Patria, octombrie 1924 (Anul 6, nr. 208-234)

1924-10-01 / nr. 208

Cluj, Miercuri 1 o octomvrie 1924 2 LEI EXEMPLARUL Anul VI. * Numărul 208 O nouă mentalitate Intr’o convorbire avută cu un redactor al ziarului „Lupta“, dl . Titulescu, vorbind despre asigurarea păcii prin Liga Naţiunilor, a spus între altele: „Nu socotesc soluţia imposibilă pentru că, pentru mine, mijlocul cel mai bun de a ajunge la dezarmarea forţei brutale este dezarmarea morală, este schimbarea mentalităţii omenirii, este sădrea ideei că o viaţă în timp de pace valorează mult mai mult decât o viaţă după un războiu distructiv, chiar dacă a fost un războiu victorios.* Posibilitatea creerei nouei mentalităţi dl Titulescu o vede în convenirea anuală a lor cincizeci şi patru de naţiuni, iar pentru patrusprezece naţiuni întâlnirea lor tot la două luni. E posibil ca din acest contact să nască „o dezarmare morală*, o schimbare a mentalităţii omenirii. Se’nţelege, spune dl Tiulescu, pentru a ajunge aici trebuesc noui eforturi din partea tuturor şi scurgerea unui lung şir de ani. Şi aceasta cu atât mai vârtos cu cât dl Titulescu şi-a dat seama „mai ales de când e în streinătate, ce muncă crudă, aprigă şi fără încetare, ce luptă îndârjită trebue dusă ca sâ reuşeşti a trece în realitate o părticică cât de mică din revendicările ideale.“ Desigur faţă de felul cum au comentat atâtea ziare ultimele hotărâri ale Societăţii Naţiunilor, cu arbitragiu obligatoriu, cu nesupunerea la arbitragiu socotită de crimă, cu hotărârea conferenţei pentru dezarmare, — deci faţă de comentariile optimiste ale ziarelor părerile dlui Titulescu ar părea pesimiste. Ele însă nu conţin decât trista realitate, cu toată dorinţa unanimă a celor înţelepţi, cu tot avântul claselor muncitoreşti spre pacificarea generală. Bizuinţele cele mai nobile ale omenirei sunt exprimate, desigur, în ultimile hotărâri ale Societăţii Naţiunilor, dar ştim că în om e mai puţină partea de nobleţă, că se pretinde o muncă uriaşă pentru „a trece în realitate“ cea mai neînsemnată dintre revendicările ideale. De aceea nu e pesimism ci o tristă realitate în consideraţiile distinsului om politic care e ministrul nostru de la Londra. Nu este semnificativ faptul, că în vreme ce idealismul uman aducea ultimele hotărâri la Geneva, un popor care s’a răsculat întreg împotriva războiului, care a depus armele chiar cu preţul sacrificării patriei sale,— ruşii cei cu principiul autodeterminării, cei ce au proclamat moartea războiului şi aranjarea pe cale paşnică a conflictului dintre popoare, — bolşevicii „lumei celei noui“, au dat întâiele semnale de conflict armat, trimţându-şi bande înarmate în Basarabia şi Polonia ? „Umanitriştii extremi“ nu ,ţin în războiu civil o populaţie de-o sută şi jumătate de milioane, şi nu apare, tot mai des, dorinţa de-a vântura sabia şi peste graniţele sovietice ? N’a protestat Moscova împotriva intenţiunii marilor puteri de-a interveni în războiul civil din China, şi nu sunt Sovietele azi cari împreună cu Japonia vor să pescuiască în apele tulburi ale Republicei galbene ? In vreme ce la Geneva se tot agită de cinci ani ideea păcii, nu se înarmează cu înfrigurare ţările, — cele învinse şi cele biruitoare deopotrivă? Nu e plină Rusia de fabricile „germane“ de muniţii ? Nu se măcelăresc bulgarii, nu se spintecă italienii şi grecii ? Iar apetitul cuceririlor mari nu sapă mereu prăpăstii între popoare ? Şi toate acestea fiindcă nu e o dezarmare morală, nu e o nouă mentalitate la popoare. Numai prin contactul anual de la Liga Naţiunilor desigur că această mentalitate nu va naşte. Dezarmarea morală pentru a ajunge mentalitatea popoarelor trebue să fie întâi mentalitatea indivizilor unui popor. Dacă fiecare popor acasă la el mai întâi, prin educarea tuturor cetăţenilor, nu se va sili să aibă oameni conduşi de raţiune şi nu de patimi, — hotărârile aduse de Liga Naţiunilor vor fi pure desiderate, ţinte ideale, care nu vor împiedeca izbucnirea nouilor conflicte. Dacă la Geneva vorbesc pentru pace şi dezarmare, iar acasă îmi cresc generaţiile în ideea revanşei, a imperialismului economic sau naţional, nu se va găsi putere pe lume care să mă oprească să fabric arme, sămi umplu depozitele de muniţiuni. Omul trebue schimbat pentru a schimba popoarele, ci la educaţia individuală trebue începută opera dezarmării şi a pacifcării lumii Dar care ţară cutează azi să dea o astfel de educaţie tinerilor sale odrasle ? Pacificarea lumii, dezarmarea fizică trebue să fie premearsă de pacificarea sufletelor, de o nouă educaţie idealistă-creştină, de formarea omului păcii, care va trebui să ia locul omului războiului. De această educaţie lumea nu prea are grije. Nici chiar Societatea Naţiunilor. Se reglementează, internaţional, orele de muncă, dar nu se face un pas pentru obligativitatea unei nouă educaţii etice în şcoli. Dimpotrivă, lumea e fericită când nu se mai învaţă religia. Ţinta e laicizarea şcolilor. Dar fără credinţă şi suflet idealist, — fără dezarmarea internă a patimilor — nu va fi posibilă nic dezarmarea fizică. Eforturile Societăţii Naţiunilor pentru înlăturarea războaielor, sunt desigur dintre cele mai nobile. Toate naţiunile reprezentate la Geneva au primit cu însufleţire propunerea. Dar pentru ca hotărârile să se pună în practică e într’adevăr nevoie „de o nouă mentalitate “ a popoarelor, cum a spus dl Tdulescu. ste dajiă foaia de tilsam şi poartă ştampila *uhît«t a magazie! gărel Clujea (Lta 23AX/924 Loiitura funcţionarului fiind indescifrabilă. Cerem direcţiune! regionale s c. f. r. Clar ca să ne răspundă din aceste taxe, pe cât da curioase pastâi de revoltătoare, sânt percepute legal, sau aste la mijloc o fraudă a funcţionarului respectiv şi, în acest car, ce măsuri de represiune găseşte da cuviinţă să ia. Prea este jeist la lumea de speculanţii vieţei de toate zilele, teatru » mai fi steccată şi da aceia cad sunt poşi la locurile lor pentru a-şi face datoria in mod cinstit. Specula căilor ferate Sau frauda unui funcţionar Zilnic avem tot mai multe dr/czi de felat cum Statei — prin Instituţiile lat — Sperlează pe cetăţeni în modul cel mai neoraeses, dând exemplu tuturor acelora cari armăses: o îmbogăţire rapidă prin exploatarea nevoilor înălţime?. Zinic vedem cum Stata! scumpeşte prodatele mocopolzite: sare, lutgii, chibrituri, transportările pa c. f. r., taxele de timbra şi în egistrafe, etc., ă$ă ca In acelaş timp aă sporeiscâ ş! vestiarile marei mtse a consumatorilor, dela oraşe mai ales, cari sunt salaraţii sil, lăsaţi la cea mai noinehpaitâ mizerie. Arătăm aici an sigur caz, din cere se va vedea specla extraordinară care domneşte la căile ferate sas, dată nu aceasta, bandele la cari ae dgdu unii sancţionari. IIsas protopop Cspeea din Supurai de jos, jud. SăUj, a expediat la Cina din ataţia Res'ghaa, en coşsleţ cu atragad, la greutite de 7 ki legume, după cum arată acrisoarea de trăsură ce ne-a fost prizantită. Transportul acesta! coşnleţ, numai da 7 kilograme greutate a costat până la Cluj 80 de lei. Taxele Încasate — după scrisoarea dă trăsuri — sânt următoarele: încărcata 120 Iei, taxa de transport 2 lei, cântărirea coşului 20 lei, intrebuinţarea tascaralei 24 lei, provizioa peatra debars 8 lei şi descărcarea 6 lei, la total 80 de lei. Cifrele acestea revoltătoare sânt la Criza financiară — Guvernul liberal nu o poate ameliora — Dl Vintilă Bratiam a înaintat memoriul său asupra politicei financiariiconomia guvernelor albte, a făcut an ixposeu consiliului de minieri, ,a dat un Interview „Viitorului îl vede câ prin c.ceste trei acte a rezolvat criza financiară. In aaeaţi vremea criza te agravează, nu vrea să ştie di declaraţiile dial ministru de finanţe. Institutele financiare sânt zilnice încurcături tot mai grave. Depozitele se ridică pe capete de la bând. întreprinderile Industriale nu mai pot face faţă plăţilor săptămânale de luni de zile. Tot mai mulţi muncitori sunt concediaţi Falimentele se înmuiase vertiginos. Exportul de cereale s-a oprit aproape complet. Poiţl cerealelor scade din zi în zi, deşi nu se mai găsise cumpărători. Pe credit nime nu mai vrea să vândă. Industriile din ţară, cărora Statul le datoreşte peste şapte millarde II, sunt în pragul încetării lucrului. Şi toate acestea în uma „experienţei“ pe care o face dl Vintilă Brâtianu „Româia fase alaalmecte", a spus dl Oromoni, guvernorul Băncii Naţionale, „experienţa anei crea monetare fără peedect îa isteria sa*. Ol care im»perimenteazâ e dl Vintilă Brâtianu, unul din membrii dinastiei ce gmt-nază România, —an membru al familiei care singură an dreptul sa faci astfel de experienţe ps socoteala ţării şi a c&tâteniior săi. .Singrrul mijloc prin cart s’ar ajungi la ameliorarea cdzd financiar, a spus dl Oromolu, „ar fi c-lt agrea nasi impromst extens, lucra pe care guvernul nu se arată prea dispus să-l facâm. G.virnorul Băncii Nationals n’a putut spune întreaga realitate. Realitatea este că actualul guvern nu poate obţine un împrumut extern. Dl V Brătianu a spus că n’a umblat după imaramul, dar cint, în ţăr sau In stelnătaie, poate crede că au pornit în Apus trei dintre principalii miniştri numai pentru a ... Informa shelnâtakia ? Guvernul Brâtianu nu poate obţiae Imprumul extern după care a umblat si vara trecută şi în vira acestui an. Unele dintre motivele discreditaţi nostru în strănutat a fost silit să le recunoască însuşi dl Vintilă Brâtianu. Motivul principal, st’nţdegs, nu l-a pedat aminti, dar el este neîncrederea îtrebaterit in actualul guvern şi în Itgis’aţia sn financr-econordcă, de care urginătatea ştie că a fost făcută cu majorităţi estte din alegeri frauduloase. mNoi bancherii, ps de altă partim, a spus dl Oromulu in intervkwul său, „’ta împărtăşim acest punct de vedere (di a nu recurge la un împrumut extern N. R.), căci crechm ds mars importani ss se contracteze cu împrumut extern ptntru a se evita prelungrea ccizei". Nu numai bancherii, dar toate partidele politice, ţara întreagă , de credinţa dialomului, govinnoul Băncii Naţionale, e un act de extremă gravitate prelungirea ciizci financiare. Suntem pe pragul unei prăbuşiri economice, din talmii căreia cine ştie prin ce sforţări, privaţiuni, şi pagie naţionale, ni vom putea reface. Concluzia logică, una s’ngurâ, în faţa crizei financiare de azi este plata rea de la putere a g vamalei care e ptovocal actada criza financiară şi nu-l în sine s’o remideze. „Singurul mijloc de ameilomie, cum a spus din cinplu, fiind un împrumut extern şi guvernul liberal neputându-l obţine, e datoria lui sâ plece imediat. 0,1 cere alt guvern în România. In locul cdat liberal, ar fi fost înlăturat cel puţin de un an pe acest motiv. Dacă rămâne e o dovadă mai mult că România a încetat să fie o ţară constituţională de a lovitura de Stat la alegerile liberale, şi că e guvernată intr’adevăr de o dictatură de partid, de o dictatură de cristă, pentru care constituţia, legea, Interesul Statului sunt floare la ureche. Administraţie şi politică Niciodată nu ne-am putut închipui sâ existe un partid politic zis şi naţional, care să confunde în aşa măsură organele administrative cu Organizaţia şi de partid, cum e paridul liberal. Oamenii slau ţi se crăcesc în faţa acestui nemaipomenit atentat la independenţa şi conştiinţa organelor edministrative, ceri de doi ani şi jumătate Sunt zilnic terorizate de aresiunea politică N’a fost de ajuns faptul că în preajma slfgerilor generale au fost suspendaţi, trasferaţi, destituiţi, toţi acei slujbaşi administrativ! despre cari fgenţii electorali al guvernului au dat informaţii că sunt primejdcşi, — dar de atunci şi până azi stabilitatea în funcţiune şi măsură nu după felul cum oamenii îşi îndeplinesc chemam lor pur oficială, ci după sprijinul a-l dau policiei şi oamenilor politici aberali. Azi nu se mai miră nimeni ln noi pentru ce partidel liberal nu s’a îngrijt şî nu se îngrijeşte să abă o organizaţie politică, mulţumindu se cu câte un mic club la oraşe. Azi fiecare cetăţean vede că ar fi fost zdroabă şi cheltuială zadarnică o astfel de organîzajie, chiar dacă ar fi fost posibilă în nouile provincii. Guvernul ţine la dispoziţie, pentru propaganda politică, întregul aparat administrativ, schimbându l pe acesta din oficiu, în organizaţie liberală de partid. Funcţionarul administrativ e veşnic cu ghniţa în spite nu numai pentru actele sale politice ci şi pentru a rudeniilor sale până într’a şaptălea neam. Şi nu există caz cind un slujbaş administrativ, un subprefect, un primapretor sau un pretor care-şi îndeplineşte oficiul cinstit, să tremure de o inspecţie oficială, cum tremură cu prilejul primirii ce trebue să-i facă arcul ministre, sau când trebue să adune cetăţeni pentru o adunare politică a partidului liberal, întreg aparatul administrativ e apucat de groază cu astfel de prilejuri. Stejba•Şisi regimalat liberă ştie că prin cea mai conştienţioasă muncă nu câştigă nici un merit înaintea şefilor» că nu numără nimic calificaţia ce o are, rânduiali din oficiu, ci că singura calitate după care e jude este aceea a unui bun agent liberal. Şi cum populeţia din Ardeal e sătulă până în gât de guvernarea partidului liberal, oamenii adninistraţiei asudă din greu să aduci public de paradă pentru domniiştii politici ai partidului. E un sistem de adârci şi intenţionată demoralizare a factorului administrativ. E metoda partidului liberal după care In vechiul Reget a intrat de mult în conştiinţa factorilor administrativi câ nu după felul cum Işi fac slujba vor fi judecaţi, ci după cum ajută politica acestui partid. Câ o iârnă în slujba lor nu de acurateţa în servieta, ci de concursul ce l dau propagandei politice. De aici cele două urmări caracteristice a regimului liberal: slujbă făcută de mântuială, şi muşimalizarea călcărilor de lege. E un sstem de foită demoralizare a organismului administrativ, pentru a putea triumfa dictatura. Oraşele noastre Alba-Iulia in tot s’rul oraşelor, da care am vorbit până acum in coloanele ziarului nostre, n’am gsit mai românesc, în ce priveşte numărat populaţiei după crisea etaleft, Alba-Iulia, oraşul încoronare! domn toriior niştri, cetatea durerilor din trecut şi angd?j litor în viitor, putem zice, câ şi în privinţa localtarilor poartă caracterul nosmalel nostru. Fosta stăpânire ungurească a căutat, pe cât a putut, să reducă importanţa acestui orb românesc, tzalându-i prin toate niijloacele şi creând artificial o estate ungurească, Aisdui, unde n ficat reşednţa judeţuluî. Este firesc acum, sub stăpânire românească sâ i se dea Albai-lulii toată înseminrea, cuvenită din toate pantele de vedere. Albs-Ialia namără astăzi vre o 14 mi locuitori, dimre cari 9 mii sunt români, 3 mii alţi erfşan! şi 2 mii evrei. Pin urmare ronâaii formează aci majoritatea absolut a populaţiei. In total s’au înregistrat la Alba-Iuim în decurs de patru ani (1920—1923) 1084 nisieri, dintre cari 721 români, 234 alţi creştini şi 129 evrei. Morţi au fost in acelaş interval de timp 778, dintre cari 471 români, 211 alţi creştini şi 96 evrei. Sporal na tarsi «i popnîst’el a fost la cei patru ani din urmă, prin excedentul gaşterilor asupra morţilor, de 306 sufleta eaa 5,46 la mie pe fiecare an. Românii au sporit ca 250 suflete sse 698 la mie anual, ceilalţi creştini nu 23 suflete sw 648 la mie, iar evrei, ca 33 4 12 la mie pe fiecare an Vedem, fstdară că şl lfl privinţa sporului natural al populaţiei româai erau in fruntea tataror la Abî-Ialis, venind apoi evrei şi în urmă ceilalţi creştini. Oraşul se prezintă la plin progres! sporind pa deoparte materiîe dela 224, câte au fost la 1920, la 300 în 1923, Iar pe de altă parte redicindu-ae numărul rapţlor dila 210 în 1920 la 191 in 1923. Aceasta lesemnează, că s’a Îmbunătăţit atât starea materială a popoliţiei oraşului, cât şi starea sanitară, cari sast condiţiile mtorale ale progreeului. Alba-Iulia se află sîtastă In cea mai românească reglare a Ardaslanu’, pe malul Murăşului, care este cel ma' mire râu în aceste ţicntari ale ţăr d, pe domnul principal al tstaror comunicaţiilor dinspre centrul Român’ei Mari cître periferie. In sstfsl de condiţii prielnice de deSvolUre este fires, si prevestim onsulal lacorosărei primulu) R'gs al taturor românilor cel mal strălucit viitor. Cetate da asuprita Sa trecut, Abdulia este solizi simbolul speranţilor poporului românesc întregit. Avem atâta necesitate da ori sa româneşti. In csri elementul nostru etnic si nu fie copleşit de streinii de origine, şi când întâlnim câte-un trebse să ne simţim Inima plină de bucurie. Carpatin Producţiunea agricolă — In continuă scădere cantitativă şi calitativă — Am spus’o de repetite,ori în coloanele ziarului nostru, că nu se mai cultivă cu dfistală îngrijire pământul şi că mai ales nu se da atenţiunea necesară seminţelor, ce se aranca pe urma plugului. Pe cât de simplă este aceaată problemă, pe atât ea n’a fost luată In seamă până acum tocmai de către agronomii noştri, caii sunt chemaţi să îndrumeze munca plugurilor. Abia în al şaselea an dela războiu şl numa’ când s’a constatat un chip dureros cât de mult am rămas înapoi cu agricultura, că astăzi nu mai putem conta ca ţară exportatoare de cersare, abia acum îşi dau seamă organele conducătoare de complecta neglijarea a problemei de cultură a părrâitului. S’a aşteptat prea mult dela bine. durerile cerului, ca să dea soare şi ploaie la timp şi nu s’a uitat nimeni in ce condiţii se face priginia. Pământul nelucrat bine şi înzestrat cu sentinţe slabe, plin a da corpuri streine, nu putea aduce roadele aşteptate. Acest lucru uşor de priceput, abia acum s’a înţeles de cită cei ce aveau însărcinarea să veghieze asupra rezultatelor agriculture! In ţara noastră. După atâta vreme dela războiu şi numai constatându- se starea îngrijorătoare, în care a stins cultivarea pământului, ce din an în an produce tot mai puţine roade şi de calitate tot mai slabi, au început să-şi dea socoteală agronomii din Ministerul agriculturei, că trebue să se mişte şi să ia măsuri de Îndreptare. Aflăm anume, că direcţiunea generală a fermelor şi îndrumărilor agricole a hotârât să se ocupe serios de aci inedo cu seteţionarea seminţelor. Ia scopul acesta s’ar fi alocat la bugetul ministerului agriculture! suma importantă de zece milioane lei pentru cumpărarea maşinilor necesare din streinătate. Selecţionarea seminţelor pe cale mecanică, precum şi curăţirea lor de corpuri streine se va face la treizeci de staţiuni în diferite puncte ale ţarei atât pe seama Statului cât şi pe seama particutărilor, începându-se această activitate chiar din vara viitoare. Chiar cât de tâziu, e bine că îa sfârşit s’a trezit şi ministerul agricilturei dia letrgia de până acum, constatând, că şi plugăria este o meserie supusă desvoltărei şi îndrumare! raţionala, şi efi nu trebue lisată la voia intâmplărei, atârnând numai de munca primitivă a ţăranului nostru fără carte, care aşteaptă prosperitate numai de la binefacerile cerului. A trebut să se constate decăderea agriculturei la ţara noastră, periclitându-se viitorul economiei noastre naţionale, ca în ultimul moment să se ia măsuri de îndreptare, după ce producţiunea agricolă a scăzut în chipul cel mai îngrijorător, atât cantitativ cât mai sles calitativ. E păcat Insă că a trecut atâta vreme dela război Încoace şi nu s’a făcut până acum nimic pentru promovarea agriculturei în ţara noastră. Se vor îndrepta oare lucrurile de ad Inînte ? Nu prea ne vine să credem, chiar dacă se vor cumpăra mașinile trebuincioase, mai sunt Insă atâtea șl atâtea lipsuri, ce urmează bS se consite. Adunarea generală extraordinară a Baroului advocaţilor din Cluj —■■ —— S’a dat satisfacţie deplină decanului, dr. Ion Suciu şi preşedintelui Uniune! advocaţilor, dr. Dobrescu — Veştejirea atacurilor nedrepte Consiliului Baroului advocaţilor din Cluj a luat la timpul său hotărârea, ca în 2 Septenwie, a. c., cu ocaziunea sărbărilor regale din Cluj, — să ţină o şedinţă festivă intru memoria marelui Avram Iance, care a fost şi advocat, şi considerând, că cu acea ocaziune erau toţi decanii Birourilor din Ardeal convocaţi, ca sub conducerea preşedintui Vaisnil advocaţilor din ţară să aranjee mai multe lucruri importante pentru corpul advocaţilor, li s’a cretit cinstea dlui Dobrescu, ca să ţină un discurs festiv la acea şedinţă. Din acest prilej, încă in numărul din 27 Septemvrie, ziarul din localitate „înfrăţirea” a deschis un atac vehment şi cu nimica j.ratificat, contra dlui decan dr. I. Suciu, invinuindu-1 că prin invitarea dlui Dobrescu introduce politica In Birou, că a lucrat in mod arbitrar, şi fără consultarea Consiliului cand a luat această măsură, iar mai târziu, în numărul din 0 Septemvrie îl numeşte de antidinastic, pantrucă din caizi şedinţei festive, nu s’a putut prezenta pe peronul gărei la sosirea M. S. Regelui, şi numai la recepţie a putut participa. Pe dl Dobrescu 11 numeşte antinaţionalist şi sprijinitorul minoritarilor. Dl dr. Suciu în urma acestor atacuri s'-a prezentat Consiliului demisia şi a convocat adunarea generală pe ziua de 21 Septemvrie a. c. la care termen s’a şi ţinut, cu singurul punct la ordinea de zi: Raportul Consliului şi demisia dlui decan Suciu şi alegerea noului decan. Adunarea La această adunare s’a« prezentat aproape 100 de membrii ai Baroului. Prezidiul l-a ţinut dr. S. Timaşiu, prodecs. Dsa, în raportul său, a făcut istoricul celor întâmplate, a arătat, că Consiliul, deja în 3 Septemvrie, după serbări imediat, a luat poziţie faţă de eşecurile ziarului „înfrăţirea*, declarând aserţiunile ziarului de neadevărate, respingând amestecul ziarului la afacerile interne ale Baroului, şi solidarizîndu se intru toate cu decanul, dând au comunicat spre publicare ziarelor „înfrăţirea* şi „Patria*. Arată în cuvinte subliniate de aprobarea celor prezenţi, ce râu serviciu face cauzei româneşti acel ziar, care voeşte să Introducă desbinare in sânul Baroului, unde după multa lupte şi frământări s’a înstăpânit in fine munca serioasă, legalitatea, obiectivitatea, şi bunaînţelegere, — şi de unde a fost izgonită politica, consideraţiile personale, certurile şi dezordinea. Invită asistenţa, ca prin votul ei ori să aprobe cele întreprinse de decanul şi consiliul Baroului, ori să aprobe atacurile săvârşite pentru zdrobirea solidarităţii din Barag. Dă apoi cetire moţiunea consiliului : MOŢIUNEA Adunarea generala a Biroului advocaţial Cluj, ţinutat la 28 Septembrie 1924, auzind raportul prezentat de Consiliul acestui Barou, hotăreşte: Adunarea generală aprobă cu satisfecţie hotărârea luată de Consiliul Baroului In şedinţa sa din 3 Septembrie 1924, precum şi publicarea in ziare a acestei hotărâri. Adunarea generală respinge cu hotărâre amestecul ziarelor de partid la chestiunile interne ale Baroului, şe consideră de uneltire nevrednică de membrii Biroului şi îndreptată împotriva păcii şi ordinea în Barou, orice încercare de a deschide în publicitate discuţii, fie pe faţă fie sub masca anonimatului, asupra unor chestiuni de administraţie, atunci când singurul judecător competent al acestor chestiuni este Consiliul şi Adunarea Generală a Baroului. Adunarea generală aprobă toate măsurile luate de Decanul Baroului pentru adunarea generală comemorativă, ţinută la 2 Septembrie a. c., şi aduce mulţumitele sale dlar Preşedinte al Uniunei Advocaţilor, Dem. I. Dobrescu, pentru participarea sa şi discursul său, rostit cu acest prilegiu. Adunarea generală îşi exprimă adâncul său regret, că s a putut întâmpla, ca nu un ziar local, să apară atacuri necuviincioase împotriva Preşedintelui Uniunei, chiar pe vremea, când domnul Preşedinte, invitat cu ştirea şî aprobarea Adunării generale din Iunie crt., era oaspele Baroului Cluj. Bs ce este mai grv a avut indrâsneala sâ tragă la Îndoială până şi loialitateaşi neţărmuritul devotament al baroului şi al tuturor membrilor săi faţă de înălţatul nostru Domnitor, primul Rege al tuturor Românilor. Conştiu de menirea sa, Baroul Cluj doreşte să întreţină raporturi de bună înţelegere şi respect cu Uniunea, şi cu organele sale reprezentative, şi nu va tolera, cu porniri răsleţe, conduse de deşerte ambiţii sau tendinţe politice, să conturbe aceste bune raporturi. Adunarea generală îşi exprimă deplina încredere în Decanul Baroului, dl dr Ioan Sucîu, — nu-i primeşte demisa, şi inzistă sâ rămâe şi pe mai departe — în baza unanimei încrederi — in fruntea Baroului pentru a continua opera, care a ridicat Baroul nostru la nivelul, neajuns până acum, la care se găseşte. Adunarea generală însărcinează biuroul adunării să comunice această hotărâre şi dlul preşedinte al Uniunei advocaţilor. (Csatlstars ps psgtoa Us)