Patria, mai 1925 (Anul 7, nr. 93-116)
1925-05-01 / nr. 93
CLUJ, VINeRi 1 MaI« 1925 DIRECTOR IOAN A ÎÂR BICEINU ' — REDAL A ȘI ADMINISTR^JA ^ CLUJ, STR. REGNA MARIA CJ^ ^ ANUNȚURI DUPĂ TARIf.RR^ MEȘTE ADMINISTRAȚ]IA^^I AGENȚIILE DE_PUBLICITATE Ș V .CFON REDACȚIA: 13-31 3 EXEMPLARUL, Soarta democrației După încheierea războiului mondial lumea se aștepta la biruința principiilor și postulatelor democrației în toate țările Europei, la o puternică evoluție și punere în aplicare a unei mai desăvârșite dreptăți sociale. Massere mari, milioanele de oameni cari au dus greul războiului mondial, în primul rând muncitorii de toate categoriile, se păreau a fi în preajma criptării unor drepturi pentru cari muncitorimea organizată luptase de decenii, drepturi cari, alăturea de valorificarea postulatelor principiului naționa , erau menite să dea o nouă înfățișare societății. Cei greul războiului aveau cu cam supul ei aproape întreaga opinie publică, îngrozită de ravagiile măcelului universal, și setoasă de o nouă întocmire sociala care să poată asigura pacea mai mult decât militarismul plutocrației. Puterea muncitorimei de toate categoriile se rezima și pe imensa nevoe a brațelor de muncă, rămasă pe urma războiului. In cele dintâi luni, după încheierea păcii, muncitorimea a și reușit să-și ușurie soartea prin sporirea salarului, índecând în aceasta achiziție cu mult pe muncitorii Intelectuali. Dar asupra evoluției democratice Europei a amenințat mereu, ca un greu a noul plin de furtună, bolșevismul roșu al Rusiei sovietice. Principiul sănătos de evoluție al social-democrației, a fost umbrit, ținut pe foc, primejduit la fiecare pas de principiul revoluției, al distrugerii din temelii, adoptat de marimaliștii ruși, pus de ei în practică în țara lor sub forma dictaturei de clasă, a clasei proletariatului manual, și propagat peste hotare, în toate țările, de aceiași oameni, cu o nebunie furioasă. Spectrul revoluției universale, a dictaturii roșii mondiale, s’a ridicat de la răsărit ca o amenințare de distrugere totală a culturii și a civilizației, și popoarele și țările s’au văzut silite să ia măsuri de apărare. Este absolut S justă și temeinică observarea făcută de mulți că cel mai mare dușman al triumfului principiilor democratice în țările Europei după război, a fost flacăra mistuitoare a dictaturii roșii din răsărit. Fără continua ei amenințare, fără inzuințele ei, fără spectrul ei, social democrația ar fi câștigat până azi biruințe mari. Socialismul maximalist, realizat în bolșevismul rusesc cu tendințele lui de revoluție universală, a pus pe oameni pe gânduri de groază, a reușit să suprime simpatiile generale pentru principiile democratice, mai ales câtă vreme nu s’a făcut ruptura definitivă între Internaționala a doua și a treia, iar în mâna burgheziei capitaliste, în mâna reacțiunii claselor privilegiate, a dat arme de luptă, la care aceasta nu mai poate spera și nu le-ar mai fi putut avea fără concursul dat de nebunia roșie a Rusiei. Și, din nenorocire, măsurile de pază au fost îndreptățite de mijloacele de luptă ale bolșevismului, transportat în toate țările cu cari au putut veni în contact. Paștile însângerate ale Bulgariei e pilda cea din urmă care a îndoliat pe toți sincerii aderenți ai democrației. Pe de altă parte partidele comuniste din toate țările, deși numai frânturi mici din marele partid socialdemocrat, sunt gata să introducă și să se folosească de mijloacele teroriste bolșevice, înstreinând prin aceasta o lume întreagă de la inzuințele adevăratei democrații. Noi n’am socotit niciodată de aparent conflictul dintre Internaționala a doua și a treia, dintre aderenții principiului evolutiv și ai celui revoluționar-anarhist. Muncitorimea cea mai cultă, cea mai puternic organizată, ca și conducătorii ei au simțit încă în primul an după război că dictatura bolșevică e cea mai gravă primejdie pentru biruința justelor aspirații și postulate muncitorești, ca și pentru aceea a democrației în general. Nenorocirea a fost ca a trecut prea mult timp până s’a proclamat ruperea definitivă între cele două internaționale, și în o parte a conștiinții publice nu s’a întemeiat nici până azi convingerea că o prăpastie desparte pe cele două internaționale. Nici chiar guvernarea cuminte, în direcție strict democratică-evoluționistă a partidului laburist din Anglia n’a putut risipi nedumeririle, și a fost de ajuns cunoscuta scrisoare a Internaționalei , pentru ca în alegerile generale din Anglia chiar social-democrații convinși să voteze cu conservatorii aducând înfrângerea partidului laburist. Anii de neclarificare în aceasta chestiune au fost de ajuns pentru ca reacțiunea partidelor oligarhice din toate țările să-și ridice capul, clasele privilegiate să se hotărească, și să ajungem la dictaturile politice din atâtea țări ale continentului. Bolșevismul ca dictatura roșie a prilejit introducerea dictaturilor albe, oprind pe Ioc realizarea postulatelor democrației cu atâția sorți de izbândă după încetarea războiului mondial. Veșnic va rămânea adevărată înțelepciunea populară cuprinsă într’o fabulă a poetului Alexandrescu, că cele mai multe rele nu ți le fac streinii, ci unul de aproape, o rudă sau un frate. Triumful democrației l’au primejduit tocmai o parte a muncitorimii, aceea care s’a afiliat Internaționalei a treia, după ce bolșevismul rusesc dăduse dovada unde duce principiul revoluționistanarhist : introducerea dictaturii roșii, cu nimic mai bună, nici mai umană, dimpotrivă mai sângeroasă ca alte dictaturi, și distrugătoare chiar a partidelor socialiste celor mai serioase și mai sincer democratice. Partidul social-democrat din România n’a avut și n’are de suferit, pe urma dictaturii roșii din Rusia? Nu s’a început desmembrarea și declinul lui prin măsurile luate de un guvern antidemocratic, sub pretextul, adevărat ori ba, că întregul partid trage cu ochiul la Moscova ? Și oligarhia, pentru întărirea ei, ca orice clasă socială care deține singură puterea de altfel, se va uita la temeinica pretextelor? De aceea credem, că e cu totul necesar ca muncitorimea social-democrată să accentuieze cu orice prilej, deosebirea ei de comuniști, pentru ca opinia publică să se poată ridica cu un ceas mai devreme din letargia generală ce a cuprins-o. In fața măsurilor pe care guvernele le iau, înstăpânind dictaturi, în numele menținerii ordinei publice, muncitorimea să răspundă cu apărarea ordinei, și atunci opinia publică se va lămuri mai ușor și se va mișca cu putere pentru triumful principiilor democratice, cere desvoltarea comerțului și industriei naționale și in primul rând înlesnirea accesului în comerț, industrie și meserii a elementelor românești. Pentru aceasta e nevoie de întemeerea de cât mai multe școli și căminuri de ucenici, și de o instituție de credit anume pentru sprijinirea începătorilor. Și mai este absolută nevoie de mai mult sentiment patriotic la funcționarii români ai orașelor încredințați cu distribuirea localurilor. Orice prăvălie goală să se dea numai la negustori și meseriași români. Se vor îmbogăți mai puțin consilierii comunali et tutti quanti, pe întreaga seară ierarhică până la Dzeu, în schimb va crește averea națională și orașele vor primi un caracter romănesc, așa cum trebuie, să-l aibă. Romanizarea orașelor — Cuvântul dlui Iorga — „Straja“ organul partidului național din Iași, publică în numărul său de Paști o declarațiune a dlui Iorga în care se zice: „"România unită trebuie să aibă orașe în care să se oglindească acel caracter national care derivă din tot trecutul acestor țări și din toată jertfa cheltuită pentru contopirea lor. Intre aceste orașe, cele cu importanță istorică decisivă merită să fie, la rândul intâiu, considerate sub acest raport. Nici unul nu poate trece înaintea Iașului, lașul trebuie să fie romănesc. Pe ce cale ? Nu pe aceea a scandalurilor zadarnice ca efect, compromițătoare, ca ecou în lume. Ci pe o îndoită cale. Elementele venite cine știe cum și cine știe de unde, parnziți, peste partizani, trebue trimise la urma lor cu toată cruțarea impusă de simțul umanității, dar cu toată hotărărea cerută de datoria națională. Iar dela țară trebue aduse și colonizate în jurul unor noui industrii, elemente românești. Viitorul guvern va ști să o facă“. Cuvântul marelui nostru învățat are fără îndoială o deosebită importanță, Iașul trebuie romanizat. Dar în situația înstreinatei Capitale a Moldovei se găsește o mulțime de orașe din celelalte provincii, a căror însemnătate pentru viitorul țării este tot atât de mare. Orașele ardelene sunt aproape toate cuprinse în mare majoritate de streini. Iar pentru românizarea lor nu se ia nici o măsură. Basarabia își are și ea toate orașele înstreinate. Bucovina la fel. — Am putea spune, că afară de orașele muntene și cele din Oltenia, celelalte din restul țării sunt toate copleșite de streini cu tendințe mai mult sau mai puțin supărătoare intereselor naționale. Și ceea ce este mai grav, nu se încearcă cel puțin, să se pună stavilă invadării continue a streinilor, cari ocrotiți de ai lor se furișează peste noapte în sânul orașelor ca streini și apar a doua zi la lumina zilei ca negustori pe piață — cu prăvălii, câtă vreme românii cerșesc luni de zile pe la toate oficiile un loc de adăpost, fără să fie luați în seamă. Ba în multe cazuri, mai multe decât ne putem închipui acești streini, venetici de o lună două, primesc la iuțeală împământenirea și acte de cetățenie, pe câtă vreme mulți locuitori băștinași, români din neam în neam încă nu le au, ba li se refuză chiar, pe motive absurde. E vremea, să se pună odată capăt acestor nerănduieli. Să se închidă granițele pentru indezirabili, iar cei intrați prin fraudă și cari infectează atmosfera socială și economică a țării prin tot felul de manopere nepermise, să fie trimiși de unde au venit. Sunt în București de pildă — după cea mai nouă statistică peste trei sute de mii de streini, cari nu îndeplinesc nici o funcțiune, decât consumă. Ori ca să consume, trebuie să câștige cheltuielile. Din ce pot aceștia însă cheltui, dacă n’au nici o funcțiune productivă. Desigur din speculă. Specula și corupția este felul lor de viață și în genere al celor mulți, cari au invadat orașele noastre. Și ca o consecință fatală e scumpetea enormă ce crește din zi în zi, și care pe lângă alte motive îl are și pe acesta al speculei și al corupției milioanelor de invadați streini. Dl profesor Iorga dă deci o sancțiune foarte bună și poate singura: Să se trimită acești nepoftiți la urma lor. Iar pentru romanizarea orașelor să 17 lei o pâine Cu începere de er, la Cluj costă 17 lei kgr. de pâine neagră și 24 lei kgr. de pâine albă. Din toamnă și pân’acum prețul pâinei s'a urcat succesiv dela 8 lei kilogramul la 17 lei, adică la dublu. Grozavă tragedie pentru o țară producătoare de grâu această ne mai pomenită scumpire a celui mai necesar dintre alimentele de toate zilele. Dublarea prețului pâinei constitue cel mai rușinos certificat de indolența și nemernicie pentru un guvern înstăpânit la putere, în contra voinței țării, și ceea ce este și mai grav în numele unor mult trâmbițate „competințe“. Gânditu-s-apare vreunul din membrii guvernului, vreunul din ghiftuiții partizani ai partidului liberal sau poate, așa din întâmplare fosta minoră Excelență de la interne, care își prăjește acum satisfăcut abdomenul rotofei la soarele călduț de pe coasta Aurie, ce înseamnă pentru marea mulțime săracă, pentru numeroșii funcționari anonimi, pentru muncitorii, cari își agonisesc din greu hrana de toate zilele și cari tocmai din această cauză mănâncă multă pâine, acest preț enorm de 17 lei kilogramul? Să facem o mică socoteală. Un funcționar din cei superiori) primește în medie 3000 lei pe lună. Să zicem că are și trei copii, înseamnă o familie de 5 persoane. Veți recunoaște că două pâini pe zi nu este mult, ba din contra. Peste o mie de lei se duce lunar cu pâine. Cinci sute de lei, minimum e chiria. Mai rămâne 1500 lei pentru mâncare, îmbrăcăminte, taxe școlare, etc., etc. Și apoi nu trebue uitat un lucru. Scumpindu-se pâinea la preț îndoit și celelalte mărfuri s’au scumpit, nu într’atâta, dar în mare măsură. Măsuri eficace numai în contra unora nu se pot lua din partea Statului, pentru că însuș Statul, prin guvernul fraților brătieni scumpește viața. Guvernul a recomandat consumarea mămăligii naționale. Stați mai cu binișorul. Un kilogram de mălai costă 12 lei. Așadar uite că și mămăliga de pe o zi costă mai, cât pâinea. Svârcolirile zadarnice ale guvernului de a găsi soluții, cari vaina pot înlocui mâncarea, ar părea caraghioare, dacă n’ar fi triste nespus de triste. Guvernul înfometării ar trebui să înțeleagă cât de periculoasă este încăpățânarea sa de-a sta agățat cu mâinile de putere. Și mai ales să nu uite cât adevăr este în înțelepciunea populară, care rostește prevenitor ; „foamea este cel mai rău sfătuitor“... Dacicus ANUL VII. # NUMĂRUL 93 REDACTOR RĂSPUNZĂTOR: MIHAIL EM.PROCOPIU ABONAMENTUL: PE UN AN .... 360 LEI PE JUMĂTATE AN . 180 LEI PE UN SFERT DE AN 100 LEI LUNAR................................40 LEIN STREINATATE: PE UN AN .... 2000 LEI PE JUMĂTATE AN. . 1000 LEI Consumul funcționarilor publici din Ouj Consiliul de administrație al însoțirei „Consumul funcționarilor publici din Cluj“, văzând rezultatele nemulțumitoare obținute prin administrarea în regie proprie a prăvăliilor însoțite,, a convocat, pentru Duminecă, în 3 Maiu a. c., ora 10 a. m. în sala mică a Prefecturei județului, — pe membrii însoțire în adunare generală, pentru a decide dacă membrii cred de bine a se continua administrarea prăvăliilor în regie proprie, cu toate desavantagiile ce prezintă acest fel de administrare, sau aprobă administrarea acestor prăvălii prin arendă sau alt mod garantat și potrivit pentru a realiza scopul însoțirei, care este de a aproviziona pe funcționarii publici, membrii ai însoțiri, cu alimente și îmbrăcăminte în prețuri avantagioase. Administrarea prăvăliilor în regie proprie nu a dat rezultate mulțumitoare, fiindcă funcționarii delegați în Consiliul de administrație, și schimbați aproape an de an, de-o parte sunt numai diletanți în chestiuni de comerț, iar de altă parte fiind ocupați în slujbele lor, n’au avut nici timpul fizic să exercite controlul necesar în așa măsură asupra personalului, cum se cuvine, ca acesta, fiind de reacredință, să nu poată abuza de controlul insuficient. Consecința acestui diletantism a acestui control defectuos au fost furturi de sute de mii, (în ultimii ani peste cei 400.000) cari au pus în imposibilitate Consumul de a servi membrilor mărfurile cu prețuri de favor. Numai în acest fel putem explica circulațiunea din ce în ce mai redusă, beneficiul brut din ce în ce mai mic, cu toate că între timp moneda s’a depreciat simțitor, și mărfurile au crescut în preț foarte mult. Acest beneficiu brut, care a fost In anul de gestiune 1921/1922 de lei 1.031,518 s’a redus , 1922/1923 (a . 843,479 și la . 1923/1924 , . 761.880 In schimb salariile personalului sunt în continuă creștere. Decreșterea cheltuielilor generale e consecința circulațiunei (cifrei de afaceri) în decreștere. Dacă Consumul putea vide mărfurile cu reduceri importante de prețuri, față de prețurile pieții, atunci capitalele de care dispune ar fi rulat repede și ar fi fost suficiente, pentru aprovizionarea funcționarilor, pentru că: " A fost la 30 iunie 1922 1923 1924 Capitalul social 308 950 305 309 301 400 Fondul de rezervă : 60*397 161 286 242 117 In total: Cap. propiii 369 347 466 585 54>'517 Capitalul strein la dispoz. Consum: 3'709 924 3'8'8S35 3’693-214 Pasive in total: 4 079 271 4 284-921 4-236 <91 Decreșterea capitalului social ne arată că în lipsa avantagiilor numărul membrilor an de an a scăzut în loc să crească. 4.079.271 4.284.921 4.236.790 Să înțelege în bună parte a contribuit la rezultatul nemulțumitor și lipsa sprijinului din partea autorităților. Cu toate acestea majoritatea membrilor Consiliului de administrație actual n’a ajuns la concluziunea de-a desființa aceasta însoțire, „întemeiată pe baza principiului altruistic“. Dorim numai de-a schimba forma de administrațiune în așa fel ca pe lângă minimul de riscuri, exchiderea pagubelor, să putem da funcționarilor publici, membrii actuali și viitori ai însoțirei, maximul de avantagii. Pentru a atinge acest scop dorim să modificăm statutele corespunzător acestor interese și dorim să se aleagă un nou consiliu de administrație omogen în vederi. ‘ „Lozincele timpului“ sunt frumoase. Dar „lozincele“ sunt lipsite de valoare când nu se pot înfăptui cu folos. Nepăsarea celor interesați vom putea-o birui numai prin avantagii simțitoare. Aceste avantagii vor fi mai convingătoare decât celea mai frumoase fraze compuse numai din vorbe late. „Posibilitățile de-o largă desvoltare, pe baze trainice“ vor fi date numai din acel moment, din care aprovizionarea funcționarilor publici prin Consum va prezintă importante avantagii. Atunci toată lumea va alerga la Consum și va înceta „nepăsarea“ deplin justificată azi, în lipsa avantagiilor. Aceasta se va putea atinge și fără de-a urca capitalul social prin vărsăminte noui făcute de membrii vechi, fiind capitalele disponibile și alte capitale streine, ce s’ar mai putea atrage către Consum, suficiente scopului. Capitalul social se va urca în mod natural prin înmulțirea membrilor atrași în însoțire de avantagiile ce va prezenta membrilor. Obținerea de la guvern a unor avantagii“ credem nu va întâmpina greutăți îndată ce Consumul va putea arăta avantagiile de cari împărtășește pe funcționarii publici. Numai și numai prin o administrațiune organizată pe baze sănătoase vom putea desvolta o „acțiune roditoare.“ Ing. Ion F. Negruțiu. 1921/22 1922/23 1923/24 Salarelei 268.598 298 017 339.483 Cheltueli generale 453.002 380 317 356.264 Absorbri 107.707 — — Beudoin net 202.211 165 145 66.139 1.031.518 843.479 761.886 Capitalele disponibile stau angajate In 1921/22 1922/23 1923/24 Casa proprle 900 000 903.000 900 000 Numerar în vîssft 234.105 286 450 197.840 Mătfuin 1,444 606 1,598 593 1,895.194 Mobile 58.670 64.550 97.050 Autocambsee 80 000 72.000 72.000 Diverși debitori 1.305,380 1.363,328 1.074.706 Sscl 46.510 —______^ Pactul de siguranță o nouă notă a Franței Paris. — Briand a lucrat azi la Ministerul de externe cu noul secretar general, dl Berthelot, la redactarea unui nou text de răspuns la propunerea pactului de siguranță din partea Germaniei. Răspunsul pe care îl redactase dl Harriot — și care nu va mai fi utilizat acum în urma alegerii lui Hindenburg ca președinte al Germaniei, era redactat într-un ton foarte conciliant și prevenitor față de Germania. In nota sa, dl. Briand declară categoric că Franța refuză să admită chiar tratative preliminarii asupra pactului de siguranță, înainte de intrarea Germaniei în Liga Națiunilor. „Politica minoritară în corporația industrială Dl Anton Moldovan președintele Corrației industriale a trimis ziarului „Újság“ următorul răspuns, unor atacuri adresate conducerea corporației: Domnule Redactor, Cu onoare vă rog a dispune să se publice următoarele ca răspuns la articolului apărut în ziarul „Újság“ Nr. 96 în anul 1925 sub titlul „Politică minoritară în Corporațiune Industrială“. — „Ucenicii maghiari și evrei nu se pot elibera înainte de timp“. — „Pe cine reprezintă conducerea“, aceasta în baza legei presei și în numele dreptăței. Numitul articol este tendențios, deoarece autorul lui necunoscând administrația internă a Corporațiunei a primit de bine, cele expuse de respectivul persiflator fără să se fi convins dacă acele publicate corespund adevărului — ceea ce ușor avea posibilitatea să o facă. Este undeobște cunoscut, că actuala conducere întimpină mulțumirea întregului corp de meseriași din Cluj ceea ce se poate dovedi, din dezbaterile adunării generale din zilele aceste. Chiar ziarul „Újság“ în mai multe rânduri făcând obiectivă a recunoscut calitățile conducerea. Id-colea devine, că conducerea nu poate împlini dorința vreunui membru, care este lipsită de orice bază de drept, sau nu se poate satisface în baza legilor în vigoare, deoarece favoruri ilegitime nu putem asigura nici unul din membri, dar procedeul acesta absolut legal, după părerea mea, nu a putut servi ca bază pentru atacul și învinuirile ce i s’au adus pe nedrept din partea ziarului dv. conducerea Corporațiunei. Trebue să fixez, că dorința comună a întregului corp al meseriașilor din Cluj este, de a crește cât mai mulți meseriași cu o calificație școlară cât mai înaltă, ridicând astfel nivelul cultural al generației meseriașilor de mâine, noi însă nu înțelegem aceasta așa, ca meseriile să fie numai,ultima salvare* pentru elementele intelectuale, cari nu se pot valoriza pe carierele aceste, dar clalificația lor le poate servi pentru însușirea și punerea pe baze mai solide a celor învățate în meserii. Inteligența mai înaltă poate prescurta timpul de ucenicie obișnuit, dar stabilirea timpului minim în care se poate învăța o meserie, credem că suntem noi meseriașii cei mai competenți a o hotărî. Un tinăr cu cea mai înaltă cvalificație școlară și inteligență personală nu este în stare de a învăța în timp de câteva luni o meserie în mod practic. Comitetul a fost condus de puncte de vedere mai înalte privitoare la desvoltarea viitoare a industriei, atunci când a stabilit timpul minim de ucenicie la 1 și jura. an, fixând tot atunci și maximul de 4 ani. Este tendențioasă și nedreaptă afirmațiunea, că aceste dispozițiuni se practică numai față de ucenicii maghiari și evrei. Prezidiul și Comitetul Corporațiunei desbate în modul cel mai obiectiv fiecare cerere în parte, fără considerare la naționalitate sau religiune, și întrucât autorul acestui articol ar avea bănueli asupra obiectivității conștiinței și inteligenței meseriașilor români, îi pot comunica, că la ședința ultimă a Prezidiului, în care bănuesc — s’au adus hotărârile cari au provocat acest articol, din cei 7 membri prezenți a fost un singur meseriaș român. Întreb acum pe dl redactor al articolului presupune el despre meseriașii maghiari și evrei — folosindu-mă de cuvintele dv — că ei vor supune numai pe consorții lor la „torturile“ semnalate de dv ? Și în ceea ce privește școlarizarea ucenicilor este divergentă de păreri între noi, și o greșală din partea dv. Anume, chiar și tineri absolvenți de 4 clase secundare, la cerere, vor fi scutiți de la studiile generale, dar dela desemn și limba română, ca studii practice și neînvățate până acum, chiar în interesul viitorului lor, nu se pot scuti. De altfel aceasta fiind ordonanță ministerială nu cade în competința noastră de a o putea modifica. In conformitate cu hotărârea Comitetului cereri pentru contractare pe timp mai scurt de IV2 an, nici nu se tratează în merit, însă se comunică părții, că cu chestiune ne ocupăm în merit numai dacă va cere contractare pe timpul fixat de Comitet, ceea ce însă nu atinge dreptul său de apel. Asupra apelurilor înaintate în termen de 15 zile decide în prima instanță Autoritatea industrială, în instanța a doua Consiliu orășenesc și în forul ultim Ministerul muncii, se înțelege, luând în considerare și dreptul nostru de apel. Toate cererile în cari se cer contractări pe timp între 1V2 și 20* ani se vor transpune secțiilor competente pentru opiniere. Secțiile de obicei deleagă tânărul în un atelier pentru examinare. Dacă lucrarea de probă a succes, și este speranță, că în timpul cerut respectivul își vaputea însuși meseria. Prezidiul corporațiunei în baza propunerei maestrului examinator, sau în baza propunerei secției satisface cererei, fără considerare la naționalitate sau confesiune și admite contractarea cu data înaintării cererei în merit. Deci ucenicul nu pierde nimic, socotindu-i-se timpul. Intrucât vrâsta, cvalificația sau rezultatul examinării nu asigură însușirea meseriei în timpul cerut, de sine se înțelege, cererea se respinge, iarăși fără considerare la naționalitate sau confesiune. Corporațiunea se folosește de dreptul său asigurat prin lege, admițând „binevoitor“ — după cum accentuiază dl redactor al articolului ironic — numai cererile celor merituoși. Mai observ că asupra cererilor pe timp între 2s și 3 ani prezidentul hotărește singur, fără alte formalități. Deci egalitatea înaintea legilor se practică după cum am arătat mai sus și nu după cum dl redactor al articolului a caracterizat aceasta. Rog date concrete pentru desmințirea afirmațiunilor mele, respective pentru stabilirea obiectivă, că Presidiul sau Comitetul ar fi procedat în materie de contractare în mod preocupat făcând distincțiune de naționalitate sau confesiune, și atunci eu am să suport consecvențele cele mai largi. Este dureros, că dv. atunci când accentuați consecvent înțelegerea și colaborarea, pe de altă parte prin articole de ziar tendențioase descompuneți armonia și înțelegerea realizată cu mari greutăți, inducând în eroare cetitorii dv. cari nu cunosc starea faptică. Nici compoziția secțiilor nu este așa un monstru, după cum aoestea seprezintă dl redactor al articolului, căci conducerea secțiilor a fost aleasă în adunarea generală a secțiilor respective, de majoritatea membrilor ei, deci ea este compusă din persoane, cari au fost alese la posturile aceste din încrederea majorității și dacă aceștia sunt la nivelul cultural sau nu, să o lăsăm în grija și critica secției respective, dar nici decum în grija unei persoane preocupate și malițioase, care pentru că i s’a respins o cerere, în așa mod mișelesc vrea să se răzbune asupra Comitetului, care procedează pe baze legale și echitabil. Anton Moldovan Tribuna liberă