Patria, iunie 1925 (Anul 7, nr. 117-138)

1925-06-02 / nr. 117

Cluj, Marti 2 Iunie 1925 Administ­­ația liberală Opoziția unită continuă să facă o cri­tică severă proiectului de reformă ad­ministrativă și în discuția pe arti­cole. Majoritatea guvernamentală, ener­vată de aceste critici întemeiate la care nu are ce răspunde, se revoltă și face gălăgie ; banca ministerială, enervată și mai mult de prestigiul tot mai mare al șefilor opoziției și în Cameră și în a­­fară din Cameră, încurajează această gă­lăgie,­­ și scandalul e gata. Inconști­ența majoritară a mers până acolo, în­cât un deputat liberal, Ianculescu, vo­ind să dea într’un deputat opoziționist lovește pe un coleg liberal și este tri­mis înaintea comisiunii de disciplină (fi­rește, ca acolo să adoarmă pentru tot­deauna chestiunea acestui ultraj adus demnității parlamentului). La argumente, liberalii caută să răspundă cu pumnii. Atât mai știu. Discuția continuă și opoziția îi dă o amploare tot mai mare. Este aceasta obstrucție, cum crede dl Mârzescu. Este o discuție neserioasă, cum spune dl Vintilă Brătianu? Nici una nici alta. Discuția aceasta atât de amănunțită este o datorie a deputaților opoziției, și e deplin justificată prin proiectul in discuție. Și datoria aceasta și-o împli­nește în mod serios: însuși ministrul de externe, dl I. G. Duca, a trebuit să re­cunoască că „la desbaterea in general opoziția a ținut discursuri bune și fo­lositoare, dar acum...“ Dar acum? A spus-o dl A. Vaida. La discuția pe articole opoziția a venit cu contribuțiuni serioase și practice. Do­vada este primirea mai multor amen­damente precum și faptul că in urma argumentației făcute de deputații opo­ziției, discuția mai multor articole în­­suș guvernul recunoscând temeinicia criticilor aduse — a fost amânată până după terminarea discuției celorlalte ar­ticole, ca să fie vreme să treacă arti­colele dificultate prin un nou consiliu de miniștri! Și aceasta după ce comisii speciale și comisii parlamentare au stu­­diat și răstudiat proiectul de lege vreme de doi ani de zile! Dl Iuliu Maniu, președinte al parti­dului național, în magistralul său dis­curs din discuția generală, într’o ana­liză substanțială și judicioasă, disecând fără cruțare dar și fără patimă, cu o putere de argumentație și­­ logică care nu sufere contradicție, arătase toată lipsa de pregătire a acestui proiect, do­vedind că reforma chiar dacă s’ar vota nu va putea fi aplicată fără o com­plectă desorganizare a vieții noastre ad­­ministrative. Discursul dlui Maniu fusese o ade­vărată conferență, o expunere clară și superioară a ceea ce trebuie să fie re­forma administrativă la noi. La bazele proiectului liberal nu este interesul su­perior al unei bune gospodării județene și comunale, ci­ numai o speculă poli­tică, mărunte interese de partid. Intro­ducerea politicianismului în administra­ție; pretextul ideii de ordine pentru justificarea abuzurilor, spiritul reacțio­nar al dispozițiilor celor mai însemnate, nesocotirea drepturilor legitime ale mi­norităților, au fost expuse de dl Maniu cu o putere atât de convingătoare în­cât întreaga Cameră rămăsese sub im­presia tezei desvoltate : proiectul libe­ral este o secvență neîntreruptă de crime formale contra spiritului de legalitate și de democrație. Era îndreptățită deci așteptarea ca guvernul măcar la discuția pe articole să fie seama de criticile întemeiate și să caute să îndrepte ce se poate în­drepta, dând dovadă că este și el că­lăuzit de interesul superior al consoli­dării Statului. Ar fi însemnat însă ca liberalii să nu Le liberali ca să accepte propunerile de amendamente ale depu­taților opoziției, cu câteva mici ex­cepții. Invocând în mod ipocrit ideea de or­dine periclitată, invocând în mod ipocrit ideea unității amenințate, guvernul libe­ral impune parlamentului o reformă care va tulbura chiar ordinea publică și uni­tatea pe care guvernul pretinde că vrea să le apere. Ideea de ordine? Dar ordine însem­nează respectul legilor, respectul drep­turilor altora, însemnează domnia lega­lității. Dușmanii ordinei sunt cei cari tolerează, încurajarea sau săvârșesc ei înșiși abuzuri și abateri de la legi. Și care este abaterea pe care guvernul li­beral și administrația lui să n’o fi să­vârșit? începând cu alegerile generale, bilanțul guvernării liberale este o serie interminabilă de violențe împotriva a­­cestei idei de ordine. Ideea unității ? Dar unitatea unui Stat nu consistă într’o uniformitate me­canică. Ea este o legătură vie, mul­­tiplă și complexă, și trăiește în virtu­tea unui principiu superior, care gă­sește armonia între interesele deosebite ale celor cuprinși între cadrele acestei unități. A făcut ideea unității, ideea „unificării“ un singur pas înainte prin aruncarea pe drumuri, în nouăle pro­vincii, a mii de funcționari cinstiți și capabili și înlocuirea lor prin partizani ai corifeilor partidelor guvernamentale? Dimpotrivă, Principiul călăuzitor al unei bune legi administrative trebue să fie — și acesta este principiul partidului națio­­nal­ român — descentralizarea cu carac­­ter autonomist în cadrele unității poli­­tice a Statului. Fără această descen­tralizare, corpul funcționarilor adminis­trativi se preface într’o turmă de a­­genți ai guvernului. In loc ca să caute să-și câștige prin hărnicie și muncă cinstită bunăvoința concetățenilor lor, de a căror vot efectiv nu mai depind, funcționarii se vor preocupa de un sin­gur gând, să placă stăpânilor cari le pot da drumul, se pot face hatâruri sau neplăceri câte vor. Proiectul liberal de reformă admi­nistrativă crează o viață anormală, congestie la centru și paralizie la ex­tremități. ______ CRONICA ZILEI Dl A. Vaida și procesul comuniștilor înaintea consiliului de război al Corpului 11 de armată se desbate procesul unor comu­niști. Dintre martorii citații de apărare a fost și dl Al Vaida. Cam ziarul „Dimineața” din Bu­curești a publicat un report care nu reproduce exact ceea ce a spus, ca martor, dl Vaida, — dnut colonel Iordăchescu, președinte al consi­liului de război, și maior Hotineanu, comisar regal, publică în „Universul“ o scrisoare în care spun: „Desbaterile procesului comuniștilor, in cari erau relatate declarațiile dlui dl Vaida Voevod au apărut în „Dimi­neața“ complet denaturate. Dl Vaida a declarat despre comu­niștii din România următoarele: a) că nu-i crede periculoși, pe cei câțiva tineri, cari își dau prea multă importanță; b) o țară cu 80 la sută țărani, 15 la sută burghezi și 5 la sută lucrători nu se poate lăsa condusă de câțiva ideologi rătăciți“. * Să răspundă generalul Văitoianu. Organul liberalilor nemulțumiți de sub șefia dlui Istrate Micescu, „Răspun­derea“, îl somează din nou pe minis­trul comunicației dl Văitoianu să răs­pundă la o întrebare veche: „întrebăm din nou pe dl Artur Văitoianu, ministrul comunicațiilor, din ce motive refuză să înainteze judecătorului de instrucție Stoe­­nescu de la Tribunalul Ilfov, dosa­rele lucrărilor și actele compromi­țătoare în chestia reparațiilor gării de Nord ? Să fie oare pentru că dl Artur Văitoianu își dă seama că nu mai are autoritatea morală de a con­tribui la pedepsirea subalternilor săi, acuzați de grave abuzuri, sau pentru că sunt și în această ches­tiune, după cum se spune, ames­tecate persoane din anturajul său ? , Scandalul mușamalizării tuturor afacerilor în care sunt implicate persoane simandicoase, trebue să înceteze. Pușcăria nu e făcută numai pen­tru pungașii de mărunțișuri“. * Dl Argetoianu despre reforma ad­ministrativă. Dl I C. Argetoianu,fost mi­nistru de interne, deputat, membru al par­tidului național­ român,jș exclus din Came­s de majoritatea liberală, pentru că a dat Parlamentului liberal "câteva epitete ustu­rătoare, neputând să-și spună părerile de­spre reforma administrativă în Cameră, o face în „Cuvântul“. „Legea administrativă a guvernului — spune dl Argetoianu — e o lucrare alcătuită cu o deplorabilă ușurință. „Dacă e vorba de descentralizare, ea e numai pe hârtie, fiindcă sare peste etape intermediare ,indispensabile și nu va putea fi aplicată decât cu ris­cul unei anarhii desăvârșite a rualurilor noa­­tre administrative. „Dacă e vorba de unificare, aceasta e făcută cu o nemai­pomenită nesoco­tință a adevăratelor noastre interese, îndrăznesc să zic, că înainte de unifi­care legislativă, România Ț­ouă are ne­­voe de o închegare sufletească iar ca­lea pe care am apucat-o duce mai mult la desagregare decât la închegare. Dar cum zice francezul: „N­ y a lovi de la coupe aux lèvres“. Ne jucăm astăzi de-a votatul legilor. Rămâne ca mâine să ne punem pe treabă“. 3 TLEI EXEMPEA UE MODA NOTE O revistă umoristică publica mai zilele trecute o glumă, care caracteriza foarte bine capriciul modei din anul acesta. A­­nume o fetiță întreba cu seriozitate pe mamă-sa: "Mămițicule, când o să cresc și eu destul de mare, ca să port rochia scurtă și părul tuns ca tine... S’au făcut întotdeauna multe spirite și s’au spus multe răutăți pe socoteala mo­dei. Dar se pare într’adevăr că anul a­­cesta diavolul fără mustăți al modei și-a făcut de cap. Ieșiți într’o zi de sărbătoare mai ales, în parcu­l orașului, la ora când femeile își fac „promenade“­a. Fără u­n moralist ipocrit trebue recunoscut, că ți­nuta multora nu se poate numi decât scandaloasă. Și acestea formează marea majoritate. Mai întâi, — aceasta ca infor­mații tehnice, — se „poartă“ mult mătasea și se poartă tăietura strânsă pe corp, ro­chia despicată într’o parte și scurtă, atât de scurtă, încât nici nu trece de genunchi. Adăugați părul tuns, așa zis „ca la pă­­pușe“ și aveți imaginea perfectă a unei femei, care se respectă și în consecință e „la modă“. Un scriitor francez, ocupându-se de­­asemenea cu acest subiect ingrat,­­ciudat, scriitoarele nu prea au curajul să-și spună cuvântul asupra modei) după ce făcea o îndelungată excursie în istoricul evoluției costumului femenin, ajungea la concluzia, că moravurile și morala timpului au fost întotdeauna în strânsă legătură cu „mo­da“. Și dădea ca exemplu, costumele se­vere din timpul Cruciadelor, în contrast cu voalurile ușoare din timpul decăderii Ro­mei , sau goliciunea egiptencelor­­ cu ro­chiile înfoiate de pe timpul lui Ludovic al XIV-lea. O­ri având ori nu dreptate istoriograful costumului femenin, dar noi constatăm a­­lături de el că are covârșitoare influență asupra moralității publice, moda destră­bălată, care se poartă astăzi.­ Și nu ne mai mirăm că în Grecia mai anul trecut se porniseră moraliștii a­­poi cu catran pielea prea mult desgolită a „frumoaselor la modă“; după cum găsim cum nu se poate mai potrivită măsura u­­nui înalt demnitar bisericesc din Basara­bia, care a dispus să fie pur și simplu date afară din locașul Domnului, acele femei, ce întrec (întrec, vorba vine) limita bunului simț. DACICUS. Fuziunea progresiștilor cu averescanii Partidul progresist, rămas în urm­a morții lui A. Marghiloman fără șef, a hotărât­­ într’o ședință a comitetului exe­cutiv fuziunea cu partidul poporului de sub șefia dlui general Averescu. Cele mai puternice organizațiuni ale partidului progresist, în realitate singu­rele organizațiuni serioase, — cele de la Brăila, Botoșani, Iași și Dorohoiu au fost împotriva fuziunii și au demisionat din partid. Dl Piulescu, care a vorbit pentru fu­ziune, a declarat că „progresiștii tre­buie să democratizeze programul dlui Averescu“. Se mai așteaptă și alte disidențe. Gospodărie comunală liberală — Părerile unui primar — Veniți la guvern cu prestigiul celui mai bine organizat partid po­litic din România, ajutați poate chiar de acest prestigiu ca să poată ajunge la guvern, — liberalii de sub șefia dlui Ionel Brătianu n’au realizat nici una dintre așteptările pe care unii și alții le puneau în capacitatea financiară a noului mi­nistru de finanțe, dl Vintilă Bră­tianu. Guvernarea liberală din acești patru ani din urmă a dus la cel mai complet faliment al acestui prestigiu. O mai desăvârșită des­organizare a vieții economice, o scumpete excesivă în țară, o valută excesiv de scăzută în străinătate, — nici că poate fi închipuită. Țara geme sub povara­ unei guvernări de arbitru și abuz. Lipsa de respect pentru ordine și legalitate a pătruns în toate ra­mificațiile administrației publice. Stat, județ, oraș, comună rurală deopotrivă au să sufere. Iată ce spune spre pildă prima­rul de Târgul-Mureș, dl EMIL DAN­­DEA, într’o dare de seamă asupra stării generale a orașului admini­strat de domnia sa. „Reformele financiare ale dlui Vintilă Brătianu au făcut mari ne­ajunsuri comunelor, multe din ve­niturile lor au fost casate fără des­­caunare (taxa de transcriere a imobilelor, pe spirtuoase etc.). Și ne putem aștepta la continuare, căci Statul este omnipotent. Comunele sunt azi deoparte întreți­nutele Statului care le plătește cotele adiționale când și cum vrea, le scări­­țează ajutoarele și așa minimale ase­menea când vrea. — de altă parte sun­tem prea adesea slugile fără plată ai Statului, care ne transmite cu o con­descendență suverană în mod de tot naiv, prin legi ori simple ordonanțe, multe din agendele sale. Aceasta mai totdeauna fără nici o recompensă ... Și pe lângă toate aceste Statul, — fie ca minister de război, de finanțe ori de interne — este restanțierul perpetuu, cel mai rău platnic ..." Noi nu avem ce să mai adăugăm la această critică competentă decât experiențele de la ultimele alegeri parțiale. Banii orașelor și ai admi­nistrației financiare sunt utilizați pentru scopuri de propagandă elec­torală. De aci concentrarea puterii și mai ales a banilor la Bucu­rești. DISCURSUL DLUI MANIU - VOCI DIN PRESĂ — Camera și guvernul — cum și toate cercurile politice — continuă a fi sub imperiul marelui discurs rostit Marți de dl Iuliu Maniu. Impresia profundă lă­sată de această cuvântare ce­ a readus o zi splendoarea de altădată a parla­mentului, învinge și dușmăniile cele mai recalcitrante împotriva fruntașului ardelean. Ceea ce se remarcă de chiar cercurile guvernamentale este înalta urbanitate a unui discurs, care a fost totuși cea mai nemiloasă execuție a dictaturi liberale. Și ținuta demnă a acestei cuvântări iese cu atât mai mult în relief, cu cât șeful guvernului simțind nevoia să răs­pundă, a rămas la vechile și prea cu­noscutele lui meschinării de brutalitate și violență inutile. In scurt, Camera înjosită de acțiunea unei majorități neinteligente, a avut Marți o zi mare, datorită discursului dlui Maniu, care rămâne, alături de cel al dlui N. Iorga, cel mai frumos din toate câte s’au rostit la Cameră și Se­nat asupra reformei administrative. („Adevărul“). * Dl Iuliu Maniu s’a relevat, cu oca­zia discursului său ținut la reforma administrativă, ca un adânc cunoscă­tor al mecanismului nostru admini­strativ și cu o largă comprenhen­­siune pentru contingentele politice de ordin general. Precizând punctul de vedere al par­tidului național, pe care cu multă sa­tisfacție îl găsesc și la partidul țără­nesc, oratorul a arătat ce se ascunde în dosul descentralizărei și autonomiei locale promise în expunerea de zire a legii. Subliniind eforturile ind­lău­dabile făcute în această materie de partidul său a lumin­it și stavilele puse înl­alea lor de partidul averescan și cel liberal care s’au gândit cum e mai bine de a se statornici politicianismul în administrația țărei. Problema minorităților a fost discu­tată de dsa într’un ’ spirit generos și civilizat. Românii nu trebue nici­când să fie asup­itorii foștilor lor asupritori. Finalul a fost consacrat relatării unui adevăr care trebue să treacă ne­alterat în patrimoniul istoriei. Nu nu­mai tratatele și dorobanțul au înche­gat România-Mare, dar și actele de unire de la Chișinău, Alba-Iulia, Cer­năuți, care constitue izvoare de drept ale unității noastre naționale, căci ex­primă voința dârză a românilor de pretutindeni de a și realiza visul mi­lenar. („Cuvântul“) . Dl Iuliu Maniu n’a vorbit ori nici cu abilități, nici pentru a se face inte­resant. Critica sa asupra proiectului de lege administrativ n’a fost nici pole­mică de partid, nici efecte de ședință, ci o analiză plină de judicioase obser­­vațiuni al cărei fir conducător s-a ară­tat a fi concepția armonică a unui om de Stat de azi și de mâine, care înțe­­legându-și vremea și cunoscând actua­lul așezământ european, urmărește pentru patria sa consolidarea ei națio­nală prin concepții politice și admini­strative în conformitate cu spiritul care a ieșit victorios din războiul renașteri­lor naționale. Rareori un om politic și-a afir­mat cu mai deplină stăpânire de sine, în mod mai parlamentar și mai incisiv, însușirile sale de om de Stat de cum a făcut-o în șe­dința de eri­il Maniu. Vorbind cu înțelepciune și autorita­tea cuvenită de aceste mari interese ale României moderne, omul politic, care este dl Maniu, s’a dovedit a fi și un adevărat bărbat de Stat modern. („Lupta“) Anul VII. # Număr«! 117 DL IORGA EXECUTA GUVERNUL — STĂPÂNIREA LIBERALĂ ÎNFIERATĂ AȘA CUM MERITĂ — Dl N. IORGA a desvoltat în ședința de Vineri a Camerei rechizitoriul său împotriva politicei teroriste a guvernu­lui dlui Brătianu. Marele patriot și românul de inimă, care este dl Iorga, a fost necruțător în atacul său justificat cu dovezi și acte din trecutul pătimaș al ocultei liberale. „Să răspundă primul-ministru și guvernul“ — a interpelat dl Iorga, „de ce acuză de bolșevism partidele național și țărănesc, ce acțiune a acestor partide îndeamnă guvernul să le acuze, cari sunt actele, ca și dovezile. Desvoltarea interpelării dlui Iorga conține patru puncte: 1. Cere guvernului să prezinte țării actele și dovezile că partidele național și țărănesc prin acțiunea lor fățișă sau clandestină — dacă ar fi și să o dove­dească — lucrează împotriva interese­lor țării și vor să o distrugă; 2. Din cauza cui suferă azi Româ­nia? Din a incapacității guvernului do­vedită cu ,rezultate sau a opoziției, care a atras mereu atenția guvernului a­­supra căilor greșite pe care merge; 3. A examinat atitudinea din trecut a partidului liberal și venind cu acte a dovedit că liberalii au exercitat o ac­țiune de defăimare a adversarilor și de șantaj față de Rege și patrie; 4. A demonstrat că bolșevicii, cari îndeamnă la ilegalitate, o provoacă prin atitudinea lor sunt liberalii. Interpelatorul a cerut categoric gu­vernului să precizeze motivele, pe care se bazează învinuirea perpetuă de bol­șevism a celor două partide coalizate, și prezentarea în fața țării și a arma­tei, ca lipsite de naționalism. Și dl Iorga citește și comentează fai­mosul ordin trimis Corp. V de Armată de la Brașov și probabil tuturor unită­ților, prin care partidul național și cel țărănesc sunt învinuite de bolșevism, îndemnându-se astfel armata, apărătoa­rea țării la acte de agresiune împotriva unor grupări și a unor oameni, cari nu au alt scop decât, să- și servească cât mai folositor patria. Ilustrul istoric a făcut o incursiune amănunțită în trecutul apropiat al par­tidului de la putere și a arătat cu do­cumente care a fost atitudinea parti­dului liberal în trecut și cum s’a pur­tat față de țară. A început de la 1888, când liberalii acuzau opoziția de atunci că e vândută rușilor și a făcut o pa­ralelă cu acțiunea liberalilor de azi care spun că opoziția e vândută tot rușilor. Apoi a pomenit afacerea mitropolitului Ghenadie, oribila atitudine a lui D. Sturza care a denunțat guvernul că dă subvenții în Ardeal și s-a pronunțat îm­potriva vizitei lui Franz Ioseph în Bu­curești, pentru ca la guvern fiind, D. Sturza, în numele guvernului liberal să ceară scuze față de Austria în Senat, a amintit de anul 1901 și de dezastrul de atunci, de 1907 care n’a fost reali­zarea cerințelor țăranilor, de 1913 când sătenii-soldați întorși din Bulgaria ce­reau pământ și în sfârșit a spus că la Iași, sub presiunea Suveranului s’a vo­tat reforma agrară căci altfel liberalii voiau să fugă de expropriere. Și imediat dl Iorga a făcut definiția comuniștilor și bolșevicilor. Comunis­mul? Doctrină veche, cunoscută. Bol­șevismul? E în Rusia. Reprezintă un naționalism. La noi, sensul e schimbat ,și bolșevici sunt liberalii, care sugrumă ordinea și calcă legile. Cu acest sport, spune dl Iorga, enervați și iritați opinia publică, propovăduind me­toda atentatelor morale. Concepției arbitrare a liberalilor dl Iorga îi opune concepția următoare: — Veți simți apărarea noastră legală. Răspunsul dlui V. Brătianu In numele­­ guvernului răspunde mi­­nistrul finanțelor ruinate, spunând: 1. Că-i pare rău, că s'a făcut istoricul parti­dului liberal; 2. Contestă rolul Regelui în reforma agrară; 3. Invită pe dl Iorga și Statul Major ca să vadă ordinul dat. 4. Se solidarizează cu atacurile din .Viito­rul* gi recunoaște că 1 inspiră împotriva opo­ziției ; 5. Ține un curs de morală majorității și opo­ziției. Reese din răspunsul ministrului de finanțe vina, de a unelti împotriva opo­ziției cu tot felul de mijloace clandestine, așa cum au făcut-o și în trecut, împotriva unei astfel de ingerințe criminale opoziția națională, trebuie să ia cuvenitele măsuri de apărare pentru a înlătura starea de anarhie pe care Brătienii țin cu orice preț să o întro­neze cu scopul bine intenționat de a domni nesupărați. Replica dlui Iorga în replică dl Iorga a fost neie­zător. Dânsul a distrus, tot ce a mai rămas cruțat prin interpelare, din sistemul bi­zantinismului liberal. Iată în puține cuvinte ce a spus dla: Nu ai răspuns interpelării, ci ai adoptat sistemul dtale compus din 3 părți: 1. discuți un amănunt; 2. fugi de chestia principală; 3. dai lecții de morală și bună cuviință la toată lumea. Dl Iorga desvoltă fiecare punct și chiar majoritatea îl aplaudă. După ce dl Iorga demască libe­ralismul dlui Brătianu „plin de principii în buzunare pline“ de­clară : Ați exploatat toate țării pentru a veni la nenorocirile guvern ca să dați rezultate pe care toți le vedem. ' Invocați toleranța mea. Am fost tolerant față de de cât timp nu era un organ care să fie capabil a guverna. Azi acest organ există; se ridică puternic în fața dv­ e capabil a guverna și a da liniștea acestei țări, după cum va îndrepta și re­lele săvârșite până acum. Opoziția coalizată ovaționează în­delung pe dl Iorga, care e felicitat de­­ dnii Maniu, Vaida, Lupu, Mihalache, V. Madgearu, etc. Interpelarea dlui Iorga a căzut, ca un trăsnet asupra guvernului, distru­gând faima, cu care obișnuiește să se impresoare descendenții dinastiei Bră­­tienilor. Ironic și zâmbitor ilustrul savant și omul poli­tic prevăzător și cuminte a ridicat vălul deasupra apar­atului de intrigă și meschinărie bizantină, ce ce practică pe spatele țării. S’a pus față în față bunele intenții ale opoziției cu perfidia guvernamentală, care — suntem siguri — nu va dez­arma. Dar nici opoziția nu se va da învinsă. Nu din ambiție, ci dintr’o pro­fundă dragoste de neam și țară, pe cari un guvern de tirani le calcă în picioare. _______ Marea întrunire a opoziției Deputații eliminați cer plecarea guvernului Ieri Duminecă, parlamentarii elimi­nați din Cameră ai partidelor unite au ținut în sala Dacia o nouă întrunire publică, la care cu toate administrative a luat parte ingerințele o mare mulțime de sume. A prezidat dl DEM. DOBRESCU prezidentul „ Uniunii advocaților din Ro­mânia. A vorbit deputatul MADGEANU, criticând politica financiară a guver­nului și arătând, că opoziția în primul rând vrea să împiedice pe Dl Bră­tianu de a-și desemna un succesor, ceea ce echivalează cu revoluția.­ Deputatul IOANIȚESCU a arătat datoria opoziției, de a împiedeca în Parlament votarea legilor fatale țării și a încheiat apelând la REGE, care este cel mai bun român să-și plece urechea la cererile poporului. DI ARGETOIANU este primit cu nu­meroase aplauze. Dânsul a făcut apel la solidaritatea poporului, care organizat reprezintă forța 1*63 iă Dl DOBRESCU închee aduna­rea mulțumind asistenților pentru­ sprijinul dat unei cauze sfinte tu­turor. Adunarea se termină la orele 02. Guvernul a ținut și cu acest prilej, să-și arate încapăfinarea. A scos în stradă numeroase de­tașamente militare, ca să garan­teze ordinea dar mai ales pentru a împiedeca atrapamente de pu­blic și manifestațiuni. Dar gru­purile odată trecute prin cordoa­nele militare se regrupau din nou și ajungând pe Calea Victoriei s'a format un convoi impunător. îna­intea Prefecturii poliției a fost însă risipit fără împotrivire. Imediat după împrâștierea lumei, care a dat și de astă dată dovadă de bună intenție — iar nu de râsvrătire — ar­mata s’a retras.

Next