Patria, aprilie 1924 (Anul 6, nr. 69-89)

1924-04-01 / nr. 69

Cluj, Marţi 1 Aprilie Guvernarea Ardealului Expunerile dlui Onisifor Ghibu în chestiunea guvernării Ardealului de urmaşii Consiliului Dirigent au întărit şi mai mult părerea în opi­nia publică, că înlăturarea acestui Con­siliul, în felul, cum s’a făcut în­seamnă un dezastru nu numai pentru Ardeal, ci un lanţ întreg de conse­cinţe grave pentru funcţionarea re­gulată a mecanismului administra­tiv central. Consiliul Dirigent, cu toată­ graba cu care a fost alcătuit, însemna o garanţie pentru normalizarea vieţii publice de la noi. El ar fi fost un destoinic colaborator al guvernului central, dacă acesta s’ar fi lăsat con­dus într’adevăr de năzuinţi serioase şi nu şi-ar fi pretat prea des urechea la intrigi fără rost, pornite numai din meschine interese personale. Cei dela Bucureşti au înţeles prea târziu jocul nefast al acestor intrigi, atunci, când nimic nu se mai putea repara, fie dintr’un imanent orgoliu propriu, fie din cauza unui ames­tec prea timpuriu al chestiunilor, botezat cu multă dreptate la noi­­ de­ unificare cu furca. Trebuia să se­ dea acestui Consi­liu Dirigent timpul necesar, să se lichideze singur. Ar fi fost o cale normală, de pe urma căreia ar fi putut profita foarte mult întreagă administraţia ţării. S’a adoptat însă sistemul versati­lităţii vechiului Regat cu întreg complexul lui de neajunsuri şi în loc să se dea răgaz unui funcţionar, să studieze cu minuţiositate terenul, ce i s’a încredinţat pentru cultura ideilor şi principiilor de exploatat, s’au făcut schimbări repezi, fără ca ele să fie necesare ci numai pentru plasarea aderenţilor’politici. Aceştia sosiau, fără vr’un aport moral sau intelectual, cum este întreagă speţa acestei zestrri guvernamentale, însă cu atât mai guralivă şi mai preten­ţioasă. Dela 1920 încoace, adecă dela apariţia celor trei decrete regale cari hotărau asupra moştenirii Cons Dlr,, am făcut atâta experienţă trişti, în aceasta direcţie, încât nu ne mai miră haosul, în care ne găsim. Cele două guverne, cari s’au succedat la cârmă în aceasta nenorocită epocă a aşa numitei unificări, parcă au lucrat de comun acord pentru reali­zarea unei complecte demoralizări şi producerea unei confuzii în ad­­ministrarea treburilor obşteşti, cari dau de gândit tuturor oamenilor serioşi ai ţării. Desordinea, venalitatea şi corup­ţia cea mai murdară au luat locu unei rândueli cinstite şi plină de demnitate cu toate împrejurările grele, în cari Cons. Dir. îşi asu­mase răspunderea. Ce e drept, că elementele rele îşi făcuseră apariţia şi atunci, ca în orice timpuri anor­male, dar aceste elemente destruc­tive erau izolate cu cea mai mare asprime. Dl Iuliu Maniu a înţeles la timp, că nărăviţii aceştia sunt cel mai mare rău pentru normalizarea vieţii publice. De aceea a dat ordine si vere, să fie înlăturaţi­­,la cel mai neînsemnat abuz sau la cea mai mică încercare de frâu­­ă şi nu s’a sfiit, să arunce în temniţă chiar prie­tenii politici sau colegii de şcoală, atunci, când aceştia cădeau în cursa lăcomiei. Domnia Cons. Dir. apare într’o lumină tot mai distinsă cu cât ne depărtăm mai mult de ea. Experien­ţele celor două guverne moşteni­toare, ale celui averescan şi celui liberal ne-au creiat o situaţie internă prea detestabilă, pentru ca deosebi­rea să nu pară cu atât mai evi­dentă. Averescanii au înotat în abuzuri şi în fărădelegi, liberalii au con­­inuat opera acestora şi sub unii şi sub alţii fraudele în averea Statu­­ui s’au ridicat la sume fabuloase. Astăzi ele sunt atât de frecvente şi atât de scandaloase, încât întrec ori­ce închipuire. De sacnţiuni nu mai vorbim. Câtă vreme vor stăpânii patronii hoţiilor o îndreptare e cu neputinţă. Trebue înlăturată dela cârmă secta aceasta de vampiri, pentru a putea da ţării o nouă îndrumare. De-abia atunci vom putea spune că zorile unor zile mai bune şi ale unei siguranţe pentru viitorul Româ­niei întregite, încep să răsară. îndemnul dlui general Anastasia La Inau­gurarea casei Sisdkanului pre­sei române din Ardeal, care a avut ioc Damb­ecă dimineaţa. Intre vorbitori a luat şi dl general Anastasia cavâatal. După ce a făcut o comparaţie latre armată şi presă şi după ce a ades zia m­iticei salata­ armatei, dsa a făcut zia­riştilor an îndemn, care merită să fie relevat, îndemnul ae reduce la pără­sirea violenţei din partea ziarelor. Ceea ce a spus bravai genera! ş! pe­ste atel cercetător al origitor armate român?­ e o dorinţă, care foarte dea ae exprimă nu numii intre cetitori, dar ş! în cercurile intime ale gazetarilor lari după cum şi aceştia, la fel şi­­ general Anastasia a atribuit vieţei po­litice violenţa de limbagiu la ziarele rotrân­. Este o constatare aproape ba­nală că presa nu poate fi altceva de­cât reoglindirea vieţei politice, ca ca­lităţile dar şi ca defectele ei. Dl ge­neral Anastasia a mere mai departe şi a îndemnat pe ziarişti ca să aducă Iaşi şi imblân­zirea de care se simte ne­­voe in viaţa politică. Frumoasă sarcină dar cât de ase voloaaă! In orice caz g­atal iezit ier din partea unui reprezentant al oştire! la Sindicatul presei române, pe cât face lumină asupra raportului dintre presă şi viaţa politică, pe atât rămâne un deziderat de realizat din partea zia­riştilor. CRONICA ZILEI Acordul româno-maghiar. Tratat vele Intre delegaţii romani ş! usgari pentru stablirea anul scord economic Intre cele două ţări s’au terminat cu rezultate satisfăcătoare. Aceste tratat ve nu se vor locic da aci, ci se vor contreua interior pentru stabilirea anei Înţelegeri cât mai com­ plecte. Deocamdată comisiile au discu­tat chestiunea datoriilor. S’a ajuns de acord, ci acele datorii, cari erau la fiinţă la 31 Oct. 1918 să se plătească lura portal de 1:2, adecă an leu două co­roane. Cele cari s’au contractat până la 20 Martie sau 15 Aprilie 1920 — ascp.a fixării definitive a datei se va reveni — se vor aranja In raport de 1:4. Stabilirea acestor chei a tranşat de­finitiv complexul de dl­rende, ce exi­stau între cetăţenii alor două ţări. In ce priveşte depunerile spre fructi­ficare s’a stabilt să se plătească 40 de bani de fiecare coroană. Un punet important este împrumu­turile de razboiu. Asupra acestei che­stiuni s’a hotă­rt ca Împrumuturile să se fxeze al pari, adecă o cojoană veche să se plătească ca o coroană ungară actuală. Na s im întrucât acest aran­jament ar conveni căror inter« s»ţi, știut fiind, că banii Imprumu­ţl Statului magh­ar pentru război ersa lsni bani, iar nu monedă dsvalvată. * Averea Statului şi comercializa­rea. in legătură cu noul pro act de lege a comercializării Întreprinderilor da Stat, dl ministru de industrie şi comerţ a făcut o preţioasă mărturisire: „Se în­şeala opoziţia — a spus dl Tancred — când crede că guvernul urmăreşte ca intre membrii consiliilor de administra­ţie ale Întreprinderilor ce se vor co­mercializa să fie numiţi numai parti­zani ai guvernului. Aş f­i mulţumit ca printre aceştia să facă pute şi mem­brii din opoz­ţie. 2 LEI fcXfeyPLĂBUI Aas! VI * Maastral 69 Credam şi toi că dl ministru de Tra­­dus­tie ar fi mulţumit să poată obţine şi concursul opoziţiei, cedându-i câteva locări In consiliile de administraţie. Dar această eventualitate nu uşurează de loc povara comercializfirei pentru Stat. In această chestiune, am dori ca dl ministru de Industrie să ne lămurească: ce s’ar putea face ca Statul să nu iasă aşa de rău „ars", d!n generoasa co­­m­ercielizare.* Noua lege a chiriilor. Deşi legea chiriilor a fost promulgată, agitaţiunile continuă. Proactai diai­ul Mârzescu a nemulţumit de­opotrivă şi pe ch­riss! şi pe proprietari. Dar, după perscrip­­ţiunile acestei legi nici măcar nu se poate atinge scopul urmări — zice-se — de dl Märzes­­a, de a se ev ta pro­cesele şi evacuările. Regalarea rapor­tărilor dintre chirigşi şi proprietar­­es va face şi cu mai multă greştste. Multe din dispozţiunile restrictive ale legei vor da loc la sbazuri. Dl Jean Th. Florescu are astăzi sa­tisfacţia da a-şi vedea succesoral tot atât de inauficient în materie da legi­­ferare a raportărilor de chirie, ca şi dsa. Fostul ministru de jisstiţie a avut cel puţin meritat da a fi alcătuit o lege — proastă, firește — dar mai simplistă, și năimi pentru ca­sa. Dl Mâ­zesce­­ a mărit termenul, Introducând siste­mul categoriilor, subdiviziunilor, etc ca tot Arsenalul de amănunte Interpre­tative, cari tind a Însutea lucrările. Armata în politică Intr’ur­a din ultimele şedinţe alt Ca­merei dl ministru de război a răspuns comunicărei dial Sever Dan in chestia maiorului Băgdiscu, arătând, că aces­t brav ostaş s’a făcut vinovat de faptul că a luat parte în mişcările politicei în dispreţul regulamentelor militare, şi că și-a călcat cuvântul de onoare .Dl mi­nistru de război a încercat să dove­dească adunatei necesitatea ca armata să rămână înafară de luptele politice, justificăndu-şi astfel măsurile luate îm­potriva unui ofițer superior, care este an distins militar. Pentru a sancţiona această gravă abatere, ministrul de război nu s’a mul­ţumit a trimite pe maiorul în faţa unui consiliu de reformă, ci — dupăce acesta l-a achitat ca unanimitate —­ dsa a ca­sa­t sentinţa, comiţănd o ilegalitate fia deferit chestiunea unui alt consiliu de reformă. In dorința de a salva prestigiul oşti­­rel şi mai ales de a reprima acest caz de indisciplină, ministrul de război nu a ezitat a săvârşi un abuz. Nu ne în­doim, însă de bunele sentimente ale dlui general Mirdărescu şi suntem dispuşi a crede că toată prigoana diale împo­triva acestui ofiţer superior are o le­gitimă justificare. Dar fiind vorba de prestigiul arma­tei şi in special de demnitatea corpului ofiţeresc, ne-am fi putut aştepta ca dl ministru de răzbai să judece ca acelaş asprime toate abaterile, ce­­ s’ar semnala m­al puţin tot atăt dt grave ca aceea a maiorului Băgulescu. Astfel a doua zi după răspunsul dlul ministru de război in chestiunea maiorului Biganescu, a venit in discu­ţia Camerei cazul altui ofiţer, care la una din secţiunile de votare din Roma­na el a săvârşit mai mult decât o sim­plă abatere de la regulament, violând urna în timpul nopţei, deşi însărcinarea ce avea acolo, era de a o păzi. Sub toate raporturile, cazul acestui ofier era mult mai grav decât acela pe care ministrul de război doreşte să-l reprime cu atâta severitate. Totuş ofiţerul vinovat nu este pe­depsit, pentru că a lucrat în Interesul, şi poate şi din ordinul guvernului. Faptul nu prezintă importantă decât din punctul de vedere, atât de strălucit apărat de dl ministru de război, al ne­­cesităţei ca armata să rămână In afară de luptele politice. Dacă este mvoe ca ofiţerii să nu aibă convingeri sau simpatii politice, şl dacă le au să nu le manifesteze în nici o împrejurare, este cu atât mai ne­cesar a feri corpul ofiţeresc şi armata in general, de acest amestec jignitor în campaniile electorale, lăsând ca ofiţerii să se transforme în agenţi electorali şi în­ această nedemnă calitate să comită abuzuri şi acte atât de compromiţă­toare pentru instituţia armatei. In ultima alegere de la Romanaîi, gu­vernul a făcut uz şi de armată şi de justiţie spre a şi servi scopurile politice. Şi pentru armată şi pentru justiţie sis­temul este destul de dăunător. Ce zice dl ministru de război ? Cultura română şi culturile minoritare (Extras dintr’o conferinţă ţinută la „ Astra“, de dl G. Bogdan-Duică în Braşov) Cultură Ce est« „cultură“ s’a definit In multe cliîpsrî. Voiu releva două: 1. Cultură este spor de trebuinţe şi de tehnică, ca menirea •ie a le satisface, piin diviziunea muncei. Aceasta este lasă numai cultura tehnică­­economică. 2. Cultura este întreaga atmos­feră sufletească, cere se retr­ânge In toate actele poporului: tehnice, economice, ştiin­ţifice, artistice etc. etc. In Înţelesul prim România din ajunul războiului avea cultura aceasta într’un avânt care, după război, a t­ecut şi la Ardeal. In înţelesei al doilea cultura română nu este un­ă atât de uni­­tară precum ar fi de dorit. Adversarul (fi­resc) al unităţii este cultura de strat social, de clase sociale. Acest adversar există însă şi la unguri şi la saşi. Cultură maghiară şi românească Sprijinul ei, din Ungaria, s’a redus e­norm. Ungaria, după ciocnirile suferite lips­­ă de cărbuni, mine, păduri şi păşuni de oi, a devenit un Stat agrar, a dat cul­tural înapoi. In înţelesul aceşti noi, ro­mânii, am dat înainte. Comparând categoriile culturale calculate la 1918 de Universitatea maghiară, proces­­ul unguresc de profesionişti era mai mare la ocupaţii intelectuale şi mai mic la agri­ultori; la români de­ andoastle, cel mai mare era la agricultori (65°/0), cel mai mic la intelectuali (235%). Noi stăpâneam pă­mântul, iar după război , intelectualii a’au spoiit cu numeroşii fraţi veniţi din Regat. Desechilibrul produs de viaţa aspră sub un­guri mereu devine tot mai puţin neplăcut Cultură săsească Saşii erau, la a. 1765, după ei înş’şî 125000; la 1915 erau 233697. Diferenţa es’e de 108699. Dacă împărţim cu 150 re­iese că arşi s’au sporit armai cu cât« 725 suflete. Suportul bioligîc al culturii lor nu poate Inspira dej nici o îngrijire. Astfel ei au o biserică bine organizatâ şi, mai ales, b’ne condusă; şcoalei lor nu-i lipseşte nici o putere trebutoare; poporul contribueşte, şi băncile asemeni. De la un timp au o literatură activă, colorată însă, cu puţine excepţi, de caracterele celei ger­­mane­ mari. Prin ea ei îşi alcătuesc, de mult fină, un suflet partgerm­an. S­ui­tori ger­mani moderni îi şi numesc: cei mai ger­mani dintre germani Nu cred că această direcţia se va opi in loc; pangermanism politic nu fac, ar fi absurd ; dar sufletul germanic il cultivă. Fi­ţî cu acest fapt nesimpatic, noi ne aducem aminte de — sporul de 725 su­flete ahUiilî şi na bizuim pe taientete bo­gate din popor; iar la nevoie avem, la Pa­ris şi la Roma, isvoare de culturi latne de la Care ne putem inspira şi împrumuta. Condiţii de cultură Dacă nu avem încă tot produsul cultural modern, avem condiţiile de­ a-l produce, însu­şirile din care va reuşi acel produ. Dacă munca de atâtea ori de robi, va deveni vo­inţă liberă de muncă liberă, dacă înainta­rea nu va mai veni dela indivizi cultural, ci dela mesad­e culturele; dac­ă un plus de moralizare va aduce dreptate în st­­tuicarea so­cială şi va asigura dăinuirea culture! ro­­mâneşti, atunci putem spera să cucerim culture! nor sire şi pe cei co­rzi stau încă rezervaţi şi ne’ncrizitați. Cultura se im­pune fără aj tor strein, prin sine; noi avem numai datoria să o prod ret­m In formele cele mai ve it­bile. EFEMERIDE Un preot orb Una dintre cele mai mari comune bisericeşti din Londra s-a ales zilele trecute de păstor sufletesc un preot orb cu numele Georg Whitt­­leton. Acest preot care în cercurile teologice din Londra se bucură de­ un bun renume ca propagator al bibliei, a venit orb pe lume. A fost copilul unor ţărani săraci, învăţătorul sa­tului observând că băiatul e foarte deştept l-a trimis în vârsta de 14 ani la o şcoală de orbi din Norwood. Aici tânărul Wh­­tleton a dove­dit o atât de mare sârguinţă şi rezistenţă în­cât directorul şcoalei a hot­rât să lase pe bă­iat să studieze la Universitate. Studentul orb se dedică mai întâi ştiinţelor juridice, le schimbă însă în curând cu stadiul teologiei. I­ se dete un alt student ca tovarăş de studiu, care îi ced­a colegului său orb cărţile ce nu existau în scrisul orbilor înlesnindu-i totodată completarea studiilor. Whirtleton s’a dovedit mai târziu un predi­cator esedent. In biserica acelei comune ce l-a ales acum s’o păstorească, preotul orb (Ine predici de mai mulţi ani de zile. Preoteasa e tot odată şi secretara lui care-i aranjează lu­crările în scris, ce orbul nu le poate aranja. Când s’a început activitatea In noua sa co­mună bisericească, îşi comandă o hartă geo­grafică plastică a împrejurimilor bisericei şl studiind harta aceasta a isbutit tn câteva zile deja să se orienteze singur, fără ajutorul ni­mănui, atât în biserică cât şl In vecinătatea acesteia. ARISTARC et COMP. 0 sărbătoare a Presei Inaugurarea solemnă a localului Sindicatului Presei Române din Ardeal — Cuvântările rostite Duminecă, 30 Martie, la orele 12 Isaints de am szî, a­­avut loc Inaegu­­rarea solemnă a ^localului [S ndicatului Presei Româna din Ardeal, din Piaţa Unirei Nr. 29. La îcv tările ce s’au trimis au­­răs­puns, participând dl ministru Lepădata, dl general Atanasia, dl prefect Mare­­şisn, dl prmar Utalea, dnli­­prof. uni­versitari Silvia Dragomir O. Ghiba, dl de pu­st Matei, dl Ştefarestu dela teat­rul Naţional, toţi membrii Sindicatului aflători in Cluj şi numeroşi membri din provincie. Sindicatul presei minori­tare a fost reprezentat prin dnii dr. Biet şi Ny­ro. După un serviciu divin oficiat de către P. S. Stanca afesor consistorial, rîspacssrils fiind date ds [către corni episcopiei sub conducerea părintelui Curea, dl Stanca arată In câteva cu­vinte călduroase tradiţia veche a pre­sei române din Arde?!, care a fost ex­­presiunea cinstei şi a naţionaismului nepătat al acestei părţi de ţară. Fru­­moasa tradiţie a gazetarilor IdlQ trecut a fost consfinţită cu jertfe da temniţă şi de sânga, dar numai prin ele s’a punut Bisnga la situaţia de azi. Gazetaru­ român din Ardeal astăzi are datorinţa să continue frumoasa tra­­diţie ce a moştenit şi prin cinste şi naţionalism curat să servească de pu­dii. Imploră pe urmă binecuvântarea cerului asupra lăcaşului presei. Discursul dlui Tomescu, preşedintele Sindicatului Dl Tomescu, preşedintele Sindicatu­lui Presei Române din Ardeal, arată bucuria ce trebee să umple sufletele bunilor român! văzând non non aşeză­mânt românesc­­,inrădăcinându-se in Ardeal. Intr’adevăr la ceea ce trebuie să tindem noi românii, este de a pune stăpânirea materială asupra pământu­­lui acesta. Ridicându-se prin urmare o nouă casă românească, infiinţându-sa o notă ] gospodărie, ne vom bacura, fiindcă­ invintăm spre stăpânirea noastră ma­terială asupra pământului la care multă vreme doar drepturi ne am putut for­mula. Gizatarii români, după hoiele poli­tice, pătimaşe la [cari In urma profe­siune!­lor trebuîe să ia parte, se vor întâia! I n acest local, pentru a se des­­b­ăg­a an moment de haina patimilor vor ejuta să privească lucrurile din p’zma cultă a naţionalismului, care va jfuhega în­tr’un grup pe toţi gazetarii români de orice colorit. Cuvântarea dlui Mureşanu Dl prefect Mureşanu în câteva cuvinte călduros se exprimă urările de le­ne ale administraţiei judeţului pentru Sindicat, la a cărui să­bătoare ia parte cu bucurie. Ca ociz­anea sfteţirei localului Sindica­tului Presei Române administraţia jud­e­­­u Iui îl face o donaţie de 10000 lei pentru fondurile lui, dorind ca ziariştii din Ardeal să înainteze cu mult succes pe calea lor. Cuvântul armatei Dl general Atanasia aduce salutul corpului ofiţeresc, cari consideră pe ga­zetari luptători alături de armată. Ar­mata îndreptată contra Inimicilor ex­terni dă lovituri nemiloasele, gloriţele ei stârpind orice atac ce nu s’ar adresa. Gazetarul are mijloace eficace, prin cari dă lovituri morale mortale celor ce pe­riclitează intern existenţa Statului, prin necinste, imoralitate, sau întuneric. Acea­stă comună dorinţă, de a ridica­ ţara cu mijloace comuna cât mai sus, înfră­ţeşte pe g­heţar şi pe militar. Ca of­i­ţer aduce o arare şi îşi exprimă tot­odată o dorinţă. Pe acela cari li va staca gazetarul, să nu-i considere ca deştini, ci ca adverasr] Iar ararea, ca gazetarii din Ardeal ca frumosui lor tradiţie să facă pomul pas pentru In­dulcirea scrisorii în faptele dintre par­tide, lucru care va avea drept urmare şi Îndulcirea faptelor politice, pentru care neamul Întreg le va rămâne re­cunoscător. Cuvântarea dlui Utalea Dl Ular­o, primar al oraşului Cluj, ex­primă satisfacţia consiliatul orăşenesc de a se fi stabilit la Cluj Sindicatul presei române din Ardeal şi oferă suma de 10.000 lei pentru fondările lui, inciud promisiunea, că se va îngriji să dea loc pentru Casa presei a cărei ridi­care o aşteaptă ca dragoste. Dl dr E­pt în numele Sindicatulu! presei minoritare salută pe colegii de la ziarele româneşti la momentu! când ei şi-au afiinţat an lăcaş, lucru care din canctul de vedere al presei Întregi tre­buie să fie Îmbucurător. Cuvântarea dlui Lepădatu Dl ministru Lepădatu arată că a sim­ţit de a sa datorie de a veni la so­lemnitatea ziariştilor, cu atât mai murt că şi dsa a fost giziar la tinereţe la „România Jană“. Preţuieşte importanţa organizaţilor de presă, mai ales a pre- i dla A­d­ai, care are o glorioasă tradiţie racepută acum 80 de ani. A­­preciază dorinţa membrilor Sindicatului de a şi Înfiinţa cu slabele lor mijloace o casă a presei şi declară că se bu­­cură mult, văzând un pas realizat spre acest plan frumos. In numele Ministe­rului cultelor şi artelor donează 10.000 lei pentru Sindicat.* După cuvântarea dlui Lepădatu se desfac câteva sticle di simpanie, so­lemnitatea sfințire! localnici Sindicatu­lui terminându-se intr’o atmosferă de voicită prietenă. Panamalele exproprierilor Exproprierea dela Selicea­­ In vara trecută, ţăranii au fost pregătiţi prin bătăi crunte la jaful ce s’a pus la cale Contesa Clementina M.kes are în apropierea comunei Feneşal Sisesc o moşie de 1850 jugăre. Sânt îndreptă­ţite la exproprierea acestei moşii, con­form legii agrare, comunele Feneşal Sosise şi Lona din judeţul Cojocna şi com­una San­cea din judeţul Turda- ArleŞi limitrofă cu hotarele judeţului Cojocna. Comisiunea de ocol de ex­propriere, sub presidenţia dlui judecă­tor Runceanu, a făcut prima expro­priere bif­ată pe o sch­ţă de plan falsă, care denatura adevărul. Prima expro­priere ce face judecătoria de ocol se face numai in favorul comunei Feneş, atribuindu-i drept „pădure comunală", după obişnuitul sistem, 325 jagăre de pământ gol, lăsând neexpropriat pro­­prietăresei 1500 jugăre, contrar ca dis­­poziţiunile art. 32 b, unde se prevede maximal de 100 jugăre. Opinia şi schiţa pe care s’a bazat exproprierea sa fost l­erate da hg. Pruny an ugar, iar sch­ţa de plan subscrisă de Pruny şi Katona, silvi­­caltorul contesei M­oss Organele silvice superioare îndato­rate să aplice Legea agrară, observând încălcarea de lege, confecţionează o nouă opinie, in mma căreia trebuiau împroprietărite toate trei comunele cu pădure , păşsna comunală, afisândts-se și contesei ceta legala, formând un tot economic cu restul moşie! rămasă ne­expropriata. S’a cerat şi s’a admis o nouă proce­dură, de expropriere. Pentru a se pu­tea Insă frusta comunele Îndreptăţite, se Introduce o nonă comună, Feleacul între cele trei, deşi ea este la distanţă de 15 km şi are pădurea Cluj- Mănăştur îa imediată apropiere, pă­dure exproprisată conform Legei agrare. O manoperă pentru a se dă­râm* opinia făcută In favorul țărani­lor, dar în detrimentul contese!. Pădurile din apropierea comunelor au fost exploatate. Nu a rămas decât un colț de pfidură netăiat îa apropierea comunei Selices. Conaisiunea de ocol lasă disponibila ch’ar namurile topo­grafice aie acestei păduri care trebuia date comun,­ Selicea, pentru a o atri­bui pe armă contesei Mkss. Comisania judeţeană atribuie această pădure contesei M­kss, care o duse in exploatare lui Sebestyén membra In Consiliul de administraţie la societatea Stăruința Românească, socletata pentru exploatări forestiere. Dacă s’a făcut această deposedare a ţărănimei, ea se baza des­­ar pe tero­rizarea oamenilor de către jandarmerie, despre care am scris încă de anul tre­cut. Ţăranii bătuţi în modul cel mai barbar, au fost frustraţi şi de mijloa­cele lor de trai. Pentru a se salva ţăranilor ultimul petec de pădure, delegaţ­i ministerului au cerut suspendarea executării h tâ­rârilor. Cu toate acestea, ţăranii fiind terorizaţi de către jandarm­ încă în a­­nul trecut prin bătăi barbare, rămase fără sancţiuni, procuratoru! dlui Sebes­tyén, Max Holder și-a permis luxul să trimită 120 locuitori la pădure, să .

Next