând la Roma. — Dar știi la cine sta Isus ? — Cine eri? — Era fiul lui Dumnezeu — așa apun. Ponţla ava un gest de îndoială. — Lasl-mă in pacel Dacă e fiul lui Dumnezeu, n’are să moară, căci seii sunt nemuritori... Așa sa spune și In Roma, unde nimeni nu mai crede în zei!... Ah, ce fericit e acest neam de haimanale al Ovreilor, care tot mai crede — cu fanatismul lai ridicol — In zeu­ Si Pontia Pirat zimbi cu amărăciune! • Doamnelor şi domnilor, Am atras si Ischelem ’această re­vistă fugară. Intenţia mea n’a fost decât să vă atrag atenţia asupra unui gen literar cel mai potrivit, cred in zilele ce pre­merg sfintelor sărbători ale Învierii. .. Conferinţa inso-română După nota cu caracter oficios pe care a dat-o „Viitorul", se înţelegea că nici la tratative sa pot alunge delegaţiile română şi rail. Acum când este des­­m­inţită de inşi­şi evoluţia conferinţei, ne întrebăm miraţi cum a putut fi or­fana! guvernata! de r­escredinţă până şi în acest caz ? întrevederea latre dali Krestinsk! şi Langi-Răşcana, la care se referea in mod răutăcios acea notă, n’a avut un caracter oficial, ci a fost pricejat de a ae cunoaşte şefii ambilor delegiţiuni. Adevărata prezentare oficiaă a avut loc joi, când ministrul de externe au­striac Gronberger arma si deschidă conferinţa. Presa austriacă, prin glasul celor mai serioase organe, s’a declarat neutră, in afară de gazetele comuniste. Dar ce poate cântări spesa lor In opi­nia publică europeană, sau ce o mani­festare „basarabeană" improvizată cu bani bolşevici ? De­ aceea conferinţa nu poate fi influenţată câtu­şi de puţin de mascaradele unor oameni dresaţi antene pentru scandaluri. Ia interview­ul pe care l-a acordat „’Universatai“ dl Kreatinaki, Sovietele ar fi pentru respectarea principiilor emanicipărei popoarelor. Punct capital, dacă ar exprima In Întregime vederile Sovietelor şl dacă In do* n’ar mai ascunde vre-o sofstică. Dar să aştep­tăm pâ ă râ­nd Rusia se va pronunţa In plină conferinţi. Dta ştirile, care cu ocazia conferin­­ţel au Ieşit la iveală, rezultă că Rusia ar fi foat Împinsă apte conferinţa de la Viena din interesul pe care-l are de a contracta cu împrumut extern. Deci nu România ci Raţia simte nevoia ca să statorească in bine raporturile cu Ro­mânia. De-aici putem apera ca cele două delegation! să na­ce flotranlt zadarnic la capitala Austriei. J­ar ele au deschis solemn ședința, care a avut caracter pur formal. PUNERI LA PUNCT Ua ziat bucureşka o numeşte pe dl Oc­­tavian Goga, damă de consumaţie. Noi nu ne puten Însuşi părerea confra­telui, din respect pentru damele de consu­maţie, cari deşi trăiesc după sistemul Bar­dului Adina Ciucea şi încasează, dau totuşi... ctvi In schimb. Pe când dl Gogi nu poate da contra­valoarea... consumaţiei. Ghinionul dsale e că şi a greşit sex­­. ■X­Dl Oroveanu a­tuelul prefect de Roma­naţi, înainte de a fi numit in acest post, ca deputat, a adus grave acuzaţiu şi de ne­cinste Împotriva prefectului de atunci, dl Voiculescu. Dl Brătianu nu a ezitat să-i dea com­plectă satsfacţie destituind pe prefectul incorect şi numindu-l pe dsa în acest post de mare încredere. Dar nici dl Voiculescu nu putea rămâne pe drumuri. Şi atunci vacanţa parlamentară produsă prin demisia dlui Oroveanu,­­ a salvat situaţia. Dl Voicu­­lescu a fost els, chiar cu sprijinul celei cărei „lucrase* la prefectură. Astăzi fost­ul deputat „cinstit" este pre­fect, iar fost profe­t „necinstit* este de­putat. Se vede că necinstea este mai compati­bilă cu „demnitatea" parlamentului. In tot căzui justiţia dlui Brătianu este ! — fără rival! Persecuţiile în armată — Cazul Maiorului Bigulescu — In şedinţa Camerei de la 24 Martie, dl deputat dl Sever Dan, a făcut ur­mătoarea comunicare, relativ la per­secuţiile pe care le suferă unul dintre cei mai distinşi ofiţeri ai oştirei noastre: „Cazul maiorului Bigulescu Gh. preocupă tot mai insistent opinia publică, îmi iau voi­deci, a­­ aduce aci, în faţa dv, findcă el depăşaşte cadrele unei chestii personale şi ilustrează o situaţie dureroasă la sânul armatei atât de acumpă nouă tuturor. Maiorul Bigules­cu este acri ofiţer, care bravoni primi­­ţi,le a pătruns la măreaţa adunare dela 1 Decembrie 1918 din Alba- Iulia, pur­tat acolo pe umeri, alături cu dl general Leonte, ca intâii soli ai armatei române. Iacă înainte de aceasta, maiorul Bugu­­lescu, a fost acela, care îndrăzniră, în ca­litate de militar, să protesteze nn contra păcii dela Buftea. Procesul ce i s’a făcut atunci In faţa Consiliului de război, a fost un prilej de înălţătoare manifestatii naţio­nale. Proclamaţia maiorului a servit la con­ferinţa păcii drept dovadă, că România a rămas credincioasă aliaţilor, In ciuda păcii dela Buftea. După toate aceste admirabile fapte, maio­rul Băgulescu se pomeneşte cu două procese. I se însum­ează un proces, pentru rupere de sigilii. Cu ocazia unei perchiziţii, camera maio­rului a fost sigilată, asa fiind absent. Atât perchiziţia cât şi punerea sigiliilor a fost însă mai mult o încercare de intimidare, decât un act juridic serios. Insuşi raporto­rul com­liiiltfi de război, al corpului II armată constată, că nu a’au rupt sigilii, ci o cârpă lipită cu ceară pe uşi Iomniţei, de către o autoritate incompetentă. Va să zică a’a săvârşit un delict In contra maio­rului, ist nu din partea lui. Întâia desbatere a acestui proces a fost fixată la 26 Februarie. De atunci procesul se amână mereu. La 9 Martie, maiorul este chemat la București a doua oară. La 26 Martie a treia oară De fiecare dată trebie să facă o călătorie de sute de km., din Basarabia, unde a fost aruncat. Bine­înţeles, in Cul­tate de acuzat călătoria o face pe spesele proprii. Nu mai vorbesc de starea suflitească a celui persecutat. Al doilea proces­­ a fost intentat la con­­siliul de reformă corp II, prezidat de dl general Broşteanu. A fost achitat. Atunci, dl ministru de războiu, încâlcind legea, care nu-i dă dreptul să se amestece decât la favorul ofiţerului, a casat sentinţa de achitare şi a trimis pe maiorul Băgu­­lescu înaintea consiliului de reformă din Craiova. Aci, acest al doilea proces, se amână trierea ca şi cel dintâi. Şi se amână, d­ar, pentru motivul, că la dosar nu să gă­seşte nici un act de vinovăţie. Acum, se căuta cu înfrigurare, ofiţeri înalţi, cari să fie gria să judece pe un ne­vinovat Am ferma cred­nţă, că nu se va găsi unul singur, necum trei. Urmarea va fi, că amândouă procesele se vor amâna necontenit, maiorul Băgu­lescu va fi purtat pe drumuri şi mutat de colo pinn­colo. Sunt convins, că orice conştiinţă curată şi românească va fi de o părere cu mine, că deoparte aceşti continue amânări de ju­­decată, de altă parte introducerea în armaţi a spiritului de persecuţii, de şicane şi de umilire a caracterului, fac mai mult rău armatei şi ţârii,­decât cele mai abile unel­tiri ale propagandei duşmane. Vă rog, deci, dle ministru de război, sft binevoiţi a răspunde la următoarele în­trebări : 1. Ce măsuri veţi crede de cuviinţă să luaţi, ca procesele împotriva maiorului Bă­­gulescu să nu mai fie amânate ? 2. Ce măsuri veţi crede de cuviinţă, să luaţi, pentru ca să înceteze acel spirit neno­rocit, pe care l’am caracterizat adineauri, şi fie cărui jertfă au căzut sute de bravi ofiţeri, asemeni maiorului Bâgulescu?" Comercializarea între­prinderilor Statului In preajma călătoriei M. S. Regelui la streinătate, guvernul­­­beral a prezentat Par­lamentului proiectul de comercializare a in­­treprinderilor Statului. Fiind mai dinainte avizat, că opoziţia va duce o luptă form­i­­dabilă împotriva acestui proe­t, prin care bogăţiile ţării vor ajunge să fie exploatate In interesul băncilor dlui Visu­lă Brătianu, — guvernul avea datoria să nu facă şi mai Insuportabilă situaţia politică internă In mo­­mentul când M. S. Regele se pregăteşte să părăsească ţara. Dar sistemul de guvernare liberal, samavolnic şi ciric, nu urmăreşte decât satisfacerea scopurilor de partid. Dar pasă lui că Regina României va lăsa acasă o atmosferă politică Instircetă şi că, In astfel de împrejurări, simpatia Statelor civilizata faţă de ţara neutră va deserveşte tocmai In vremea vizitei regale! Guvernul, cu orice preţ, vrea să asigure hegemonia politici a partidului liberal prin acepsrarea bunurilor acestei ţâri. In faţa primejdiei nouii îndrăzneli liberale, partidele din oporţ­i vor duce cea mai inverşunată luptă. Partidul naţional român, prin declaraţia citită de dl E. Haţieganu la Cameră, arată întreaga primejdie a proectului comerciani­­zirii, — începutul unei latregi serii de legi­ferări economice de natura aă asigura partidului liberal hegemonia pol­­ică şi dic­tatura economică-financiara asupra ţăr. Întregi. EFEMERIDE Rezistenţa baccililor Încercări făcute In laboratoarele engleze de-a stabili puterea de viaţă şi rezistenţa diferiţilor baccili, au dat uimitorul rezultat că multe cui­­teri de baccili care fură păstrate in formă ste­rilizată timp de 14—20 ani, posedau Încă pu­tere de vieţi. Aşa a fost spre pildă cazul cu bacclu­l febrei tifoide şi paratifoide. Contrar acestora, toate culturile microbilor de coleră şi difterie s’au prăpădit. In multe cazuri s’a în­tâmplat că bacclu­i febrei tifoide ţinuţi Închişi tn tuburi de tildă, după ÎS ani şi jumătate, erau încă in stare de-a produce efect, adecă ,­rates* provoca febra tifoidă. Alte organisme, ar foarte rezistente, s’au dovedit baccilii can­f­renei de splină și-a spasmului laicii, cari apă 19 atu erau tacă vii. O cultură a bacci­­lilor cangrenei de splină, care timp de 31 eni i’a păstrat intr’o capsulă de hârtie, a infid­at şi­ a ucis un şoarece in câteva ceasuri. Chiar când au murit baedu­l, ouăle lor păstrează Încă puterea de viaţă. Aceste ouă posed o coaje foarte tare, ce le păleşte contra vremei şi altor influmnţe. Sunt necesare grade de căldură foarte înalte pentru a nimici ouăle unui bacod­, care şi la o temperatură relativ scăzută peste fi ucis. Din toate aceste încercări făcute în labora­toarele engleze on şir Îndelungat de ani se poate vedea cu câtă precauţiune şi grije tre­­buesc făcute desinfectările după câte-un morb contagios. ARISTARC et COMP.

Next