Patria, aprilie 1925 (Anul 7, nr. 72-92)

1925-04-01 / nr. 72

CLUJ, MIErcuri 1 ApRILIe 1925 DIRECTOR LOAN AGÂRBICEANU .^EDAC­T^ CLU|. ^ ADMINISTRAȚIÎ ^BOINA MARIA V ANDNȚUR, DUPA TARIF PRO ?,1ESTE ADMINISTRAȚIA ȘI AGENȚIILE DE _PUBLICITATE TELEFON REDACȚIA! 11—81 OtV Asigurarea păcii v9iiaÄr»t­«»uMs „Generațiile viitoare ale Europei vor blestem­a pe oamenii de Stat de azi, dacă aceștia nu vor ști să creieze si­guranțe care să facă imposibil războiul viitor. Acesta din urmă va veni cu sigu­ranță, dacă Europa rămâne divizată în două tabere cum esti azi. Dacă Anglia vrea azi, — un viitor război este ex­clus, — și Anglia vrea.“ Iată cuvintele spuse în mod solemn de dl Chamberlain, ministrul­ de externe, în Camera engleză, și cari au făcut o extraordinară impresie în cercurile po­litice din toate țările. Discursul său și l-a ținut, răspunzând lui Henderson, fruntașului laburist, care a apărat pro­­tocolul de la Geneva împotriva criticilor ministrului de externe englez. Dl Hen­derson s-a sprijinit, in expunerea sa pe faptul că cele două guverne, englez și francez, au lucrat de comun acord la stabilirea protocolului de la Geneva, și că Franța având și azi aceeași atitu­dine față de acel protocol. Anglia nu poate să dea îndărăpt. Intr’adevăr se știe că, protocolul de la Geneva, în legătură cu asigurarea păcii europene, a fost redactat cu asentimen­tul primului-ministru englez de atunci, a dlui Macdonald. Relizarea de la Ge­neva a fost socotită ca întâiul pas se­rios către pacificarea Europei, de la în­cheierea păcii și până azi. De la venirea guvernului conservator în frunte cu dl Baldwin se știa că di­ficultăți mari se vor pune în calea sem­nării protocolului de către Anglia. Noul guvern, la toate întrunirile comitetului Ligii Națiunilor a cerut să nu fie adus în discuție protocolul de la Geneva. După ultima sesiune a consiliului Ligii, întors acasă, în sfârșit dl Chamberlain a de­clarat net că „guvernul Majestății Sale se găsește în imposibilitate de a semna protocolul. In aceeași situație se află, spune ministrul de externe, și gu­vernele marilor Dominouri și al Indiei. Care e motivul imposibilității de a semna ceeace guvernul anterior, de a­­cord cu cel francez și în aprobarea de­lirantă a opiniei publice mondiale, — a crezut potrivit pentru asigurarea păcii? O spune dl Chamberlain: Guvernul englez nu poate crede că s’ar tinde la încurajarea siguranței și prin aceasta la dezarmare, prin cele stabilite în pro­tocolul de la Geneva ! După părerea dlui Chamberlain și după acel protocol de siguranță, Eu­ropa ar rămânea împărțită în două tabere, un război nou ar fi inevitabil, și generațiile viitoare ar blestema pe bărbații de Stat de azi, cari nu au luat măsuri de siguranță. Dar ce pune dl Chamberlain în lo­cul protocolului dela Geneva? Un alt pact de siguranță, încheiat de puterile occidentale, în care ar intra și Ger­mania. Ba, ce este mai mult­ însuși proectul pactului de siguranță pentru care s’a pronunțat­ dl Chamberlain, este redactat de guvernul german ! Ger­mania ar intra întâi în Liga Națiunilor, cu drepturi și datorii egale, pe urmă s’ar purcede la înfăptuirea pactului na­țiunilor din apusul Eur­pei. Pactul de siguranță din apus, ar con­solida și frontierele de la răsărit, și ar da loc la înființarea unor pacturi ase­mănătoare și între țările din răsărit, a spus în aceeași ședință a Camerei dl Baldwin. Anglia, a spus dl Chamberlain, dacă vrea azi poate evita războaiele de mâine, și Anglia vrea. Iar primul-ministru a adăugat că „guvernul britanic poate avea intenția să garanteze anumite fron­tiere prin forța armelor.“ Aceste, desigur, nu sunt declarații de toate zilele, și impresia mare pe care a produs-o discuția din Camera comu­nelor asupra politicei externe, este cu totul explicabilă. Marea Britanie, după toate semnele, se pregătește să aibă în viitor cuvântul hotărâtor in politica ex­ternă a întregei Europe. Cuvintele spuse de cei doi miniștri nu mai lasă nici o îndoială. Dacă vom mai adăuga decla­rația dlui Baldwin, că pacea Europei a fost periclitată din „chiar momentul iscălirii tratatului de la Versailles“, vom înțelege că noua atitudine a Angliei poate indispune destul de adânc Franța. Democrația engleză și franceză, în deplină înțelegere, a stabilit un pact de garanție în protocolul de la Geneva, in­trarea German­ei în Liga Națiunilor era prevăzută și în acel protocol, iar mă­surile de siguranță din proiectul făcut acum de guvernul german și aprobate de Anglia oficială de azi, nu pot fi ina­­ducătoare la scop decât cele prevăzute în protocolul de la Geneva. Atitudinea de azi a Angliei, poate deci indispune adânc Franța. Se și vor­ demisie a dlui Herriot. Și toate acestea se petrec tocmai în pragul alegerii de președinte al Republicei germane, când cele mai multe șanse de reușită se a­firmă că le are monarhistul Karl Jarres. Fracturi de siguranță au fost elabo­rate și s-au propus mai multe în tim­pul din urna. Intre altele a dlui Beneș Simpatia Angliei pentru elaboratul german poate să fie anunțarea unui nou duel între Franța și Anglia în ce pri­vește întâietatea în dirigiarea politicei ex­terne din Europa. De la război și până azi s-a repetat adeseori această între­cere între cele două mari puteri. Pute­rea militară de azi a Franței, ca și prestigiul ei în­­­»țațele Europei Centrale și din răsăritul apropiat, poate să fi indispus guvernul conservator din An­glia. Presa engleză combate și arată nefirești alianțele din răsărit, făcute în sprijinul Franței. Să nu ajungă în primejdie reală pacea Europei tocmai acum când se caută pacturi de siguranță ? S’a constatat de nenumărate ori dela război și până azi că adevărata garanție a păcii europene e buna înțelegere dintre Franța și An­glia, întreaga Europă a răsuflat ușurată când aceasta înțelegere, după atâtea fluctuații, a părut definitivă în confe­­rența de la Londra și în sesiunea Ligii Națiunilor în care s-a redactat protoco­lul de la Geneva. Statele din centrul și răsăritul apro­piat al Europei nu pot înțelege asigu­rarea păcii, prin orice pact de sigu­ranță, decât dacă el e clădit pe men­ținerea tratatelor de pace. Marea putere care va rămânea credincioasă acestei teze, e firesc să aibă de partea sa aceste State. Polonia, pusă în cauză prin pro­iectul german de siguranță, întru­cât i se cere rectificări la granița occiden­tală, a spus acest lucru. ^"“1 f eXEMPLARUL l Alegerie prezidențiale din Germania — Primele rezultate — BERLIN. — Alegerile preziden­țiale au decurs fără nici un inci­dent. Propaganda în ziua alegerii a încetat. Abia la amiaz au fost în Berlin incidente mai mici. Co­muniștii au atacat din nou pe mem­brii societății Bismark și numai po­liția a puut restabilit liniștea. Sunt mai mulți răniți. In decursul nopții s’au convins, că majoritate absolută nici un candidat nu poate obține. Dimineața la orele 5 au desfăcut urnele și au constatat, că până la acest timp s’au dat 20 milioane 300 mii voturi, deci mult mai puține ca la alegerile Reichstagului din De­cembrie trecut. Voturile să fie­ repartizat astfel: D. Jarres a primit 10.797.870 voturi, social-democratul Braun 7.838.000, Marx 3.988.865, candidatul demo­craților Helpach 1.593.414, al comu­niștilor 1.885.778, Held un milion, iar Ludendorff abia 284.471. Comu­niștii au slăbit foarte mult, față de alegerile din trecut. Cele mai multe voturi le a primit di larres fost ministru de interne în guvernul Stresemann, care este sprijinit de cele mai puternice par­tide din dreapta, partidul național și partidul poporului. Al doilea învingător este social-democratul Braun, care dacă partidele din stângă n’ar fi fost prea divizate ci ar fi făcut un compromis cu Braun ar fi reușit învingător cu o majo­ritate absolută. Continuarea alegerii se va face în 26 Aprilie, când se așteaptă mari lupte între partidele lui Jarres și cele din stânga cari vroiesc a face un compromis și a susține în locul lui Marx, candidatura dlui Luther. După șapte ani La 29 Martie s’au împlinit șapte ani dela alipirea Basarabiei la țara mamă. O zi fericită, extrem de fericită pentru serioara noastră dintre Prut și Nistru, de a se fi putut smulge din brațele de fier ale Colosului dela Nord, pentru a reveni iarăși la sânul mamei și în bra­țele celorlalte surori scăpate și ele de urgia dușmană, dintr’un surghiun, care părea, că nu mai are sfârșit. Revederea aceasta sfântă în intimi­tatea ei și însuflețită în bucuria entu­­siastă a strângerii în brațe, o salutăm astăzi pentru a șaptea oară cu aceiași dragoste frățească, cu care ne-am îm­­brățișat în momentul desrobirii. Unirea provinciilor românești trebuie contemplată de toată suflarea ca un in­diciu la puterea de viață a neamului românesc și ca un semn al marei opere de civilizație, pe care România este chemată a o înfăptui aci la porțile Ori­entului, îndeosebi alipirea Basarabiei are pentru viitorul nostru o deosebită im­portanță. Ea este chemată să fie pavăza țării împotriva amenințărilor, cari nu se vor curma curând, din partea dușmanilor culturii și ai civiliza­ției umane, repre­zentați prin bolșevismul roșu de la Mo­scova. Și, ca odinioară, acel viteaz Burcel, hotarnic credincios­­­ al lui Ște­fan Vodă, să dea semnalul de alarmă, când țara se găsește amenințată de in­vazia dușmană.­ Așa ar fi fost desigur, dacă guver­­nele noastre ar fi lucrat în Basarabia, de la unire încoace mai mult cu duhul blăndeței și cu simțul ocrotirii de pă­rinte, decât cu armele politicianismului. Din nefericire, procedeurile greșite, a­­plicate în administrație, precum și le­giunile de consuli și proconsuli, cu a­­pucături bașibuzucești de satrapi au a­­vu­t darul, să arunce asupra provinciei o dioaie de nemulțumiri, să provoace fi­ește o mulțime de­­gitime revolte sufletești, cari apoi au fost reprimate prin cunoscutele mijloace de teroare, aplicate doar triburilor de coloniști în plină mișcare de sedițiune. Din partea guvernelor țării a fost desigur o judecată prea aspră pentru o provincie torturată de toate atrocitățile unei campanii îndelungate și trecute printr’o aspră mișcare revoluționară. — S’a nesocotit mult starea sufletească a unei populații, supleant de-a rândul de continue și interminabile inchiziți, întreagă armata rusă, ce lupta pe frontul românesc a tăbărât într’o mul­țime de etape asupra nenorocitei Basa­rabii și-și trăgea hrana și echipamen­tul pentru oameni și pentru vite de acolo. In 1918 după incheerea păcii de la Brest-Litowsk nordul ei a fost cuprins de armata austriacă, iar partea de jos din sudul Bălților de­ armata română, chemată ce e drept de Sfatul țării, dar trăgăndu-și cele necesare tot de pe spa­tele bietului popor basarabean. O mare greutate a mai fost și uscata secetă din primăvara și vara lui 1918, care a adus asupra provinciei, pe lângă greu­tatea ocupării și o cumplită sărăcie, astfel că durerea era îndoită. Tulburările revoluționare, deși ter­minate în avantajul populației de la țară, au creiat tot^i o atmosferă de neîncredere în sufletul țărănimii, mai ales, că nici informatorii și agitatorii mizerabili nu lipseau. Și așa unirea dela 29 Martie 1918 s’a făcut într’o atmosferă de resemnată îngăndurare, neștiind nimenea, ce va aduce ziua de mâne, întreg viitorul Europei, fiind în­­tr’un haos complect de întiinerec și ne­siguranță. Ceea ce trebuia să aducă un suflu de mângâiere asupra populației basara­­bene, era să fie administrația. Cum am spus însă în administrație s’au fu­rișat o mulțime de elemente rele, așa încât o mângâiere din aceasta parte n’a fost cu putință. Iar când partidele politice au tăbă­rât în Basarabia, fiecare cu mijlocul lui necivilizat de acaparare, s’a născut acel firesc dispreț față de politiciani în special și de politicianismul fanariot în general, care dă curajul dușmanilor de peste Nistru, să ceară și acum un desnodămănt pe calea plebiscitului. * Basarabia este însă românească. Ea a format și va forma în veci trup din trupul țării românești, astfel, că a vorbi de o deslipire a ei ni-se pare o abe­rație demnă de creerul bolnav al ace­lora, cari au inventat domnia roșie. Ceea ce insă va trebui neapărat în­făptuit și aceasta fără întârziere este sistemul de a administra o provincie, care nu cere altceva, decât să fie ferită cât mai mult de politicianismul revol­tător. Basarabiei nu­-i trebuie nici zap­­cii lui Vodă Sturdza, nici satrapii dlui Brătianu, nici alegerile lui Radu Mihai, nici jandarmii lui Horthy. Basarabia are nevoie de preoți cin­stiți și învățături cu tragere de inimă. Mai are nevoie de o administrație mo­dei, condusă de europeni cu vederi largi, blânzi și fără patimi. Numai așa vom putea vedea la o nouă aniversare lacrămi de bucurie, iar nu de durere în ochii plânși din bel­­șug ai fraților noștrii dintre Prut și Nistru. Le dorim aceasta din toată inima. Spre un guvern de coaliție în Iugoslavia Din știrile care ne sosesc, privitoare la luptele politice interne din Iugoslavia, pare clar și hotărât faptul că ne aflăm în fața unei reconcilieri între partidele din Serbia veche și cele din nouile pro­vincii. Nu se poate face până acum constatarea esențială dacă aceasta con­ciliere se datorește politicei de mână de fier a guvernului Pasici, care a a­­n­milat majoritatea mandatelor partizani­lor lui Rădici, ori faptului că acești partizani ai lui Rădici niciodată n’au urmărit rezultate politice cu care au fost acuzați, și acum s’a convins și gu­vernul iugoslav de acest adevăr. Declarațiile pe care le-a făcut de cu­rând în Camera sârbească Paul Rădici, nepotul lui Ștefan Rădici, au fost con­siderate de guvern ca un eveniment po­litic de prima ordine, și imediat după această vorbire s’a ținut un consiliu de miniștri. Paul Rădici a declarat că partidul a­­tât de persecutat de guvernul central, este monarhist, că rupe orice legătură cu partidele din Internaționala a treia, și că va apăra actualele frontiere și in­tegritatea Iugoslaviei. lîn schimb partidul Rădici nu pretinde decât reducerea terminului de serviciu militar, și, ca urmare, reducerea bu­getului Ministerului de război. O declarație asemănătoare a făcut și Ștefan Rădici, pe care l’a cercetat în închisoare un redactor. Dacă declarațiile de mai sus s’au fă­cut în forma în care s’au transmis pre­sei streine, partidul lui Rădici ar fi a­­doptat într’adevăr o nouă atitudine po­litică , recunoscând însăși că renunță la ideia republicană și mai ales la legă­turile cu Internaționala a treia, s’ar da dovada cea mai zdrobitoare că el a a­­vut într’adevăr astfel de legături. Dar se poate ca declarațiile lui Pa­vel Rădici să fi fost făcute ca o apă­rare împotriva acuzelor aduse, respin­gând aceste acuze. Și, în acest caz, s’ar evidenția faptul că însuși guvernul ar fi pus la cale o reconciliere cu par­tidul lui Rădici, convingându-se des ne­­temeinicia acuzelor aduse. Ori­care ar fi adevărul, nu se poate împiedeca constatarea că situația poli­tică internă din Iugoslavia merge spre o destindere, și că nu este eschis, chiar după știri din sursă guvernamentală, înlocuirea actualului guvern cu un gu­vern de coaliție, în care să intre și partidele din opoziție, în frunte cu par­tidul lui Rădici. Acest guvern de coaliție, susținând actuala compoziție a Statului Iugoslav, cu excluderea principiului federativ, ar avea de soluționat problema nouilor provincii, prin adoptarea unor postulate ale partidului Rădici în ce privește au­tonomia ,­administrativă a provinciilor. Al doilea pas spre complecta recon­­ciliere din Iugoslavia ar fi dizolvarea actualului parlament și publicarea noui­lor alegeri. Noi nu putem decât să ne bucurăm de noua constelație politică în pers­pectivă din Iugoslavia. Ori­cum­ ar fi motivele care iau determinat noua ori­entare politică, în amândouă taberele în luptă, nu mai încape îndoială că se dă dovadă de o maturitate politică în conducerea partidelor pe cale de a a­­junge la o deplină reconciliere. Știri din Alba-Iulia P. S. Sa dl Episcop Nicolae Ivan în vizitație canonică I Alba-Iulia In 28 și 29 Martie a. c P. S. S. Păr. Episcop Nicolae, însoțit de asesorii săi A. Luciu și dr Sava, de secretarul L. Curea, diaconul A. Fodoruț și de Corul Episcopiei, a făcut vizitație ca­nonică în orașul Alba-Iulia. La sosirea trenului în gară, între­­ entuziastele ovații ale tuturor autorită­ților, intelectual­lor și poporului ce-l așteptau, P. S. S. a fost bineventat în cuvinte alese de prot. F. Rusan, dr A. Sava primar și de secr­etarul Episco­pului Mailath într’o limbă românească curată. După răspunsul și binecuvântarea arhierească conductul, în frunte cu P. S. Sa, a parcurs orașul îmbrăcat în haină de sărbătoare, ducându-se de-a­­dreptu­l la biserica centrală, unde ase­sorul consistorial A. Ludu a oficiat un scurt serviciu. La orele 6 d. m. s-a servit un ceaiu la casa ospitalieră a dlui Crișan, di­rectorul „Isvorului“. Seara la 8 30 Corul Episcopiei a executat sub conducerea dirigentului Sava Golumba profesor un Concert Amü Vil. ^ N tímárul 72 REDACTOR RASPUNZATOR: MIHAIL EM PROCOPIU ABONAMENTUL: PB DN AN . . . . 860 L«i PB JOMATATB AN . 180 Lsl PB UN SPBRT PH AN 100 Le! LUNAR........................ 40 Lel IN STRBINÄTATBi PB UN AN ... 8000 Lel PB lUMÄTATg AJ! . lOOO Lel Belgrad, 28 Martie. Atitudinea dârză a croaților din par­tidul lui Rădici a luat­­­ astăzi o întorsă­tură surprinzătoare, și mai ales neaștep­tată de cercurile guvernamentale. Conducătorul partidului țărănesc croat Paul Rădici, nepotul lui Ștefan Rădici, a luat ieri în Scuprem­ă cuvântul, și în­tr’o vorbire mai lungă a demonstrat netemeinicia atacurilor îndreptate împo­triva partidului croat, caracterizându-l de bolșevic. Declarațiile sale au fost ascultate cu multă atențiune și într’o perfectă lini­ște, fiind deseori întrerupte de aplau­­sele zgomotoase ale opoziției. In băncile dreptei radicale se observă deasemenea dese aprobări din cap. Ba ce este și mai caracteristic unii dintre deputații ma­jorității aplaudă alături cu opoziția. Este o zi de de încordare generală. Camera ascultă într’o liniște sfântă cu­vântarea oratorului, care vrea­ să scape de anulare cele 51 de mandate ale par­tidului său. Ca încheere oratorul a dat o declara­ție în numele partidului și al lui, Ștefan Rădici, al cărui reprezentant este, cu următorul conținut: „Partidul țărănesc croat recunoaște starea de fapt politică de astăzi, exi­stentă în baza Constituției, recunoaște Dinastia Karageorgevici în fruntea Sta­tului și voiește să ducă o politică, po­zitivă, în sensul, că va apăra drepturile croaților. Recunoaște de asemeni și a­­preciază străduințele și meritele eroicei armate sârbe“. Cuvântarea deputatului croat a fost primită cu vii aclamații de întreagă Camera. Sub impresia acestei cuvântări­­ de împăcare ședința sa ridicat la orele 12 din zi.* Partidul radical a ținut încă ieri p. m. o conferință, în care s’a discutat atitudinea surprinzătoare a croaților. Era posibil, ca în urma acestei schim­bări neașteptate în atitudinea croaților, mandatele acestora să fie cruțate.­­ Cu toate acestea după o discuție a­­prinsă, la care au luat parte fostul mi­nistru plenipotențiar la Paris, Spasak­­­ovici și fostul președinte al Scupten­­iei, Ljuba Ivanovici, așteptările croați­lor n’au fost îndeplinite în măsura sperată. — Primul-ministru Nicola Pa­sici a vorbit și el, propunând un spirit mai conciliant. Seara s’au așteptat cu nerăbdare ho­tărârile Scuptemiei. « In ședința de noapte s’a hotărât anularea a numai șase mandate și a­­nume a lui Ștefan Radici și a celor cinci vicepreședinți ai partidului său, aflători în închisoare împreună cu șeful lor. Alte 19 mandate ai căror titulari au intrat pentru prima oară în Scuptem­ă au fost supuse numai verificării. In general atitudinea croaților a pro­dus aci o foarte plăcută impresie și se vorbește tot mai mult de o apropiere a lui Ștefan Rădici de politica primu­lui-ministru, care este departe, de a fi un reacționar, sau și mai mult un dictator, așa cum !l caracterizează cei interesați, de a produce neliniște și desbinare în Iugoslavia. Votul Scupteniei, prin care se re­spectă mandatele deputaților croați a produs iarăș o vie mulțumire și se crede, că în curând se va proceda la fel și cu mandatul lui Ștefan Radici și a tovarășilor săi, iar politica Iugosla­­viei va intra în ogași a liniștei și a bu­nei înțelegeri. Refacerea și consolidarea­ țării cer imperios o pace internă și externă cât mai temeinică. T. Novac. CRONICA. EXTERNA împăcarea croato-sârbă Declarația de loialitate a partidului, țărănesc croat al lui Rădici­­(Corespondență particulară) religios, care a satisfăcut și cele mai pretențioase gusturi muzicale, prile­­juindu-le tuturora momente de rară elevație sufletească. A doua zi Duminecă 29 Martie a. c., P. S. Sa, cu mare asistență, a ce­lebrat Sf. Liturghie, în decursul căreia a hirotonisit protopop pe profesorul Nic. Vasiu, ales protopop al Clujului. La sfârșitul serviciului divin P. S. Sa a rostit o înălțătoare cuvântare ce­rând dela popor și intelectuali numai acel Suflet mare în credința bisericii și­ a idealurilor neamului, ce se-a do­vedit înaintașii noștri din trecut" In istoricul oraș al Bălgradului. A vorbit apoi păr. protopop N. Vaslu despre credință. La recepțiile dela primărie s’au pre­zentat P. S. Sale toate autoritățile în frunte cu șefii lor: Protopopul T. Ruscan, prot. gr. cat. Urzică, secretarul episco­pului Mailat, preoții bisericilor evan­ghelice, reformate, Izraelite, corpul pro­fesoral în frunte cu directorul de liceu dl I. Scundu, primăria, notariul public, comitetele protopopesc, parohiale din Alba-Iulia și Drâmbar, asigurându-i toți pe P. S. Sa de dragoste, recunoștință și devotament. După masă P. S. Sa, cu suita și au­toritățile a vizitat biserica încoronării, unde s’a rostit o rugăciune și s’a cân­tat un imn de preamărire Celui ce ne-a urzit izbânda dreptății și înfăptuirea vi­sului de veacuri. De aici P. S. Sa a onorat cu vizita sa pe episcopul Mailat — care imediat i-a și întors vizita — și pe notabilitățile orașului, iar cu tre­nul de seară s-a întors la reședința sa din Cluj. Alba-Iulia, 29 Martie. Coresp. închiderea facultății de drept de la Universitatea din Paris Paris. —■ După incidentele studenți­lor regaliști de Sâmbătă, Consiliul Uni­versității întrunit în ziua de ieri, a ho­tărât închiderea facultății de drept la care a consimțit și ministrul instrucțiu­­nei publice. Decanul facultății de drept dl Barthelemy a fost suspendat . Paris.­­ Tribunalul corecțional a ju­decat studenții arestați în Cartierul La­tin cu prilejul scandalurilor de Sâmbătă și a condamnat pe cinci de la două zile până la două luni închisoare cu bene­ficiul suspendărei pedepsei, și amendă între douăzeci și una sută franci. Incidentul dela alegerea din Gorj In chestia agresiunea săvârșită de un căpitan de jandarmi împotriva candidatu­lui nostru în alegerea dela Gorj, guvernul încearcă să se ascundă la adăpostul unei sancțiuni disciplinare administrată ofițeru­lui culpabil, ca și cum incidentul dela sec­ția de votare Novaci poate fi privit ca un simplu act de indisciplină. Subsecretarul de Stat de la interne în dubla sa calitate de șef al organizației li­berale din Gorj (și deci, de conducător al campaniei electorale pentru candidatul li­beral) și de reprezentant responsabil al ministerului de interne, participând la ale­gere cu obligația de a veghea ca orga­nele subalterne să nu comită ilegalități, a declarat în Cameră că regretă fapta co­misă de căpitanul agresiv și că acesta a fost pedepsit, adăugând că dacă ancheta va dovedi fapte agravante i se va mări pedeapsa. S’ar părea, că guvernul așteaptă să cunoască numărul loviturilor primite de candidatul partidului național, ca să poată aprecia gravitatea culpabilităței ofițerului și să-l pedepsească cu un . .. număr pro­porțional de zile de „arest sever“. Exact la fel procedează autoritatea militară când un ofițer se face vinovat de fapta căpita­nului de jandarmi într-un incident perso­nal cu un „civil”, pe stradă, la teatru sau în cafenea. Prin urmare calitatea oficială a numitului ofițer, adus în circumscripția electorală ca să ia măsuri și să răspundă de paza ordinei publice, nu este nici de­­cum o „agravantă“ a agresiunei de care s’a făcut culpabil. Guvernul, însă, trebue să fie îngăduitor, deși ofițerul nu este la prima lui ispravă... electorală. Ba s’ar putea crede că aduce­rea lui la Gorj se datorește „îndemânărei“ cu care știe să-și îndeplinească micile o­­bligațiuni electorale față de candidatul gu­vernamental. In acest caz, desigur, pedep­sirea lui este inutilă, neputând avea un efect corectiv și culpabilitatea lui se micșo­rează în măsura în care se agravează ră­spunderea celor cari l-au adus în circum­scripția de votare, cu scopul de a-l utiliza pentru izbânda candidaturei guvernamen­tale. Ministrul de interne este deci singurul răspunzător de fapta ofițerului, după cum este răspunzător și de amestecul oștire! în luptele electorale. Ori­câte­ pedepse ar administra guvernul unui ofițer care își depășește atribuțiunile reglementare, răspunderea rămâne în sea­ma acelora cari înțeleg să se folosească de armată în scopuri politice sau electo­rale. Iată de ce credem că incidentul de la Gorj nu poate fi judecat sub raportul lo­viturilor cu cari ofițerul de jandarmi a încercat să se facă folositor candidatului guvernamental, și că tot atât de respon­sabil pentru agresiunea suferită de candi­datul nostru este și ministrul de interne, el fiind totodată răspunzător și de ames­tecul jignitor al armatei in luptele elec­torale.

Next