Patria, aprilie 1924 (Anul 6, nr. 69-89)
1924-04-20 / nr. 85
Cluj, Duminecă 20 Aprilie âaai VI. * Nuntim! 85 2 itiri fcXEMPUmul. Ifose patriotice Nu sunt decât două săptămâni de când „Viitorul“ combăteacu o rară violenţă atitudinea celor două partide de opoziţie, naţional şi ţărănesc, în chestia comercializării. Azi oficiosul liberal pare mai îngăduitor faţă cu „criticile“ de-atunci, cari „se desfăşurau în marginele legale şi înăuntrul ţării“. S’ar părea că dl Brătianu e dispus să contracteze şi oarecari obligaţiuni de recunoştinţă către aceste partide, cu condiţiunea însă, ca la toate ilegalităţile ce patronează să i se răspundă în marginele legalităţii. Din acest punct de vedere, ar fi desigur o singură dificultate şi anume, de a se şti cam sunt „marginele legalităţei“ sub un guvern care prin însăşi existenţa lui la cârma trebilor publice săvârşeşte o permanentă şi brutală ilegalitate. Dar cele două partide nu s-au mulţumit cu această supremă îngăduinţă şi acest fapt provoacă cea mai recentă supărare a „Viitorului “ Ele încearcă să iasă din marginele legalităţei, comiţând una din „marile greşeli politice“: apelul la streini. Pentru un partid ca cel liberal, a cărui tradiţie are la bază faimoasa formulă „prin noi înşine“, apelul la streini este, fireşte, un anacronism, cum îl numeşte „Viitorul“. Şi acest apel la streini este angajamentul luat de cele două partide cu prilejul discuţiei proectului comercializării, că vor aduce la cunoştinţa streinătăţei provizoratul unei legi votate printr’un nemaipomenit abuz parlamentar, în dispreţul necesităţilor legitime ale Statului. Iată ceea ce întunecă buna dispoziţie de vacanţă a dlui Brătianu şi ceea ce »Viitorul“ sub nici un cuvânt nu vrea să ierte partidului naţional şi celui ţărănesc. Să ne fie îngăduit, totuşi a crede că avertismentul pe care ţara este obligată a-l da streinătăţii, prin partidele care o reprezintă în mod real, este o datorie care priveşte în primul rând interesele mari ale Statului Legea comercializării este o monstruoasă cointeresare a familiei Brătianu, o lege care nu va putea supravieţui acualului guvern. Pentru reputaţia ţării, şi bunele ei raporturi cu streinătatea, aceasta trebue prevenită asupra riscurilor ce i s’ar oferi într’o întreprindere de o indiscutabilă clandestinitate, cum este aceea a comercializării. Streinătatea nu poate şi nu trebue să întărească cu participarea ei, nelegiuitul atentat săvârşit de guvernul dlui Brătianu împotriva bogăţiilor economice ale ţării. Şi dacă în aceste împrejurări, interesele României sunt identice cu ale capitaliştilor streini, cu atât mai bine pentru aceştia din urmă. Demascarea aventurii economice a dlui Tancred Constantinescu este o datorie naţională şi aceasta nu poate fi socotită drept un apel la streini. Guvernul liberal putea, însă, evita situaţia de azi, lăsând Adunărilor legiuitoare complectă libertate de a discuta şi c hotâri într-o chestiune atât de importantă cum a fost legea comercializării. El a înţeles să-şi impuie proectul prin violenţă, suprimând dreptul la cuvânt al opoziţiei şi consecinţele acestei atitudini îl privesc. Zarafii partiului liberal nu şi-au asociat niciodată la câştig tezaurul public, azi ţara nu-i obligată a păgubi alături de ei şi din pricina lor. Dacă „Viitorul“ consideră atitudinea celor două partide din opoziţie ca o mare greşeală politică, să ne fie permis a socoti că alături de marile şi strălucitoarele merite politice ale partidului liberal, această greşeală, este o virtute, ifosele patriotice ale liberalilor nu mai prind. Supărarea lor de azi este identică cu aceea de anul trecut, după votarea Constituţiei, când atribuiau opoziţiei tot discreditul ce se arunca asupra ţării, din pricina sălbăticiilor prin cari guvernul obţinuse votarea pactului fundamental. Streinătatea cunoaşte sistemele politice ale dlui Brătianu şi va şti şi de astăadtă să aprecieze acţiunea cinstită şi naţională a partidelor din opoziţie, cari nu vor să contribue nici chiar cu complicitatea tăcerii la jaful economic organizat de liberali în averea Statului. Legea comercializării votată acum două sâptămâni — mai ales așa cum a fost discutată în Cameră — rămâne în istoria parlamentară un moment al tiraniei brătieniste. Soarta acestei legi nu este legată de apelul la streini și nici un partid cinstit din țară nu va face acest compromis, de a o accepta. CRONICA ZILEI Mărfurile libere la export. Consiliul superior economic Intranit la Iocăinţa minstrului domenilor, asmirând propunerile referitor la lărgirea regimului de export cu coraţia impunerii taxelor vamale, evitându-se astfel scumpirea traiului la ţară Coosuol a de is să Ls libere la expoarte, bâczetari de lux fiind exclusa brânza albă şi de burduf, apoi conservele de peşte exclusiv peştele sărat, «pot cartofii din recolta vechi», porci vii «a» tăiaţi, ţesăturile, stofe de lâă, confecţiunile de m;nţîminte, pieile tăbăcite, craprande, talpa, curerela de transmisiune. Lonsiliel a disputat apoi chestiunea exortului de tr«ve sa de dej»r, opiinda-SB la următoarea forma ă: căile ferate Bont autorizate să trateze ca Uniunea Foreslerft din Ardeal fixând prețul contra tracversale necesara iar In shimb furnzorii au permisiunea să exporteze cantităţi egale da traversa pe baza taxi deu export da 1900 iei de metrul cub. ConsTol a decis deasemenea ca conflictele dintre posesorii de permis de export neexactitate şi Minsterul comerţului să nu mai fietranşate prin tranzacţiuni, ci să fie diferite care să decidă. Consiliul se va ocupa cu pesziunea viitoarei şedințe cu exportul paserilor, oielor ş untului de oaie. FLORIILE Intrarea triumfală a lat teus în Ierusalim, cu o săptămână înainte de înviere. Intimpinarea lui la porţile cetăţii, ca poporul în post de sărbătoare, cu strigătele blaslamului „Oaia celui ce vine în numele Domninul“. El venea în sfânta cetate, sfântă prin trecutul şi viitorul său, dar nici decât prin prezentul farisalc şl cărturăresc — venea blând şl umilit, călare pe puiul asind, însoţit în tăcere de acew'ca să!. Deşl aceştia i-au adat animalul de drum, gâslndu-l In chip minunat, nu-şl puteau da seama şl nu se aşteptau la intimpinarea împărătească ce i se făcu lui Isus în Ierusalim. Ori cât se vor fi hotărât fad stil, ei au putut opri pe la caiete lor poporul cel mult care auzise de venirea lui Histos în cetate. In port de sărbătoare, cu ramuri verzi în mână îl așteptau. Ui suflu peste fire se va fi coborât pe câteva clipe în actuita turmă schimbăcioasă a evreilor. Ei trebuiau să dea dovada divinităţii sale, era nevoie să fie mărturisit de el ca fiul lui David Şi, pe câteva clipe, mizerabila lor simţire şi înţelegere omenească se depărta, el vorbi prin el adevărul cel veşnic: „Otana Fiul lul David ! Osana celui ce vine în numele Domnului*. Dar fariseii nici pe o clipă nu puteau răbda mărturisirea adevârului, şi-l roagă pe Hnstos şi poruncească poporului să nu mai strige. Ci, pentru a dovedi, că ce se petrecea în aceasta zi plină de soare, era dat de sat, era manifestarea unei relevaţii, era o revărsare peste puterile omeneşti, Isus le răspunde: „Au nu aţi citit că de vor tăcea aceştia, pibile vor vorba?“ Şi poporul îşi arunca hainele făcând din ele covoare pe drumul pe care îl minta Mântuitorul. Găsise diin adevăr ceasul pentru mărturisirea ca fast şi pompă mare a adevărului. Isus era gata pentru jertfă, o săptămână îl mai despărţea numai de patima sa de pe cruce. Se cuventa deci să fie vestit din mii de guri adevărul pentru care el era gata să moară. Aşa se petrec lucrurile cu biruinţa ori carul adevăr. Când se anunţă întâia oară, puţini îl aud, puţini îl înţeleg, puţini îl bagă în seamă. E lucru rar chiar când poate strânge de la început in jurul său doisprezece apostoli. Dar cum picurai de ploaie, ori căiat neînsemnat, căzând mereu, găureşte piatra, tot astfel adevărul propovăduit necontenit, fie şi de cel mai umiliţi, îşi tot lărgeşte împărăţia, cu toată prigoana tiranilor, până când soseşte cupa în care el trebue marturişit, sărbătoareşte, fiindcă e aproape fapta mare, gata să se producă pentru triumfalul. Şi atunci tiranii, şi toţi duşmanii adevărului, se miră şi întreabă: de unde au răsărit atâţia mărturisitori al crezului celui nou? Şi bucuros le-ar porunci să tacă. Dar ceasul biruinţii fiind sosit, nimic nu mai poate opri nici mărturisirea adevărului, nici biruinţa lui, chiar dacă pentru el ar trebui să urce Golgota un neam întreg. Dări de seamă In editura „Cultura naţională11 a apărut în ed. II, volumul ,Două iubiri’ de I. Agârbiceanu, iar în editura Cartea Românească ed. a II a volumului ,In clasa cultă1. Zilele acestea a mai apărut, de acela, autor îi noua bibliotecă de popularizare „Dimineaţa“ volumul Diavolul, schiţe şi nuvele. Cu prilejul apariţiei acestor volume credem nimerit să reproducem o dare de seamă scrisă în »Luceafărul“ din 1910 de regretatul critic ardelean, Hatte Chendi, cu prilejul apariţiei ediţiei Întâi a volumului »Două iubiri“. Prozatori noştri mai tineri, asupra cărora opinia pubică este tomată tudati dupa apariţia primeor volume, nu prea au parte de recenzii multe in urmă. Şi n’aş putea si spun motivul, prntru care. Poate de pitvins că eminmta noastră crit că are conv ngerea, că aceşti prozatori, după ce şi-au dat măsura talentului lor, nu mai aduc nimic nou şi original in cele următoare. Sau fiindcă s’a tarâdăcinat credinţa, că talentele, odată urnite din loc şi anunţate, cu zgomot şi dlil rambe, îşi vid ele singure de drum. După toate probalitâţile Insă, şi într’un caz şi celalalt, 11 se face o mare nedreptate, căci nu ne putem închipui un volum nou, care să nu reprezinte o lăture nouă, sau cel puţin un noi fragment din viaţa sufleteasă a unui autor. Nici eu ni se pare o bun facere pentru o scriere nouă, când o Înfăşori In taina tăcerii desăvârşite. Vaţi povestită într’o formă oarecare, vrea şi cere să deştepte şi ea viaţă la rândul el. Volumul de navele şi de povestiri „Două vulori", al părintelui I. Agârieana, apărut înainte cu mai multe luni, a cîzut ii el victimă acestei rele dreprinderi, nefiind împărtăşit de atenţia ce i se cuvenia. Cum vns! peste câteva zile ed tura „Minemi* va da la iveală o nouă culegere nuvelistică din pana acestui prozator, ne grăbira să facem mai întâia dreptate volumului de taţi. Vor recunoaşte înainte de toate, că In d 1 Agâbiceanu lîeratura noastră a câşgat hotârît un prozator idilic dintre cei mai de seamă. Cu o măistrie şl o metodă proprie, d sa ne clădeşte ard un colţ simpatic al vieţii liniştite şi mai Hostă de patimi şi de mari frământări, cum Se petrece ca îa satele noastre. Interioarele acestor sate; cuprinsul variat al cssrior ţărneşti, bogate în briuri cu minţi şl In copii răsfăţaţi; glasul clopotului ademenitor de la biserica strămoşească şi toată atmosfera de demnitate din încenjurimea preotului, sunt elementele lui pe cât da modeste, pe atât de favorite. Miezul de vară, câmpul fertil, lanul verde şi colţul de pădure sunt pentru dânsul , număratele cadre ș! fonduri comarnice, pe cari se prof des zâ figurile slnltozss de m .n- Citori. „Sărbătoarea Inserării“, numește «1 amergul de primăvară și — „ca într’o b'serică largă plâoge seara sufletul Îndurerat al doinei...* „Do map, ce case frumoase* — z ce anal d a eroii Ini Agâbiceanu, luându-ş' rămas ban clla satul său. „St.&l»ceaa de glbe ş! o nândrie părea că ss desprinde dia orice casă s certe la gă. Şut», pa h potiţe, ce mal bogâri de copii, să-i frâhgi îa genunche! Femeile pe la potiţe, ca farca ta bâal de lâaă, fă vie un măiistra niste că le vadâ şi apoi să uimească lumea cu tablourile saie- Şi uite carat acela, ce doi boi, ce se leagănă în mersul domol, pare că de a dragai să te litinz pe rând da pe leasa ici, să-ţi vie Soman! şi din când nu câad să-ţi ridici capul. Şi luncile ca otava moale şi deatât8, e că anume ta thkmă si ts ccb rri din .ă-'. ţă şi să te plimb! ps lârgă ele, od'ha ndg ţi privirile pe covorul verde... Ș Sitol abia se mai vede, numai unde şi unde ălb'nd, ca pete da var prictre pomi.. . Aresia este satd, p ierdut In ceaţa fumurie, al dioi Agâbi*eanu câd zărim aerul â:csta proa*?,ăt, blând şi daios, In. care îşi înfăşoară subiectele sale, ns bate 1* ochi in mod p'âcet ccboana lo.slă a acestor povestiri. A toiul edî daî'gar cel mal aîddeau latre seri tori de az!. Toate tipărite dsile sunt Ieste din viaţi şi obiceiurile îcele epOie de trttsziţ’e desstSz’, cât» se ponte observa în rfcg unile aşez ne ia poale da monte. Aici mai trăiesc oameni bstîâai, preoţi şi died săstrătari ai credimelor vechi, ai trad'ei şi « legendelor, fri conservatoare, cari se mai hrănesc din amntirea faptelor eroice sie străbunilor şiseaiii mâhniri 1* prefacerile dufsrosse, aduse de vreme, îa creaîgrlla hîbfda sie cfvU’zslie?, aduse de Imprtjarârl. Pop« Ianca şi firi *ău Dan sânt rt’prezsntanţii celor doel gaaeraţU, a că or c*o nire pentru o credinţă cocă ne-o descrie autorul în novela „Două iubiri“ şi a cărui tânâr e ros, cu firea sa tadoelnică, pred.s al soal,I streine, ce di aşi da bine toată altaaţia de azi. Popa Pârvu, ca teoria ui, că „piatra cea dintâu în zidăria vieţii omeneşti este: să ai o bucată da roae“, este prototipul preotului ardelean idealist, ca milă de popor şi ca spirit de abnegaţie, devenit aşa de rar tu vârsta de astăzi a . .. congenei. Dascălul capricios Vinda ce batrân, unul din garda veche a diecilor, In contrast cu învăţătorul cel nou şi cel imbrăcat nemţeşte, este o creaţie admirabilă a autorului şi lxează in mod foarte vioi Întreaga epocă trecută a şcoalei primitive la ţară, când tot învăţământul se reducea li cetit şi cântat. Numărul cel mare de bătrâni sfătoşi, prototipi ai sănătăţii, fguri joviale şi guralive ca Moş Viren şi fierarul roman!!. Petrea, apoi delicioase feţe de babe sărace, în lumina lor misterioasă de poveşti şi anecdote, toate sunt nişte păreri de rău, nişte omagii sentimentale, solute unui veac mai bun, ce se stinge. Iar nenorocirea Fefolegei cu zeul ei de-a trece prin o viaţă de mizerii, cărând zilnic piatră de aur, ne vorbeşte limpede de toată jărinia, cuprinsă la cântecul Moţilor: „Munţii noştri aur poartă....* Sunt probleme frumoase aceste, cu tot caracterul lor mărunt, și le simțim impor(Continuare pe pagina II*1.) Suveranii români în Elveţia Bsrna. — Ca o maniftstare a recanofticţd României către Eivița, pen- tru dăsSUâşita prietenie arătată în timpul rfizboiului ş' ca prilejd ds atei chDBt'uae! B*saf«bieî, Scversoil român! a a decis să v z'Uzs ps preşedintele Republice! elveţ'ene. Suveranii vor sosi la Beîna h 8 Mai. Programul primire! prevede la prima zi v zltele obşnatî şi un mare dineu oferit de prişîdintele republicei urmat de o recepţie. A doia zi va fi excargie la Emonîhol, manevre militare şi dejun câmpenesc; după amazî g.rdemparti, dineu oferit de Suverani ai o serată artistică Alianţele noul ale României Refuz: Rusie! Ia Viena de a ajange la o inţelegere cu România, după cele mai elementare norme vitae a dat naştere la un sistem de alianţe, care sunt pe cile de a se înfăptui. După zarul „Runaâjia* alianţa cu Franţi va fi urmată de alianţa ca Anglia, după ziarul »Lupta* o alianţă analogă e posbil să ceafjckaio ca Japonia, iar după „Universal" o astfel de alianţă ca Turcia ar fi pe cale de realizat cu ocazia vizitei primului-manistru la Coasantinopol. Dat e Late, cea mai sigură, aproape la înfăptuită, este privită alianţa franco-română, care ar arma lin ii© trase de alianţa dintre Franţa şi Cehoslovacia. Din partea noastră, apreciind la valoare reală situaţia politică a ţări, Înţelegem alianţă ca Franţa cu condiţieea ca să nu ne depărtăm de Angila. In conflictul internaţional dintre cle două ţări, România nu trebuie să intre, ci, din toata puterile, guvernele române au datoria să se ină neutre, şi să folosească cât mai mult posbil spujtal politic al albelor puteri alteţe. Aceasta se pare că este şi polica ce înţelege Saversnd, să facă la Londra, după vizita de la Paris. Ca prim efect e de înregistrat faptul că, contrar infecţiuniior Rusiei, la conferinţa anglo-rusă ci la Losdra nu s’a luat chestiunea Basarabiei.* Pentru asigurarea mai departe a regătu.e!' cu Angla, și pentru a desnabţi la Losdra o identificare nscmdTonata cts roHac« franceză, Româna ar fi dispusă ca să ofle aceiaşi alianţă Anghel. E de cel mai potrivit drum de urmat, în conformtate cu interesele noastre. Acestor alianţe la Veit, le ar corespund alanţele din extremul Oricui şi din Orient, apropiat, ambele, ca şi cele dintâia, ca caracter par defest Valoarea unei alianţe ca Japonia este încomensiuabă atât din punct de vedere politic, cât şi strategic. El apare cât se poate de firească. Nu tot acelaşi cuvânt se poate spune despre Tracia. O ţar troectă prin atâtea momente grele, prin al tea tansformări încă rerifi cate prin atâtea drecţii oprisa directivelor noastre externe, ofe.â facă obiectul unei examinări critice şi severe. Ia tot cazui Tar da occaaulzată poşte să dea naştere la surprize nebănuite lătrată în acest sistem de alianţe externe, România ar putea mai repede sâ sa refacă lăuntric. Mizeria pensionarilor Un strigăt desnădăjduit al unei văduve — Datoria societăţii româneşti Când va fi auzi oare strigătul desnădăjduit el bătrânilor slujbaşi al Statului, al văduvelor şi orfanilor funcţionarilor de Stat ? Dar se pare ci acest strigăt se adresează acel ra cari locuesc In parte, se tâfâesc In bogăţii, pe masa cărora curge şampania. Saloanele lor sunt luminate de zeoi de becuri sclipitoare, trealele scumpe lucesc în sclipirea albă şi pofta de viaţă nu le dă voie să se intereseze de altceva, decât de plăcirile lor. Ei nu vor auzi niciodată, nu vor simţi niciodată nevoile celor mici şi celor nevoiaşi. Nici nu mă adresez lor. Aceşti oameni nu vor şi nu cât să Inţeliagă ce este mizeria. Poate vor fi însă alţi. Înţelegători al nevoilor celor ce sunt In mizerie şi suflete cinstita, dispuse să sară în ajutorul lor. Pentru ei scriu: * întâmplarea a făcut să-mi cadă In mâini o scrisoare ca marginile negre. Am fost tartat să o citesc şi mi se păru, că doliul copăiţei se întinde asupra Intregei scrisori, pare că fiecare cuvânt este încadrat în negru. Văduva Învăţătorului Alexandru Paul din Bocicou,judeţul Satmar plasa Halmeu p. v. Tama-Mare) scrie fiului său la Cipj, care şi dânsul cu greu tşi târguieşte zilei». Tatăl a murit anul trecut lăsând în urmă-i văduva cu cinci copii, iar avere de unda să aibă un biet mic funcţionar ? Nu ştiu cine va fi cel al ce sâ nui stoarcă lacrimi din Obiser sorea Îndoliată... „Dela sârbîtorila Crăciunului sunt bolnavă — scria msma. Ști că nu aveam ghete. Sandali slabi ce i purism In picioare s’au rupt cu totul Iacă In pragul lernei. Sunt nevoită să umblu desculță și îmbrăcată în haina ce mi ai cumpărat tu când a murit tata mare, — s’au tocit nici nu mai sunt haine, sunt abia nişte zdrenţe. Sunt ruinată total, cred că sănătatea nu mai se va mai înapoia niciodată. Abia mă mai ridic din pat să stau puţin lângă foc, dar mai multe ori nu avem căldură. Tuşesc grozav, mă doare pieptul şi simt că mă sugrumă ceva. Din cauza mizeriei şi a dureroaselor nenorociri, cari ne-au atins m’am bolnăvit şi de inimă, — cred că zilele mi sunt numărate. Sora ta, Marioara este şi ea bolnavă de trei săptămâni. In toamna trecută i s’au rupt ghetele, din cauza crâncenului frig de iarnă a răcit şi acum slăbeşte pe zi ce merge. Şi o vezi nu cred că ai recunoaşte-o. Bata fetiţă suferă mult şi poate mai bine ar fi dacă ar lua o Dumnezeu lângă reposatul tatăl tău, şi să mor şi eu cu dânsa. .. Nu te supăra — continuă — că Iţi scriu despre toate acestea. Iţi scriu acum, poate mai mult niciodată. Şi acum te mai rog dacă ai mila lui Dumnezeu, să-mi trimiţi o pereche de ghete, chim vehi. Dacă mă scol mă cuprinde un frig goziv, desculţă gerul ml doboară la pat. Trimite şi ceva stofă, fie cum ar fi, ch art veche, pentrucă hahele mi a’au prefăcu inflrenţe. Crede mă nu-ţi cer bucuros. Ştiu care este situaţia ta. Dar vede Dumnezeu mizeria ta care tăim. Nu avem o bucată de pâine ds azi pe mâine, nimeni nu ne dă o chilă de sare pe credit*. • încheie scrisoarea prin a ruga să o arun:« un foc dupg ce va fi citit ». Şi iată că ia acum este publicată. Simt o nespusă vinovăţie pentru Indiscreţie mea şi cer iertare dnei Paul. Vina mea este atât mai mare, câ voi fi atins un suflet nobil, care își suportă mizeria cu atâta demnitate. Voiam să vindec Insă o nouă rană și sunt oare vinovat dacă meseria noastă chiar vindecărd lasă tn urmă-i o picătură de otavă ?... II Anul trecut In luna Septembrie au fost montate cererile pentru pensie ale văduvei. Deatunci nici un răspuns. Cu o nespusă amărăciune In suflet scune, că un copil al ei a fost chiar dat aferă la Ministerul din București cu cererea. Să ne adresăm oamenilor cu mai multă milă. Di inspector Dariu Pop dela Satu- Mire în a cărui activitate rodnică de bun român nu avem de ce să ne îndoim, credem că va face ceva pentru văduvă. Iată o rană pe care va trebui să o vindece societăţile de binefacere femeeşti şi fac o familie despre care cei ce vor petrece In veselie şi belşug Sărbătorile Paştilor nu vor trebui să uite. Vor alina multă mîzsrie și multe dureri... A. Godman Sărbătorirea tratatului dela Rapallo Berlin. — Din Moscova se anunță cl ambasadorul german a dedlaat, cu ocazi* anive-sării tratstulu! dela Rapallo, că «cest tratat a in*igurat o eră nouă na numai pentra Germania șl Risia, ci și In lamei întreagă. Atât poporul german, cât ;! poporul ro* vor sǎ lucreze în comun spre a predae noul valori de cultură pentru omenirea întreagă. EFEMERIDE Dragoste şi filatelie In .Prsger Tagbatt* cetim următoarei» povestire: Femeia Îşi înşela bărbatul; el nu putea să creadă, râdea. Ei era fericită, Insă numai în apropierea tînăruluî secretar comunal, un băiat blond şl pătimaş colecţionar de mărci poştale. O marcă preţioasă în taţi Iul valora mai mult decât cea mal iubitoare şi mai drăguţă femeie. Dna X. căreia 11 făcea ciute nu era chiar aşa ca să i fure minţile dlui secretar, avea insă norocul de-a fi soţia unui bărbat care prin funcţia ce ocupa avea mari legături cu streinătatea. Din toate ţările de pe faţa pământului primea el scrisori, pe-a căror cuvertă se afla uneori câte o marcă foarte preţioasă, ce făcea cinste oricărui album. Acesta a fost punctul de atracţie al tânărului secretar şi ca să fie mai sigur de mărcile lui, s’a dat pe lângă nevasta omului, prefăcându-se că moare de drag după dânsa. Bărbunul Înşelat n’a vrut deloc să creadă, deşi 11 făcură prietenii atent de atâtea ori, până ce Într’o zi se hotărî şi el să se convingă. Prefăcându se ră merge la oficiu, a părăsit ca totdeauna locuinţa dar s’a strecurat printr’o portiţă din dosul casei In grădină, de unde putea să vadă in dormitor. Nici n’a trebuit s’aştepte mult căci sosind iubitul soţiei, a putut să vadă, cu durere, cât de fericită era aceasta la sânul Iul. A Intrat în casă cu revolverul în mână, nu ca să verse sânge, ■— căci era cuminte omul — ci ţinând arma la tâmpla vinovatului 11 forţă să se oblige In scris a plăti suma de 2000 coroane cehoslovace, pentru păcatul de-ai fi sedus soţia*. Încă un isvor de venit? ARISTARC et COMP.