Patria, aprilie 1925 (Anul 7, nr. 72-92)
1925-04-02 / nr. 73
Uluj, Joi 2 Aprilie 1925 JJMIHMIH—"" ----- 2 LEI E'jMPLARUL Politică de interese După cea mai curată, definiție politica este arta de a guverna, nu însăși arta de a face avere. Aplicată însă regimurilor noastre ea nu însemnează într’atâta arta de a guverna, de a conduce pe căi potrivite destinele țării, cât mai ales interesul de a câștiga comori și renume, de a aglomera averi, fie în detrimentul particulailor, fie pe spatele Statului. Priviți lumea de după război și aci nu facem deosebire de partide, și veți observa în toate părțile milionari, castelani și moșieri, cari cu ceva mai înainte n’aveau după ce bea apă. Sunt unii caii maschează avutul adunat peste noapte cu datorii anume tăcute pe la anumite bănci. Aceștia sunt „pozeurii", ceii cari vreau să pozeze în victime ale politicei, sau cum le placea lor să apară, în jertfe ale intereselor publice. Adecă nu numai că și-au cheltuit averea cu politica, având bine înțeles grija să nu ia niciun inventar la începutul laborioasei lor activități — dar s’au și îndatorat, pentru a fi de folos, țării și neamului prin aportul lor intelectual și pracic. Desigur, că fiecare Cetățean poate fi — în măsura puterilor sale — folositor Statuiu. In Împrejurări normale și in țările unde rolurile se împart după principii de ordine respectate cu rigurositate, cetățeanul este chiar obligat să-și depună munca sa direct ori indirect în serviciul Statului. La noi însă, într’o țară cu moravuri puțin cizelate, nu există un plan de acțiune, un temei de selecționare și deplasare a forțelor în interesul binelui s comun. Nu există o coordonare bine fixată a contribuției studiate a fiecărui cetățean, ca element constitutiv al Statului. Și neexistând un aparat normativ al sforțărilor fiecăruia, se dă naștere unui amestec plubitor de străduințe pozitive și negative, unde tendințele emoțirii și acuvisiuni anihilate de rățoi ețile fără miez și fără solidaritate ale paraziților societății. Firește că în haosul acesta lipsit de inițiativă se întâmplă foarte adesea, că tocmai acești paraziți să se ridice la suprafață, pentru a se erija în mici dictatori de căprăiii la început șefi de echipă după o bucată de vreme, agenți electorali în urmă, pentru a continua apoi ca titulari la prefectură, ca deputați și dacă sunt buni de gură dar ca posesori de portofolii ministeriale. Lipsa de organizație socială, ceea ce într-un Stat civilzat însemnează așezarea fiecăruia , locul, ce i se cuvine , deschide la noi porți largi spre arena politică tuturor îmbulziților și celor fără o profesiune bine precizată. Acest refugiu în politici al necăpâtuiților îl indică și lipsa de respect față de o rânduială ierarhică pe toate terenele vieții publice. Se întâmplă foarte adesea ca oamenii de merit să fie întârziați pe scara ierarhică, sau chiar înlăturați din serie din cauza, că nu aptitudinile procesionale sunt luate în considerație în fericita țară a lu Hübsch, ci flexibilitățile politice : serviabilitate, insinuare, o anumită doză de ciism, invulnerabilitate morală și fizică (la alegeri) și mai presus de toate îndrâsneala față de cei mici și lingușirea în fața celor mari. O selecționare, dacă exista vr’una pe scena vieții politice, se face nu pe baza calităților, ci pe aceea a defectelor. Și atunci firește, că și rezultatele se cifrează amăsurat acestei gradații inversate a valorilor productive. # In viața noastră politică interesul material primează oricărei tendințe. Am descoperit acest lucru imediat după unire, ca o tristă din epoca censitară. Toate reminiscență încercările noastre — vorbesc de partidul național român ardelenesc — de a cruța messele de Infiltrarea acestui microb au fost zădărnicite de ,“mulți ambițioși, cari doreau să-și creeze o platformă politică tocmai pe temeiul acestor amăgiri. Tendința de corupere a caracterelor a dat rezultate satifăcătoare, fiind secundată de aderenții vechiului regim, cari aveau tot interesul să desmembreze pe aceasta cale partidul național. S’a aruncat de cei interesați cuvântul de ordine, că misiunea istorică a acestui partid s'a încheiat odată cu dărâmarea granițelor politice între Ardeal și Țara mamă, prin urmare existența lui intre limitele vechilor frontiere nu-și mai avea justificarea Desigur acelaș lucru Fam contemplat și noi, uzând însă cu totul de alte mijloace, decât inghenundierea, ce ni s’a cerut, sau corupția, ce ni s’a îmbiat. Credința noastră și a tuturor oamenilor serioși cari nu vânau după situații, era de a aduce ca aport în viața de Stat a României întregite nu atât experiența politică a partidului național, care desigur ne-a lipsit în împrejurările reduse, în cari am putut să ne afirmăm, cât mai ales acel nobil idealism, acea virtute imaculată, acel ferment al unei solidarități naționale neprihănite, care ne-a dat viață, ne-a călăuzit și ne a făcut cinste în decursul atâtor decenii. Trepădușii politicei de procopseală însă nu au încurcat socotelile, inventând tot soiul de capete de acuză, pe de altă parte umblând cu traista cu grăunțe după acuți — având și sprijinul intriganților de profesiune ai vechilor cadre, tentativa a reușit in parte In mijlocul blocului de granit al partidului național ardelenesc s’a sfredelit acel vicios avereseahism cu toate defectele regimului fanariot. In loc deci de a se curăți țara de cangren a politicianismului, întrebuințându-se în acest scop energia morală a partidului național, s’a întins în toate părțile molima corupției politice, având ca mijloc principal de seducere avantagiul material. In felul acesta interesele masseior pott deosebi democrația de tradiție, mi se pare o mare greșală. Tradiția nu e un lucru de trecut, ci o moștenire nanatională. Dacă poți sări în gol ca aventurierii, nu poți sări din gol, ci de pe baza solidă de tradiție se fac în sus salturile cari înalță un popor." Cităm din strălucita cuvântare rostita de dl N. Iorga la inaugurarea noului club al partidului national, cuvântare VMIL III LiliU alt loc al numărului nostru de azi. După aproape trei luni de activitate culturală și națională în străinătate, — timp în care și România a fost sărbătorită în marea dsare personalitate culturală, și dsa a contribuit la sărbătorirea geniului poporului nostru, — dl N. Iorga s’a întors în țară unde-l aștepta cu nerăbdare noul partid național. Jutoiul său cuvânt pe care l’a rostit după întoarcerea în țară, este caracterizat de aceeași concepție națională, de aceeași sinceritate și cutezanță a convingerilor, cu cari ne-a obișnuit întreaga activitate a dlui N. Iorga, și în temeiul cărora dsa a fost cel mai mare educator al conștiințăii naționale in ultimele trei decenii. Doctrina noului partid național pornește din învățăturile dlui N. Iorga nu ca o nouă realitate, ca o nouă orientare, ci ca o continuare a veșnicilor principii ale vieții naționale pe care marele istoric le-a simțit la temeiul acestui neam de când a început să-i cerceteze trecutul, și pe care partidul național din Ardeal le-a simțit în mod instinctiv de la nașterea sa, în urma faptului că el răsărea din nevoile și simțirea națională a acestui popor. Când în fața unirii partidelor noastre dl N. Iorga a spus ca cele două partide s’au regăsit, a relevat un mare adevăr. Din iităiele sămănături ale culturii naționale s’a trezit la noi conștiința națională și ea a poruncit luptele pe cari panidul nostru le a dat în trecut pentru atingerea idealului neamului întreg. Din popor, prin popor și pentru popor, a fost lozinca luptelor noastre. Am luptat nu numai cu puterile celor vii, ci și cu eforturile părinților : lupta noastră a fost prin escelență bazată pe tradiție. Ideia romanității, idealul reîntregirii Daciei Traiane, respectarea credinței creștinești, a legii, adorarea limbii și a obiceiurilor din strămoși, au fost forțele de luptă ale partidului național in trecut, și ele n’au fost uitate, nici desconsiderate în aplicarea programului de luptă dmocraticâ, pe care-l avem lámuit și hotărât formatat de șaptezeci de ani. Noi n’am deosebiții democrația de tradiție, și n’am înțeles să câștigăm nici un rezultat pentru ziua de azi, prin înfrângerea sau lăsarea în părăsire a ceea ce făcea forța poporului nostru în trecut. Mai bine ne-am mulțumit cu izbânzi pentru ziua de azi mai mici, decât sâ primejduim printr’o mare biruință de azi puterea noastră de ieri, rădăcinile existenței noastre ca neam. Pentru toate bunătățile oferite de Tisza, n’am voit să renunțăm la dreptul nostru de națiune, și să adoptăm conceptul „națiunii alcătuitoare de Stat". Noi n’am deosebit tradiția de democrație pulare — în loc să fie aranjate imparțial, după un plan de acțiune organizat pe baza unui mecanism de Stat invariabil, — sunt tratate prin mijlocirea unui regulator politic interesat, care variază de la individ la individ după aportul politic al fiecăruia. In loc să mergem deci înainte, ne-am înapoiat cu câteva decenii în urmă, spre bucuria celor puțini, cari trag foloasele și spre durerea celor mulți, cari au căzut în cursa unor amăgiri trecătoare. Mai avem însă o nădejde. Partidul național încă n’a murit și misiunea lui istorică încă n’a fost terminată. Prin întăririle cu cari s’a încins în timpul din urmă, având încă sănătos în sânul său germenul desinfecției morale, acest partid are credința, că va putea înfăptui acea mare îndatorire hărăzită de destinul său, care se cheamă în istorie idealizarea unui scop. Aceasta nobilă misiune nu este altceva decât curățirea regimului pitic al României noui de pitimele politice ale României vechi. Și când în țara noastră nu se va ni face politică de interese, ci fiecare lucra în direcția profesiunii sale, servind Statul, pentru a se ajuta indirect pe sine, sforțările noastre își vor primi răsplata, iar misiunea partidului național abia atunci se va putea socoti încheiată. Și ne cad nespus de bine cuvintele dlui N. Iorga, când în întâia sa cuvântare, spusă în cadrele noului partid național, relevează din nou acest adevăr. Și ceea ce am făcut noi în Ardeal prin lupta noastră a făcut dl N. Iorga în vechiul Regat prin uriașa sa activitate culturală și națională, și în numele aceluiaș principiu și-a înființat partidul sQlU.P.iQPfcMlQ.MxQlP fk.tCl'fu’-mruicnțele instinctive ale masselor românești genuine, — aceleși inzuinii în tot cuprinsul locuit de români. Așa că, cu adevărat, cele două partide nu s’au unit, ci s’au regăsit, fiind expresia cinstită, clară, hotărâtă a aceluiaș imperativ național. Nici unul din cele două partide, înainte de unirea lor, n’au făcut vr’odată un gest prin care să fi dovedit că sunt gata să sară în gol ca aventurierii, ci „de pe baza solidă a tradiției“ au făcut salturile lor pentru înălțarea poporului. De dragul lozincelor zilei nu ne-am pierdut capul. Lozincile democrației adevărate trebuesc verificate prin realele aspirații ale poporului, așa cum le-a crescut și le-a hrănit tradiția. Numai acei lugeri noui au viață care-și trag ceva din însăși puterea de viață a arborelui, înmagazinată de ani întregi în ei. Democrația noastră nu a fost niciodată demagogie. Căci un partid care pornește din adevăratele aspirații ale neamului, nu-și poate bate joc de ele, ci trebue să le privească cu seriozitate, cu sfințenie, ca pe tot atâtea noui înmugurări ale trunchiului național. Spuse aceste lucruri de către dl N. Iorga în întâia sa cuvântare după întoarcerea lui din străinătate, în cadrele noului partid național, le socotim ca un bun augur, nu pentru partid, ci pentru viitoarea desvoltare și consolidare a României întregite. Tradiția — o moștenire națională — Cuvântul dlui N. Iorga — Regele merge spre însănătoșare Ultimile buletine medicale anunță, că M. Sa Regele, a cărui stare devenise la un moment dat îngrijorătoare, merge spre deplină însănătoșare. De la un capăt la altul al țării vestea cea bună a fost împărtășită cu o sinceră bucurie. Suveranul nostru e iubit de supușii Săi. Nimeni nu poate uita că destinul țării a fost și este legat de augusta Sa persoană. Când în 1916 sunase ceasul împlinirii idealului nostru național, regele Ferdinand n’a stat un moment pe gânduri, ca să tragă sabia contra țării unde se născuse. Prin acest gest de bun român. Și-a câștigat pentru totdeauna locul Său în inimile noastre, ale tuturora. Marile reforme democrate, votul universal și împroprietărirea țăranilor, promise și înfăptuite de El, au așezat cea mai trainică temelie Statului român întregit prin jertfe nenumărate. Cerul va auzi rugile fierbinți ce se ridică pentru însănătoșarea regelui Ferdinand „cel viteaz“ și „cel loial.“ Ibileul din Z. Bârsan , amintit în ziarul nostru de inițiativa de mai mulți apreciatori ai artistului Maria Bârsan, directorul Teatr Național din Cluj, pentru a fi fervcit cu prilejul împlinirii în primăvara ista,alor 25 ani de activitate teatrală,ițiativa pornea, după cum aflăm acum , despărțământul Cluj al „Astrei“. Prin crorul său, dl N. Bogdan, despărțitul nostru a ținut să întrunească la însfătuire pe reprezentanții diferitelor stadii culturale și ai autorităților din, pentru a pregăti această serbător Se știe că turneele sale artistice I Ardeal, dl Zaharie Bârsan le-a făcut patronajul și cu concursul singurului tiu așezământ cultural de pe aceea nie. Iarți seara s’au întrunit în cancelaria eului de fete din localitate, unde editor dl N. Bogdan, un număr foarte fru S dintre apreciatorii muncii culturale artistice a dlui Bârsan, și s’au sfătuit roza felului în care are să se desfățre acest jubileu. Dl N. Bogdan într’o dă cuvântare a arătat scopul întrunirii smeritele pentru cari artistul nostru va Serbătorit. La discuție au luat parte (și general Anastasiu, Grigorescu, Gh. ma, Onisifor Ghibu, I. Agârbiceanu, Iiu Enescu, Stănescu-Popa, Vasile Osdă, Victor Lazar și alții. S’a căzut de acord ca serbarea să se dă într’o Duminecă sau sărbătoare dela arcîiții actualei staffin'’' testraie, să constea dintr’o reprezentație teatrală în care îijoace și cel serbătorit, din vorbirile reprezentanților diferitelor instituții cultrale și dintr’o masă comună. Despărțămintul va aviza despre aceasta inițiativă comitetul central al „Astrei“, sulerând deea ca de la centru să poată fi avizate și elelalte despărțăminte pentru a-și putea rănile delegați sau a serbători pe artist cu prilejul turneului pe care Teatrul Națonal îl va face la sfârșitul acestei stagiuni. Totodată s’a sugerat ideea că ar fi potrivit ca un număr din revista „Transilvania“ a „Astrei“ să fie închinat mișcării teatrale din Ardeal din ultimii 25 ani, în centrul căreia e dl I. Bârsan. Ar rămânea și ca un document pentru cercetătorii viitori ai mișcării teatrale în Ardeal. S’a ales un comitet care să organizeze întregul festival, compus din comitetul Despărțământului „Astrei“, în frunte cu dl N. Bogdan, și următorii reprezentanți ai r.v.««unior institutiuni: repreziuitati» „al al armatei dl gen. Anastasiu, de la comitetul de lectură al Teatrului V. Bogrea, reprezentantul artiștilor Teatrului Național dl Stănescu-Popa, al Conservatorului dl Gh. Dima, al Operei dl Popovici-Beyreuth, al Universității dl Sextil Pușcariu, al Bisericilor I. P. Episcop Ioan și protopopul I. Dăianu, al scriitorilor I. Agârbiceanu, dela Sindicatul presei dl Tomescu, apoi dl S. Mureșan prefect, O. Utalea primar, dnii Micșa și Petrescu primpreșidenți ai Tribunalului și Curții de Apel, 1. Suciu decanul Baroului advocaților, I. Cosma notar public, I. Negruțiu preș. Camerei de Comerț, dnii I. Comșa, V. Osvadă, I. Enescu, A. Esca, Păculea, Ionescu directori de bănci, col. Boerescu prefectul poliției, dnii A. Ciura, Ciortea, P. Roșca, O. Ghibu, Vilt din partea diferitelor instituții de învățământ. REP. Inaugurarea noului club ai partidului național — Cuvântările oilor prof. Iorga, Mihai Cantacuzino, dr Toma Ionescu — Dumineca dimineață a avut loc în imobilul din calea Victoriei 88, inaugurarea noului local al Clubului partidului național. încă de la orele 10 elegantele saloane ale noului club erau populate de numeroși membri ai partidului național. Sosirea dlor Maniu și Nicolae Iorga e salutată cu îndelungi aplauze. Sunt de față: Iuliu Maniu, Nicolae Iorga, C. Argetoianu, M. G. Cantacuzino, dr Toma Ionescu, Stelian Popescu, D. Xeni, C Derussy, dr Ionescu, M. Popovici, Șt. C. Pop, Saba Ștefănescu, Negruzzzi, Victor Moldovan, Victor Duculescu, G. Caramfil, col. Zamfirescu, C. Cihodariu Gh. Tașcă, I. Zaharaf, Ernest Paximade, Cuzin, Marin Șeinescu, inginer Călătorescu, Anghel Dumitrescu, Crișan Mișu Vasilescu, C. P. Constantinescu Vlașca, Al Davidescu, Jiurgea Negrilești, Macovei, Ionescu Clopotaru, etc. Cuvântarea dlui Mihai Cantacuzino După oficierea serviciului divin, a luat cuvântul dl M. Cantacuzino, fost ministru, președinte al clubului partidului. Dsa a rostit următoarele cuvinte : „In tovărășie cu frații ardeleni, cu Iuliu Maniu în frunte și în prezența nouilor tovarăși de luptă de sub cârmuirea dlui prof. N. Iorga, care odată mai mult a fost purtătorul de cuvânt reprezentant al geniului românesc în centrele culte apusene... (aplauze, ovațiuni)... in fața acestei distinse adunări, inaugurăm locașul în care partidul nostru puternic, își va duce de azi înainte destinul. Evident, că poate mulți dintre noi se vor fi despărțit cu melancolie de vechiul nostru local, unde fapte însemnate s’au pus, la cale — acolo unde cuvântul unui Catargi, Lahovari, Delavrancea, Filipescu sau Take Ionescu prin vorba și acțiunile lor au colaborat la opera înfăptuirei României întregite. Acolo, in vechiul local a născut ideea campaniei pentru intrarea în acțiune a României, când poporul nostru avea să-și revendice drepturile sale către o viață mai bună cum și către o întregire a granițelor sale (aplauze). Dar viața se schimbă, evoluiază. Azi, forțele democratice ale acestei țări, prin fuziunea partidelor noastre într’unul singur și puternic, pornesc la asanarea vieții noastre politice. Pornim la luptă, înfrățiți, pentru întronarea unei vieți constituționale și democratice, spre acea dorită întronare a legalității șispre purificare (aplauze frenetice). fi CRONICA ZILEI Două măsuri. In legătură cu părerile liberalilor de pe vremea opoziției și la guvern, „Neamul românesc“ scrie: „In anul 1920, când lira sterlină ajunsese să se negocieze pe piața Bucureștilor la 630 lei, liberalii mergeau la palat să ceară Regelui izgonirea guvernului, a cărui ședere mai departe era socotită de dânșii ca un pericol național. Astăzi, când lira a depășit cota de 1000 lei pe piața noastră, liberalii nu ne îngădue să ne spunem cuvântul și califică discuțiile în jurul leului de neserioase. Dacă guvernului nu-i pasă de scăderea leului, țara are tot dreptul să se alarmeze. Dezastrul economic la care ne-au adus politica nefastă a dlui Vintilă Brătianu este real, oricât ar încerca liberalii să și micșoreze proporțiile. ” O infamie în perspectivă. In cercurile guvernamentale se afirmă, că raportul comisiei care anchetează alegerea de la Dej va conchide la invalidarea acestei alegeri. De la acest guvern ne putem aștepta la orice mârșăvenie. Simțind că sfârșitul se apropie pe zi ce trece caută tot felul de ocazii ca să producă agitație și tulburări în țară. Nu cunoaștem încă ce pretext vor invoca „parlamentarii numiți" ca să oprească intrarea în Parlament a unui „ales“ cu adevărat. Nu se va putea spune în orice caz că partidul național a fost ales în această circumscripție cu sprijnul administrației sau prin fraudă. Sau poate tocmai faptul că dl Dobrescu a fost ales și nu numit constitue motiv de invalidare! in orice caz socotim această manevră liberală ca o infantie de prisos. Alegătorii cari și-au dat voturile pentru partidul național vor repeta îndemnul conștiinței lor și la o nouă alegere. Dar să nu uite guvernanții, cine seamănă vânt, culege furtună. Aiud Vil * Numărul 73 Discursul dlui prof. N. Iorga Dl N. Iorga e călduros și îndelungat ovațional. Dsa spune: Domnule Președinte al Clubuui și domnilor. Am ascultat mișcat cuvintele dtale, și le-am ascultat și cu aderarea con* • » « * 1 Jugimi Lotita care le-ai spus (aplauze). Îmi place cadrul în care se infățișază clubul acesta, casa partidului care, în ciuda oricui, va învinge și va guverna. (Aplauze frenetice). Dar nu va guverna pentru a guverna, ci va guverna pentru a guverna bine pentru binele țării. (Ovațiuni). îmi e simpatică această casă a noastră și pentru perspectiva ce ni se deschide în față. (Oratorul indică grădina Palatului Regal). A întreba țara e o datorie, dar în împrejurările de azi se poate întâmpla ca ea să aibă azi o conștiință șovăitoare și atunci e bine ca partidele politice să privească într’acolo, unde trebue să fie conștiința luminată a aceleiași țări, conștiință pe care se cuvine nu d’o ignorăm, ci s'o întărim. (Aplauze furtunoase). Căci a ignora pe Rege și a conrupe țara, poate fi politica altora, — a noastră nu e. (Aplauze). Dimpotrivă a lumina țara și a sfătui pe Rege în însuși interesul Coroanei Sale, aceasta e concepția și datoria noastră. (Apauze, ovațiuni). Acest cadru îmi place și din cauza marelui număr al persoanelor, cari reprezintă o vârstă ce trebue respectată, singurul lucru incontestabil și de care îmi dau seama cu cât intru și eu în marginile lui, ci și pentru generația pe care o amintesc, oameni care prin talent și merite își câștigau târziu locul ce se reclamă azi de oricine ia orice vârstă, în lungul stradelor și în colțul răspântiilor (Ovațiuni). Oamenii politici ale căror portrete se văd aci și pe care afară de generalul Florescu’ mi i amintesc eu însumi, au avut alte idei decât ale mele. Dar dela dânșii am putut învăța ce mare lucru e în viața politică, omenia. O omenie o spun lămurit, boierească. Boieria lor, și a cui o mai are, nu are nimic atace cu așa numitul „neam ciocnesc“. Demagogia care întrebuințează acest nume, vine ea însăși din acest neam. Dacă, într’adevăr, ciocoiul e slugă, ce încă servește — demagogia e sluga care s’a revoltat. (Aplauze frenetice), îmi place și numele d-tale, domnule Cantacuzino, pe care știi să porți și dorești să-l poarte tot așa și câți mai au și vor mai avea drept, la dânsul. Acest nume vine și el dintr’o lungă tradiție, eminamente respectabilă.*“ A deosebi Democrația de Tradiție mi se pare o mare greșală. Tradița nu e un lucru de trecut, ci o moștenire națională. Dacă poți sări în gol, ca aventurierii, nu poți sări din gol, ci de pe baza solidă a tradiției se fac în sus sarturile, care înalță un popor. (Aplauze călduroase). Noi, domnilor, din partidul a căruia a fost casa cea veche, am mai fost odată alături. Și dl Cantacuzino își aduce aminte de acel moment din 1906, când am enunțat înaintea partidului conservator de atunci, un program care nu a fost executat, dar pe care l am păstrat și ,ă aoî. El tindea să pue în legătură adevărata boerime ca și adevărată negustorime cinstită, care trebue apărată și azi contra negoțului de aventură, cu un cuvânt, sângele cel bun, căci de celalt trebue să ne desfacem, cu acele clase adânci, pe care cele „zece puncte" le numesc „producătoare", —și cu accept termenul, dacă se înțelege că are aceiași valoare cu munca brațelor, ideea creerului și mai cu seamă căldura inimei. (Aplauze frenetice.) Să cutezăm a fi sentimentali fără a înceta de-a fi practici, căci numai din inimă pornește aceea lumină fără care căile politicei duc ca un automobil orb, la prăpastie. (Aplauze prelungite.) In 1906 au fost oameni, cari n’au înțeles și oameni cari n’au vrut să înțeleagă, — și unii i-au debarcat, măcar pentru reaua politică externă, care succeda unei rele politici interne. Dar, dacă s’ar fi făcut atunci dorita unire între clasele reale ale națiunei n’am fi avut peste un an sguduirea care s’a petrecut. S’ar fi evitat apoi atâtea rătăciri, și, azi, n’am ajunge la ușorul triumf al demagogiei care, fiind spuma de sus ignorează imensul adânc, curat al valului dedesubt. (Aplauze frenetice.) Ne întâlnim acuma iar, — și pentru totdeauna. (Aplauze frenetice, îndelung repetate, ovațiuni.) Și n’am să vă numesc tovarăși, fiindcă termenul are și alt înțeles. (Ilaritate). Prefer să vă zic „frați“, după un obiceiu ardelenesc, cu o singură rugăminte: să nu mă confundați cu fratele Octavian, (ilaritate) — cu privire la intențiile căruia, încă de acum șase ani, te-am înștiințat, domnule Maniu! (Aplauze, ilaritate). Astfel înfrățiți, noi reprezentăm înainte de toate lupta împotriva parvenitismului (aplauze frenetice). Parvenitismul de ieri, al liberalilor, care e îndrăzneț azi, după ce a fost lacomieri. Parasitizmul mai nou al altora, care încep prin a fi îndrăzneți azi, pentru a deveni lacomi mâine. (Aplauze frenetice, ovațiuni). Să ne ajute Dumnezeu și țara și Suveranul, al cărui rol de Suveran constituțional e mai larg într’o societate cu conștiința politică nu încă formală, să putem a’duce și noi folosul ce dorim patriei noastre, ajungând a guverna, nu pentru că râvnim la aceasta, ci pentru că avem dreptul. (Aplauze frenetice, îndelung repetate, ovațiuni). Cuvântarea dlui dr Toma Ionescu Dl dr Toma Ionescu, rostește apoi o scurtă cuvântare, mulțumind ca român și ca profesor dlui Nicolae Iorga pentru opera strălucită a acestuia, operă de o viață înlăuntrul și înafară granițelor României.