Patria, martie 1925 (Anul 7, nr. 47-71)

1925-03-01 / nr. 47

CLuJ SÂMBĂTĂ 1 MartIe 1925 DIRECTOR: IOAN AGÂRBICEANU REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA CLUJ. STR. RfiOrI^4A MARIA !! ANUNȚURI DUPĂ TĂRIE PRI­­ ÎEȘTE ADMINISTRAȚIA ȘI AGfINTU­LH DE J*UBLICITA'! H TELEPOK REDACȚIA | \| î­*­» I ORGAN AL. PAR­ r­DUI.l­I NATIONAL ROMÂN­I EXEMPLARUL Anal ViI. * NumaRAI 47 REDACTOR RĂSPUNZĂTOR: MmAIL­EM PROCIPIU ABONAMENTUL: PE UN AN ... 360 L* PH JUMĂTATE AN . 180 AI PE UN SFERT DE AN 100 LEI LUNAR.......................... 40 LUI AN STAHINATATHI PE UN AN . . . 2000 L»1 PU JUM­ĂTATE ATI . îOOO­L#1 Congresul nostru Duminecă în 8 Martie, va avea loc la București congresul partidu­lui nați­onal­ român pentru ratifica­rea fuziunii cu partidul naționalist al poporului de sub șefia dlui N. Iorga, — fuziune hotărâtă în una­nimitate de comitetele executive ale celor două partide. Congresul care va ratifica fuziunea va fi unul din cele mai însemnate evenimente ale politicei noastre interne de la unire și până azi. El va însemna în a­­ceeași vreme încununarea instiințe­­lor partidului național­ român de-a pune la îndemâna țării un organism politic puternic, care va apăra tot­deauna, și între orice împrejurări, principiile fundamentale ale națio­nalismului fără șovinism, ale demo­crației sincere fără demagogism, ale constituționalismului real și ale legalității neștril­te. Garanța acestui viitor program n­e o dă din belșug trecutul celor două partide care se unesc. Postu­latele ideei naționale în cadrele Sta­tului unitar român, nu pot fi mai sigure de realizarea lor decât prin inștințele și munca unui partid care va cuprinde elementele luptătoare în trecut pentru acest ideal, și pe cele cari, alăturea de luptă, au știut să îmbrace într’un crez cald aspira­țiile neamului nostru, prin scrisul lor, prin propovăduirea cu graiul viu a postulatelor nouăi conștiinți naționale. De sinceritatea luptei naționale pe care va duce-o noul partid nime nu se poate îndoi. D. N. Iorga pe de-o parte, care a trezit și a alimen­tat ca nime altul în ultimele decenii conștiința națională, va rămânea și mai departe apostolul acestui ideal, al cărui steag l-a știut desfășura și în cadrele noului Stat, fără gân­duri rezervate față de drepturile ce le compet și minorităților etnice. Pe de altă parte lupta partidului nostru, a românismului de dincoace de Carpați, care a culminat în de­cretarea unirii cu patria mamă și în hotărârile de unire, precum și În­treaga lui atitudine de la unire și până azi, pun în deplină siguranță realizările postulate de ideea na­țională. Nici nu poate fi altfel când viito­rul partid reprezintă țărănimea ro­mână, neamul de baștină, cu inte­lectuali i eșiți din sinul său, și cari au știut în toate vremurile să fie expresia aspirațiilor păturilor autoh­tone naționale. In aceeași siguranță vor fi, sub scutul­­ noului partid principiile de­mocrației sincere, strâns legate de o viață adevărat constituțională, și adânc îmbinate cu principiul obser­vării legilor și a moralității publice. In definitiv miezul politicei interne în cadrele României­ Mari 11 for­mează necesitatea de a pune națiu­nea română întregită în drepturile sale, după cam­ a înfătușat nu numai în provinciile robite, ci chiar în pro­pria țară independentă. Cucerirea, în stăpânirea deplină a acestei țări de către poporul care o locuește, nu se poate închipui fără o viață real constituțională, ttăra un regim de legalitate, fără sancțiuni pentru cei vinovați de încălcarea legilor, fără deplina egalitate în împlinirea dato­riilor și participarea la drepturi. Nu o mână de oameni cointeresați ma­terialicește, nu o clasă socială sin­gură, nu printr’un regim de protec­ție ori de dictatură, se poate reîn­tregi națiunea română în drepturile sale, se poate asigura triumful ade­văratei democrații. In noul partid care va eși din congresul de Duminecă, 8 Martie, se găsesc toate elementele care vor putea să dea României regimul po­litic de care are urgentă nevoe per­­­tru consolidarea sa internă. Armo­nizarea intereselor claselor sociale producătoare nu e primejduită >e oameni legați prin cointeresări materiale, nici de tradiția unei stă­pâniri exclusiviste, nici de ambiții deșerte de a face singuri ceea ce poate realiza numai efortul întregei națiuni. Ce interes ar putea avea un partid ca al nostru să continue sis­temul liberal ? Nu ne îndoim nici o clipă că cei în drept de a participa la congres vor fi cu toții la București în ziua de 8 Martie, pentru a avea mângâ­ierea și mândria să contribue cu votul lor la înfăptuirea unui act politic de o însemnătate atât de mare, de o necesitate atât de ur­­gentă pentru țară și neam. Excluderea dlui Moldovan Energicul deputat naționalist dl dr Victor Moldovan a fost exclus din Ca­meră pentru treizeci de ședințe. De ce? Pentru că interpelarea dânsu­lui asupra pașapoartelor a lămurit opi­nia publică asupra următoarele puncte: 1. Că dl g-ral Artur Văitoianu a tri­mis în Ardeal agenți supuși streini ca să îndemne populația la emigrare; 2. Că dl g-ral Artur Văitoianu a în­curajat și protejat Agențiile de emi­grare, în număr de 60 care funcționează și astăzi; 3. Că în conformitate cu legile exi­stente dl g-ral Artur Văitoianu s’a fă­cut vinovat de delict care se pedepsește cu pierderea drepturilor civile și politice și închisoare; 4. Că cl g-ral Artur Văitoianu e un plăsmuitor de acte, luând „documente“ împotriva adversarilor dela persoane care nu știu nici scrie, nici citi. Pentru că dl Victor Moldovan și-a permis să dea în vileag toate acestea, pentru aceasta, dl Victor Moldovan a fost exclus dela 30 ședințe din Ca­meră. Curat vorba ăluia, turcul te bate, turcul te judecă. Dar dreptatea va trebui să triumfe. Pentru cauza noastră este totuși de importanță capitală, că în fiecare zi dăm exemple admirabile de puritate în afacerile publice, și că nu tolerăm nici teroarea nici injustiția. Și prin acest gest singur cre­ăm un început de în­dreptare, pentru care opinia publică ne este recunoascătoare. Astfel de gesturi nu erau cunoscute în viața parlamentară a vechiului Re­­gat. Majoritățile ascultau orbit de banca ministerială, iar opoziția se ferea în­totdeauna, să riște imprudența de a ataca aceasta bancă, considerată de toată lumea inviolabilă. Un singur mare puritan al vieții pu­blice din vechile provincii avea îndrăs­­neala să înfiereze uneltirile nedemne ale membrilor cabinetului. Era marele di­spărut Nicolae Filipescu, care se poate considera cu drept cuvânt ca apărător al demnității în viața publică. Războiul însă a rupt zăgazurile cin­stei și viculia a dat năvală în toată arena politică înecând tot ce trebuia să se mențină la suprafață în interesul moralei superioare, și al prestigiului țării. Și dacă întâmplarea n'ar fi răscmis dedesupturile putrede ale unei părți a păturii conducătoare, dacă Justiția ar fi capitulat în fața presiunilor, de mușa­malizare, dacă dl Moldovan nu s’ar fi expus cu energia tinereții sale, să îm­­figă spada în inima bălaprului, de­si­gur că vicuria s-ar fi desvoltat nestin­gherită, luând proporții, în urma cărora ruina morală și dezastrul social al țării ar fi fost inevitabile. Intervenția bravă a deputatului de Bistrița a mutat însă încăpăținarea for­ței de corupțiune și în același timp a încurajat rândurile apărătorilor.­­Era necesară o astfel de încurajare cu atât mai mult, cu cât mijloacele de luptă ale celor infectați întrec orice în­chipuire a degradării. Cele 500.000 de lei aruncate la Bistrița în balanța im­­pilării adversarului, alături cu diversi­tatea mijloacelor de intimidare, sunt e­­xemple drastice de fanatismul cu care se apără la noi dreptatea; împotriva acestor arme puternice, deși lipsite de demnitate, dl Moldovan n’a putut opune decât cinstea­­ sa și dreptatea cauzei, ce o apăra, documente puțin apreciate într’o țară cu moravu­rile tocite, ca a noastră. Dl Moldovan a fost deci persecutat, urmărit până în cele mai intime che­­stiuni familiare, s’au încercat împotriva lui stoarceri de documente compromiță­ toare in schimbul unor sume fantas­tice, a fost eliminat pe termen lung din scaunul de deputat, unde avea drepturi legale, nu ca ale majorităței. Deoparte deci justiția susținută de un balcanism păcătos, de cealaltă drep­tatea apărată de curaj și cinste. Lupta este inegală, ce e drept, dar cu atât mai demnă pentru învingător. Și învingătorul este un membru al partidului nostru. înregistrăm cu bucurie acest început de distrugere a vicuriei în politica ță­rii, pe care suntem siguri, că partidul național va distruge-o definitiv, din ră­dăcină, de tezaur­ mi> I­ii M Chestunea bonurior Două declarații ale dlui C. Arge­toianu In ședința de joi a Camerei, ridi­când chestiunea cu bonurile de tezaur, Dl C. Argetoianu a făcut următoarele declarații: „Domnilor, fiindcă în comunicarea dlui Madgearu este și o petricică pen­tru grădina mea, să-mi dați voe să spun câteva cuvinte și să lămuresc două chestiuni lăturalnice, în legătură cu această comunicare. S’a depus, pe când nu eram aci în Parlament o cerere, dacă nu mă înșel, de dare în judecată a mea și s’a­­ pus întrebarea acum câtva timp, cu oca­­ziunea fuziunei partidului național cu partidul naționalist al poporului, care va fi atitudinea celor doi sau trei de­putați din partidul național, cari au semnat această moțiune. Situațiunea lor va fi foarte lămurită și foarte puțin neplăcută. Cer și eu, domnu­le Președinte, să semnez acea moțiune. Vor fi prin urmare alături de mine, căci solicit și eu să iscălesc moțiunea (aplauze pe băncile partidului națio­nal). * * * A doua chestiune care vreau s’o cla­rific este că cer și eu ca aceste ches­tiuni privitoare la bonurile de tezaur din timpul războiului și până astăzi să fie odată lămurite.­­Aplauze pe băn­cile partidului național.) Eu, domnilor, n’au nici cea mai mică frică de această desbatere și vă asigur că atunci când lumină se va face nu eu voi fi acela care voi petrece un ceas neplăcut. (Aplauze la partidul național). Eu, domnii mei, ca ministru de foarte scurt timp, trei luni de zile, — la fi­nanțe, nu am avut decât o vină, nu­mai vina că am avut curajul în acele momente să ocup acel loc după gu­vernarea anarhică de trei ani de zile, care m­’a precedat. (Aplauze la parti­dul național). Și că am fost nevoit fără să vreau, multă vreme, să continui și eu cu procedeele excepționale care s’au perpetuat de la 1916 și până la 1920. Toate aceste procedee d-voastră le aruncau­ în vina unui guvern, care a durat 92 de zile. Nu știu dacă în 92 de zile se putea împlânta într’o țară­ obiceiu­l de a neso­coti legea contabilității. Atât aveam de adăugat în această desbatere. Doresc și cer să se facă lumină. Nu mi-e fri­că de loviturile­­ care mi se dau zilnic pe această chestiune“. Membrii Comitetului executiv și parlamentarii partidului național­ român sunt rugați să binevoiască a participa la șe­dința Comitetului executiv care se va ținea la București în localul clubului în ziua de 7 Martie a. c. orele 11 a. m. românii din Banatul sârbesc După aleg­erile generale opinia publică românească a rămas sub impresia întâielor știri asupra ale­gerilor din Iugoslavia, după care ro­mânii din Banatul sârbesc au câștigat două mandate de deputat. Se știa că se încheiase un pact cu guvernul Pa­sid în acest înțeles. Nouă nu ne mai sosește „Graiul Ro­mânesc“ organul partidului român din Iugoslavia, dar vedem reproduse într’un ziar din capitală părți dintr’un articol apărut după alegerile generale în ziarul românilor din Banat. Și din el vedem pe de-o parte că știrea cu alegerea celor doui deputați români era falsă, iar, pe de altă parte cari au fost cauzele înfrângerii ro­mânești. Ele sunt două, pe cari le constată cu multă durere și amărăciune „Graiul Românesc“: desinteresarea completă a României­ Mari de soarta fraților din Iugoslavia, cărora de șase ani nu le-au întins nici un ajutor moral sau mate­rial în lupta lor națională, iar a doua cauză: dezertarea intelectualilor sate­lor, în deosebi a preoțimei de la dato­ria de­ a rămânea în fruntea poporului. Prima cauză e o acuză gravă adusă României, acuză, din nenorocire adevă­rată, căci nime­ni noi nu înțelege pentru ce suntem într’o unire așa de intimă cu Serbia dacă nu suntem în stare să aducem cea mai mică ușurare fraților noștri persecutați în aceea țară. De cinci ani diplomația noastră a căutat un singur lucru: să nu supere susceptibilitatea sârbească, și de loc nu s’a îngrijit de datoria principală, să facă intervenții energice pentru respec­tarea drepturilor românilor din Iugo­slavia. Iată ce scrie sub acest raport „Graiul Românesc": „Este firesc acest proces social — scrie „Graiul Românesc“ — ce se des­fășoară în vița celor aproape 100.000 români rămași fără tată și fără mamă, ca niște orfani de război, avizați la mila trecătorilor, rămași fără conducă­tori sufletești, intelectuali, fără un sin­gur gest de frățietate, de încurajare din partea celor 12 milioane suflete româ­nești, cari azi își au țara lor liberă și maii și au uitat total de noi. Nici un sprijin moral, sau material nu am vă­zut în decurs de 6 ani dela frații eli­berați; noi rupți dela trunchiul neamu­lui românesc ne stingem. In primul rând se despart de acest trup cei slabi cu Duliul, cu mâne dispărând cei mai înar­mați cu hrana sufletească, valurile co­tropitoare ale unei supremațiuni econo­mice și dârze naț­onale să niveleze blo­cul național al acestui Stat. Noi suntem ca din o armată, care a pierdut bătă­lia, ca o trupă de soldați deslipită de comendu­irea sa și de grosul armatei sale, care este în debandadă, în des­compunere lentă, care în scurt timp va trebui să îndure o lovitură sufletească de partea cealaltă, apoi să urmeze ce­lelalte materiale, care după legile veș­nice ale forței superioare, mai curând sau mai târziu trebuie să defereze. Cine poartă răspunderea pentru acest sfâr­șit tragic al nostru, o va stabili istoria imparțială.“ Tot atât de grave, după „Gr. Rom.“ și al doilea motiv care a contribuit la înfrângerea în alegerile generale a can­didaților români. E dezertarea de la da­torie a intelectualilor sortelor. „In multe sate, mai ales pe pusta cea bogată, preoții au dezertat din fruntea poporului lor, au fost neutri, s-au de­clarat neinteresați în lupta aceasta, care în primul rând se poartă pentru bise­rică și limbă și nu ai aflat atâția preoți câte degete ai pe o mână, cari să se expună pentru popor și cauză. Naivi sau megalomani sunt acei în­țelepți Solomoni, cari prin unele ziare din România, vreau să ne sature cu sfaturi de ale lor părintești, fără să fi mirosit sau simțit atmosfera, sub care noi trăim, când merg așa de departe în neștiința lor de ne pun întrebarea, că de ce nu îmbrățișăm pe fratele din Valea Timocului și din Macedonia, a­­tunci, când este o Românie­ Mare, care numai cu brațe frățești nu ne-au primit nici când, și când vedem că vistoriul nostru este mai trist ca al celor din Valea Timocului. Noi acești puțini la număr avem a duce o luptă cu mult mai grea decât cele 3 milioane de ro­mâni sub unguri și îi rugăm pe frații noștri din România, să nu ne mai a­­mărască viața și ei, cu criticile sau sfaturile lor „frățești“.“ (Continuare pe pagina II a) Aplanarea grevei uni­­versitare BUCUREȘTI.­­ Tu­lburările studen­țești pot fi considerate ca terminate. Mi­siunea profesorilor intermediatori a reu­șit. Senatul universitar a admis, după cererea dlui Tom­a Ionescu­, decanul fa­cultății de medicină și a dlui Misir, de­canul de drept, — ultimul memoriu al studențimei, hotărând imediata reîncepere a examenelor. Evreii vor fi obligați să a­­ducă cadavre de disecție, conform an­gajamentelor luate. Se va purcede la modificarea regulamentului universitar, se vor recunoaște societățile studențești și se va lăsa liberă funcționarea lor. Se admite participarea studenților in ad­ministrația căminelor și cantinelor stu­dențești. Armata va fi retrasă de la Uni­versități la două zile ,după restabilirea ordinei. Pedepsele disciplinare vor fi ri­dicate, asemenea la două zile după res­tabilirea ordinei, la propunerile făcute de decanii facultăților. Aprobarea me­moriului a produs mare mulțumire în sânul studențimei, care a dat cuvântul de ordine ca toți să se prezinte la cursuri. (Rador.) „Slovacia nouă“ de SCO­PUL VIATOR — Traducere de V. V. Tilea — (Urmare). In chestiuni de învățământ dl prof. Seton-Watson găsește de criticat felul cum s’au făcut examenele de limbă slovacă a tuturor profesorilor, fiindcă în multe ca­zuri Cehii nu au fost supuși acelui examen obli­gator, sau au fost protejați, și aceasta a produs „rezultate dezastruoase“. Aceste examene au fost publicate cu ter­men așa scurt, încât pentru mulți Slovaci era din punct de vedere tehnic imposibil să se supună. Puțini Slovaci au concurat la început pentru posturile libere, „așa de puternică a fost atmosfera maghiară,­și așa de încet a crescut încrederea lor în regimul nou“.­­Chiar contrarul s’a întâmplat în Ardeal­. Sistemul de angajare a corpului didactic, pin con­tracte temporale, încă a cauzat multă nemulțumire , mă­rită și prin faptul că învățătorii și profesorii cehi nu nu­mai că erau mai bine plătiți, dar primeau și diurne. Sis­temul contractelor sa sistat acuma. Intre Slovaci a crescut nemulțumirea și din motivul că mulți dintre cunoscuții maghiari au fost puși­­ ca la noi­ și slujbe importante și de răspundere. Aceste persoane, cari și-au „schimbat în așa scurtă vreme fața, nu cutează să se opună tendin­țelor cehe de centralizare“ și s’au pus în slujba lor, „pe când caractere mai independente sunt privite (exact ca la noi) cu neîncredere“. Din rivalitatea celor două foruri supreme, Bratislava și Praga, s-a născut o mare dificultate pentru corpul di­dactic din Slovacia, Praga trecând cele mai multe ori peste părerile justificate ale celei dintâi. „Orientarea cen­tralistă a dat cauză la multe certe și nemulțumiri mă­runte, cari n­u ar fi trebuit să devină niciodată“. Astfel mulți Slovaci au trebuit să depună examenele la Praga în loc de Bratislava, sau alt oraș mai aproapiat. S’au trimis studenți cehi la Universitatea din Bratislava „ca să ser­vească colegilor slovaci de model“, producând însă ch­iar efectul contrar. La școlile medii din Slovacia s’au trimis servitori și portari cehi cu toate că s’ar fi găsit și com­petitori localnici. Manualele de școală se tipăreau exclusiv la Praga, păgubind și periclitând astfel tipografiile slo­vace care au jertfit mult sub regimul maghiar pentru cauza națională. Aceste nemulțumiri mărunte au produs, mai mult ca orice, impresia unei „politici de cehizare“. Cele arătate mai sus sunt „greșeli inerente birocratismu­lui prea centralist și a ignoranței cu privire la referințele locale“. Dar ce se poate spune de faptul că guvernul din Praga a ocupat catedrele la liceele­­ germane din Zips cu profesori germani din Boemia (în loc de localnici) cari, pentru prima oară au întrodus în acele locuri spiritul pangerman ? Multă amărăciune a produs lupta pentru școlile con­fesionale sau de stat. Era evident că școlile Piariștilor și a Premonstrateuzilor, cari au fost totdeauna cuiburi de pro­pagandă maghiară, nu mai puteau fi tolerate; de aceea, după multă amânare, au fost statificate toate liceele cato­lice, dar cele protestante nu. De aici acțiunea justă a ca­tolicilor, cari acuma au episcopi naționali pentru a ob­ține „reînființarea a cel puțin trei licee catolice“. „Universitatea din Bratislava nu este încă o expre­sie suficientă a vieții naționale slovace“. Ea trece prin a­celeași dificultăți ale începutului, cu care s-au luptat uni­versitățile din Zagreb și Sofia, fiind numărul savanților slovaci foarte redus, ea a trebuit să apeleze la sprijinul altor capacități­ slave: la Ceh­i. Tot acolo va trebui înfiin­țată o facultate teologică care să crească preoțimea cato­lică în spirit național și de independență „împlinind tot­odată o cerere a­ Slovacilor catolici“. Toate greșelile schițate mai sus „vor dispărea de la sine prin înfăptuirea unui program moderat de autonomie (administrativă)­ slovacă“, care va trebui să cuprindă și un for special pentru învățământul din Slovenia „compus parte din funcționari permanenți, parte din membrii aleși“. Dar și până acuma este incontestabil, că „câștigul cultu­ral în acești cinci ani din urmă a fost enorm“. Dificultățile economice Putem afirma, zice prof. Seton-Watson, că fără di­ficultățile economice, cele administrative și religioase „n­u ar fi căpătat importanța și acerbitatea pe care o au“. „Nemulțumiri naționale și politice au aproape totdeauna partea lor economică, și adesea își trag puterea lor din nemulțumiri economice. Ar fi zadarnic să negăm că în cazul Slovaciei de azi, există aceste nemulțumiri și că regimul centralist, cum este azi condus din Praga este în multe privințe contrar intereselor economice ale Slova­ciei“.­­Credem a putea afirma că și Ardealul se află în­tr’o situație similară­. Pentru a ne da seamă de situația economică trebue să „deosebim cauzele generale de cele particulare“ și să „comparăm condițiunile economice ale republicei cu ace­lea din Statele vecine“. „Cei cari fac responsabili pe Cehi și unitatea cehoslovacă pentru tot ce este rău, ar trebui să se cugete că în lipsa acelora ei s’ar bucura de o guver­nare politică, economică și financiară atât de coruptă ca aceea a regimului Horthy“. Cei ce guvernează­ azi țara „nu trebue să se teamă de o comparație între metoadele lor și acelea din celelalte State succesorale“. „Int’o lume, unde,, în urma războiului și a Revoluției toate normele s’au schim­bat și în care cuvântul „normal“ are numai o valoare re­lativă, „Cehoslovacia s’a apropiat foarte mult de normal“. Acolo birocrația a trezit părțile slabe, dar și cele bune ale austriacilor: ordinea, eficacitatea și punctualitatea,­­fce­­când Ungaria a oscilat de la teroarea roșie la cea albă, și a fost singura țară care a redus sufragiul și­ a împiedecat toate reformele. „In România se lățește corupția cea mai obraznică, și s’a ajuns la ruina transporturilor, revenind la mercantilismul cel mai rudimentar și la disprețul cinic pentru forme și garanții constituționale“. „In Yugoslavia crește anarhia administrativă, noua constituție rămânând numai pe hârtie, fiind lăsat în sud analfabetismul și ban­ditismul fără remediu și rămânând guvernul (Pasici) in­diferent față de revolta în contra corupției“. „In Cehoslo­vacia instituțiunile democratice au fost lărgite; c. f. și alte mijloace de comunicație funcționează ca în Franța și An­glia ; corupția este împiedecată de opinia publică vigi­lentă ;­ învățământul — deja bine desvoltat — a înaintat și mai mult; bugetul este în fiecare an echilibrat și cre­ditul universal care se acordă bărbaților de stat din Praga pentru politica lor internă și externă, sănătoasă și paci­fică, se reflectează în contrastul dintre valoarea și stabili­tatea coroanei cehoslovace pe piețele din Europa­ centrală“. „Dar dacă condițiunile politice, economice și sociale sunt atât de favorabile în republică, ea sufere și de un desa­­vantaj, având o proporție prea mare din vechea industrie a Austriei, fiind teritoriul vamal redus de la 51 milioane (Continuare pe pagina ILa)

Next