Patria, septembrie 1924 (Anul 6, nr. 185-207)

1924-09-03 / nr. 186

Cluj, Miercuri 3 Septemvrie 1924_______ 2 LEI EXEMPLARUL _______Anul VI. # Numărul 186 Comemorarea lui Ib­ram Iancu Cuvântarea dlui Iuliu Maniu presidentul partidu­lui naţional, rostit la deschiderea solemnă a şe­dinţei comitetului ţinută în Câmpeni la 31 August Acum o sută de ani s’a născut pe aceste plaiuri, răsărit din nece­sităţile vremurilor, cari totdeauna îşi găsesc cuvântători, Avram Iancu, „Craiul Munţilor“. Sc­ânteia geniului său a găsit tărâm potrivit în mişcările de liber­tate ce cutrierară întreaga Europă şi a aprins flacăra sfântă a jertfirei de sine pentru libertatea neamului românesc, pentru dreptatea şi f­ă­­ţietatea dintre oameni. Abia de 24 ani, El organiza tine­rimea din Târgul­ Mureşului, pentru a se pune în fruntea poporului tre­zit la conştiinţă. Ales In comitetul naţional din 1848, deveni organiza­torul legiunilor române şi pe urmă Comandantul lor suprem. Abia de 26 ani, El era nebiruitul erou al neamului, reînvietorul gloriei „le­­giunei gem­ine romane* de odini­oară, Căpitanul suprem al armatei române, singură neînvinsă de ma­ghiari. Beliducele înzestrat din naştere cu talentul strategic, era şi bărbatul de stat cu minte şi omul armonios în toate manifestările sale. însuşirilor sale superioare, armo­nios aşezate în sufletul său, cari dădeau întregei sale fiinţe un far­mec osebit, este a se atribui împre­jurarea, că era urmat cu o încre­dere fanatică şi toată lumea uita ti­nereţea lui când îşi spunea cuvân­tul plin de lumină şi de iubire de neam, de dreptate şi de neclintit al­truism. Iubirea sa de neam îl făcu să simtă suferinţele poporului româ­nesc iobag şi cerşitor în ţara sa pro­prie, iar lumina minţii sale ştia, că acelea nu pot fi stinse decât prin li­bertate şi independenţă naţională. Simţul său de dreptate cerea liber­tate şi egalitate pentru toţi, iar firea sa ridicată peste bunătăţile şi mări­rile trecătoare lupta pentru alţii şi cerea totul pentru Naţiune, ultima raţiune pentru dânsul de a exista. El voia totul pentru popor, prin po­por. Ca o strălucită pildă a democra­ţiei, nu suna din talnicul său numai pentru a aduna cetele, ca să-şi dea viaţa pentru neam. El a fost dintre cei dintâi, cari au adunat poporul românesc pe Câmpul Libertăţii din Blaj, ca să-şi "spună cuvântul hotă­râtor şi, când trădătorul Dragoş a­­dusese solia mincinoasă de pace dela unguri, n’a dat răspunsul care era pregătit în gândul său, ci a adunat întreg poporul din munţi, aici la Câmpeni, ca să decidă el asu­pra sorţii sale. El, omul hotărât, stăpânul mun­ţilor acestora, nebiruit de nimenea, El, comandantul glorios al oastei române învingătoare, El, stăpânul inimilor tuturor românilor sbuciu­­maţi de grijile şi peripeţiile neamu­lui de dincoace şi de dincolo de Carpaţi, refuza a-şi spune cuvântul asupra ofertului de pace al lui Kossuth înainte de a cunoaşte de­ Cisiunea comitetului naţional, fără care nu hotăra nimic, îşi iubea prefecţii şi tribunii săi aleşi din mulţime după vrednicie şi vitejie. Iată adevărata democraţie înteme­iată pe disciplină severă, fără de care nu poate exista şi pe selecţiunea va­lorilor morale şi intelectuale căreia singur îi da putere de acţiune. Legat cu tot sufletul său de in­tegritatea aspiraţiunilor naţionale şi ale libertăţilor omeneşti, nu credea în realizarea lor decât prin forţele pro­prii şi prin încopciarea sufletească a poporului românesc, în curentele şi mişcările europene de umanita­rism şi de emancipare de sub pre­judiciile sab cari gemeau pe acele vremuri popoarele de sub cari nici azi nu sunt cu totul eliberate. De aceea El nu a fost numai un om al faptelor şi organizator al forţelor fi­zice naţionale, ci şi un factor con­ştient al marilor mişcări de civiliza­­ţiune generală omenească şi un apostol al ideii naţionale, cari abia atunci începea să cucerească inimile şi minţile societăţei omeneşti. De aceea i s’a tulburat echilibrul sufle­tesc când a văzut cum să ridică, la umbra jertfelor poporului românesc aduse pe altarul libertăţii naţionale, absolutismul austriac, omorâtor al avântului şi propăşirei omeneşti. Nici palma primită dela duşmani, nici trădarea din partea alor săi, nu l’a putut clătina în credinţele sale. N’a părăsit nici odată calea cinstei şi a umanităţii A certat pe ostaşii săi, cari după o zi strălucită de învingere, au ucis pe trădătorul Dra­goş. N’a stat nici­odată la târguială în ceia ce priveşte drepturile neamului şi ţă­ranului român. Trimisul ungurilor, care aici in Câmpeni spunea că el ştie că românii sunt osteniţi şi do­resc pace şi le promitea Moţilor flă­mânzi şi sărăciţi de revoluţie „bani şi bucate“, a primit dela El răspun­sul Moţilor: „mai bine moarte decât iobăgie*, „nu bani ci drepturi ne trebuiesc nouă.* Acelaş răspuns pe care l’a dat împăratului din Viena refuzând decoraţia ce i se oferise, şi cerând : „să fie decorat poporul românesc cu drepturile sale.“ Legiunile româneşti conduse de geniul său militar au zdrobit ar­mata duşmană, care făgăduise nu drepturi şi viaţă naţională români­lor, ci deşertăciunea bunurilor tre­­cătoare, bani, bucate şi onoruri, dar n'a putut ocoli vicleşugurile diplo­maţiei austriace, care a umilit, bat­jocorit şi neîndreptăţit poporul ro­mânesc. De aceia, neclintit încredin­ţat de puterea şi vitalitatea popo­rului românesc, El, martir al drep­tului şi al dreptăţii, şi-a lăsat toată averea naţiunei române, pentru a se înfiinţa o Academie de drept, ca lup­tători cu arma legii să poată scoate dreptăţile naţiunei sale! I s’a Întunecat mintea pe urmă de durerea neamului înşelat. Su­fletul său ne-a părăsit înainte de ce sar fi trecut şi trupul său, în care nici odată n’a primit lacăş nici ura, nici invidia, nici nedreptatea, nici lacomia după mărire lumească. Sufletul său însă nu a părăsit neamul românesc din Ardeal şi Ba­nat. Acest suflet şi virtuţile lui l-au condus, până în ceasul mântuirei, care i-a adus libertatea şi unitatea naţională. Să-i prăznuim amintirea şi în acest scop deschid şedinţa festivă a comitetului central al partidului naţional, care odinioară avuse cin­stea de a-l numera între membri sfii. Familia Regală la Cluj Astăzi Clujul are marea cinste de a avea ca oaspeţi pe M M. I­. L. Regele şi Regina însoţiţi de Augusta lor Familie, pentru a prezida la sfinţirea pietrei fun­damentale a sta­tul eroului Avram Iancu, ce sa va ridica în piaţa Teatrului Naţional. Mândru di această înaltă vi­zită, oraşul Cluj a îmbrăcat haine, de sărbătoare. Stradele sunt fs­­­mos pavoazate şi pe toate clădi­rile folfac steagul tricolor, încă de dimineaţa numeroase cete de ţărani din apropierea Clujului şi altele mai de departe cu steaguri şi muzici, au venit în preş, pent­ru a ovaţiona pe Suve­ranii lor. Primăria, prefectura, piaţa Unirii şi piaţa Teatrului sunt splendid împodobite cu verdeaţă şi tricolor. Populaţia­ Clujului, fericită că i se dă prilejul ca să şi arate ne­sfârşita iubire pe care o păs­trează Augustei Familii Regale, strigă într'un singur glas : Trăia­scă Dinastia tuturor Românilor! Avram Iancu In pieptul meu gemea un groasnic şuier.. Dar am murit, pe-o laviţă, cu’n fluier, In el n’am plâns eu, nu, ci Dumnezeu Se’nduioşa de biet poporul meu... Plângea în râsul meu durerea hoţilor, Rânji­a în el numai sarcasmul hoţilor ; Ei ne-au­ jurat munţii cu fragile Şi mă durea cum plâng şi ele, dragile ■ In inima mea plângeau isvoarele Şi behăiau amar mioarele... Pe urmă au lăcrimat ţăraiele. Şi m­ci culcam adesea pe pământ, Pe munţii mei, în leagănul meu sfânt, Şi-am zis ca să n­ă legene vânturile Şi să mă plângă toate pământurile, Să­ mă stropească cerul greu, cu foc, Că'n lume singur eu a‘avut noroc. Ovidiu Hulea. închinare Craiului Munţilor — Un resumat al vorbirii dlui I. Lupaş, ţinut la Ţebea în numele „Astrei“ — Slăvit tron­ul mictnic al Naţiunei al Patriei româmi întregite! Reprezentanţi ai Asociaţiunei pentru literatura şi cultura poporului român" — in grijja căreia tu i-ai încredinţat spre in­­dep’icire ultima ta voinţă, — smeriţi ser­vitori ai Naţiunei, pent a care spsdr ta a fulgerat atât de glorios in vizluhul ‘nosit de flacăra «volaţiei izbăvitoare, venim astăzi din toate unghiurile Ţârii, să îlge­nunch­em cu gând cucernic la mormântul tău, ca la tm altar de Inih’nare, împodo­bindu-ţi crucea cu stârpici­e recunoştinţei şi admiraţiunii noastre. Binecuvântat şi preaslavit să fie numele tău Avrame, Rege al manţilor noştri şi mucenic al libertăţei naţionali! Sfintele Tale moaşte odihnise­ vor de-acum uşurate în pământul desrobit al Patriei intrigte, alături de ale muceniculu Ioan Bateanu şi de ale neînvinsului preot Siion Grozi, î­mpreună cu ale eroilor de la Tira, cari şi-au vărsat fără preget sângele pentru înfăptuirea idealului Tău! Iar sufletul Tău va străluci in lumina drepţilor alături de al lui Andrei Şaguna, conducătorul cu crucea şi ai lui Simion Bărnuţiu, conducă­torul cu condeiul, Andree cu evanghelia credinţei mântui­toare, S­mioane cu cuvântul Intelrpciunii, Avrame cu spada vitejiei străbune, voi aţi fost şi veţi rămânea, deapărui­ treimea cea nedespărţită a luptelor noastre de izbăvire naţională. Pentru rugăciunile noast­e fierbinţi, pen­tru gândurile noastre drepte şi izbăvitoare, pentru faptele noastre pline de sacrificii Sa milostivit Dumnezeu spre neamul nostru şi­­ a curmat zileis robiei, învrednicind­u-l de bucuria negrăită a Patriei române întregite. Nădejdea noastră cei fără demolite este acum împlinită. Priveghiaţi din Înălţimea vecinicelor voa- stre lăcaşuri asupra serţ I poporului nostru, Îndreptându-i paşii spre cărărie virtuţilor morale, naţionale şi patriotice. Priveghiaţi şi vă bucuraţi că luptă bună aţi luptat, credinţi aţi păzit. Vouă şi tuturor celor împreună luptători cu voi le cuvine cinste, laudă şi murire în veci. Amin. Serbările de la Câmpeni Comemorarea lui Avram lancu în şedinţa festivă a Comitetului şi parlamentarilor partidului naţional Partidul naţional­ român şi-a ţinut de o pa­igă şi romă­­nească datorie să co­memorezi intr’o şedinţă solemnă a comitetului şi a par­lamentărilor pe eroul nnţ­onal Avram Iancu, Craiul Munţ­lor, la Împlinirea alor o sută de ani de la naşterea lui.­­ In tradiţia a­­cestui partid să­ cultive memoria ma­rilor fii ai Naţiunii române, a luptăto­­rilor pentru câştigarea dreptăţilor Na­­ţiunîi şi a dezrobirei sale. Astfel a fost comemorat şi marele mitropolit Andrei Baron de Şigm­a, a­stfel aş cuvenea prăznuiţi şi memoria aceluia, care prin braţul tău Înarmat a trezit la viaţa vlt­­­a poporalul român ridicând s-l ia lupta pentru libertate. Prăznuirea era contemplată să aibă loc în cadrele unei şedinţe festive a comitetului Şi­­ parlamentarilor, dv publicul venit Ia Serbări nu a pătat fi oprit dela această manifestare de re­cunoştinţă a partidului rsflosa!, cu a­­tât mal vârto* că marea majoritate a oaa­­peţilor erau membrii ai partidului nostru Comemorarea a fost pliuaît!­ssa cg sa s& se termine Insinte de ?80Birea Familiei Regale, pentru ca membrii ce­rni tot nl a! şi parlamentarii, I n frunte cu conducătorii presenţli: Dali Man­u, Vilda, Şt. Pop, Minai Popovita, şi poală est lotru Intimplarea Familiei Regale. Oratorul festiv­al şedinţă a fost designat dl I. Lupaş. Ştiinţa s’a ţinut, din caset mare) mulţumi, la cartea ş ’oalei ortodoxe din Câmpeni, şi a fost deschisă, printr’o substanţială cuvântare de caracterizare a lul Avram Iancu ş’ a Id­­aialul său po­litic, de pre»ident al partidului nostru dl Iuliu Maniu, primit cu mari acla­maţi de adenare. Dăm in altă parte •­­’.araiul memoribila cuvântare a dlui I. Maniu. Cuvântarea păr. protopop Iosif Gomboş Protopopul Câmpenilor, păr. lojif Gomboş, fost Înainte de «un parchal Ab­udsatab­l, şi de peste douăzeci şi cinci de ani unul din fruntaşii politi­cei naţionale din Munţii Apuseni, a­­ducă prinosul de închinare al Moţilor Craiului lor de odată, Avram lancu. Moţ din moşi strămoşi, înrudit cu ma­rtie Erou, părintele Gimbaş arată d­ ’­n'tol­ici Ian­ca a trăit totdeauna la 'irmiş'I lui din Munţii Apuse­ni. Apre­ciind Individualitatea lui Avram lancu, oratorul scările asupra virtcţ lor care iVul'sch'mbat intr’an idol al poporu­lul, virtuţi Intre care idîalismul său e ei principală. Totul pentru Naţiune nimic psntân el şl Apta înda­­tă pan­ta I.beitate şl dreptate, 1’au coborât pe Imc* adâne un Inim le tntaror. I neu v« rămânea şl pe mal departe pildi de urmat pentru românii din munţi, cum neclintiţi au rămas şi până azi în urmarea acestei pilde, la laptele pentru triumful dreptlţii popo­rului român. Multe valuri au trecut şi vor mei trece peste poporul dia manţi, imite îndemnuri la stânga şi la dreapta, dar ei au mers numai pe cl­anul cel drept al idealismului lui lanca. Con­tinuatorul luptei de desrobire şi de In­­t-g­are a Nutanii române la drepta­­-He sale, a rămas partidul naţional român, şi de aici se explică pentru ce populaţia din munţi a rămas mereu in jurul ateagului de luptă al acestui partd, condus cu atâta perseverare in direcţia arătată de Idealul isi lance, de actualul prezident al partidului, di Iuliu Min­u. Moţii se îmbină memorie­ intâialul de s­ubitor Avram Iancu, şi Celul deal doilea, Iubitul nostru Rege Ferdinand, care a ţinut să prostească ca prezeţi la serbările de comemorare a Eroaiu!. * Cuvântarea păr. Gomboş, caldă şi sinceră, a fost singura spată de met cu prilejul serbărilor. Nicăiri guvernul nu s’a gândit ca Eroul lor fie slăvit , printr’un om al Munţilor Apuseni. Cuvântarea dlui I. Agârbiceanu Poporul din Munţii Apuseni ş­in deosebi moţi, nu e un popor comuni­cativ. E un popor gânditor, un neam care tace, şi se pare că şi deschide ca grec inima înaintea eltor*. Dar bine­cuvântată să fie tăcerea care naşte fap­tele mari, căci nu prin vor­bă, oricât de uşoară e plăcută,se nasc faptele mari, ci ele pomesc dintr’o adâncă pătrun­dere a adevărului şi dintr’o adâncă sim­ţire, cari de obiceiu, nu se arată unde e vorbă multă ş dfsr.­tă. Moţii au vorbit peţ’n, dar ău gândit şi au s­mţlt mult, şi de aceea ei vor rămânea ia m­jlocal naţiunii noastre, ca reprezentanţii acţlanii, ş’ anume a acţ­inii naţionale româneşti. Născuţi şi cresceţi vatra munţii stră­moşeşti, ca ceaitale de şuncă drşirtă, ori acoperite de brazii ce străpung ce­rul, ei au învăţat, gener­aţ­i de gene­­rali, acelaşi adevăr: că viaţa e o da­torie grea pe care n’o poţi bori­ decât ca oameni cari îşi au fruntea pierdută în fră­ţimi, tn idealism, că viaţa n’are nici un preţ fără fapta mântuitoare. Poporul acesta trint şi trist,d'n me­ditaţia de veacuri In lung­le lui dra­muri după o bucată de pâne, din în­fruntarea zilnică a greutăţilor de train ca I le aducea un pământ sterp şi stâr­­piciunea atâtor cârmuiri vitrege streine, a înţeles de mult că viaţa nu e o ju­cărie, sl, ib şi alt­z­anie ca fapt» cute­zătoare, nu la mirare ci şi la fapta mare din 1843 e an cutezat să sară mal întâi, ca şi mişii lor, sub alt crala al al menţlior, Horea. Acţiunea naţională, la românii de dincoace de Carpaţi, n’a avut mai grab­nici pricepători şi luptători dacât pe moţi. Ş dacă locuitorii din alte regiuni se pot lăuda cu alte calităţi, moţul se va lăuda veşnic ca aplicarea lui aprigă la acţiune. Şi sunt fericite popoarele care au aatfel de elemente in corpul lor naţio­­nal. Aceste sunt neamurile care au isto­ric, căci istoria anul popor nu se scrie prin vor­ba, ci prin fapte. Avram Iancu e o pildă veşnică de­spre acest adevăr. De fapte mari are nevoie Naţiunea noastrfi şi pe viitor. Prin mare» faptă a tatregiri! noastre naţionale, istoria Românismului nu s’a Încheiat, ci abia a’a dejch’s. Da voinţe mari, idealist?, gata de jartfă, de arţlsm­ mistuitoare are lipsă h­ă N.tlacea nosstri, până ce va jjsrge deplin stăpâni Intre N stra şl T.s.. Avem trebuinţă de oameni, cari să facă istoria neamului, avem ar zb­oara nevoe de tntegrarea desăvâr­şită a poporula­ la drepturile sale, pen­­tru ca fiecare fiu al acestei ţări când se află intre graniţele ţării să se simtă acasă, la dânul iubitor al Patriei, ma­mei sale. N­ici stanei se va odihni deplin şi Craiul Munţilor lu mormântul dela Ţebea. In faţa lui, la faţa omului mare, noi nu ar tribui decât să ne inch’năm şi să ne ngli­, nu se cuvântăm. Să-l rugăm să coboare ş‘ In sufletul nostru idealul, flata supremă a vieţi sale: fericirea Naţiunii române. Mărturisirile şi legăm’ntele cele mai n­ri şi mal sincere, eu se spun cu vorba: ele­­, spun in Inimă, şi se sapă acolo, şi se manifestează prin fapte. Coboare mări­tul Crai in sufletele tutarora ce-l prăz­nuesc astfel da regăminte din care al­es: fapta românească mântuitoare, tre­buitoare pentru zilele de azi. Cuvântarea diii dr. V. Niţescu Aduc în namoa legionarilor români cari au pornit în luptele pentru unitatea Naţională din lagărele Rusiei, Italiei, Fran­ţei şi a scumpei Moldove, prinos de în­chinare memoriei întâiului legionar roman Care s’a ridicat pe aceste plaiuri, memo­­riet lui Avram Iancu. Dacă ar fi să-l caracterizăm pe Craiul munţilor tu două cuvinta am spune că el a fost Incarnarea unei necesităţi a vieţei naţionale: înfăp­tuirea dreptăţii. Fără realizarea dreptăţii, fără împărţirea el tuturor fiilor unei ca­­fiani, un popor nu poate trăi. Avram Iancu a înţeles deplin şi a slujit adânc acest adevăr. Şi şi-a dat vieaţa întreagă pentru b­ruin­a lui In viea|a neamului românesc. Pilda Iul, a marelui legionar din 1848, au urmat-o şi nepoţii şi strănepoţii gene­raţiei lul lancu, legionarii români cari din Ugerele atâtor ţări streine au simţit da­toria de-a Intra In luptă pentru realizarea dreptăţii poporului nostru. Realizarea dreptăţii e cel mai înalt scop al vieţii omeneşti pe pământ şi a luptelor popoarelor. Neamurile cari işi pun la joc ex­stenţa pentru libertate­­ şi dreptate işi cunosc menirea pe pământ. Şi mentrei această stă încă şi acum in faţa noastră a generaţiei româneşti de azi. Legionarii români fac h­giduială so- Iernai şi urmeze mereu şi ca vitejie pilda ce le-a dat o întâiul mare legionar Avram Iancu până va fi în fapt realiza­rea dreptăţii pentru toţi fii poporului român. Cuvântarea dlui I. Lupaş Dl I. Lupaş, sosind de la Telesa, unde jduaesa omagiile „Astrei* mamorlei vni lancii, n’a avut timp să-şi desvolte vorbirea festivi cu ţinerea căreia a fost Încredinţat de comitet. Ia sch’mb a făcut o concentraţii şi lomnnoani ca­racterizare a Craiula! Munţilor. Dsa îşi începe eavâotma arătând emoţia de care e stăpânit venind dtlai mormântul dela T*bea. unde a văzut] ds ce Înalt cult se bucată Eroul $ sz! fn sufletul poporalul. Ci faptei Iul laOcu s’au ridicat neasemănat ' faptele obișnuite, se vede limpede*?1 acest colt popular, căci namaLiaD^­­mari rămân slăvite de popor? mal oamenii aceiîor fapte mlnfirea Iul. , ’ Faptele Iul lancu n’au pornit­­ mai din imboldul la eroism al Inimi, sale, ci d’ntr’o neaîâmpirată sete după dreptarire poporala! românesc. Gene­­raţia dala 48 a avut norocul să gă­sească In sânul săi pe toţi oamenii mici de care avea nevoe h lupta sa pentru desrobire. In mari hotărâri şi la fapta mari e nevoe da minte adânc pătrunzătoare a idealului politic, de agerimea conducerii de aşa nomicul simţ diplomatic şi de voinţa fulgeră­toare. Mintea pătrunzătoare a intrupat’o Simion Bărnuţiu, agerimea şi simţul diplomatic A. Ş.-gani, iar voinţa ful­­gerătoare Avram Unea. Un popor Întreg işi «duce prinosul lu! de închinare Eroalul naţional şi roagă pe Donnezan ca pilda Lui să rămână şi pilda noastră a tuturor. Fiind timpul apropiat pentru întim­­pinarea M. S. Regelui şi a Familiei Regale, dl Iuliu Mania declară şedinţa de inchisă! şi invită pe membrii par­tiddal la intimpinarea M. Sale. Dl Ia­­lia Maria şi partidul naţional a fost indelung şi călduros ovaţ­onat. Nu putem da tm tablou comptat aici pentru membrii din comitet prezent, nici a celor din asistenţă. Ne-am putut nota pe armatorii din comitet şi din organizaţii şi asistenţă: lun­a Manta, Alexandru Valdi, Mi­­hai Popoviciu, Ştefan Pop, dr Z. Chir­­top, dr I. Lupaş, dr V. N­­îscu, I­ A­­gârbiceanu, dr I. Coltor, dr R. Bolta, dr C. David, Ioo Simu, dr S. Drago­­mir, protop. Iosif Gomboş, dr Sever Dan, dr Dem. Man, dr Vaier Moldo­van, dr V.­­Pralea, dr Al. Dragomir, dr V. Mantean, dr T. Livia Tilea, dr Victor Macovels, Aurel Brîţ, dr N. Ni­cola, dr I. Veican, dr Simion Tămaş, dr S. Nemeş, dr Al. Pop, Sever Boca, dr A. Dobrescu, dr Emil Pop, păr. Ro­man, I. Căpâlnean, I. F. Negreţiu, la­­cob Popa, St. Popescu, I. Clinda, C. Constantinescu din Bucureşti, Dam­b­­trescu preş. org. din A­geş, Boeresci pres. org. Olt, col. Rădulescu Bârlad, D. Ghimeş v.­preş. org. din Tutova, Rial Crăciun, Ion Aron, N. Nesa, I. Coates, dr Iol. Florian, St. Pop, dr Goia, St. Pop, dr Al. Borza, o delega­ţie din S­atina sub pr. dial Bela, dr Aurel Blaga, dr V. Mareşan, dr Ilia Callas­, Ion Marie deputat, dr Lairen­­ţia Pop, ing. V. Lazar, păr. Mareşan, protopopul Aurel C. Domşa, Flaviu Domşa, Nicalie Brata, Ionel Lugojang, Ion Istrati, dr O­rid Cernea. La Găina şi Vidra Luni dimineaţa Familia Regală a ple­cat din Câmpeni la Gliiu cu automobi­lele până la Vidra şi de acolo o parte dintre oaspeţi, în frunte cu M. S. Re­gele, au continuat drumul călări pe şo­­seaua nou construită. M. S. Regina a mers pe o d­teagă. La Găini a avut loc sfinţirea crucii co­memorative din Piatra Albă, care este construită foarte mare. Slujba religioasă a fost oficiată de Mitropolitul Primat şi Mitropolitul Ardealului, Neculaie, asistaţi de Episcopul Ivan şi un mare număr de preoţi. In timpul slujbei s a lăsat o ne­gură de munte, care a durat puţin timp. In strălucirea Soarelui s’a văzut imensul public care asistase. M. S. Regele a trecut in revistă ba­talionul de vânători de munte staţionaţi în Abrud şi Câmpeni, pe care l a bote­zat cu numele „Avram lancu". Cu pri­lejul acesta a vorbit ministrul de râzboiu, dl gineral Mărdârescu. A fost foarta emoţionant când M. S. Regele a explicat batalionului însemnă­­tatea botezării lui cu numele marelui erou, încarnarea vitez­ei strămoşeşti. A urmat apoi o masă câmpenească, la care au luat parte Suveranii şi poporul. S’a încins o mare horă In care au Jucat Regin?, Principesa Ileana şi Prinsipele Carol. Familia Regală, împreună cu suita, s’a coborât la Vidra, unde a avut loc sfin­ţirea apei, dupâ ce mai înainte, Episcopul Ivan a binecuvântat pe Suverani. S a ina­ugurat muzeul Avram Iancu, ridicat lâ­gă casa lui lancu, care a fost frumos restau­rată. Suveranii au vizitat expoziţia obiec­telor de la 1848, aduse de Asociste in acest scop. La ora 6 au plecat la Câmpen, iar da aici la Turda de uide trenul regal a adus pe Savonul la Cluj.

Next