Patria, august 1924 (Anul 6, nr. 161-184)
1924-08-01 / nr. 161
Cluj, Vineri 1 August 1924 Anul VI. * Numărul 161 Să se facă lumină Ceea ce se petrece astăzi la noi în ţară trebue să aibă un sfârşit cât mai grabnic. Departe de a judeca situaţia lăuntrică din punctul de vedere de partid, ca români şi ca cetăţeni buni ai acestei ţări, cerem să se facă lumină! De trei ani de zile, am fost ţinuţi în orbecăiala nefericită a unui întuneric făcut cu meşteşug de după culisele cari ascund pe meşterii rafinaţi ai farselor monstruoase. Acum nu se mai poate trăi în acest întuneric şi de aceia vrem lumină, vrem primenire dela un capăt la altul, vrem rânduială, căci de unde nu, prapăstia ne înghite. De trei ani de zile, la răstimpuri cari coincid suspect cu crizele de guvernare, au apărut ca în poveşti, crimele, incendiile, exploziile în depozitele Statului şi particulare. Comploturile răsăreau ici şi colo ca ciupercile după ploaie şi oficiosul guvernului îngrijorat şi afectat, publica în rânduri îndesate amănuntele grozăveniilor petrecute. Deasupra acestor amănunte, acelaşi oficios repeta frazele sonore ale patriotismului şi făcea cuvenitul apel pentru strângerea rândurilor în jurul guvernului ordinei. Comedia s’a petrecut atât de des, încât a prins să nu mai aibă spectatori. Buni români, buni cetăţeni cum ne ştim , la început am aşteptat cu răbdare îngrijorată desfăşurarea evenimentelor, anchetele anunţate cu atâta paradă de vorbe şi eram pregătiţi chiar, să sancţionăm cum se cuvine, crima şi pe criminali. Aşteptarea ne-a fost zadarnică. După câteva săptămâni de alergătură desperată după dovezi, „criminalii“ erau liberaţi şi dosarele se închideau în rafturi discrete şi tăcute. Dumnezeu ştie cum, închiderea dosarelor coincide cu vremea când guvernul îşi întremase situaţia debilitată şi nu mai avea teamă de răsturnare. Aşa au trecut trei ani de zile. Intre timp, o debandadă monstruoasă s’a deslănţuit asupra întregei ţări, jafuri s’au petrecut pretutindeni, cu participarea activă a puternicilor zilei, autoritatea oficialităţii s’a dat peste cap în urma incapacităţii, şi milioane s’au scurs pe taraba particulară a tuturor membrilor partidului liberal, cari s’au înfruptat din reforma agrară ca şi din întreaga lor legiuire făcută anume pentru aceasta. Banditisme şi abuzuri s’au petrecut şi se petrec astăzi pas de pas, încălcări de lege de-a dreptul strigătoare, descompun temeiurile morale ale ordinii în Stat — şi toate trec neobservate de guvernul ordinei. De sus în jos, se scurge cleiul necurat al imoralităţii desechilibrând grămezi întregi de oameni, cari devin părtaşi inconştienţi sau conştienţi ai uriaşei crime ce se petrece împotriva noastră şi ai cărei autori sunt guvernanţii de astăzi. Şi iată, la încheierea celor trei ani, când guvernul oscilează ameţitor alături de „leul“ nostru slăbit de otrava competinţei financiare a dlui Vintilă Brătianu, iată că apar din nou simptomele atât de cunoscute ale neliniştilor, ale incendiilor şi exploziilor. De trei ani de când asistăm la spectacolul variat al întâmplărilor nefericite, de trei de când am plătit tribut de sute de vieţi experimentelor ceferiste ale dlor Moşoiu-Văitoianu, şi a concursului emulativ ce se dă între cei patru miniştrii de interne pe tema siguranţei, de atâta vreme de când plătim averi imense pentru a sătura caracatiţa lacomă a cointeresărilor liberale — n’am văzut instituindu- se ordinea, n'am văzut criminali prinşi, hoţi vârâţi la puşcărie şi vinovaţi de tot soiul trimişi la cuvenita penitenţă. Ce a făcut guvernul ordinei în aceşti trei ani de zile ? Unde e raţiunea existenţei sale ca singur păzitor al acestei ţări şi a rânduielilor ei lăuntrice ? De această tragi-comedie pe spinarea ţării ? Dacă sunt vinovaţi împotriva acestui Stat, dacă se ştie dovedit că cineva lucrează cu mijloace distrugătoare în contra lui, dacă se cunosc acei subversivi cari uneltesc în umbră şi lovesc pe neaşteptate — atunci să fie înhăţaţi de guler, să fie loviţi de rigoarea legii, aprig şi fără iertare. Dar unde sunt şi cine sunt aceste fantome? Şi, de unde se scoate faima speriată a unor mişcări cu caracter de rebeliune, cari ameninţă rândurile noastre în Stat ? Există peste tot un spirit de revoltă ,canalizat în această ţară, există o mişcare unanimă şi puternică care să ţâşnească de câte ori întâlneşte abuzul, teroarea şi jaful? Nu, nu există, căci dacă ar exista, atunci trebuia de mult să măture regimul partidului liberal copleşit de păcate şi să institue la cârma acestei ţări cinstea cu hotare riguros păzite, respectul pentru Tron şi Ţară şi nu ar mai fi tolerat ca aceşti doi factori constituţionali să fie exploataţi, cu viclenie cel dintâi şi cu cinism cel de-al doilea. Şi dacă nu există, atunci de ce alarmă, de ce stare de asediu şi cuvinte şoptite cu spaimă, bănuieli strecurate cu isteţime prin ziarul oficios şi frică semănată de-a lungul şi de-a latul ţării ? De ce toate acestea, când e bine stabilit, că dacă astăzi poliţia şi siguranţa noastră, care încarcă bugetul cu nimic altceva, nu e în stare să descopere un criminal ori un incendiator, — de vină e guvernul care utilizează aceste instituţii în cu totul alte câmpuri şi care covârşit de povara incapacităţii sale, nu poate decât s’arunce vina pe „măna criminală“. Şi bine se ştie că, dacă guvernul acesta al tuturor nenorocirilor abătute asupra noastră ar părăsi locul ocupat prin silă şi cu nedemnitate, lumină s’ar face pretutindeni şi s’ar începe epoca de curăţire de sus până jos, epoca de întronare a cinstei şi de stârpire a răului, fărâ consideraţie de oameni şî de împrejurări. Vinovaţii de sacrilegiu Dărâmarea casei în care s-a născut Mihail Eminescu întreaga opinie pubitică intelectuală a ţării este adânc revoltată de sacrilegiul care se comite la satul Ipoteşti din jud Botoşani, dărâmându-se casa în care sa născut şi a murit cel mai mare poet al nostru, Mihail Eminescu. Proprietarul Ipoteştilor, dl Papaiopol, un intelectual dat de sigur de origina fanariotă a acelora pe care Eminescu i aintuit în nemuritoarea lui Satira a treia, săvârşeşte astăzi o răzbunare postumă, de o silbotecie unică in toată lumea. Toate silinţele intelectualilor din oraşul şi judeţul Botoşani, de a scăpa de distrugere această casă care trebuia de mult să fie un loc de închinare pentru toţi românii, au rămas zădarnice, cu toate că i s’au oferit lacomului şi sălbatecului proprietar mari sume de bani pentru a fi răscumpărată. Printre alte oferte a fost şi aceia a dlui N. Iorga, de a-şi vinde o parte din preţioasa sa bibliotecă pentru ca preţul obţinut să-l ofere dlui Papadopol. Dar, Inzidar. Urmaşulgrecoteilor cu nas subţire, n’a voit să primească, ţinând mai mult la o răzbunare postumă şi a început dărâmarea prin surprindere a casei din Ipotești. Vinovat nu este însă numai intelectualul inconștient; vinovați sunt și alții de acest sacrilegiu care se comite acum. Vinovaţi sunt dnii Octavian Goga, Constantin Banu şi Alexandru Lepădatu, cei trei miniştri ai artstor cari s’au succedat dela unire. In timp ce milioane de lei se risipeau şi se risipesc cu fel de fel da subvenţii nefolositoare şi pentru trupele de operetă dubioasă, nu s’au găsit banii necesari pentru răscumpărarea casei In care s’a născut Mihail Eminescu. Dacă dl Alexandru Lepădatu, actualul ministru al acelor ar fi dat ,pentru acest fapt numai atât cât a dat sî dă pentru opereta decoitetă a lui Leonard și pentru revista .Cultura*, scrisă in patru sau șapte limbi, s’i ar fi putut răscumpăra pe seama Statului nu numai căsuţa ci chiar întreaga moşie Ipoteşti. Şi, legea i-ar fi fost la tndămână, pentrucă printr’un singur articol s’ar fi putut decreta de monument istoric, casa in care s’a născut Eminescu şi voinţa răzbunătoare (la proprietarului ar fi fost înfrântă.!? Iată dar adevăraţii vinovaţi de sacrilegiul dela Ipoteşti. .. Dl Coolidge despre Conferinţă Roma. — Din Washington se comwnleft următoarele: Coolidge socoteşte că nesuccesul Conferinţei In ceea ce priveşte planul Dawes, va avea pentru Europa consecinţe grave, crede Insă ci naţiunile participante la Conferinţă îşi vor face concesioni reciproce pentru a ajunge la un acord. Preşedintele speră mait la influenţe la Hughs. Specularea stării de asediu Oficiosul guvernului, fără si măi poată sâ-şi ascundă bucuria, reproduce dintr’un articol al ziarului nostru privitor la starea dt asediu şi bine voieşte sâ dea partidului nafional-romăn titulatura de.. „partid de ordine” Aceasta ca să poată şi mai bine reliefa că ţărăniştii ar fi Intr’adevăr... bolşevici. Complimentar clocoesc adresat democraţiei partidului nostru îl respingem şi-l lăsăm, ca certificat de bună purtare, exclusiv pe seama partidului dlui Brătianu. N’avm nevoie nici de vorbele In bine ale liberalilor, după cum ne lasă indiferenţi şi cele un rău. Linguşirea masselor şi calomniarea celor de sus sunt cele două procedee care alterează in mâinile liberalilor, după necesitate. Dar partidul liberal, prin oficiosul său, trece repede de la laudă la insinuare calomnioasă şi scrie că noi ne-am fi precizat astfel punctul de vedere cu privire la starea de asediu pentru a „specula politiceşte şi această stare nenorocită de lucruri, spre a cere puterea". Iarăşi „puterea"! — Iată punctul de plecare şi de revenire al partidului liberal. De orice să se vorbească numai de plecarea dela „putere" să nu i se spună nimic... Ştim că pe această cale e de prisos să mai vorbim: asupra tuturor chestiunilor liberalii pun meţinerea, ca orice preţ, la... putere. Chiar starea de asediu o transformă dintr’un act vremelnic într’o puternică pârghie a susţinerii dial Brătianu la putere şi numai la putere. Când am fi speculat o stare nenorocită, guvernul rămâne dator a’o dovedească, dar că el speculează cu neruşinare şi neobrăzare starea de asediu, o dovedeşte ca fiecare declaraţie ministerială şi ca fiecare rând scris In presa lui. lată ce este clar şi evident! După cunoscutul său obicei, oficiosul guvernului reproduce trunchiat articolul nostru despre starea de asediu, cum făcuse mai minte cu articolul despre conferinţa de la Londra. Ambele articole se terminau cu concluzia că atât în faţa problemă reparaţiunilor cât şi în faţa conflagraţiei comuniste împrejurul ţării e nevoie de noul alte elemente politice care să scoată ţara din impasul în care au adus-o guvernările averescană şi liberală. Oficiosul liberal, însă, na reprodus acele pasagii pe care le amintim din nou aici. Aprobarea stării de asediu în centrele unde e de trebuinţă, ca şi relevarea faptului că România au dreptul la cote mai mari de despăgubire, nu veneau să justifice actualul regim, ci să-l arate ca incapabil de a face faţă. Şi această atitudine a noastră este dictată din înaltul patriotism care ne face să avem deo potrivă temere pentru viitorul ţării şi revoltă faţă de cel ce o împiedică sâ se consolideze. Protopopul IOAN POP, Moriaca Funeraliile din Moriaca. Asistenţa. Coroanele. Vorbirile. Parentărî S’a stins din viaţă încă anul din valoroşii frenişi al perfidului naţional, părintele protopop Ioan Pop din Moriaca. Doliul nostru se asociază la acela al înalt întristatei familii, dsfanctal I&saad ?U n gol tot atât de mare în rândurile noastre, ca şi în ale acelora, cari il vor şterge ca mată greutate din suflete!ior. După pierderile din ultima timp din Dej, cea dela Moriaca vine să dea şi ea o destui de gravă lovitmă mult încercatul a! nostru partid. Protopopul loan moare , 64 ani, o vârstă relativ destul de tânără, pentru a mai fi putut încă multă vreme să stea în serviciul vieţii noastre publice, luminându-ne cărarea ca înţeleptele sale mi sinii. Sunt oameni pentru cari viaţi era o necesitate atât ca stâlp al faminei, cât mai ales ca stâlp al societăţi!. Părintele loan Pop era omul dintre aceştia. Trecerea Ini prea detimpurii la cele eterne a umplut de durere inima tuturor celor, cari l’au cunoscut, de orice neam şi de orice lege. înmormântarea a avut loc In ziua de 30 c. un divoul familiar din Moriaca, la ora 91, a. m. 11 jeleşte nemângăiat» vtsdava dna Cornelia n. Bian, eeţe, Virgil, fia şi Francisca m. dr. Pop, fiică, Ioab, frate; Radu, L’a, Liviu şi Ostilla, nepoţi şi iîepoate, dr Andrei Pop, ginere, văduva Cornelia dr Pop, lostina Pop n. Gali, Valeria Uilăcan a. Bian, dr Vinile Bian, senator, dr Emil Bian, colonel Virgil Bian, cumnaţi şi cumnate, precum şi o mulţime de site rudenii. Coroanele Sicrini a fost aşezat pe an catafalc în biserica veche şi spaţioasă din Morloca, zidită de antecesorii defunctului şi renovată de dânsul. Pe coscieg au depus coroane din Hori naturale: văd. dna Pop, Scumpo- Ini şi neintatalat el soţ. Psrlidul naţional român din judeţul Cojocna; Institutul „Vlădessa*; preoţimea tractuală; familia răposatului(copiii); familia Orga din Cluj; familia Mărincaş din Huedin; familia Pipoş, Huedin; Despărţământul Huedin al „As reiaţiunei*; biserica ortodoxă din Huedin; Familia Gali, Huedin ; inginer Romul Pop, Cluj; dr Valentin Poroţla, Cluj; nepoţii Cornelie şi copiii şi alte două din Cluj. Serviciul divin a fost oficiat de către canonicul dr la Hn Froîlîdi, reprezentanta Metropoliei Blajalul, asistat de 12 preoţi şi a sume de sf. lor: Inlin Treţa, ajutor de protopop în Ciucea, Ion Topan preot In Hodiş, Ştefan Pop preot în Fildul de psijloc, Paul Anca preot In Sicilieni, Emil Petran preot In Almaş, Alexandru Nosa preot In Poeni Gheorghe Res preot în Huedin, Vasile Guiţa preot In Fild, Teodor Lunga preot în Bacia, loan Irimieş preot în Mârgău, Sabin Treţia preot în Miclău, Nicolae Fechete preot In V.şag. Răspunsurile corale au fost date de autor improvizat de învăţător şi cantori din tract condus de institutorul V. Potra. Asistenţa O mulţime de lume fără deosebire de naţionalitate şi confesiune a ţinut să ia parte la aceasta duioasă înmormântare şi să petreacă pe defunct până la locaşul de veci. Printre cei pierdaţi au fost remarcaţi membrii familiei, apoi dl Iuliu Manin, preşedintele partidului naţional român ca văr al răposatului, precum şi dl Valentin Poroţiu şi Maior Şova şi dssa Cornelia Popa. Blsn ca rudenii. Partidul nostru a fost reprezentat prin dd. dr Victor Deleg şi dl Simson Nemeş daputaţi, şi dr Alexandru Simon proprietar. Istitutel „Vlădessa“ a fost reprezentat prin membrii consiliului de administraţie in corpore, sub conducerea dint dr Simeon Tămaş. Filiala din Hoda a fost reprezentată prin dirigentul Iuliu Chiffa. Biserica ortodoxă română a ţinut să fie reprezentată şi ea printr’o delegaţie compusă din preoţi şi învăţători sub conducerea pârintelui protopop al Haedisului Aurel Muntean. Discursurile Prima cuvântare de adio a ţinut-o castrltatea Sa Canonical Iulia Florian In numele bisericii, arătând meritele democtalul pe terenul bisericesc şi şcolar. — Răposata! — spune reprezentantul Metropoliei — a fost o pildă vie de cinste, de caracter şi da neobosită muncă în interesul bisericii şi al şcoalai. A ridicat apoi cuvântul Sf. Şi părintele Petre Truţla din Ciucea, In numele preoţimii tractaele, schiţând în cuvinte calde spriritul de colegiali conduită a răpoaatului faţă de preoţimea şi Invăţătorimea de sub ordinele ■ale. Mai vorbeşte Sf. Sa părintele Aurel Muntean, protopopul Huedinului în numele bisericii grecoorientale. Iată cuvintele calde exprimate de Sf. Sa : Cuvântarea dlui protopop A.Munteanu Ilustră şi jalnică adunare .Tu eşti preot un veac după rânduiala lui Melchisîdee.* In numele preoţime! ortodoxe române respective In numele bisericei ortodoxe române venim a ne lua rămas bun dela osemintele aceluia, care în viaţă a fost protopopul loan Pop. La aceasta ne obligă puternica sa personalitate, a cărei strălucire s’a resfrânt nu numai asupra bisericei great, ci şi asupra bisericei ortodoxe române, ba mai mult şi asupra celorlalte confesiuni din părţile acestea, deoarece la baza ei zăceau ideile fundamentale ale umanităţii. Adormitul In Domnul a fost un luceafăr In părţile acestea, ba mai mult a fost un soare, fiindcă nu numai a luminat ci a şi Încălzit cu dragostea emanată din prisosinţa sufletului său mare. A alergat ca un apostol din colibă In colibă, din cătun în cătun, din sat în sat, ba chiar şi din oreş un oraş luminând şi încălzind sufletele celor ce însetau după lumină şi căldură sufletească. Două din trăsăturile fundamentale ale caracterului său cari privesc pe toţi românii deopotrivă fără considerare de confesiune voiesc să le scot un relief şi anume: Iubirea sa faţă de naţiune şi dragostea sa nemărginită faţa de Dzeu. Iubirea sa faţă de naţiune o a manifestat prin vorbiri şi fapte atât In era de tristă memorie, In era maghiară, când cu ocaziunea legii şcolare a lui Apponyi a apărat cu Înverşunare drepturile limbei române, cât şi In era românească cu ocaziunea alegerilor pentru Cameră. Vorbirile lui înflăcărate cu toţii le-am auzit,muta lui doamnă românească cu toţii o cunoaştem. Târârea lui înaintea judecătorilor streini, întemniţarea şi internarea precum şi şicanele de tot felul nu l’a speriat, ba din contră cu mai mare îndârjire se punea pe lucru, respingând atacurile duşmănoase. Din timp in timp se retrăgea Intre cărţile şi revistele sale studiind şi meditând, încontinuu, cu sârguinţă işi hrănea sufletul de ştiinţă spre a o putea revărsa apoi cu îmbelşugarea asupra deaproapelui său Om cu o cultură vastă universală s’a ştiut ridica spre culmile idealismului naţional, desbrăcându-se de vederile înguste de confesionalism. Naţiunea la el era înaintea confesiunei. Când era vorbă de naţiune nu făcea deosebire intre românul gr.-cat. şi ortodox, aşa încât la el cu drept cuvănt se potrivea exclamaţiunea poetului: .Eu ti’s frate tu’mi eşti frate, In noi doi un suflet bate.* Iubirea sa faţă de neam era atât de puternică încât putea să exclame cu marele Sulufiu că „numai moartea mă poate despărţi de naţiunea mea.“ A douatrăsătură fundamentală a personalităţii sale a fost iubirea nemărginită fată de Dzeu. In toate aciunile sale a fost călăuzit de principiul că „Dzun e înainte de toate“. De aceea vorbirile şi faptele sale au fost inspirate totdeauna din isvorul nesecat al înţelepciunei depuse in Sf. Scriptură. Intre altele amintesc o vorbire tineră la institutul „Vlădeasa" din Huedin in cară cu temeiuri luate din Sf. Scriptură desvolta teoria „adevărului" spre care trebue sa nizuiască fiecare ora. Intr’o altă vorbire clasică ținută in sala „Redutei* in Cluj a glorificat „munca* cu dovezi luate din Sf. Scriptură şi din scriitorii Apuseni mai ales din T. Carlyle şi I. Raskin. Viaţa lui a fost o muncăîntreruptă pe calea binelui şi a adevărului. împlinirea conştiențioasă a datoritei prin muncă ne'ntreruptă şi desinteresată o considera de singura fericire pământească menită a îndrepta pe om spre Dzeu. Sufletul său Înseta după Dzeu şi ardea de dorul de a conduce şi pe alţii spre Ierusalimul ceresc. Liniştea sufletească o căuta In Dzeu de aceea adeseori eslima cu fericitul Augustin, că „Neliniştit este sufletul meu Doamne până nu se va odihni intra Tine.* Aceste doauă trăsături fundamentale ale personalităţii sale uriaşe ne arată, că a fost adevărat preot după rânduiala lui Melchisedec ; aceste doauă virtuţi ale sale iubirea de neam şi de Dzeu ne îndeamnă să ne plecăm steagul admiraţiei şi recunoştinţei noastre faţă de acela, care a fost protopopul loan Pop, rugând pe bunul Dzeu, ca să-i fie ţărina uşoara şi memoria binecuvântată in veci Amin. * A mai ţinut să paranteze pe vrednica răposat dl dr Simeoa Tămaş, In mmsie luzatu titlul „Vladsasi“, al cărui preşedinte era. Vorbirea din Tămaş cu caracterizările făcute de vorbitor relativ la activitatea răposatului pe terenul economia o vom publica-o unur’om anmăr viitor al ziarului nostru. la numele partidului naţional-român şi-a apus cuvântul dl dl Victor Dorin, apreciiind activitatea defunctului ca membru activ al partidului atât în vremurile grele dinainte de război cât şi după unire, ca preşedinte al organizsţîel din judeţuil Cojoena şi ca senator al Huedinului în primul parlament al României Întregite. Adrese de condoleanţă Comitetul partidului naţional din Cluj prin dl Simeon Tămaş a depus o coroană pe sicriu şi a adresat dnei văduve următoarele cuvinte de conduitanţă : Doamnei văd. Ioan Pop Comitetul executiv al partidului naţional român, organizaţia judeţului Cojocna, htrbd act cu mult regret despre decedarea atât de neaşteptată a reverendissimului domn Ion Pop, preşedintele organizaţiei judeţene şi fost senator, era semn de adâncă recunoştinţă pentru apriga luptă ce a dus o viaţă întreagă neuitatul dacadat întru empţarea drepturilor fireşti ale neamului românesc stat de oropsit pa vremuri, şi ajuns acum la ţărmurea nădejdei unui viitor mai hrbit, care-l dorim cu toţii.— Vă transmitem expresi cina adânc simţite! noastre dureri, cauzate prin pierderea tmala dintre cei ma ndnfrânţi luptători al neamului, care a ştiut să sufere cu atâta mândrie nefietească chiar şi martiriul pentru neamul pe care l-a robit cu atâta călduri, şi pentru pierderea unuia dintre cei mai dezinteresaţi şi luminaţi conducători ai partidului naţional român. Dorim marelui defunct fericirea vecinică, ca bine meritată răsplată pentru munca îndelungată şi împreună cu atâtea succese reale şi mperitoare pentru binele de obşte al neamelor. iar dvoastre vă dorim mângâiere şi consolare de la Dzeu. Al urmat dvoastre cu deosebită stimă dr Simeon Tămaş vicepreş. al organizaţiei judeţene din Cluj. O astfel de fidresă a fost dată şi de institul de credit şi economii „Vlădeasa* din Huedin. Iată cuvintele de trâpgăere adresate prin delegatul Institutulei dl Iulia Potraţia, subititut de preşedinte: Mult stimată Doamnă, Direcţiunea institutului „Vlădeasa*( adânc îndurerată în urma pierderi atât de timpurie a Reverendasimanii domn loan Pop, fost preşediat ale acestui institut dela lafilitlarea aceluia (1895) până astăzi, In semn de cuvenită recunoştinţă pentru neperitoarele sale merite câştigate pe lângă înfiinţarea şi conducerea atât de îndelungată şi înţeleaptă a acestui institut, Vă transmite şi pe aceasta ca la sincerite sale condolenţe pentru aceasta mare pierdere ce aţi îndurat, pierzând dvoastră pe cel mai ideal şi nobil soţ şi tată de familie, iar institutul nostru pe ce mai luminat şi mal desinteresat întemeietor şi Îndrumător al său.