Patria, aprilie 1925 (Anul 7, nr. 72-92)

1925-04-02 / nr. 73

Uluj, Joi 2 Aprilie 1925 JJMIHMIH—"" -----­ 2 LEI E'jMPLARUL Politică de interese După cea mai curată, definiție poli­tica este arta de a guverna, nu însă­și arta de a face avere. Aplicată însă re­gimurilor noastre ea nu însemnează în­tr’atâta arta de a guverna, de a con­duce pe căi potrivite destinele țării, cât mai ales interesul de a câștiga comori și renume, de a aglomera averi, fie în detrimentul particula­ilor, fie pe spatele Statului. Priviți lumea de după război și aci nu facem deosebire de partide, și veți observa în toate părțile milionari, ca­stelani și moșieri, cari cu ceva mai îna­inte n’aveau după ce bea apă. Sunt unii caii maschează avutul adunat pe­ste noapte cu datorii anume tăcute pe la anumite bănci. Aceștia sunt „pozeu­rii", ceii cari vreau să pozeze în victime ale politicei, sau cum le placea lor să apară, în jertfe ale intereselor publice. Adecă nu numai că și-au cheltuit ave­rea cu politica, având bine înțeles grija să nu ia niciun inventar la înce­putul laborioasei lor activități — dar s’au și îndatorat, pentru a fi de folos, țării și neamului prin aportul lor inte­lectual și prac­ic. Desigur, că fiecare Cetățean poate fi — în măsura puterilor sale — folositor Statuiu. In Împrejurări normale și in țările unde rolurile se împart după prin­cipii de ordine respectate cu rigurosi­­tate, cetățeanul este chiar obligat să-și depună munca sa direct ori indirect în servici­ul Statului. La noi însă, într’o țară cu moravuri puțin cizelate, nu există un plan de acțiune, un temei de selec­ționare și de­plasare a forțelor în inte­resul binelui s comun. Nu există o coor­donare bine fixată a contribuției stu­diate a fiecărui cetățean, ca element constitutiv al Statului. Și neexistând un aparat normativ al sforțărilor fiecăruia, se dă naștere unui amestec p­lubitor de străduințe pozitive și negative, unde tendințele em­oț­irii și acuvi­siuni ani­hilate de rățoi ețile fără miez și fără so­lidaritate ale paraziților societății. Firește că în haosul acesta lipsit de inițiativă se întâmplă foarte adesea, că tocmai acești paraziți să se ridice la suprafață, pentru a se erija în mici dictatori de căprăiii la început șefi de echipă după o bucată de vreme, agenți electorali în urmă, pentru a continua apoi ca titulari la prefectură, ca de­putați și dacă sunt buni de gură d­ar ca posesori de portofolii ministeriale. Lipsa de organizație socială, ceea ce într-u­n Stat civil­zat însemnează așeza­rea fiecăruia , locul, ce i­ se cuvine , deschide la noi porți largi spre arena politică tuturor îmbulziților și ce­lor fără o profesiune bine precizată. Acest refugiu în politici al necăpâ­­tuiților îl indică și lipsa de respect față de o rânduială ierarhică pe toate terenele vieții publice. Se întâmplă foarte adesea ca oame­nii de merit să fie întârziați pe scara ierarhică, sau chiar înlăturați din serie din cauza, că nu aptitudinile procesio­nale sunt luate în considerație în feri­cita țară a lu Hübsch, ci flexibilitățile politice : serviabilitate, insinuare, o anu­mită doză de c­iism, invulnerabilitate morală și fizică (la alegeri) și mai presus de toate îndrâsneala față de cei mici și lingușirea în fața celor mari. O selecționare, dacă exista vr’una pe scena vieții politice, se face nu pe baza calităților, ci pe aceea a defectelor. Și atunci firește, că și rezultatele se ci­frează amăsurat acestei gradații inver­sate a valorilor productive. # In viața noastră politică interesul material primează oricărei tendințe. Am descoperit acest lucru imediat după unire, ca o tristă din epoca censitară. Toate reminiscență încercările noastre — vorbesc de partidul națio­nal român ardelenesc — de a cruța messele de Infiltrar­ea acestui microb au fost zădărnicite de ,“mulți ambițioși, cari doreau să-și creeze o platformă politică tocmai pe temeiul acestor amă­giri. Tendința de corupere a caracte­relor a dat rezultate satifăcătoare, fiind secundată de aderenții vechiului re­gim, cari aveau tot interesul să des­­membreze pe aceasta cale partidul na­țional. S’a aruncat de cei interesați cuvântul de ordine, că misiunea isto­rică a acestui partid s'a încheiat odată cu dărâmarea granițelor politice între Ardeal și Țara mamă, prin urmare existența lui intre limitele vechilor frontiere nu-și mai avea justificarea Desigur acelaș lucru Fam contem­plat și noi, uzând însă cu totul de alte mijloace, decât inghenundierea, ce ni s’a cerut, sau corupția, ce ni s’a îmbiat. Credința noastră și a tuturor oamenilor serioși cari nu vânau după situații, era de a aduce ca aport în viața de Stat a României întregite nu atât experiența politică a partidului na­țional, care desigur n­e-a lipsit în îm­prejurările redus­e, în cari am putut să ne afirmăm, cât mai ales acel nobil idealism, acea virtute imaculată, acel ferment al u­nei­­ solidarități naționale neprihănite, care ne-a dat viață, ne-a călăuzit și ne a făcut cinste în decur­sul atâtor decenii. Trepădușii politicei de procopseală însă nu­ au încurcat socotelile, inven­tând tot soiul de capete de acuză, pe de altă parte umblând cu traista cu grăunțe după ac­u­ți — având și spri­jinul intriganților de profesiune ai ve­chilor cadre, tentativa a reușit in parte In mijlocul blocului de granit al par­tidului național ardelenesc s’a sfredelit acel vicios avereseahism cu toate de­fectele regimului fanariot. In loc deci de a se curăți țara de cangren a poli­ticianismului, întrebuințându-se în acest scop energia morală a partidului na­țional, s’a întins în toate părțile molima corupției politice, având ca mijloc prin­cipal de seducere avantagiul material. In felul acesta interesele masseior po­tt deosebi democrația de tradiție, mi se pare o mare greșală. Tradiția n­u e un lucru de trecut, ci o moștenire na­­natională. Dacă poți sări în gol ca a­­venturierii, nu poți sări din gol,­­ ci de pe baza solidă de tradiție se fac în sus salturile cari înalță un popor." Cităm din strălucita cuvântare rostita de dl N. Iorga la inaugurarea noului club al partidului national, cuvântare VMIL III L­­iliU alt loc al numărului nostru de azi. După aproape trei luni de activitate culturală și națională în străinătate, — timp în care și România a fost sărbă­­torită în marea dsare personalitate cul­turală, și dsa a contribuit la sărbători­­rea geniului poporului nostru, — dl N. Iorga s’a întors în țară unde-l aștepta cu nerăbdare noul partid național. Ju­toiul său cuvânt pe care l’a rostit după întoarcerea în țară, este caracterizat de aceeași concepție națională, de aceeași sinceritate și cutezanță a convingerilor, cu cari ne-a obișnuit întreaga activitate a dlui N. Iorga, și în temeiul cărora dsa a fost cel m­ai mare educator al conștiință­ii naționale in ultimele trei decenii. Doctrina noului partid național por­nește din învățăturile dlui N. Iorga nu ca o nouă realitate, ca o nouă orien­tare, ci ca o continuare a veșnicilor prin­cipii ale vieții naționale pe care marele istoric le-a simțit la temeiul acestui neam de când a început să-i cerceteze trecutul, și pe care partidul național din Ardeal le-a simțit în mod instinctiv de la nașterea sa, în urma faptului că el ră­sărea din nevoile și simțirea națională a acestui popor. Când în fața unirii partidelor noa­stre dl N. Iorga a spus ca cele două partide s’au regăsit, a relevat un mare adevăr. Din iităiele sămănături ale cul­turii naționale s’a trezit la noi conști­ința națională și ea a poruncit luptele pe cari panidul nostru le a dat în trecut pentru atingerea idealului nea­mului întreg. Din popor, prin popor și pentru popor, a fost lozinca luptelor noastre. Am luptat nu numai cu pute­rile celor vii, ci și cu eforturile părin­ților : lupta noastră a fost prin esce­­lență bazată pe tradiție. Ideia romani­tății, idealul reîntregirii Daciei Traiane, respectarea credinței creștinești, a legii, adorarea limbii și a obiceiurilor din strămoși, au fost forțele de luptă ale partidului național in trecut, și ele n’au fost uitate, nici desconsiderate în apli­carea programului de luptă d­m­ocra­­ticâ, pe care-l avem lámu­it și hotărât formatat de șaptezeci de ani. Noi n’am deosebiții democrația de tradiție, și n’am înțeles să câștigăm nici un rezultat pentru ziua de azi, prin înfrângerea sau lăsarea în părăsire a ceea ce­ făcea forța poporului nostru în trecut. Mai bine ne-am mulțumit cu izbânzi pentru ziua de azi mai mici, decât sâ primejduim printr’o mare bi­ruință de azi puterea noastră de ieri, rădăcinile existenței noastre ca neam. Pentru toate bunătățile oferite de Tisza, n’am voit să renunțăm la dreptul no­stru de națiune, și să adoptăm concep­tul „națiunii alcătuitoare de Stat". Noi n’am deosebit tradiția de demo­crație­ pulare — în loc să fie aranjate impar­țial, după un plan de acțiune organi­zat pe baza unui mecanism de Stat invariabil, — sunt tratate prin mijlo­cirea unui regulator politic interesat, care variază de la individ la individ după aportul politic al fiecăruia. In loc să mergem deci înainte, ne-am îna­poiat cu câteva decenii în urmă, spre bucuria celor puțini, cari trag foloasele și spre durerea celor mulți, cari au căzut în cursa unor amăgiri trecătoa­re. Mai avem însă o nădejde. Partidul național încă n’a murit și misiunea lui istorică încă n’a fost ter­minată. Prin întăririle cu cari s’a în­cins în timpul din urmă, având încă sănătos în sânul său germenul desin­­fecției morale, acest partid are cre­dința, că va putea înfăptui acea mare îndatorire hărăzită de destinul său, care se cheamă în istorie idealizarea unui scop. Aceasta nobilă misiune nu es­te altceva decât curățirea regimului­ p­i­­tic al României noui de pitime­le po­litice ale României vechi. Și când în țara noastră nu se va n­i face politică de interese, ci fiecare­­ lucra în direcția profesiunii sale, servind Statul, pentru a se ajuta indirect pe­ sine, sforțările noastre își vor primi­ răsplata, iar misiunea partidului națio­nal abia atunci se va putea socoti în­cheiată. Și ne cad nespus de bine cuvintele dlui N. Iorga, când în întâia sa cuvân­tare, spusă în cadrele noului partid național, relevează din nou acest adevăr. Și ceea ce am făcut noi în Ardeal prin lupta noastră a făcut dl N. Iorga în vechiul Regat prin uriașa sa activi­tate culturală și națională, și în numele aceluiaș principiu și-a înființat partidul sQlU.P.iQPfcMl­Q.MxQlP fk.tCl'fu’-mruicn­­țele instinctive ale masselor românești genuine, — aceleși inzuinii în tot cu­prinsul locuit de români. Așa că, cu adevărat, cele două partide nu s’au unit, ci s’au regăsit, fiind expresia cinstită, clară, hotărâtă a aceluiaș imperativ na­țional. Nici unul din cele două partide, îna­inte de unirea lor, n’au făcut vr’odată un gest prin care să fi dovedit că sunt gata să sară în gol ca aventurierii, ci „de pe baza solidă a tradiției“ au făcut salturile lor pentru înălțarea poporului. De dragul lozincelor zilei nu ne-am pierdut capul. Lozincile democrației a­­devărate trebuesc verificate prin realele aspirații ale poporului, așa cum le-a crescut și le-a hrănit tradiția. Numai acei lugeri noui au viață care-și trag ceva din însăși puterea de viață a ar­borelui, înmagazinată de ani întregi în ei. Democrația noastră nu a fost nici­odată demagogie. Căci un partid care pornește din adevăratele aspirații ale neamului, nu-și poate bate joc de ele, ci trebue să le privească cu seriozitate, cu sfințenie, ca pe tot atâtea noui în­­mugurări ale trunchiului național. Spuse aceste lucruri de către dl N. Iorga în întâia sa cuvântare după în­toarcerea lui din străinătate, în cadrele noului partid național, le socotim ca un bun augur, nu pentru partid, ci pentru viitoarea desvoltare și consolidare a României întregite. Tradiția — o moștenire națională — Cuvântul dlui N. Iorga — Regele merge spre însănătoșare Ultimile buletine medicale anunță, că M. Sa Regele, a cărui stare de­venise la un moment dat îngrijo­rătoare, merge spre deplină însă­nătoșare. De la un capăt la altul al țării vestea cea bună a fost împărtășită cu o sinceră bucurie. Suveranul nostru e iubit de supușii Săi. Ni­meni nu poate uita că destinul ță­rii a fost și este legat de augusta Sa persoană. Când în 1916 sunase ceasul împlinirii idealului nostru național, regele Ferdinand n’a stat un moment pe gânduri, ca să tragă sabia contra țării unde se născuse. Prin acest gest de bun român. Și-a câștigat pentru totdeauna locul Său în inimile noastre, ale tuturora. Marile reforme democrate, votul universal și împroprietărirea țăra­nilor, promise și înfăptuite de El, au așezat cea mai trainică temelie Statului român întregit prin jertfe nenumărate. Cerul va auzi rugile fierbinți ce se ridică pentru însănătoșarea re­gelui Ferdinand „cel viteaz“ și „cel loial.“ Ibileul din­ Z. Bârsan , amintit în ziarul nostru de inițiativa­­ de mai mulți apreciatori ai artistu­­lui Maria Bârsan, directorul Tea­­tr Național din Cluj, pentru a fi fer­­vcit cu prilejul împlinirii în primăvara ista,­alor 25 ani de activitate teatrală,­ițiativa pornea, după cum aflăm acum , despărțământul Cluj al „Astrei“. Prin crorul său, dl N. Bogdan, despărț­­­itul nostru a ținut să întrunească la însfătuire pe reprezentanții diferitelor stadii culturale și ai autorităților din­­, pentru a pregăti această serbăto­­r Se știe că turneele sale artistice I Ardeal, dl Zaharie Bârsan le-a făcut patronajul și cu concursul singurului tiu așezământ cultural de pe aceea nie. Iarți seara s’au întrunit în cancelaria eului de fete din localitate, unde e­di­­tor dl N. Bogdan, un număr foarte fru­ S dintre apreciatorii muncii culturale artistice a dlui Bârsan, și s’au sfătuit roza felului în care are să se desfă­­țre acest jubileu. Dl N. Bogdan într’o dă cuvântare a arătat scopul întrunirii smeritele pentru cari artistul nostru va Serbătorit. La discuție au luat parte (și general Anastasiu, Grigorescu, Gh. ma, Onisifor Ghibu, I. Agârbiceanu, Iiu Enescu, Stănescu-Popa, Vasile Os­­dă, Victor Lazar și alții. S’a căzut de acord ca serbarea să se dă într’o Duminecă sau sărbătoare dela arcîiții actualei staffin'’' testraie, să con­stea dintr’o reprezentație teatrală în care îi­joace și cel serbătorit, din vorbirile reprezentanților diferitelor instituții cul­­trale și dintr’o masă comună. Despărță­­mintul va aviza despre aceasta inițiativă­­ comitetul central al „Astrei“, sulerând deea ca de la centru să poată fi avizate și elelalte despărțăminte pentru a-și putea rănile delegați sau a serbători pe artist cu prilejul turneului pe care Teatrul Na­­țonal îl va face la sfârșitul acestei sta­giuni. Tot­odată s’a sugerat ideea că ar fi potrivit ca un număr din revista „Tran­­s­ilvania“ a „Astrei“ să fie închinat m­iș­­cării teatrale din Ardeal din ultimii 25 ani, în centrul căreia e dl I. Bârsan. Ar rămânea și ca un document pentru cerce­tătorii viitori ai mișcării teatrale în Ardeal. S’a ales un comitet care să organizeze întregul festival, compus din comitetul Despărțământului „Astrei“, în frunte cu dl N. Bogdan, și următorii reprezentanți ai r.v.««unior institutiuni: repreziuitati» „al al armatei dl gen. Anastasiu, de la comi­tetul de lectură al Teatrului V. Bogrea, reprezentantul artiștilor Teatrului Național dl Stănescu-Popa, al Conservatorului dl Gh. Dima, al Operei dl Popovici-Beyreuth, al Universității dl Sextil Pușcariu, al Biseri­cilor I. P. Episcop Ioan și protopopul I. Dăianu, al scriitorilor I. Agârbiceanu, dela Sindicatul presei dl Tomescu, apoi dl S. Mureșan prefect, O. Utalea primar, dnii Micșa și Petrescu primpreșidenți ai Tri­bunalului și Curții de Apel, 1. Suciu de­canul Baroului advocaților, I. Cosma no­tar public, I. Negruțiu preș. Camerei de Comerț, dnii I. Comșa, V. Osvadă, I. Enescu, A. Esca, Păculea, Ionescu direc­tori de bănci, col. Boerescu prefectul po­liției, dnii A. Ciura, Ciortea, P. Roșca, O. Ghibu, Vilt din partea diferitelor in­stituții de învățământ. REP. Inaugurarea noului club­ ai partidului național — Cuvântările oilor prof. Iorga, Mihai Cantacuzino, dr Toma Ionescu — Dumineca dimineață a avut loc în imobilul din calea Victoriei 88, inaugu­rarea noului local al Clubului partidu­lui național. încă de la orele 10 elegan­tele saloane ale noului club erau popu­late de numeroși membri ai partidului național. Sosirea dlor Maniu și Nicolae Iorga e salutată cu îndelungi aplauze. Sunt de față: Iuliu Maniu, Nicolae Iorga, C. Arge­­toianu, M. G. Cantacuzino, dr Tom­a Ionescu, Stelian Popescu, D. Xeni, C Derussy, dr Ionescu, M. Popovici, Șt. C. Pop, Saba Ștefănescu, Negruzzzi, Victor Moldovan, Victor Duculescu, G. Caramfil, col. Zamfirescu, C. Cihodariu Gh. Tașcă, I. Zaharaf, Ernest Paxi­­made, Cuzin, Marin Șeinescu, inginer Călătorescu, Anghel Dumitrescu, Crișan Mișu Vasilescu, C. P. Constantinescu Vlașca, Al Davidescu, Jiurgea Negri­­lești, Macovei, Ionescu Clopotaru, etc. Cuvântarea dlui Mihai Cantacuzino După oficierea serviciului divin, a luat cuvântul dl M. Cantacuzino, fost ministru, președinte al clubului parti­dului. Dsa a rostit următoarele cuvinte : „In tovărășie cu frații ardeleni, cu Iuliu Maniu în frunte și în prezența nouilor tovarăși de luptă de sub cârmu­irea dlui prof.­ N. Iorga, care odată mai mult a fost purtătorul de cuvânt repre­zentant al geniului românesc în cen­trele culte apusene... (aplauze, ovațiuni)... in fața acestei distinse adunări, inaugu­răm locașul în care partidul nostru pu­­­ternic, își va duce de azi înainte destinul. Evident, că poate mulți dintre noi se vor fi despărțit cu melancolie de vechiul nostru local, unde fapte însem­nate s’au pus, la cale — acolo unde cuvântul unui Catargi, Lahovari, Dela­­vrancea, Filipescu sau Take Ionescu prin vorba și acțiunile lor au colaborat la opera înfăptuirei României întregite. Acolo, in vechiul local­­ a născut i­­deea campaniei pentru intrarea în ac­țiune a României, când poporul nostru avea să-și revendice drepturile sale către o viață mai bună cum și către o întregire a granițelor sale (aplauze). Dar viața se schimbă, evoluiază. Azi, forțele democratice ale acestei țări, prin fuziunea partidelor­­ noastre într’unul singur și puternic,­­ pornesc la asa­narea vieții noastre politice. Por­nim la luptă, înfrățiți, pentru întronarea unei vieți constituționale și democratice, spre acea dorită întronare a legalității și­­spre purificare (aplauze frenetice). fi CRONICA ZILEI Două măsuri. In legătură cu păre­rile liberalilor de pe vremea opoziției și la guvern, „Neamul românesc“ scrie: „In anul 1920, când lira sterlină a­­junsese să se negocieze pe piața Bucu­reștilor la 630 lei, liberalii mergeau la palat să ceară Regelui izgonirea guver­nului, a cărui ședere mai departe era socotită de dânșii ca un pericol națio­nal. A­stă­zi, când lira a depășit cota de 1000 lei pe piața noastră, liberalii nu ne îngădue să ne spunem cuvântul și califică discuțiile în jurul leului de ne­serioase. Dacă guvernului nu-i pasă de scăde­rea leului, țara are tot dreptul să se alarmeze. Dezastrul economic la care ne-au a­­dus politica nefastă a dlui Vintilă Bră­­tianu este real, ori­cât ar încerca libe­ralii să și micșoreze proporțiile. ” O infamie în perspectivă. In cer­curile guvernamentale se afirmă, că ra­portul comisiei care anchetează alege­rea de la Dej va conchide la invalidarea acestei alegeri. De la acest guvern ne putem aștepta la orice mârșăvenie. Sim­țind că sfârșitul se apropie pe zi ce trece caută tot felul de ocazii ca să producă agitație și tulburări în țară. Nu cunoaștem încă ce pretext vor in­voca „parlamentarii numiți" ca să o­­prească intrarea în Parlament a unui „ales“ cu adevărat. Nu se va putea spune în orice caz că partidul național a fost ales în această circumscripție cu sprij­nul administrației sau prin fraudă. Sau poate tocmai faptul că dl Dobrescu a fost ales și nu numit constitue mo­tiv de invalidare! in orice caz socotim această ma­nevră liberală ca o infantie de prisos. Alegătorii cari și-au dat voturile pen­tru partidul național vor repeta îndem­nul conștiinței lor și la o nouă alegere. Dar să nu uite guvernanții, cine sea­mănă vânt, culege furtună. Aiud Vil * Numărul 73 Discursul dlui prof. N. Iorga Dl N. Iorga e călduros și îndelungat ovațional. Dsa spune: Domnule Președinte al Clubu­ui și domnilor. Am ascultat mișcat cuvintele dtale, și le-am ascultat și cu aderarea con­* • » « * 1 Jugimi Lot­ita care le-ai spus (aplauze). Îmi place cadrul în care se infăți­­șază clubul acesta, casa partidului care, în ciuda ori­cui, va învinge și va gu­verna. (Aplauze frenetice). Dar nu va guverna pentru a gu­verna, ci va guverna pentru a guverna bine pentru binele țării. (Ovațiuni). îmi e simpatică această casă a noa­stră și pentru perspectiva ce ni se deschide în față. (Oratorul indică gră­dina Palatului Regal). A întreba țara e o datorie, dar în împrejurările de azi se poate întâmpla ca ea să aibă azi o conștiință șovăi­toare și atunci e bine ca partidele po­litice să privească într’acolo, unde tre­bue să fie conștiința luminată a ace­leiași țări, conștiință pe care se cuvine nu d’o ignorăm, ci s'o întărim. (Aplauze furtunoase). Căci a ignora pe Rege și a conrupe țara, poate fi politica altora, — a noa­stră nu e. (Aplauze). Dimpotrivă a lumina țara și a sfă­tui pe Rege în însuși interesul Coroa­nei Sale, aceasta e concepția și dato­ria noastră. (Ap­auze, ovațiuni). Acest cadru îmi place și din cauza marelui număr al persoanelor, cari re­prezintă o vârstă ce trebue respectată, singurul lucru incontestabil și de care îmi dau seama cu cât intru și eu în marginile lui, ci și pentru generația pe care o amintesc, oameni care prin ta­lent și merite își câștigau târziu locul ce se reclamă azi de oricine ia orice vârstă, în lungul stradelor și în colțul răspântiilor (Ovațiuni). Oamenii politici ale căror portrete se văd aci și pe care afară de genera­lul Florescu’ mi i amintesc eu însumi, au avut alte idei decât ale mele. Dar dela dânșii am putut învăța ce m­are lucru e în viața politică, omenia. O omenie o spun lămurit, boierească. Boieria lor, și a cui o mai are, nu are nimic atace cu așa numitul „neam ciocnesc“. Demagogia care întrebuințează acest nume, vine ea însăși din acest neam. Dacă, într’adevăr, ciocoiul e slugă, ce încă servește — demagogia e sluga care s’a revoltat. (Aplauze frenetice), îmi place și numele d-tale, domnule Cantacuzino, pe care știi­ să­­ porți și dorești să-l poarte tot așa și câți mai au și vor mai avea drept, la dânsul. Acest nume vine și el dintr’o lungă tradiție, eminamente respectabilă.*“ A deosebi Democrația de Tradiție mi se pare o mare greșală. Tradița nu e un lucru de trecut, ci o moștenire națională. Dacă poți sări în gol, ca aventu­rierii, nu poți sări din gol,­­ ci de pe baza solidă a tradiției se fac în sus sarturile, care înalță un popor. (Aplauze călduroase). Noi, domnilor, din partidul a că­ruia a fost casa cea veche, am mai fost odată alături. Și dl Cantacuzino își aduce aminte de­ acel moment din 1906, când am e­­nunțat înaintea partidului conservator de atunci, un program care nu a fost exe­cutat, dar pe care l am păstrat și ,­ă aoî. El tindea să pue în legătură adevă­rata boerime ca și adevărată negusto­­rime cinstită, care trebue apărată și azi contra negoțului de aventură, cu un cu­vânt, sângele cel bun, căci de celalt trebue să ne desfacem, cu acele clase adânci, pe care cele „zece puncte" le numesc „producătoare", —și cu accept termenul, dacă se înțelege că are ace­iași valoare cu munca brațelor, ideea creerului și mai cu seamă căldura ini­­mei. (Aplauze frenetice.) Să cutezăm a fi sentimentali fără a înceta de-a fi practici, căci numai din inimă pornește aceea lumină fără care căile politicei duc ca un automobil orb, la prăpastie. (Aplauze prelungite.) In 1906 au fost oameni, cari n’au înțeles și oameni cari n’au vrut să în­țeleagă, — și unii i-au­ debarcat, mă­car pentru reaua politică externă, care succeda unei rele politici interne. Dar, dacă s’ar fi făcut atunci dorita unire între clasele reale ale națiunei n’am fi avut peste un an sguduirea care s’a petrecut. S’ar fi evitat apoi atâtea rătăciri, și, azi, n’am ajunge la ușorul triumf al de­magogiei care, fiind spuma de sus igno­rează imensul adânc, curat al valului de­desubt. (Aplauze frenetice.) Ne întâlnim acuma iar, — și pentru totdeauna. (Aplauze frenetice, îndelung repetate, ovațiuni.) Și n’am să vă numesc tovarăși, fiindcă termenul are și­­ alt înțeles. (Ilaritate). Prefer să vă zic „frați“, după un o­­biceiu ardelenesc, cu o singură rugă­minte: să nu mă confundați cu fratele Octavian, (ilaritate) — cu privire la intențiile căruia, încă de acum șase ani, te-am înștiințat, domnule Maniu! (A­­plauze, ilaritate). Astfel înfrățiți, noi reprezentăm îna­inte de toate lupta împotriva parveni­tismului (aplauze frenetice). Parvenitismul de ieri, al liberalilor, care e îndrăzneț azi, după ce a fost la­com­ieri. Parasitizmul mai n­ou al altora, care încep prin a fi îndrăzneți azi, pentru a deveni lacomi mâine. (Aplauze frene­tice, ovațiuni). Să ne ajute Dumnezeu și țara și Su­veranul, al cărui rol de Suveran con­stituțional e mai larg într’o societate cu conștiința politică nu încă formală, să putem a’duce și noi folosul ce dorim patriei noastre, ajungând a guverna, nu pentru că râvnim la aceasta, ci pentru că avem dreptul. (Aplauze frenetice, îndelung repetate, ovațiuni). Cuvântarea dlui dr Toma Ionescu Dl dr Toma Ionescu, rostește apoi o scurtă cuvântare, mulțumind ca rom­ân și ca profesor dlui Nicolae Iorga pentru opera strălucită a acestuia, operă de o viață înlăuntrul și înafară granițelor Ro­mâniei.

Next