Patria, iunie 1924 (Anul 6, nr. 114-135)
1924-06-25 / nr. 131
Cluj, Miercuri 25 Iunie 1914 % 2 LEI EXErytPLAKUL. Anul VI. Numirii 131 in jurul fuziunii Unirea celor două grupări îndrumate spre o sinceră concepție democratică a stârnit în sânul elementelor conștiente ale țării entusiasmul pe care-l merită. Desigur, că aceasta unire a avut darul să provoace, ca orice simptom nou, unele nedumeriri, în sânul unei anumite categorii de suprapuși, cari vedeau în aceasta contopire amenințarea intereselor lor de heghemonie de clasă Nimic mai firesc în acest resentiment, întrucât tendința nouei grupări nu va putea părtini heghemonia unei clase sociale față de alta, ci va căuta prin mijloace pacinice, să niveleze cât mai mult diferențierile sociale, printr’o continuă activitate evolutivă. In acest sens vom căuta în articolul de față, să liniștim opinia publică înveninată de dușmanii nouei formațiuni, cari voiesc să deslănțuie pe câmpul senin al concepțiilor noastre democratice furtuni închipuite, dându-i lămuririle necesare, învinuirile, ce ni se aruncă de o parte a păturii conducătoare, ale cărei idei reacționare n’au prins nimic din fenomenele, ce se desfășoară în jurul nostru, ne oferă prilejul, de a le pune la dispoziție un scurt rezumat al nouilor stări de lucruri creiate de evenimentele de după război. Sunt transformări atât de radicale, ale căror realitate, într’adevăr, ne uimește și pe noi, — aceștia cu vederi mai înfluințabile de natura evolutivă a lucrurilor, decât ale grupului insignifiant de discipoli ai politicianismului decadent. Cine ar fi crezut de pildă, înainte de război de transformările radicale operate în regimul politic al Rusiei țariste, al Angliei stăpânită de tradiționala domnie a lorzilor, al Italiei înclinată spre socialism, al Franței, stăpânită și ea de partide cu drepturi istorice ? Indrăsnețul profet ar fi fost aspru criticat de mentalitățile întârziate ale unei societăți prea puțin accesibile unei schimbări a fundamentului civilizației. Și cu toate acestea, ceea ce părea irealizabil s’a înfăptuit, fără ca asupra bătrânei Europe să se fi deslănțuit catastrofa închipuită de reacționarii conservativi. Țăranul rus din 1917 avea o singură preocupare: să se repare o nedreptate seculară, să se vadă el posesorul pământului stăpânit pe nedrept de o clasă redusă de împilatori. El n’a avut și nu are idee de teoriile marxiste și dacă bolșevismul rus s’a oprit în limitele actuale, aceasta se datorește tocmai cumințeniei naturale a țăranului, și sentimentului de respect firesc, ce-l manifestă, față de procesele evolutive ale naturii, neînțelese de el. La noi în aceeaș epocă orice demagog ar fi fost în stare să provoace o furtună similară, dacă gestul mare al Regelui n’ar fi venit la timp, să dezlege în mod fericit aceeaș problemă socială. Odată nedreptatea ce stăpânea și la noi de secole marea majoritate a populațiunii, înlăturată, învinuirea de bolșevism, ce se aruncă nouei grupări politice este lipsită de orice temei serios. Bolșevismul rusesc, cu desfășurarea în direcție comunistă a fost oprit de mojivul rus, refractar unor astfel de tendințe, așa că ideea unor fanatici de a desconsidera evoluțiile naturale a fost oprită în mersul ei. Țăranul și muncitorul nostru cu o vădită superioritate de pătrundere a realității, desigur, că nu va supralicita experiențele atât de triste ale republicei sovietice. In direcția aceasta orice acuzație devine iluzorie. Dar detractorii fuziunei și părtinitorii vechiului regim de corupție și jaf caută să popularizeze ideea necesității menținerii statului quo, și să creeze o atmosferă nefavorabilă în jurul evenimentelor, pe care fuziunea în mod firesc le evidențiază. Căci cele două partide unite reprezintă o forță incontestabilă. Amândouă se bazează pe cea mai sănătoasă pătură socială și deci e firesc, ca în viitorul apropiat noua grupare să fie încredințată de marile masse ale poporului cu conducerea țării. Ei bine, ceea ce nu pot suferi reacționarii este tocmai aceasta eventualitate destul de rațională. Pentru a i liniști și asupra acestui punct, n’avem decât să le furnizăm exemple din istoria recentă a politicei europene. Italia bântuită după război de gândurile sinistre ale bolșevismului și-a revenit într’un moment de reculegere — sub impresia furiosului dezastru rus și sub impulsul ideilor fasciste — antiteza comunismului — a înlăturat un dezastru sigur. Energia rasei s’a trezit într’un moment și poporul s’a pus singur la adăpostul unor nenorociri, în cariera să-i târască slăbiciunea guvernelor istorice. Bătrâna Anglie, țara clasică a libertății și a parlamentarismului ideal a consimțit și ea de bună voie să dea timpului dreptate și să renunțe la un regim, care i se părea prea demodat. Moncitorimea a avansat în primul plan al conducerii, fără ca tradiționalismul seniorial să sufere vre o leziune. Fiecare englez conștient de necesitatea progresului evolutiv al civilizației vede în aceasta schimbare de regim o necesitate firească a vremurilor moderne. Franța eroicului Poincaré a suferit schimbări necunoscute încă în istoria ei politică. Rezultatul electoral de la 11 Mai a răsturnat întregul aparat al directivei politice de până atunci lăsând muncitorimei acces larg la conducerea țării. Dacă Rusia înebunită de fanatismul unor elemente prea extremiste, s’a putut reculege prin firea conservativă a țăranului rus, lipsit și de patriotism și de idei de devotament față de credința sa, de țarul său și de patria sa, — așa cum ni-l descrie Tolstoi, în cartea sa “Spiritul creștin și Patriotismul“ cu atât mai mult trebuie să avem toată încrederea în poporul nostru ale cărui sentimente față de tron și patrie și față de trecutul său istoric, sunt cu totul altele. Prin urmare în aceasta direcție suntem luminați. Dar cea mai evidentă încredere în desăvârșirea ordonată a transformărilor necesare în politica țării noastre ni le furnizează cele trei mari aliate, ale căror atitudini trebuie să le respectăm și să le urmăm. Țările au devenit astăzi între ele un fel de vase comunicative. Ele iși împrumută prin artere comune produsul lor economic și cultural. Aceste artere vor trebui însă să fie uniforme. Uniformizarea acestor artere va trebui să fie preocuparea de căpetenie a viitoarei guvernări. Ori în aceasta direcție nu s’a angajat, în baza principiilor profesate decât noua grupare politică fuzionată, a cărei imperioasă venire la putere este tot mai mult reclamată, de interesele generale ale țării. Intr’un viitor articol vom căută să schițăm aceste interese și să motivăm necesitatea unei imediate schimbări de regim, în România întregită. Al cincilea congres al internaționalei comuniste — condamnarea războiului, dar înarmarea Rusiei — ln 19 Iunie s’a deschis la Moscovă al cincilea congres al internaționalei comuniste sub prezidențialui Slncwin, la care au luat parte Trotzki și Bykov, președintele Sovietelor. Placards mari au fost atârnate pe pereți vestind biruința comunismului in limbile europene și asiatice. In cuvântarea lui, Smowlow a condamnat tactica de luptă comunistă pe terenul parlamentar și a spus că nu pe această cale va învinge comunismul. De aceea a adus o gravă acuză socialiștilor din toate țările, care sunt pentru parlamentarism. Cu toate acestea trebuie de menținut unitatea de front a muncitorimi, iar socialismul trebuie privit numai ca o parte a marxismului Congresul se ține în palatul din Kremlin și va dura cam trei săptămâni. Deși este prea devreme ca să scoatem concluzii politice, totuși o constatare se impune din prima zi a congresului: comuniștii de la Moscova se ridică impetuos contra războiului, dar preamăresc înarmarea Rusiei. Cea mai mare parte din cuvântarea de deschidere a lui Zrnwlew s’a ocupat cu învinuirea celor ce au pregătit și încă mai pregătesc războiul. A învinuit pe socialiștii din Germania ca și pe cei din Franța. Congresul a primit ca ovații propunerea rusă ca la sfârșitul lunii iulle muncitorimea să demonstreze o săptămână întreagă contra militarismului și în amintirea izbucnirii războiului. Această demonstrație va fi îndreptată și contra burgheziei, dar și contra socialiștilor. Insă la sfârșitul ședinței între moțiunile care s’au redactat tan salat pentru armata roșie, pentru marină și pentru aviația bolșevică. Ori se știe foarte bine ce sunt toate acestea și că constricesc adevărata primejduire a păcii. In discursul său dela Cameră, dl dr N. Lupa a arătat, pe baza informațiilor engleze, că Rasta are un efectiv de 1.003.000 oameni, că programul ei aerian de 3000 de aeroplane, că are zeci de fabrici militare și 100 de tankari și multe altele. De aceea manifestația pacifistă a congresului comunist apare c ca cea mai mare șarlatanie a veacului, și nu va fi nimeni pe fața pămăntuhi ca tovadă ce se ascunde în planurile vărsătorilor de sânge de la Moscova. CRONICA ZILEI Noua monetă metalică. Ceea ce era de prevăzut s’a întâmplat: noua moneetă metalică pusă de curând Iu circulație a dispărut de pe piață aproape imediat. In orașele din Ardeal numeai m folosșie la schimb noaUe monete de 1 $ 2 le’. Ee sunt probabil păstrate dadeținători, deși nu au o valoare retrinsecă, rare ce justifice acest lucru. Cstrzî cse pe de o psrte Icsaficiecța stocilă! pes In eiec’aț’e, hr pe di altă psrte, gîștala de a nu ss fl retrage,he monds de hi, tie odată cu punerea în circulație a celor noul. In acest cip, desigur că și aceste moneta metalice vor avea tot soarta celor de 25 și 50 bani, cari au fost acaparate, fără să facă elei o înlesnire schimbalul. * Cum este păgubit fiscul. In numărul de seri am relatat și noi catil senatorului Bmll Petreacă, care a obținut de la misterul finanțelor reducerea impozitului, spre a putea beneficia de privilegiile legei chiriilor. Dl Vintilă Bătranu s încercat să-l desmintă, cerând dovezi scrise. Aceste dovezi au fost preduse și dl ministre de finanțe a trebuit să recunoască, adăugând lesă că a luat măsuri, ca comisiunea de impunere și revizuiască.... hotărârea Misterului de finanțe. Averile publice — Nu mai dă nimeni nici o socoteală de ele — Statul nostru e foarte bogat, așa de bogat, în..atac*și poate face socoteală.verilor sile. Are munți cu aur, sigint și tot faiul de matase, mine de vite, psiroi și tărbuni; păduri, văi și câmpii *s tot fire ge ecareteri da ale gospodăriei. Are și fabrici, fa o și negustor]s, iar veniturile ce se 1* dela vămi, ci la poștă, dela transportări, de l* tot filai de timbra și taxa fî *cale; spot coa impozite pe avere și nesvere, toate acestea trebe că adune la un loc atîta bănet pe seama Statuia!, cu bebe- ii ta miri unda ! poate pisica. Și cu toate aceste averi și venituri colosale Sfatul nostru nu-și plătește datoriile, Iată frunionarii în mizerie, pivește cu nepăsare, corn 11 fură ș-l jffies; toți din toate părție, își neglijează averile, ca să sa ruinize, giind spol motiv să le scoată în vânzare pe peț ds nîmici. Nu numai că n’are totul nici un câștig pe urma averilor sale fabuloase, dar mai și păgubește clici din lipsă de îfigrare totul se strică, sa dărâmă și adeseori u’stue focal ce nu poate nimici rugina și lipsa de pază și de control. Unși particular i se cer multe, sa ț ne registre, să dea oricând socoteală de tot ce are și de tot ce face; el este el mărit pis la pas în activitatea sa!. Numai Statuia nu-i cere nimeni nici o socoteală, adecă numai el nu vrea sä der nimănui socoteală despre ceea ce faci, considerându-se deasupra oricărui control- De fapt Statul e obligat prin legile de responsabilitate a mainiștrilor să^dsa socoteau poporulul cs averile publice. Se știe tină îndemjans, că 0 dar cu Introducerea ficțiunei parlamentare poporul nu mai poate sta da vorbă la adunare legslativă și să ceară guvernului Socoteli. De aceea ș! mi- B’skina K? m*i țin cbugsji *2 arate situația averilor Statului. Țu* eu știe cât și pare se duc banii, cari se strâng numai din taxe și biruri la sume colosale. Dreptul de control al poporului, prin reprezentanții s ăi aleși iarna năruiți în Parlament nu există decât de formă. Altfel am ajung, că nu știm ce vceitari s'au realzat și pe urma căror prevederi ale biletului. Cât despre cheltuieli nu mai încap ® îndoială, că ®a risipesc bănii tocmai acolo, unde na trebuiB și să ffle economii unde chiligiaia e necesară. Dacă maiștrii ar avea vreme să citească numărorsele rapoarte, prin cari sa sfată urgența chesiții pentru reparații de clădiri, în cari intemperiile își face joc de nimicire; — dacă dlor s’ar interesa de aproape de rostul banului cheltuit, — firește pagabile n’ar fi de loc, ci dimpotrivă ar crește veniturile Dar dnii miniștri n’as vreme de per dud ca astel de lucruri. Pestra asts sent funcționarii cu răspundere să ceară iscălitura miniștrilor. Ori se știe în ce împrejurări și raporturi se găsesc de multe ori slujbașii superiori ai Statului fițl de șefii lor miniștri, cari B’au tmp să aibă și să vadă pe uimeni, fiind veșnic preocupați de alta destinațiără nici o legătură cu trebile țărei. Și atenei, cina să îngrije,să de averile publice ? Cine să mai dea vreo socoteală? Totul se ruinează, banii storși din bifări și tot felul de taxe se chenuesc, însă, fără să se repare pagubele. Răspunde cineva? Nimeni. Ș totuși ziua răspunderilor trebue să vină: desființarea tuturor taxelor vamale". Fiind vorbi de acționari dornici de beneficii, nu trebuie să se uite insă, că printre ei sânt chiar aceia cărora li se cere a lua măsuri împotriva trustului hârtiei. Fără încurajarea permanentă și interesată a guvernului, conducătorii fabricelor de hârtie ar fi renunțat demult la pretențiunile lor mereu crescânde. Protestul scriitorilor va rămâne fără efect, pentru că nu fabricile da hârtie sact vinovate de situația ce s’a creat astăzi „tiparului românesc’". Chestiunea, de altfel s’a discutat și în Parlament. A fost adusă pe cale de interpelare de un depatit de opozție. S’a asociat la această bisrpedire și dl Dnu Brătian», unul dintre principalii conducători ai trustului, care a încereat să justifice cererea fabricilor pentru prohibirea importului hârtei. Dacă cele spuse de d Dina Brătianu sunt perfect aolavărate, socotind deci că nu ar fi vorba de lăcomia tnuitolul hârtiei și că cererile acestuia sunt îndreptățite de stuația acestei industrii cu regim de protecție, totu și noi credem că interesele câtorva acționari și marile interese ale culturei și de propagandă națională, guvernul nu trebie să se gândească decât la cele din urmă. Soluția e foarte simplă: dacă fabricile de hârtie ca tot protecționismul sistoid, nu pot resiza beneficii și nici măcar nu pot produce cantitatea necesară consumului intern, să-și întrerupă activitatea, să lichideze. Este nedrept ca măsurile de protecție pentru o industrie națională să fie o povară pentru țară. = C Protectionismul industriei hârtiei Să se închidă fabricele de hârtie din țară, lăsându-se liber importul din streinătate Soc. scriitorilor români la adunare* generali a primit o moțiune impotriva încercărilor trustului hârtiei de a obține taxe prohibtive la import pentru hârtia din streinătate. Am publicat și nu] aceasta [protestare a scriitorilor, care rămâne o simplă manifestare, de care guvernul chiai Brătiașu nu se prea îngrijește, mai ales că interesele trustului hârtiei se confundă cu als mcilea dintre actualii conducători ai gavannului și ai partidului liberal. »Crezând — apune moțiunea de care vorbi — că în România mare interesele culturii naționale trebuie să fie prețuite mai presus de interesele unor acționari dornici da benched“, „cere guvernului să refuze categoric orice conf urcări de prețuri la hârtie și să înlesnească importul din străinătate prin Sancțiuni penale împotriva celor doui magistrati din Chișinău In raportul prin care se cere destituirea celor doui megistrați din Chinău se precizează In sarcina lor fapte prevăzuta de condica penală. Sancțiunea dată de ministerul jietiției în urma hotărâri consiliului permanent, des t tn!nc pe acești magistrați incereți, nu poate indida afacerea. Deosebit de hotăârea unei instanțe discipllare a mag straturei, Instanțele de drept comun trebuesc sesizate, pentru că foștii magistrați, desguenți ordinari, să fie pedepsei potrivit legiuirilor penale. Situația unuia dintre cei doi magistrați, care este frâte cu dl ministru Iactrieț, nu poate și cu trebui să fie o piedică pentru parchetui Tribunaier și Chișiniu, spre a deschide împotriva celor vinovați acțiune publică, pentru fapte pe cari legea le pedepsește cu infamie. Lsasl ministerul de Justiția ar trebui sa iscă această sesizare a autorităților judecătorești din Chișinău. Cici altminteri s’ar putea crede că magistrați necinste 11a trebuess să răspundă în fața legilor, pe caii ei înșiși se aplică. EFEMERIDE _________________ Doritorii de pedepse Md zilele trecute a fost judecat la tribunalul din Cluj un individ pentru vagabond j și condamnat la doi ani muncă silnică. Omul, care făcuse rîzboiul patru ani de zile intorcându-se acasă după acest timp, descoperi că soția lui II înșela și se vede că faptul acesta l-a atins atât de dureros încât a decăzut cu totul, nu mai avu poftă să muncească și a trăit vagabondând dintr’un loc într’altul. Prins de poliție și dat pe mâna judecătoriei, sărmanul vagabond, care odinioară era cunoscut de toți ca om muncitor și cinstit, a plâns și s’a rugat de judecători să-l condamne la muncă silnică pentru ca să’nvețe iarăși a munci și să se facă om crim sScade, cum a fost odată. Dorința i s’a implinit. Un alt orz și mai ciudat s’a petrecut zilele acestea în Filadelfia. Un ucigaș fusese condamnat la moarte și era să fie executat prin scaunul electric. înainte c’o zi de a avea loc execuția, guvernul din Filadelfia primi o scrisoare de la un necunoscut, în care acesta se ruga să-i fngădue Iul ca să schimbe cu condamnatul. Străinul scria că suferă de o boală ce nu mai putea fi curată și că prin urmare nu avea deja viață nimic de așteptat și nici folosi nu putea mai mult societățiî. Ucigașul din contră, era un om tânăr sănătos ca mărul, care după absolvirea celor vre-o 10-15 ani de temniță ar mai putea aduce servicii* semenilor sM. Bietul om care scria acestea era se vede cu trup cu cutlet pentru schimbul ce-i propusese căc se oferi să pună autorităților și trăsura la dispoziție cu care avea să fie dus ei la locul de osândă numai și numai ca să nu-i refuze cererea. Cu toată această amabilitate însă, guvernul 11 răspunse că regretă de a nu putea satisface generosul ofert, deoarece legile țării până acum nu prevăd Înlocuirea osânditului la execuție. ARIS mo Bt COMP» Lipsurile învățământului secundar O delegație de părinți si elevilor …nu! liceu din capital! a fost primită săptămâna trecut! de di ministru al instrucțiunei publice, căruia i-a arătat situația ce se credzi Învățământului secondar din cauza taxelor școlare. Pregnantarea curentul ascundar a devenit gri Inaccesibil elevilor săraci. Taxele prea mari, cărțile de studiu excesiv de scumpe, și lipsa unor pensioane . Internate cu plită redusă fac pentru elevii din județ ca învățământel secundar să fie cu adevărat fix. Elevii săraci, cari îiicerc totuși să înfrunte toate acesta greutățil s Ia fie dați afară din pricina neiditării U timp e taxelor școlare. Eforiile școlara nu pot acoperi toate lipsurile pentru materialul didactic, intreținerea claselor divizionare na trecute in buget și chelita cheliseu cu întreținerea localurilor da groa?ă. Pe de altă parte miisterul Instrucțiunei publice este în neputință să vină In ajutorul elevilor săraci. Cel puțin așa a declarat dl ministru Anghirescu, delegației care I a solicitat sprijinul. Desigur că și dl mini stru al fost metnnei publice are da luptat cu zgârcenia dial Vlntil Brătianu, care nu Înțelege ca Statul să facă nici un ia! de sacrificiu pentru bani organizare și administrare a invățământului public. Atitudinea ministrului da finanțe este, de altfel, adoptată și de alți membri din guvern. Așa, de pildă, cu prilejul sfârșitului anului școlar, ministrul comunicațiilor s’a opus la acordarea gratuității sau măcar la tulesnirea transporturilor pa C. F. R pentru elevii liceelor, cari urmau să facă excursiani in țară. Și nu trebue să se uite că acesta excursiuni pedagogice sânt regulamentare! Minisul comunicațiilor a găsit că sacrificiile căilor ferate sânt prea mari pentru „plimbările” elevilor gratați sau cu preț redus. Invățământul public este o înstriațiune neproductivă. De aceea și interesul guvernului liberal se reduce la un simplu control, care *lată prea puțn la dezvoltarea școalelor publice. Convenția româno-ungară Regularea creanțelor hipotecare ia legătură cu concesț la remânoungară și în ce privește regularea creanțelor ipotecare și comunale datorita asociațiilor sindicale, pentru spe, îmbunătățirea solilui și a comunelor viticole. Institutele ungurești creditoare vor trebui să primeasă pe valoarea nominală socoti t 1 leu 2 coroane titluri emise de ele cât și Copo*ale lor scadenta până 1* un contingent de 25% din totalul creastelor ipotecare. Convențiuse* prevede că trebue făcut un recensământ presisbil a ușor ssemensa titluri ce se găsesc în proprietatea lapușilor români din teritoriile transferate României, conform tratatelor de la Trififon și Sf.Grimuin. Acest recensământ sa va face prin mijlocirea administrațiilor franciere din Transilvinia și Bucovina, fecare pentru cuprinsul teritoriul al său. In acest scop ministerul de ficanța a dat administrațiilor toate instrucțiunile necesare. Recensământul privește sumar Udările emise de institutale ungurești pe baza creanțelor Indicat ® in primul alienat, titluri cari erau la 31 Octombrie 1918 și fără întrerupere dela această dată în proprietatea suptsșlor români, care la rândul lor trebua să îndeplinească aceleași condțiani pentru persoanele zice și juridice ca celebră a fi mai uus la posesorii da limite de economie. In urma publicaților ce se vor face de administrațiile financiare, toți deținătorii de scrisori și ipotecare, obligațiuni comunale și ale societăților de îmbunătățirea solului vor trebui să depună administraților toate titlurile ce posedă. Cei ce nu le vor dispune pierd dreptul de a beneficia de dispozițivn de convenție încheiată în această privință cu Ungaria. La t tluri nu vor anexa actele necesare petru a dovedi întrunirea condițiiiilor cerute și arătate mai sus. Vor fi considerata ca probe de proprietate în primul rând: actele de cumpărare a titlurilor, recipisde de depozit si vreo bancă și in general orice alte probe scrise.