Patria, iunie 1924 (Anul 6, nr. 114-135)
1924-06-10 / nr. 119
Clu.i/1a 0 Iunie 1924 Membrii comitetului executiv, ai marelui comitet central (de o sută), toți presidenții organizațiilor județene, precum și toți parlamentarii partidului național român, sunt rugați să se prezinte negreșit Joi dimineața, (12 iunie) la clubul partidului din București. BIROUL PARTIDULUI celor 4 milioane este un simplu pretext și că gestul dlui Constantinescu este justificat de considerațiuni politice privind însuși partidul. In acest caz firește, urmărește provocarea unei crize de guvern și nu va reveni asupra demisiunei. Un fapt rămâne însă precis: dl Ionel Brăătianu nu va putea primi demisia dlui Constantinescu, fără a o însoți cu demisia întregului cabinet. Ca dl ministru al agriculturei persistă în decizie, e mai mult la sigur că și dl Brătianu va demisiona. Pentru cultura națională Asociațiunea transilvană pentru cultura și literatura poporului român, a făcut, săptămâna trecută o vizită asociațiunilor culturale din București. Cadrele acestei vizite și a serbărilor prilejite de ea, au întrecut cu mult toate manifestările de felul acesta, care au avut loc în trecutul Astrei. Zile de-a rândul ziarele au fost pline cu reportagii și articole în legătură cu primirea Ardealului cultural, sau cu prestațiunile artistice ale „Astrei“. In cadrele primirii Astrei, la Ateneu, a spus cuvinte de largă și adâncă înțelegere a importanței culturii naționale Al. S. Principele Moștenitor, iar la recepția de la Academia română însuși Regele, preșidente de onoare al Asociațiunii, a ținut să spună cuvinte calde despre rolul din trecut și din viitor al „culturii adevărat românești“. Asupra importanței naționale, de cimentare a unirii sufletești pe care a avut-o aceasta vizită, nu mai e nevoe să stăruim, opt sute de români de dincoace de Carpați au avut prilejul să cunoască marile instituții de cultură și naționale din Capitală, precum și viața națională de la sate, cu prilejul vizitei dela Breaza. Dacă ne-am opri numai la vizitarea mormântului soldatului necunoscut și la lacrimile care l’au stropit ale ardelenilor, și va fi de ajuns să apreciem ce urme adânci lasă în suflet astfel de vizite. Iar, pe de altă parte, frații din vechiul Regat, având din nou prilejul să admire Ardealul românesc, în costume, cântece și alte manifestări artistice, vor fi câștigat, asemenea, îndemnuri mai puternice pentru a ne prețui după adevărata noastră valoare. Se pare că o parte a societății care era mai chemată să cunoască Ardealul, fiind între cea conducătoare, — nu s’a prea grăbit să profite de ocaziune. Publicul, la Teatrul Național, la Arene, la moși a fost, cum, să spunem, mai... din popor. Nu știm dacă legile rezervate pentru fete sus puse, au fost umplute cu alții, fiind cei dintâi împiedecați a participa.. Dar oricami ar fi fost intențiunile, s’a potrivit bine așa: neamul românesc în viitor, ca și în trecut, se va răzimă pe aceste pături largi ale poporului, nu pe o mână de oameni ... prea subțiri. Deci aceste mase trebue să fie pătrunse de același suflet, și ferecate în aceeași solidaritate națională, prin cultura românească. Ceea ce voim să relevăm cu acest prilej este atitudinea nespus de îmbucurătoare a Suveranului și a Principelui Moștenitor față de cultura națională. Discursurile lor credem că trebue să constitue o fundamentală orientare a politicei de Stat în viitor, în legătură cu apărarea, desvoltarea și propagarea culturii naționale. Principele Carol a pus lupta pentru cultură înaintea oricărei lupte politice de partid: întâiul temeiu sănătos al României Mari se poate pune numai printr’o politică culturală , prin ridicarea maselor largi la acel stadiu de cultură, încât „azi când întreg poporul e chemat la conducerea țării, când fiecare cetățean are dreptul să-și spună cuvântul — fiecare cetățean să știe ce vrea și cum trebue să vrea“. Iată marea politică la care sunt obligate nu numai societățile culturale, ci și partidele politice care înțeleg să clădească pe temeiuri sănătoase țara cea nouă. Aceleși înalte aprecieri asupra culturii naționale le-a făcut și M. S Regele la recepția de la Academia română. * Intelectualilor și sămănătorilor de idei din toată țara, le-a făcut o bună impresie cuvintele spuse de Regele de azi și de cel de mâine. Intelectualii văd în aceste aprecieri o nouă orientare a politicei românești, văd o obligațiune pentru Stat de-a contribui pe viitor cu mai multă putere la desvoltarea culturii naționale. Intelectualii s’au frământat deajuns în aceștia cinci ani de după războiu, au atras atenția guvernelor asupra stagnării culturii naționale, asupra lipsei de orice spirit de jertfă pentru cartea și ziarul românesc. S’a arătat cât de puțin și tot mai puțin, se citește după război, și s’a stăruit, de nenumărate ori asupra datoriei Statului de a veni în ajutor culturii naționale în vremuri atât de vitrege pentru ea. Ne putem închipui ce s’ar putea face pentru cultura noastră dacă s’ar cheltui pentru ea, pe an, numai jumătate din cât înghite, de pildă, siguranța generală... Când toată pătura intelectuală conducătoare a semnalat primejdia, când însuși Suveranul recunoaște importanța acestei culturi naționale, nu ne putem închipui ca guvernele ce vor urma să mai trateze așa de master cultura națională. CRONICA ZILEI Doui miniștri demisionează. Dl Al. Constantinescu ministrul agricultural și Cipăianu subsecretar de stat la acelaș departament au demisionat din guvern. Cauza? Refuzul dlui Vintilă Brătianu de a acorda pe seama ministerului agriculturei un credit de 4 milioane. Totuși în cercurile politice din București se vorbește că chestiunea 2 LEI EXEMPLARUL Conferința Micei Antante întreprinderile din Ardeal sunt alarmate din nou de știrea, că guvernul intenționează să introduă controlul întreprinderlor cu olane proprii. După o toată lumea în scurtă vreme a putut să cunoască politca de acaparare pentu partizani a liberalilor, planul a revoltat și a alarmat pe drept cuvânt Întreprinderile. Ele știu bine că sub masca altruistă pe care o prezintă guvenul, erijându-se în apărător al micilor acționari, cari sunt apeculați de marele capital, se află un simplu joc de cuvinte și în dos se ascunde hrăpărețul partid, care îngus totul. Metoda de fapt este caracteristică. Va trebui să nu oprim un moment asupra el, pentru că guvernul nu nici măcar atâte osteneală nu-și mai dă, ra în drumul său de acaparare fără scrupule a tot ce se găsește in țară, nici nu mai caută să inventeze mijloace noui. Când guvernul pe de o parte cu multă fățărnicie face pe apărătorul micilor acț onari, el torstun la prin tot felul de măsuri de constângere și prin intrigi nimicește întreprinderile neliberale, pentru a le a apara. In dosul lui de a pune mâna pe toate bogățiile, el a ajuns să nimicească rând pe rând chiar și întreprinderile românești. Câte cazuri concrete avem! Evident că nimicind întreprinderea, a nimicit și pe acționari, mai ales pe acei mici acționari, pe a căror soartă guvernul o deplânge cu atâte foțărnice. Urmările unei astfel de „rostiri economice" — care în realitate nu este altceva decât asta de a jefui In folosul faridului, desigur se repercutează atât de adânc asupra vieței economice a Statului întreg1 Mai este oara de taliare că In streinătate nu avem credit? Ci nu avem sprijinul capitalului strein și ci ne ocolesc capitaliștii din streinătate ? Desigur nu este de mirare. Capitalul strein nu poate intra tric’o țară unde nu ca presa română, vorbind de presa ”de siguranță de drept și unde este amostreină, când a atribuit acesteia interpretarea întrevederii de la Bled dintre dnii Ninclci și Biniș, ca o „politică în doi in sânul Micei Antante, a Statelor slave ca excluderea României". Cum și ziarul nostru s’a ocupat cu acea întrevedere, va trebui să observăm că ea n’a fost interpretată in acest fel, ci, de comun acord cu dl Antici, că era urmarea conferinței de la Belgrad, am spus că Statele slave se consolidează separat de România la adăpostul Mirei Antante. Acesta e un fapt, care nu suferă nici o desmințire și viitoarea conferință va tubul să țină seama de el. In partea privitoare la Jugoslavia si Basarabia ministrul sârb a fost și mai prudent: prudent față de România, dar tot atât de prudent și față de țara sa. Campania de presă sârbă contra Basarabiei, dl Antici, a spus că a durat trei zile și că acele articole „au fost rău inspirate și Inoportune“. Apoi csa a ținut să-și exprime speranța ca interesele dintre aliați „nu vor putea fi tulburate de noi an interes care nu întră in cadrul Micii Antante“. Ne aflăm, prin urmare, în fața unei politice de parcelare în Mica Antantă. Din partea noastră, cu oricâtă părere de rău am constata desinteresarea aliaților față de Basarabia numai pentru că nu intră în cadrul Micei Antante, totuși avem răbdarea să așteptăm și să vedem cum va evitua Mica Antantă după conferința de la Praga. Cu toate că viitoarea conferință a Micei Antante se va ținea de-abia peste o lună, ne vom ocupa de ea de pe-acum, la legătură cu declarațiile dlui Antici, ministrul Iugoslavia la București. Întrebat de ziarul „Lupta" dsa a dat o serie de lămuriri cari ating buna înțelegere a celor trei țări și atitudinea Iugoslaviei față de Basarabia. Dl Antici, cu obișnuita purtare a anul diplomat, a învăluit schimbul de atacuri intre presa română și cea sârbă, — cea dintăla apărându-se, cea din urmă atacând violent, — în... „lipsa unui serviciu de Informație reciprocă". Să admitem că aceasta ar fi pricina, deși când între două țâri există o sinceră prietenie, pot ele să ske la distanța a doua continente și tot nu se atacă, — dar cine e de vină că nu există un astfel de serviciu? Cum funcționează Mica Antantă, de-atâta vreme, fără să se fi îngrijit a-i da ființă ? lată o întrebare care se pune viitoarei conferințe de la Praga. Mai departe, ministrul sârb ca actecș finețe diplomatică a polemizat Indica t Controlul întreprinderilor nnițat să fie Înghițit prin tot felul de machinațiuni bizantine. Nu este mirare nici că leul nostru scade Intr’o disproporție uriașă cu valoarea lui internă, — lucrul sa motivează prin lipsa încrederei față cu bonul românesc, Încredere ce și In țară i este acordată numai prin faptul că se știe că Ia scurtă vreme jaful țărei pus la cale de către o organizație de acaparare ce se numește partid, va lua sfârșit. cel mare au rămas în viață mulți suferinzi, cari trebue să-și caute sănătatea pe la stațiunile numeroase climaterice și balneare ale țărei noastre. Pe când insă i n țările streine se dă o mare atențiune localtăților, ce atrag lume multă vizitatoare, ca să i se facă șederea cât mai plăcută și să găsească cu adevărat fecundați sănătatea dorită, — să aibă adăposturi bune și mijloacele traiului convenabile, la noi dimpotrivă, pare că anume se fac vizitatorilor toate neajunsurile, procurându-li-se toate nemulțumirile, ca lumea, ce vine să se recreeze și să se vindece, să nu poată simți binefacerile și plăcerile ce le oferă cu dărnicie natura. Nicăici specula cu năcazurile oamenilor nu este mai în floare ca la stațiunile noastre climaterice și balneare. De la un an la aitul se inventează tot mai multe neajunsuri, spre a se face viața cât mai nesuferită. Anul acesta s-a scumpit traiul peste măsură la cele mai multe stațiuni, unde camerele pentru adăpostire sunt atvunise cu o jumătate de an înainte. Speculatorii cu mijloacele traiului nu mai cunosc nici o limită pentru a-și spori câștigurile. Ardealul era vestit până acum vre-o doi ani cu ieftinătatea traiului In stațîunile sale de recreație și de vindecare. Mai scumpă era în viața In vechiul Regat, de unde multă lume s’a obișnuit să vină dincoaci la noi, să petreacă timpul călduros al virei. Acum se poate zice, că nu mai există în privința aceasta a condițiilor traiului nici o deosebire între dincolo și dincoaci. Pentru înlăturarea neajunsurilor și pentru a nu fi expuși vizitatorii speculei neînfrânate, nu există decât un singur mijloc, ca autoritățile să impună hotelierilor și negustorilor aprovizionarea din vreme cu toate cele necesare traiului, controlându le prețurile de cumpărare, spre a se putea fixa apoi pe cele de vânzare. Ori acest lucru elementar nu l Ințeleg sau nu vor să-l înțeleagă autoritățile comunale, ce par în cele mai multe cazuri chiar înțelese cu speculatorii vieței celor suferinzi și dornici de recreație. Carpatin. Bogățiile naturii Stațiunile balneare și climaterice Apele minerale Țara noastră e una din cele mai bogate în lacuri sărate, nomoloase, la izvoare cu ape minerale și termale, și natura a In «strat o cu o climă dintre cure, cu numeroase râuri și cele mai prăvâlcele, adăpostite de dealuri și munți, ale căror coaste sunt umbrite de păduri răcoritoare. In privința aceasta Ardealul este o adevărată comoară. La tot pasul te ademenește să te oprești locului câte o priveliște frumoasă, din care cauză se întâlnesc pretutindeni stidluri de popas pentru cei ce vor să guste din farmecul naturei, fie sus la munte în aerul ozonificat, fie mai în vale, unde îl umbie localurile cu scăldătorile tămăduitoare. Bogățile acestea fie naturei atrag în timpul călduros al verei multă lume, pentru a găsi recreare și vindecere trupească și sufletească. Mai ales in urma războiului Anal VI * Afamărai 119 EFEMERIDE Două cununii ciudate De multe ori se’ncheie căsătorii Intre împrejurări foarte ciudate. Mai deunăzi a avut loc o astfel de căsătorie la Oxford. Un student și o o studentă, cel dintâi Cecil Widowson de 22 ani, fiul unui industriaș englez, iar mireasa Mary Workman de 21 ani, fica unui înalt funcționar din Gambia Când ofițerul stărei civile se pregătea să lege pe vecie soarta acestor doi tineri (la drept vorbind cam îndrăzneț) a apărut in sală, cum ar fi picat o bombă, fratele mirelui și-i făcu acestuia o scenă violentă de față cu biata mireasă, care se retrase într’un colț îngrozită. Intre altele fratele, ce după cum se vede nu prea avea sânge englez în vine, l-a făcut atent pe mirele juvenil, că dacă se încăpăținează să facă pasul acesta, părinții lui își vor lua mâna de pe el, desmoștenindu-l. Dar marele student a ținut să fie și bărbat tot odată și a rămas pe lângă hotărârea lui. Faptul acesta, il făcu pe fratele său să-și iasă din fire cu totul. Furia lui deveni atât de mare, încât a fost nevoie în cele din urmă să ceară bieții logodnici ajutorul poliției ca să se poată cununa. Omul ordine! sosind a trimis numaidecât la aier curat pe cel care făcea gălăgie, și sub scutul polițistului, perechea și a primit apoi ofițerului stării civile fericirea veșnică. O altă cununie neobișnuită s’a celebrat de curând în Ianet. Mireasa, o pușcăriașe din închisoare de-acolo a apărut la pilctul civil însoțită de o paznică a Închisorii. Mirele , și el iot pușcăriaș în închisoarea din Goerlitz, fusese concediat pentru acest scop. După încheierea căsătoriei, ratressa fu dusă înapoi la răcoare, iar mirele în hotel unde trăsese dimpreună cu păzitorul său, A9ISTARC COMP. Drumuri rele Drumul economiei noastre și drumurile țărei Ardealul a fost și este eunoscut ca posedând cele drumuri din țară, mai bine întreținute Desigur nu este acesta un merit al administrației de după războiu, ca să ne putem mândri in această privință. Dimpotrivă, bunăstarea drumurilor, se datorește facă obișnuinței comunelor și județelor să și le dreagă din veniturile lot și bacărându-se de concursul locuitorilor. Ca restul drumurilor din țara noastră puțin bine se poate vorbi. De la unificarea administrativă chiar și drumurile din Ardeal au devenit rele. Se strică poduri, ca grea se mai repară. Și nimeni n’are grijă să curețe șanțurile sta sa pană pietriș fe gropile săpate de ploi pe urmele carelor și căruțelor. Sânt rele drumurile țărei, pentru că rău e și drumul economiei noastre naționale. Sânt regiuni întregi, pe unde ca cărure, pe unde poștii n’ajunge ca săptămâna să distribuie corespondența. Din cauza aceasta și ordinele oficialității se execută anevoios. Adesea si pierde corespondența din pricină că nu se prea găsesc nici carierii, cari pentru a salar da nimic să facă drum lung pe jos, ca să aducă scrisorile și pachetele de la poștă, mai ales pe vreme ploiasă. In situația aceasta am ajuns, că s’au stricat cu totul legăturile de comunicație mai ales intre comunele din regiunile muntoase ale țării. Dar nu numai drumurile comunale, ci și acelea ce fac legătura între sate și orașe, șoselele naționale, samt și ele intr’o stare cât se poate de res, din cauză de neîngrijire. Și dacă politica de economie bugetară mai dăinuește, lăsându-se arterele de comunicație la voia intâmpllrei, nu va trece mult și vom ajunge să ca ne mai putem ralșea de foc pe drumurile noastre. Pagubele, ce rezultă pe urma greșitelor economii de la întreținerea in bunăstare a drumurilor, aant incalculabil?, întreaga noastră economie națională se tare cele mai mari nestansuri. Eram deprinși până acum să vedem răni numai pe urma proastei întrețineri a căilor ferate, cari s’au lăsat să ajungă in halul de a nu mai putea fi aduse la stare normală, și nu ne-am prea gândi, că un prețios auxiliar al comunicațiilor il construuesc șoselele ca ramificatile lor, ce leagă satele cu orașele. Ori aceste drumuri ajungând in stare atât de rea, ca să nu mai poată circula carele și căruțele, devenim o țară cu totul sălbatică, rămânând ingrijite doar acele drumuri, cari sunt destinate sporturilor automobite și nici chiar acestea. Concepția actuală a tuberculozei* de Prof. HAȚIEGANU de la facultatea de medicină (Urinare și sine). Astfel omul bacilar dispersează pe toate căile în farul său bacilar, este un adevărat radiator de bacill și astfel e posibilă contagiunea masivă. Numai prin spală elimină 7 și jumătate miliarde. Durere, miliardari de aceștia avem și noi de stut. Precum America este țara miliardarilor de dolari, România prin numărul mare al bolnavilor pulmonari este patria miliardarilor In bacilli Koch. Din cele expuse Vați putut convinge, despre importanța cunoaștere acesiei probleme a cărei cunoaștere poate forma baza de apărare împotriva acestei boale teribile. Pe cât de înaintate sânt cercetările noastre in chistiunea pitogeniei tuberculozei pe atât de departe suntem de adevăratul remediat contra acesti boli. Tibercalina lui Koch care a trezit speranțele nu a putut fi reabilitată nici de Încercările ulterioare a clinicei franceze și germane. *) Conferință ținta In cadrele Astrei Îi Universitatea din Cluj. și Încetările ca si începute de Richat și Margellaso s’au terminat cu mari derepții. La noi incă sânt in vie amintire drteskblltria încercări fără nici en ^scrupul științific ala lui Puțaresca, pe Cici cotidianele repede l-au pus alături de marii savanți și pe noi cari i-am făcut o critică științifică obiectivă ce a afișat in galeria micilor egoiști. Opera profilactică bazată pe concepția modernă a tuberculozei și tratamentul clasic al repaosului, simentației ca un cuvânt igienadeterior tat și azi cele două arme puternice cu cari pe de-o parte stingem focarele de infecție și ocrotim societatea, pe de altă parte favorizăm trecerea pro- sunui tuberculos intr’o știre latentă și astfel producem foarte des o vindecare relativă. Toată lupta trebue să o dăm de pe acel front, unde vom avea succese sigure și care este frontul profilaxiei. Se impune ca societatea românească să reacționeze și să înceapă o acțiune bine condusă sub egida „Societăței pentru profilaxia tuberculozei" căci Statul sigur nu poate și deocamdată nici nu este In situatia dea a angaja o luptă serioasă. Aceasta dorință de a face apel la sufetul droastre m’a determinat ai aleg acest subiect care deși a fost poate in anele păți prea medical, am convingerea iată ci a uimarit chestiunea cea mai importantă, că tuberculoza este o boală contagioasă cauzată de un agent cunoscut și nu ereditară și astfel avem posibilitate de a o combate ca retină, ca pe oricare boală contagioasă. Toate cunoștințele noastre relativ la problema tuberculozei se putem rezema in următoarele puncte : 1. Omol na se naște taberculos cl tabercnifzabii. 2. Contigiscea înterumană este blaza reală a propagării tuberculozei. Tuberculoza pulmonarä este o boală contagioasă și nu ereditară. 3. Aproape fiecare adsu (95 °/C) poartă în sine focar tric. 4. Infecția bacilară este compatibilă cu aparența unei sănătăți. 5. Infecțiile bacilare benigne, care rămân oculte și latente dau rezistență față de infecții noi. Dacă aceasta se repetă des se produc fenomene de intoleranță. 6. Pentru organismul virgin de orice infecție pericolul este o Infecție masivă; pentru organismul cu Infecție Interioară latentă pericolul sânt suprainfecțiile repetate. 7. Infecția primară masivă din copiificie ori in adult liber de infecție trece bariera ganglionară și se generalizează un organism producând o tuberculoză ca evoluție acută găsind un teren nepregătit. 8 Infecția primară mică și repetată in copilărie produce adenopatii și la adslil dă rezistență față de tbc. acută generalizată și predispoziție pentru tbc. pdlmocară ca evoluție cronică. 9. Infecțiile repetate ori masive exoort endogene determina tbc. pulmonară la adulți inoculați ca tbc. In copilărie ori debutați prin mizerie, boli înfec~ țloase inloxcatii, surmenii, stări fziologice (sarcina). 10. Tbc. adulților este primul pesea evolutiv al tbc. până atunci latente. 11. Tbc. crește progresiv in frecvență ca etatea multiplicându-se ocaziile de contaminare. Tbc. este Secvență și ia bătrâni. 12. Bacilul lui Koch, cauzator al boilor Intră la organism. Producțiunea sa, a Conservatorului Ieri după masă a avut loc la Teatrul Național Producțianea II de fine de an ca elevii absolvenți al Conservatorului. S’au exo mtat la pian bscăli mczicale serioasa ca ,Legenda Sftului Francisc" de Liszt și „Etudes symphoniques“ de Schumann. Cea dintâi executată de dra Silvia Spornic, iar cea de-a doua de dra Elena Dima, ambele ca multă desteritate. Dl Tarnavachi, cunoscut nouă deja din priceputele drale acompania h pian cu diferite prilejuri, a cântat eric Rhapsodia vol. 2* de Liszt. Dl Tarnavschi e un talent de seamă despre care orice Cuvânt de apreciere s’ar spune, nu e exagerat. Piesa da Bach, „Ciaconna" la vioară a fost executată cu sentiment de dl Ioan Șerban. Elevii clasei de dramă dl Virgil Potoroacă și Liviu Măcelăria au jucat o scenă din piesa „Retegiat" de Nicodemi. Pe ambii 11 cunoaștem deja din Producțianea I și nu facem acum decât să refncim aprecierile de-atunci. Noai nes a fost dnul loan Cifrea și I. Mihai la comedia „Ursul” de Cehov. Ultimul an tip reușit In rolul arrvitorului Luca, iar di Cifrea ca ofițer de cavalerie res a Întrupat nu toate pe omul ce-și execută voia Ca cravașa. Dra promite a fi un element bun pentru comedie ș-i face impresia analit’al familiarizat deja ca acela. Dra M. Mi*clescu, pe care am avut prilejul s’o admirăm și la prima producțiune a fost și de data aceasta o partneră drăguță. Felicităm pe dl director al Conservatorulul și profesori pentru aporat din anul acesta al elevilor.