Patria, septembrie 1924 (Anul 6, nr. 185-207)
1924-09-03 / nr. 186
Cluj, Miercuri 3 Septemvrie 1924_______ 2 LEI EXEMPLARUL _______Anul VI. # Numărul 186 Comemorarea lui Ibram Iancu Cuvântarea dlui Iuliu Maniu presidentul partidului naţional, rostit la deschiderea solemnă a şedinţei comitetului ţinută în Câmpeni la 31 August Acum o sută de ani s’a născut pe aceste plaiuri, răsărit din necesităţile vremurilor, cari totdeauna îşi găsesc cuvântători, Avram Iancu, „Craiul Munţilor“. Scânteia geniului său a găsit tărâm potrivit în mişcările de libertate ce cutrierară întreaga Europă şi a aprins flacăra sfântă a jertfirei de sine pentru libertatea neamului românesc, pentru dreptatea şi făţietatea dintre oameni. Abia de 24 ani, El organiza tinerimea din Târgul Mureşului, pentru a se pune în fruntea poporului trezit la conştiinţă. Ales In comitetul naţional din 1848, deveni organizatorul legiunilor române şi pe urmă Comandantul lor suprem. Abia de 26 ani, El era nebiruitul erou al neamului, reînvietorul gloriei „legiunei gemine romane* de odinioară, Căpitanul suprem al armatei române, singură neînvinsă de maghiari. Beliducele înzestrat din naştere cu talentul strategic, era şi bărbatul de stat cu minte şi omul armonios în toate manifestările sale. însuşirilor sale superioare, armonios aşezate în sufletul său, cari dădeau întregei sale fiinţe un farmec osebit, este a se atribui împrejurarea, că era urmat cu o încredere fanatică şi toată lumea uita tinereţea lui când îşi spunea cuvântul plin de lumină şi de iubire de neam, de dreptate şi de neclintit altruism. Iubirea sa de neam îl făcu să simtă suferinţele poporului românesc iobag şi cerşitor în ţara sa proprie, iar lumina minţii sale ştia, că acelea nu pot fi stinse decât prin libertate şi independenţă naţională. Simţul său de dreptate cerea libertate şi egalitate pentru toţi, iar firea sa ridicată peste bunătăţile şi măririle trecătoare lupta pentru alţii şi cerea totul pentru Naţiune, ultima raţiune pentru dânsul de a exista. El voia totul pentru popor, prin popor. Ca o strălucită pildă a democraţiei, nu suna din talnicul său numai pentru a aduna cetele, ca să-şi dea viaţa pentru neam. El a fost dintre cei dintâi, cari au adunat poporul românesc pe Câmpul Libertăţii din Blaj, ca să-şi "spună cuvântul hotărâtor şi, când trădătorul Dragoş adusese solia mincinoasă de pace dela unguri, n’a dat răspunsul care era pregătit în gândul său, ci a adunat întreg poporul din munţi, aici la Câmpeni, ca să decidă el asupra sorţii sale. El, omul hotărât, stăpânul munţilor acestora, nebiruit de nimenea, El, comandantul glorios al oastei române învingătoare, El, stăpânul inimilor tuturor românilor sbuciumaţi de grijile şi peripeţiile neamului de dincoace şi de dincolo de Carpaţi, refuza a-şi spune cuvântul asupra ofertului de pace al lui Kossuth înainte de a cunoaşte de Cisiunea comitetului naţional, fără care nu hotăra nimic, îşi iubea prefecţii şi tribunii săi aleşi din mulţime după vrednicie şi vitejie. Iată adevărata democraţie întemeiată pe disciplină severă, fără de care nu poate exista şi pe selecţiunea valorilor morale şi intelectuale căreia singur îi da putere de acţiune. Legat cu tot sufletul său de integritatea aspiraţiunilor naţionale şi ale libertăţilor omeneşti, nu credea în realizarea lor decât prin forţele proprii şi prin încopciarea sufletească a poporului românesc, în curentele şi mişcările europene de umanitarism şi de emancipare de sub prejudiciile sab cari gemeau pe acele vremuri popoarele de sub cari nici azi nu sunt cu totul eliberate. De aceea El nu a fost numai un om al faptelor şi organizator al forţelor fizice naţionale, ci şi un factor conştient al marilor mişcări de civilizaţiune generală omenească şi un apostol al ideii naţionale, cari abia atunci începea să cucerească inimile şi minţile societăţei omeneşti. De aceea i s’a tulburat echilibrul sufletesc când a văzut cum să ridică, la umbra jertfelor poporului românesc aduse pe altarul libertăţii naţionale, absolutismul austriac, omorâtor al avântului şi propăşirei omeneşti. Nici palma primită dela duşmani, nici trădarea din partea alor săi, nu l’a putut clătina în credinţele sale. N’a părăsit nici odată calea cinstei şi a umanităţii A certat pe ostaşii săi, cari după o zi strălucită de învingere, au ucis pe trădătorul Dragoş. N’a stat niciodată la târguială în ceia ce priveşte drepturile neamului şi ţăranului român. Trimisul ungurilor, care aici in Câmpeni spunea că el ştie că românii sunt osteniţi şi doresc pace şi le promitea Moţilor flămânzi şi sărăciţi de revoluţie „bani şi bucate“, a primit dela El răspunsul Moţilor: „mai bine moarte decât iobăgie*, „nu bani ci drepturi ne trebuiesc nouă.* Acelaş răspuns pe care l’a dat împăratului din Viena refuzând decoraţia ce i se oferise, şi cerând : „să fie decorat poporul românesc cu drepturile sale.“ Legiunile româneşti conduse de geniul său militar au zdrobit armata duşmană, care făgăduise nu drepturi şi viaţă naţională românilor, ci deşertăciunea bunurilor trecătoare, bani, bucate şi onoruri, dar n'a putut ocoli vicleşugurile diplomaţiei austriace, care a umilit, batjocorit şi neîndreptăţit poporul românesc. De aceia, neclintit încredinţat de puterea şi vitalitatea poporului românesc, El, martir al dreptului şi al dreptăţii, şi-a lăsat toată averea naţiunei române, pentru a se înfiinţa o Academie de drept, ca luptători cu arma legii să poată scoate dreptăţile naţiunei sale! I s’a Întunecat mintea pe urmă de durerea neamului înşelat. Sufletul său ne-a părăsit înainte de ce sar fi trecut şi trupul său, în care nici odată n’a primit lacăş nici ura, nici invidia, nici nedreptatea, nici lacomia după mărire lumească. Sufletul său însă nu a părăsit neamul românesc din Ardeal şi Banat. Acest suflet şi virtuţile lui l-au condus, până în ceasul mântuirei, care i-a adus libertatea şi unitatea naţională. Să-i prăznuim amintirea şi în acest scop deschid şedinţa festivă a comitetului central al partidului naţional, care odinioară avuse cinstea de a-l numera între membri sfii. Familia Regală la Cluj Astăzi Clujul are marea cinste de a avea ca oaspeţi pe M M. I. L. Regele şi Regina însoţiţi de Augusta lor Familie, pentru a prezida la sfinţirea pietrei fundamentale a statul eroului Avram Iancu, ce sa va ridica în piaţa Teatrului Naţional. Mândru di această înaltă vizită, oraşul Cluj a îmbrăcat haine, de sărbătoare. Stradele sunt fsmos pavoazate şi pe toate clădirile folfac steagul tricolor, încă de dimineaţa numeroase cete de ţărani din apropierea Clujului şi altele mai de departe cu steaguri şi muzici, au venit în preş, pentru a ovaţiona pe Suveranii lor. Primăria, prefectura, piaţa Unirii şi piaţa Teatrului sunt splendid împodobite cu verdeaţă şi tricolor. Populaţia Clujului, fericită că i se dă prilejul ca să şi arate nesfârşita iubire pe care o păstrează Augustei Familii Regale, strigă într'un singur glas : Trăiască Dinastia tuturor Românilor! Avram Iancu In pieptul meu gemea un groasnic şuier.. Dar am murit, pe-o laviţă, cu’n fluier, In el n’am plâns eu, nu, ci Dumnezeu Se’nduioşa de biet poporul meu... Plângea în râsul meu durerea hoţilor, Rânjia în el numai sarcasmul hoţilor ; Ei ne-au jurat munţii cu fragile Şi mă durea cum plâng şi ele, dragile ■ In inima mea plângeau isvoarele Şi behăiau amar mioarele... Pe urmă au lăcrimat ţăraiele. Şi mci culcam adesea pe pământ, Pe munţii mei, în leagănul meu sfânt, Şi-am zis ca să nă legene vânturile Şi să mă plângă toate pământurile, Să mă stropească cerul greu, cu foc, Că'n lume singur eu a‘avut noroc. Ovidiu Hulea. închinare Craiului Munţilor — Un resumat al vorbirii dlui I. Lupaş, ţinut la Ţebea în numele „Astrei“ — Slăvit tronul mictnic al Naţiunei al Patriei româmi întregite! Reprezentanţi ai Asociaţiunei pentru literatura şi cultura poporului român" — in grijja căreia tu i-ai încredinţat spre indep’icire ultima ta voinţă, — smeriţi servitori ai Naţiunei, pent a care spsdr ta a fulgerat atât de glorios in vizluhul ‘nosit de flacăra «volaţiei izbăvitoare, venim astăzi din toate unghiurile Ţârii, să îlgenunchem cu gând cucernic la mormântul tău, ca la tm altar de Inih’nare, împodobindu-ţi crucea cu stârpicie recunoştinţei şi admiraţiunii noastre. Binecuvântat şi preaslavit să fie numele tău Avrame, Rege al manţilor noştri şi mucenic al libertăţei naţionali! Sfintele Tale moaşte odihnise vor de-acum uşurate în pământul desrobit al Patriei intrigte, alături de ale muceniculu Ioan Bateanu şi de ale neînvinsului preot Siion Grozi, împreună cu ale eroilor de la Tira, cari şi-au vărsat fără preget sângele pentru înfăptuirea idealului Tău! Iar sufletul Tău va străluci in lumina drepţilor alături de al lui Andrei Şaguna, conducătorul cu crucea şi ai lui Simion Bărnuţiu, conducătorul cu condeiul, Andree cu evanghelia credinţei mântuitoare, Smioane cu cuvântul Intelrpciunii, Avrame cu spada vitejiei străbune, voi aţi fost şi veţi rămânea, deapărui treimea cea nedespărţită a luptelor noastre de izbăvire naţională. Pentru rugăciunile noaste fierbinţi, pentru gândurile noastre drepte şi izbăvitoare, pentru faptele noastre pline de sacrificii Sa milostivit Dumnezeu spre neamul nostru şi a curmat zileis robiei, învrednicindu-l de bucuria negrăită a Patriei române întregite. Nădejdea noastră cei fără demolite este acum împlinită. Priveghiaţi din Înălţimea vecinicelor voa- stre lăcaşuri asupra serţ I poporului nostru, Îndreptându-i paşii spre cărărie virtuţilor morale, naţionale şi patriotice. Priveghiaţi şi vă bucuraţi că luptă bună aţi luptat, credinţi aţi păzit. Vouă şi tuturor celor împreună luptători cu voi le cuvine cinste, laudă şi murire în veci. Amin. Serbările de la Câmpeni Comemorarea lui Avram lancu în şedinţa festivă a Comitetului şi parlamentarilor partidului naţional Partidul naţional român şi-a ţinut de o paigă şi romănească datorie să comemorezi intr’o şedinţă solemnă a comitetului şi a parlamentărilor pe eroul nnţonal Avram Iancu, Craiul Munţlor, la Împlinirea alor o sută de ani de la naşterea lui. In tradiţia acestui partid să cultive memoria marilor fii ai Naţiunii române, a luptătorilor pentru câştigarea dreptăţilor Naţiunîi şi a dezrobirei sale. Astfel a fost comemorat şi marele mitropolit Andrei Baron de Şigma, astfel aş cuvenea prăznuiţi şi memoria aceluia, care prin braţul tău Înarmat a trezit la viaţa vlta poporalul român ridicând s-l ia lupta pentru libertate. Prăznuirea era contemplată să aibă loc în cadrele unei şedinţe festive a comitetului Şi parlamentarilor, dv publicul venit Ia Serbări nu a pătat fi oprit dela această manifestare de recunoştinţă a partidului rsflosa!, cu atât mal vârto* că marea majoritate a oaapeţilor erau membrii ai partidului nostru Comemorarea a fost pliuaît!ssa cg sa s& se termine Insinte de ?80Birea Familiei Regale, pentru ca membrii cerni tot nl a! şi parlamentarii, I n frunte cu conducătorii presenţli: Dali Manu, Vilda, Şt. Pop, Minai Popovita, şi poală est lotru Intimplarea Familiei Regale. Oratorul festival şedinţă a fost designat dl I. Lupaş. Ştiinţa s’a ţinut, din caset mare) mulţumi, la cartea ş ’oalei ortodoxe din Câmpeni, şi a fost deschisă, printr’o substanţială cuvântare de caracterizare a lul Avram Iancu ş’ a Idaialul său politic, de pre»ident al partidului nostru dl Iuliu Maniu, primit cu mari aclamaţi de adenare. Dăm in altă parte •’.araiul memoribila cuvântare a dlui I. Maniu. Cuvântarea păr. protopop Iosif Gomboş Protopopul Câmpenilor, păr. lojif Gomboş, fost Înainte de «un parchal Abudsatabl, şi de peste douăzeci şi cinci de ani unul din fruntaşii politicei naţionale din Munţii Apuseni, aducă prinosul de închinare al Moţilor Craiului lor de odată, Avram lancu. Moţ din moşi strămoşi, înrudit cu martie Erou, părintele Gimbaş arată d ’n'tolici Ianca a trăit totdeauna la 'irmiş'I lui din Munţii Apuseni. Apreciind Individualitatea lui Avram lancu, oratorul scările asupra virtcţ lor care iVul'sch'mbat intr’an idol al poporulul, virtuţi Intre care idîalismul său e ei principală. Totul pentru Naţiune nimic psntân el şl Apta îndată panta I.beitate şl dreptate, 1’au coborât pe Imc* adâne un Inim le tntaror. I neu v« rămânea şl pe mal departe pildi de urmat pentru românii din munţi, cum neclintiţi au rămas şi până azi în urmarea acestei pilde, la laptele pentru triumful dreptlţii poporului român. Multe valuri au trecut şi vor mei trece peste poporul dia manţi, imite îndemnuri la stânga şi la dreapta, dar ei au mers numai pe clanul cel drept al idealismului lui lanca. Continuatorul luptei de desrobire şi de Int-gare a Nutanii române la drepta-He sale, a rămas partidul naţional român, şi de aici se explică pentru ce populaţia din munţi a rămas mereu in jurul ateagului de luptă al acestui partd, condus cu atâta perseverare in direcţia arătată de Idealul isi lance, de actualul prezident al partidului, di Iuliu Minu. Moţii se îmbină memorie intâialul de subitor Avram Iancu, şi Celul deal doilea, Iubitul nostru Rege Ferdinand, care a ţinut să prostească ca prezeţi la serbările de comemorare a Eroaiu!. * Cuvântarea păr. Gomboş, caldă şi sinceră, a fost singura spată de met cu prilejul serbărilor. Nicăiri guvernul nu s’a gândit ca Eroul lor fie slăvit , printr’un om al Munţilor Apuseni. Cuvântarea dlui I. Agârbiceanu Poporul din Munţii Apuseni şin deosebi moţi, nu e un popor comunicativ. E un popor gânditor, un neam care tace, şi se pare că şi deschide ca grec inima înaintea eltor*. Dar binecuvântată să fie tăcerea care naşte faptele mari, căci nu prin vorbă, oricât de uşoară e plăcută,se nasc faptele mari, ci ele pomesc dintr’o adâncă pătrundere a adevărului şi dintr’o adâncă simţire, cari de obiceiu, nu se arată unde e vorbă multă ş dfsr.tă. Moţii au vorbit peţ’n, dar ău gândit şi au smţlt mult, şi de aceea ei vor rămânea ia mjlocal naţiunii noastre, ca reprezentanţii acţlanii, ş’ anume a acţinii naţionale româneşti. Născuţi şi cresceţi vatra munţii strămoşeşti, ca ceaitale de şuncă drşirtă, ori acoperite de brazii ce străpung cerul, ei au învăţat, generaţi de generali, acelaşi adevăr: că viaţa e o datorie grea pe care n’o poţi bori decât ca oameni cari îşi au fruntea pierdută în frăţimi, tn idealism, că viaţa n’are nici un preţ fără fapta mântuitoare. Poporul acesta trint şi trist,d'n meditaţia de veacuri In lungle lui dramuri după o bucată de pâne, din înfruntarea zilnică a greutăţilor de train ca I le aducea un pământ sterp şi stârpiciunea atâtor cârmuiri vitrege streine, a înţeles de mult că viaţa nu e o jucărie, sl, ib şi altzanie ca fapt» cutezătoare, nu la mirare ci şi la fapta mare din 1843 e an cutezat să sară mal întâi, ca şi mişii lor, sub alt crala al al menţlior, Horea. Acţiunea naţională, la românii de dincoace de Carpaţi, n’a avut mai grabnici pricepători şi luptători dacât pe moţi. Ş dacă locuitorii din alte regiuni se pot lăuda cu alte calităţi, moţul se va lăuda veşnic ca aplicarea lui aprigă la acţiune. Şi sunt fericite popoarele care au aatfel de elemente in corpul lor naţional. Aceste sunt neamurile care au istoric, căci istoria anul popor nu se scrie prin vorba, ci prin fapte. Avram Iancu e o pildă veşnică despre acest adevăr. De fapte mari are nevoie Naţiunea noastrfi şi pe viitor. Prin mare» faptă a tatregiri! noastre naţionale, istoria Românismului nu s’a Încheiat, ci abia a’a dejch’s. Da voinţe mari, idealist?, gata de jartfă, de arţlsm mistuitoare are lipsă hă N.tlacea nosstri, până ce va jjsrge deplin stăpâni Intre N stra şl T.s.. Avem trebuinţă de oameni, cari să facă istoria neamului, avem ar zboara nevoe de tntegrarea desăvârşită a poporula la drepturile sale, pentru ca fiecare fiu al acestei ţări când se află intre graniţele ţării să se simtă acasă, la dânul iubitor al Patriei, mamei sale. Nici stanei se va odihni deplin şi Craiul Munţilor lu mormântul dela Ţebea. In faţa lui, la faţa omului mare, noi nu ar tribui decât să ne inch’năm şi să ne ngli, nu se cuvântăm. Să-l rugăm să coboare ş‘ In sufletul nostru idealul, flata supremă a vieţi sale: fericirea Naţiunii române. Mărturisirile şi legăm’ntele cele mai nri şi mal sincere, eu se spun cu vorba: ele, spun in Inimă, şi se sapă acolo, şi se manifestează prin fapte. Coboare măritul Crai in sufletele tutarora ce-l prăznuesc astfel da regăminte din care ales: fapta românească mântuitoare, trebuitoare pentru zilele de azi. Cuvântarea diii dr. V. Niţescu Aduc în namoa legionarilor români cari au pornit în luptele pentru unitatea Naţională din lagărele Rusiei, Italiei, Franţei şi a scumpei Moldove, prinos de închinare memoriei întâiului legionar roman Care s’a ridicat pe aceste plaiuri, memoriet lui Avram Iancu. Dacă ar fi să-l caracterizăm pe Craiul munţilor tu două cuvinta am spune că el a fost Incarnarea unei necesităţi a vieţei naţionale: înfăptuirea dreptăţii. Fără realizarea dreptăţii, fără împărţirea el tuturor fiilor unei cafiani, un popor nu poate trăi. Avram Iancu a înţeles deplin şi a slujit adânc acest adevăr. Şi şi-a dat vieaţa întreagă pentru bruina lui In viea|a neamului românesc. Pilda Iul, a marelui legionar din 1848, au urmat-o şi nepoţii şi strănepoţii generaţiei lul lancu, legionarii români cari din Ugerele atâtor ţări streine au simţit datoria de-a Intra In luptă pentru realizarea dreptăţii poporului nostru. Realizarea dreptăţii e cel mai înalt scop al vieţii omeneşti pe pământ şi a luptelor popoarelor. Neamurile cari işi pun la joc exstenţa pentru libertate şi dreptate işi cunosc menirea pe pământ. Şi mentrei această stă încă şi acum in faţa noastră a generaţiei româneşti de azi. Legionarii români fac hgiduială so- Iernai şi urmeze mereu şi ca vitejie pilda ce le-a dat o întâiul mare legionar Avram Iancu până va fi în fapt realizarea dreptăţii pentru toţi fii poporului român. Cuvântarea dlui I. Lupaş Dl I. Lupaş, sosind de la Telesa, unde jduaesa omagiile „Astrei* mamorlei vni lancii, n’a avut timp să-şi desvolte vorbirea festivi cu ţinerea căreia a fost Încredinţat de comitet. Ia sch’mb a făcut o concentraţii şi lomnnoani caracterizare a Craiula! Munţilor. Dsa îşi începe eavâotma arătând emoţia de care e stăpânit venind dtlai mormântul dela T*bea. unde a văzut] ds ce Înalt cult se bucată Eroul $ sz! fn sufletul poporalul. Ci faptei Iul laOcu s’au ridicat neasemănat ' faptele obișnuite, se vede limpede*?1 acest colt popular, căci namaLiaD^mari rămân slăvite de popor? mal oamenii aceiîor fapte mlnfirea Iul. , ’ Faptele Iul lancu n’au pornit mai din imboldul la eroism al Inimi, sale, ci d’ntr’o neaîâmpirată sete după dreptarire poporala! românesc. Generaţia dala 48 a avut norocul să găsească In sânul săi pe toţi oamenii mici de care avea nevoe h lupta sa pentru desrobire. In mari hotărâri şi la fapta mari e nevoe da minte adânc pătrunzătoare a idealului politic, de agerimea conducerii de aşa nomicul simţ diplomatic şi de voinţa fulgerătoare. Mintea pătrunzătoare a intrupat’o Simion Bărnuţiu, agerimea şi simţul diplomatic A. Ş.-gani, iar voinţa fulgerătoare Avram Unea. Un popor Întreg işi «duce prinosul lu! de închinare Eroalul naţional şi roagă pe Donnezan ca pilda Lui să rămână şi pilda noastră a tuturor. Fiind timpul apropiat pentru întimpinarea M. S. Regelui şi a Familiei Regale, dl Iuliu Mania declară şedinţa de inchisă! şi invită pe membrii partiddal la intimpinarea M. Sale. Dl Ialia Maria şi partidul naţional a fost indelung şi călduros ovaţonat. Nu putem da tm tablou comptat aici pentru membrii din comitet prezent, nici a celor din asistenţă. Ne-am putut nota pe armatorii din comitet şi din organizaţii şi asistenţă: luna Manta, Alexandru Valdi, Mihai Popoviciu, Ştefan Pop, dr Z. Chirtop, dr I. Lupaş, dr V. Nîscu, I Agârbiceanu, dr I. Coltor, dr R. Bolta, dr C. David, Ioo Simu, dr S. Dragomir, protop. Iosif Gomboş, dr Sever Dan, dr Dem. Man, dr Vaier Moldovan, dr V.Pralea, dr Al. Dragomir, dr V. Mantean, dr T. Livia Tilea, dr Victor Macovels, Aurel Brîţ, dr N. Nicola, dr I. Veican, dr Simion Tămaş, dr S. Nemeş, dr Al. Pop, Sever Boca, dr A. Dobrescu, dr Emil Pop, păr. Roman, I. Căpâlnean, I. F. Negreţiu, lacob Popa, St. Popescu, I. Clinda, C. Constantinescu din Bucureşti, Dambtrescu preş. org. din Ageş, Boeresci pres. org. Olt, col. Rădulescu Bârlad, D. Ghimeş v.preş. org. din Tutova, Rial Crăciun, Ion Aron, N. Nesa, I. Coates, dr Iol. Florian, St. Pop, dr Goia, St. Pop, dr Al. Borza, o delegaţie din Satina sub pr. dial Bela, dr Aurel Blaga, dr V. Mareşan, dr Ilia Callas, Ion Marie deputat, dr Lairenţia Pop, ing. V. Lazar, păr. Mareşan, protopopul Aurel C. Domşa, Flaviu Domşa, Nicalie Brata, Ionel Lugojang, Ion Istrati, dr Orid Cernea. La Găina şi Vidra Luni dimineaţa Familia Regală a plecat din Câmpeni la Gliiu cu automobilele până la Vidra şi de acolo o parte dintre oaspeţi, în frunte cu M. S. Regele, au continuat drumul călări pe şoseaua nou construită. M. S. Regina a mers pe o dteagă. La Găini a avut loc sfinţirea crucii comemorative din Piatra Albă, care este construită foarte mare. Slujba religioasă a fost oficiată de Mitropolitul Primat şi Mitropolitul Ardealului, Neculaie, asistaţi de Episcopul Ivan şi un mare număr de preoţi. In timpul slujbei s a lăsat o negură de munte, care a durat puţin timp. In strălucirea Soarelui s’a văzut imensul public care asistase. M. S. Regele a trecut in revistă batalionul de vânători de munte staţionaţi în Abrud şi Câmpeni, pe care l a botezat cu numele „Avram lancu". Cu prilejul acesta a vorbit ministrul de râzboiu, dl gineral Mărdârescu. A fost foarta emoţionant când M. S. Regele a explicat batalionului însemnătatea botezării lui cu numele marelui erou, încarnarea vitezei strămoşeşti. A urmat apoi o masă câmpenească, la care au luat parte Suveranii şi poporul. S’a încins o mare horă In care au Jucat Regin?, Principesa Ileana şi Prinsipele Carol. Familia Regală, împreună cu suita, s’a coborât la Vidra, unde a avut loc sfinţirea apei, dupâ ce mai înainte, Episcopul Ivan a binecuvântat pe Suverani. S a inaugurat muzeul Avram Iancu, ridicat lâgă casa lui lancu, care a fost frumos restaurată. Suveranii au vizitat expoziţia obiectelor de la 1848, aduse de Asociste in acest scop. La ora 6 au plecat la Câmpen, iar da aici la Turda de uide trenul regal a adus pe Savonul la Cluj.