Patria, iunie 1925 (Anul 7, nr. 117-138)

1925-06-11 / nr. 124

CLuJ, JOi 11 Iun­fe 1925 DiRecTOR: IOAN AGÂRBICEANU REDACȚIA ȘI ADMINI­STRAȚIA CLUJ, STR. REGINA MARIA 1! ANUNȚI ,Ș! DUPĂ TARIF PR­I­MEȘTE AD NISTRAȚIĂ­ ȘI AGENȚIILE TELEFON REDACȚIA: 13-31 HABSBURGII — Evenimentele din Ungaria " Gladestone, ministrul englez care pe vremuri a fost un declarat prieten al popoarelor tinere din Răsăritul Europei, a declarat odată într’un discurs public, că destide pe oricine să indice un punct pe harta universului și să spună că acolo Austria a făcut un bine. Și Austria însemna și atunci, cum a însemnat și înainte și după aceea până­­la prăbușirea monarhiei, — dinastia Habsburgilor. Dacă noi românii din Ungaria am proclamat în trecut „tradiționala“ noa­­tră alipire către tron și dinastie, n’am făcut-o din recunoștință, nici din con­vingerea că numai de la dinastia Habs­burgilor putem să așteptăm în viitor o mai bună soarte pentru poporul româ­nesc din monarhia habsburgică. Am fă­cut-o numai din convingerea — pe care o păstrăm și azi — că forma de Stat monarhică este cea mai corespunzătoare fazei de evoluțiune culturală și politică în care se găsea atunci poporul româ­nesc din monarhia austro-ungară și se găsește azi neamul românesc din Ro­mânia întregită. N’am avut, — cum­ n’a avut nici un popor din monarhie și vecinătatea ei — motive să îim­ recunoscători dinastiei Habsburgilor. Dacă în Răsăritul Europei până la isbucnirea războiului mondial nu s-au putut constitui Statele naționale cari trebuiau să se constituie și puteau să se constituie, Habsburgii au fost vi­novații principali, cum tot ei sunt vino­vați dacă în vecinătatea noastră, din­­colo de T'sa, se petrec tot mereu eve­nimente cari creiază o atmosferă ne­prielnică pentru stabilirea unor rapor­turi internaționale prietenești. Dinastia Habsburgilor, călăuzită de un singur principiu, divide et impera, s-a menținut numai rămânând discordia între Statele din vecinătatea monarhiei și între popoarele din sânul ei, iar azi face încercări să revină pe tronul Un­gariei căutând să provoace din nou a­­­­celeași disensiuni între Ungaria și Sta­tele succesorale și între partidele poli­tice din Ungaria însăși. Evenimentele ce se petrec acum din­colo de Tisa par a fi începutul unei nouă campanii legitimiste pentru readu­cerea Habsburgilor pe tronul Ungariei. Declarațiile fostului ministru de interne ungar Beniczky, care acuză pe regentul Horthy că ar fi autorul moral­ al unor asasinate politice săvârșite la începutul anului 1920, sunt un indiciu că speran­­țle Habsburgilor nu au murit cu totul. Regentul Horthy este considerat de cer­curile legitimiste — în fruntea cărora stau conții Andrássy, Apponyi și Pala­­viciai — ca cel mai intransigent duș­man al unei restaurări habsburgice și de aceea înlăturarea lui ar însemna în­lăturarea celei mai serioase piedeci în calea planurilor legitimiste. Pe ce se întemeiază Habsburgii și aderenții lor din Ungaria în noua lor campanie ? Pe o parte a populațiunii din Ungaria ? Pe sprijinul unor mari puteri ? Pe eventuale diversiuni între Statele succesorale? Poate pe toate trei. Când înainte cu 4 ani, regele Carol a apărut pe neașteptate în capitala Un­gariei reclamând de la regent să-i ce­deze locul, propaganda legitimista cău­tase să facă atmosferă în Ungaria ră­spândind zvonul că Franța și Italia sunt partizane ale restaurării Habsburgilor și că România nu va interveni împotriva acestei restaurări, în care ar vedea o garanție, că ideea comunistă nu va mai putea prinde rădăcini nici în Ungaria. Azi, iarăși se prezin­ă vechea sețetă a sprijinului unor mari puteri. Zilele trecute fostul, ministru Salandra a fă­cut în Camera italiană o declarație — în legătură cu actualele evenimente din Ungaria — prin care lăsa să se înțe­leagă, că Franța ar fi favorizat încer­cările de reîntronare a dinastiei Habs­­sburgilor. Zvonul lansat n’a trăit însă decât o zi. Aristide Briand, fost prim­­ministru al Franței pe acele vremuri și actual ministru de externe în noul gu­vern francez, deștainte în mod catego­ric această insinuare, declarând că de­parte de­ a fi favorizat restaurarea Habs­­sburgilor, el a fost acela care a luat inițiativa ca conferența ambasadorilor întrunită la Paris să ceară definitiva de­tronare a di­nastiei Habsburgilor. Are oare România cel mai mic inte­res să îngăduie >, revenirea Habsburgi­lor? Sau ar îndrăzni un guvern român, ori­care ar fi el, să considere această revenire într’adevăr ca o chestiune in­ternă a Ungariei și să accepte, fără a interveni, un act care ar însemna pri­mul pas spre revizuirea, atât de dorită de maghari, a tratatului de pace d.­la Trianon? S’a publicat, ce-i drept, în a­­ceastă p­ivință în presa din Budapesta un interview cu șeful unui partid po­litic român, în care se spunea că a­­cest partid ar avea o opinie separată în chestiunea revenirii Habsburgilor. Dar interviewul a fost desmințit deși in formă nu prea categorică, in orice caz el n’a fost confirmat. Ar mai rămânea atunci partidele le­gitimiste din Ungaria. Dar și aceste sunt divizate nu în ce privește însăși chestiunea restaurării Habsburg­lor, ci numai în ce privește momentul ales pentru redeschiderea nouei campanii le­gitimiste, — și așa destăinu­rile făcute de fostul ministru de interne ungar nu vor avea alt rezultat decât să tulbure în mod serios viața politică internă a Ungariei și să dea putere nouă parti­delor republicane. A fost surprinzător, un moment, a­­cordul legitimiștilor monarhici și a par­tidelor opoziționiste repub­icane în cam­pania deschisă împotriva regentului Horthy. Destăinuirile lui Beniczky nu urmăriseră ținta să restabilească ordi­nea morală prin aplicarea unei sanc­țiuni severe autorilor asasinatelor po­litice, cum urmăreau socialiștii, ai că­ror fruntași fuseseră cei asasinați, ci numai compromiterea regentului Horthy, dușman sau pretins dușman al Habsbur­gilor. Partidele din opoziție au reușit însă, să prefacă aceste destăinuiri în­­tr-o criză a regenței însăși, cerând schim­barea regimului politic însuși. Partidul socialist a prezintat anume Camerei un proiect care prevede instituirea, în lo­cul Regentului, a unui consiliu de Stat de trei, aleși de către Cameră. Înseși cercurile lag­timiste au rămas descon­­centrate de noua întorsătură pe care a luat-o campania lor și încep să bată în retragere, darwuând rând pe rând pe inițiatorul ei. Ce consecință va avea pentru Horthy acțiunea începută nu se poate preve­dea O dimisie nu este exclusă Un lu­cru, însă, e cert. H­absbuu­gii au dat o nouă dovadă că rămân­ o permanentă primejdie pentru liniștea internă a Un­gariei și a Răsăritului Europei. Audiențele opoziției la Suveran Ziarul „Lu­­pta“ este informat, că opoziția unită va ținea o con­sfătuire pentru desemnarea persoa­nelor cari se vor prezintă Regelui în audiență. Audiențele vor avea loc în cursul acestei săptămâni. In cercurile politice se dă cea mai mare importanță acestor audiențe, de la cari se așteaptă o schimbare în situația politică internă. Opoziția va aduce la cunoș­tința Suveranului procedeul fără precedent de care a uzat guvernul pentru împiedecarea discuției în Cameră și-i vor cere intervenția pentru­ restabilirea ordinei morale. EJSIEMPL.JU=! UU NOTE Cam­il Flammarion A murit copleșit de ani și de mulțumi­rile ce le dă adevăru­rile științei cu răb­dare și migăleală căutate, bătrânul Camil Flammarion. Născut în Montigny-le-Roi la 1842 și-a început studiile de specialitate în seminarul din Langres, de unde venind la Paris în 1858 fu numit la această fra­gedă vârstă de 16 ani, ca astronom la ob­­servatoriu. Patru ani îndeplini o muncă plicticoasă pentru spiritul său plin de fan­tezie și dornic de avânt până când la 1862 publică prima lucrare de vulgarizare a științei astronomice „Pluralitatea lumilor locuite“ care avu un succes remarcabil șî-i deschise curând calea spre nenun’iceast««i Flammarion a fost un vast erudit dotat însă cu o sensibilitate de poet și multă imaginație, cari l’au ajutat să devină în loc de un pedant plictisitor, unul din rarii animatori ai acestei științe, ce cuprinde mai mult decât oricare alta, atâta câmp liber pentru ca fantazia să se poată găsi în bună tovărășia cu realitatea. Conștient că astronomia nu trebue să rămână un continuu mister pentru marele public profan, Flammarion paralel cu cer­cetările și publicațiile sale pur știențifice găsea o deosebită plăcere în a transpune pe înțelesul ori­cui marile adevăruri ale științei. A lăsat o întreagă bibliotecă de vulgarizare, dintre care: Stelele, Atmo­sfera, Planeta Marte, Astronomia populară, Lumea înaintea creației omului, Ce e ce­rul ? etc. sunt cele mai cunoscute. Luminând mărețul mister al universului, Flammarion s-a pasionat și de misterul lăuntric al fiecărui om. Originea vieții și mai ales un răspuns la acel mare semn de întrebare, care se răsucește ironic în fața oricărui om de știință: Ce este din­colo de viață? l-a preocupat aproape tot atât de intens ca și astronomia. Spiritist convins Flammarion a făcut o serie de ex­periențe interesante ca material de studiu, cari însă n’au rămas decât ca o modestă contribuție la lămurirea marii probleme rămase încă și cine știe pentru cât timp de acum înainte nerezolvată. Camil Flammarion a atins o limită de vârstă pe care tot mai puțini o ajung astăzi. A trăit o viață cumpătată, dar în­chinată unei munci necurmate. Din 83 de ani, aproape 70 i-a închinat științei. Un guvern de detantă? Averescanii aruncați peste bord Agonia guvernării liberale nu mai poate fi tăinuită nici chiar de înșiși liberalii interesați să accideteze păreri contrare. Guvernat­o lui Ionel Brătianu își dă seama că nu mai este în joc nu­mai soartea cabinetului, ci soartea în­tregului partid liberal. Cabinetul nu mai poate fi salvat, aceasta o știa și el. Trebuie, însă, salvat măcar partidul și trebuie să i se lase măcar posibili­tatea refacerii rândurilor în opoziție. Aceasta însă nu se poate face decât prin restabilirea unor raporturi mai puțin încordate între partidul liberal și parti­dele opoziției unite. „ Adevărul" crede a ști că acest gând îl preocupă foarte serios pe dl Bră­­tianu­, care ar fi ajuns la convingerea că un guvern Averescu nu ar mai fi cu putință în condițiile de azi, fiindcă nu ar avea aprobarea Regelui, care n’ar putea accepta această sfidare aruncată în fața opiniei publice a țării întregi. Și­ atunci? Atunci ar mai rămânea un guvern de detantă, un guvern de transiție, care ar avea o singură mi­siune: să prezideze alegerile, dar să le prezideze în așa fel, încât partidul li­beral să nu fie total înfrânt, cum ar e și din alegeri libere. Cert este, că guvernul, nu se mai gândește să lase succesiunea­­ parti­dului averescan. In mod serios nu s’a putut gândi nici un moment la o ast­fel de soluție, care nici n’ar fi fost o soluție, ci numai o permanentizare, o agravare a crizei interne care frământă țara de patru ani de zile. Nici Regele, nici țara n’ar primi o astfel de soluție. Guvernul de detantă — ■ ■— este și el numai una dintre intrigile multiple ale liberalilor, cari nu mai prind și nu vor mai putea produce di­sensiuni în partidele de opoziție. Soluția nu trebuie căutată departe. Ea este indicată de mult: dimisia gu­vernului, o dimisie fără condiții și al­cătuirea unui nou guvern din partidele pe cari de patru ani de zile le indică opinia publică a țării. Oricâte manopere meschine ar mai încerca guvernul, soluția aceasta nu mai poate fi împiedecată ! Trufia unui pașa român La Răcăciuni, județul Bacău, s’au desvelit Dumineca trecută două sta­tui, una a lui Ion Brătianu, tatăl, cealalta a lui Spiru­ Haret. După desvelirea statuilor, ln Bacău a avut loc un congres al organizației ju­­dețene a partidului liberal, la care au participat toți miniștrii. Primul-ministru, ca să îmbărbă­teze rândurile, a ținut un discurs, în care a spus între altele că gu­vernul va ști să-și ducă opera până la sfârșit cu toată puterea. Campa­nia și Violențele opoziției nu-l în­grijorează. Guvernul merge în au­tomobil și opoziția sunt câinii care lntră după mașină, sfârșind prin a se lua la bătie între ei, după ce mașina a trecut. Reforma admini­strativă se va vota și aplica ime­diat spre a da o viață nouă țării. Când cineva își ia refugiul la in­solențe, dovedește nu tărie, ci dim­potrivă cea mai mare slăbiciune Șeful guvernului insultă, fiindcă nu mai poate face altceva. Dar nici insultele aceste gratuite nu vor putea salva o situație total com­promisă și amâna sfârșitul lamen­tabil al unui guvern întemeiat pe corupție și jaf. Dl Iuliu Maniu, președintele par­tidului național, și-a spus părerea asupra acestor declarații: „"Trufașele cuvinte ale dlui Ioan I. C. Brătianu nu trebue să impre­sioneze pe nimeni. Ele se întemeiază pe două nă­dejdi pe cari guvernul s’a întemeiat și în trecut. Una că opoziția se va sfășia între sine în loc de a da atacul în contra guvernului nefast al dlui t­rătianu și a doua nădejde că baionetele puterii publice îi vor sta și mai departe la dispoziție. In ceea ce privește cea dintâi nă­dejde evenimentele di­n ultima săp­tămână au dovedit că opoziția unită în loc de a se sfășia între sine dă asalt concentric și conștient împotriva guvernului dlui Brătianu. Tot așa va fi și în viitor. In ceea ce privește a doua nădejde norocul țării este că înfăptuirea ei nu depinde de dl Ioan I. C. Bră­tianu ci de factorul hotărâtor con­stituțional care, desigur, își va da seama de rezultatele guvernării dlui Brătianu întemeiată exclusiv pe teroare și pe falsificarea voinței masselor populare. Ca încheiere a acestei declarații, dl A. Vaida a citit ultimul aliniat din Constituție, care spune cĂ ORICE LEGE PENTRU A FI SANC­­ȚIONATĂ DE REGE TREBUIE DIS­CUTATĂ LIBER. Și dl Vaida sfâr­șește, între aplauzele zgomotoase ale opoziției: „Ne acuzați pe noi că uneori re­cunoaștem Constituția iar alte­ori nu. Dv. însă prin atitudinea dv. căl­cați această Constituție care este elaborată de partidul liberal.“ ANUL VII. * NUMĂRUL 124 ABONAMENTUL: PE UN AN .... 360 LEI PE JUMĂTATE AN . 180 LEI PE UN SFERT DE AN 100 LEI LUNAR.....................­. 40 LEI IN STREINATATE: PE UN AN .... 2000 LEI PE JUMĂTATE AN. .1000 LE PARLAMENTUL MAȘINA DE VOTARE FUNCȚIONEAZĂ — VOTAREA REFORMEI ADMINISTRATIVE — Ghilotina parlamentară, noul regula­ment pus în aplicare, funcționează fără greș. Discuția reformei administrative merge strună. In câte 5 minute se vo­tează 50—60 articole, între aplauzele ironice ale opoziției unite. Opoziția nu mai ia parte la discuție. In numele ei, dl Vaida a citit următoa­rea declarație iscălită de dnii N. Iorga, Iuliu Maniu, N. Lupu și /. Mihalache: „Plângându-se de o obstrucție inexistentă, majoritatea Parlamen­tului, aleasă prin silă, a propus suprimarea în chipul cel mai ab­surd a dreptului de cuvânt în Par­lament. Nemulțumită cu atâta ea a dat acestei propuneri aparenta a­­doptare a unui vot măsluit. Și du­când la culme impudoarea, a in­vocat presupuneri anterioare aces­tui fals, pentru ca într’o ședință,în care nici o lege nu era la ordinea zilei, să declare că e caz să se a­­plice prescripția noului articol din regulament, la discuția legei admi­nistrative. Așa fiind, opoziția unită se vede pusă în neputință de a mai discuta articolele legii administrative lă­sând guvernului și majorității sale; răspunderea înfăptuirii nelegale și anticonstituționale a acestei legi fundamental greșită“. Ședința de Marți dimineața se des­chide cu comunicări și anunțări de in­terpelări. DJ IOANIȚESCU se ocupă cu inci­dentul arestării fostului prefect Con­­drus, care a avut­ un conflict cu depu­­tatul liberal Manolescu-Strungă. Pro­testează împotriva amestecului ministru­­lui de justiție în proces. MÂRZESCU: Spui inexactități. IOANIȚESCU: Ai mutat pe judecă­torul Rădulescu, pentru că l’a condam­­mat pe acelaș Manolescu-Strungă în­­tr’un proces de ultragiu (zgomot și vociferări la majoritate). Intrându-se în ordinea de zi, re­forma administrativă, se citesc amen­damentele propuse, cari se resping. Articolele sunt votate prin ridicarea mânilor. 1. MIHALACHE: întrebați majorita­tea la ce articol s’a ajuns!­­Zgomot mare. Nu se mai aude glasul rapor­torului). In câteva minute se votează toate articolele până la articolul 250. Opo­ziția aplaudă ironic. Votarea continuă, cu mici incidente. In 10 minute se vo­tează articolele până la articolul 382 Ședința se suspendă. Redeschizându-se ședința se votează și restul articolelor. IOANIȚESCU (după votarea ultimu­lui articol) cere suspendarea ședinței în semn de doliu. La discuția convențiunilor cu Banca Națională, dl M. Popoviciu se ocupă cu convenția monetară, acuzând pe minis­trul de finanțe, că politica lui a dus la depreciarea leului. Arată, în mod documentat, primejdia revalorizării. Ca­pitalul strein va­­ refuza colabora­rea cu capitalurile române, negăsind garanția stabilității. Prin convenția mo­netară Statul devine un vasal al Băncii Naționale. Bugetul întocmit de guvern, nu este un buget echilibrat. Armata, funcționarii și pensionarii suferă și mi­nistrul de finanțe la laudă cu exce­dente. Cât timp aceste categorii de slujbași duc lipsă, este o anomalie ca Statul să înceapă achitarea datoriilor către Banca Națională. In ședința de noapte, dl M. Popo­­viciu a continuat critica proiectelor, în­cheind cu constatarea, că nouăle con­venții sunt inspirate de interese de par­tid și lipsite de orice garanție în ce privește interesele Statului. Banca Na­țională de azi trebuie fie vi dată și în locul ei trebuie să se înființeze o altă bancă de emisiune, pe baze nouă și mai sănătoase. Episcopia română orto­doxă din Albania — Comunicarea dlui Sever Dan — In ședința dela 4 iunie a. c. a Ca­merei­ deputaților, dl Sever Dan a făcut următoarea comunicare: Soarta românilor în afară de grani­­țile politice ale țării ar trebui să fie o preocupație deosebită pentru guvernele cari în permanență poartă pe buze „interesele naționale superioare“. Guvernul român deși nimenea nu contestă că intră în această categorie, dovedește o neglijență culpabilă în ce privește interesul ce e dator să poarte fraților noștri de sub stăpâniri streine. Colegul Demetru Lascu a arătat deja această tribună trista situație în care se găsesc românii din Ungaria, și com­pleta lipsă de solicitudine a guvernului român față de dânșii. Alți colegi au ce­rut lămuriri, de ce negocierile cu Sta­tul Sârbo-Croato-Sloven, asupra situa­ției bisericilor și școalelor românești de acolo nici după trei ani nu au ajuns la bun sfârșit. Dl ministru al externelor trece însă sub tăcere, întrebările ce i se fac, și nu dă lămuririle cerute. De rândul acesta țin să nu se facă cunoscut punctul de orientare al gu­vernului român în chestia românilor din Albania. Rog pe dnii miniștrii ai exter­nelor și cultelor să binevoiască a răs­punde la următoarele întrebări 1. Considerații de ce ordin au făcut să întârzie înființarea Episcopatului ro­mân din Albania ? 2. Ce demersuri se vor face măcar, de acum înainte, ca frații noștri din Albania să poată spera într-o grăbită realizare a dorinței lor de a avea un Episcopat român, a cărui importanță națională și culturală a fost explicată atât guvernului cât și tuturor factorilor politici încă acum câțiva ani de către o delegație de români albanezi între care mulți deputați români din parla­mentului Albaniei ? 3. Cine poartă răspunderea că se amână de pe un an pe altul înființarea Episcopiei române în Albania, men­tă să fie un centru de gravitație și de a­­părare a românilor din întreagă Penin­sula balcanică, supuși la nespus de grele încercări acuma după război ? Dl I. G. DUCA, ministru al externe­lor. Suntem preocupați și noi de che­stia Episcopiei românești din Albania. Am trimis un ministru plenipotențiar în Albania, de curând, tocmai pentru a pregăti înființarea Episcopiei. Situația tulbure din Albania nu a fost însă priel­nică până acum. Conferințele dlui Prof. Pittard I. Arta paleolitică — Marți la ora 6 seara în sala de con­ferințe a Bibliotecii Universității a avut loc conferința savantului antropolog, prof. Pittard de la Universitatea din Geneva, înainte de începerea conferinței din Docan, președinta Societății „Crucea Roșie“ din localitate și dl prof. univer­sitar Emil Racoviță prezintă auditoru­lui pe ilustrul con­ferențiar, relevându-i meritele științifice și prietenia ce a a­­rătat-o totdeauna țărei și poporului nostru. Dl prof. Pittard, mulțumind în nu­mele său și al soției sale, cunoscuta scritoare No6elle Roger pentru primi­rea prietenească și entuziastă ce a a­­vut-o și de astă dată în România își exprimă părerea de rău că nu poate sta mai mult printre noi. Intrând în subiectul conferinței de a face o scurtă schițare geografică a con­tinentului european în t­opul erei qua­ternare, insistând asupra extensiunii glaciare și a erupțiilor vulcanilor din Auvergne, cât și asupra faunei și flo­rei deosebite în multe privințe de cele de astăzi. Comparând importanța preistoriei cu cea a istoriei, arată că de fapt primul capitol al istoriei începe odată cu exi­stența primilor oameni pe pământ. Pro­bele de civilizație ale acestor popoare aduse de preistorie sunt recunoscute azi de întreaga lume științifică și nu sunt­ supuse la prejudecățile, subiectivismul și erorile de care au dat dovadă isto­ricii, ori de câte ori au avut să deslu­­șiască începuturile științei lor. După ce arată diferitele etaje ale pa­­leoliticului: azilian, magdalenian, solu­­trean, anugnacian, mousterian, ahhele­­ean și hheleean, dsa se oprește la ca­­caracterizarea artei paleolitice magdale­­niene, cea mai desăvârșită din toate, atât în privința diversității cât și a mul­tiplicității obiectelor artistice și desenu­­rilor din acest timp. Magdalenianul foarte desvoltat în loess și în peșteri se găsește răspândit în Nordul Spaniei, Franța, Sudul An­gliei, marginea islandisului (ghețari) în Elveția și mai puțin răspândit în Europa centrală. Succesiunea artistică e următoarea: sculptura în primul rând, apoi gravura în contururi desprinse, gravura simplă, modelajul și pictura. Aceste două din urmă apar abia la sfârșitul Magdalenianului. După dese­­nurile găsite, magdalenienii sunt con­siderați ca cei mai buni desenatori ani­malieri din toate timpurile. Realismul lor zoologic e așa de accentuat încât după, un desen magdalenian prof. Ger­vais de la Muzeul zoologic din Paris a reușit să determine antilopa Sarga, iar fenomele de mișcare înscrise de ei prin încrustarea în piatră a fugii animalelor, considerate ca anormale de pictorii mo­derni s’au dovedit a fi complect adevă­rate îndată ce s’au putut obține aceste mișcări datorită invenției cinematogra­fului. Desenurile magdalenienilor se referă la: reni, cai, bisoni, mai rar mamuți, șerpii, păsărițe, plantele foarte puțin. E foarte curios deasemeni că desenurile de oameni sunt rare și numai sub formă de caricaturi. Probabil că au fost rațiuni de ordin magic care au împiedecat pe magdale­­nieni să deseneze și pe om, o dovedesc aceasta și măștile cu care sunt prevă­zute sculpturile găsite în peșteri. Arta magdaleniană poate fi conside­rată ca aparținând la 3 categorii: arta utilitară, arta magică și arta geome­trică. Toate obiectele din magdalenian sunt sculptate sau încrustate: bastoane de comandat, pandantive, pumnale, etc. Unele desenuri reprezintă chiar ani­malele într’o anumită situație: un ren păscând, un altul murind, un bison por­nind la atac etc. Cele mai frumoase obiecte din mag­dalenian s’au găsit în Franța, regiunea Nézère-Dordogne și în Elveția, primul a fost descoperit în apropiere de Geneva în 1839. Gravura și sculptura sunt minunat reprezentate în peșteri. Deasemeni pic­tura , primele picturi negre au fost des­coperite­ în peștera de la Altamira^ (Spania) unde arta parietală ocupă plafonul peșterii pe o­­ lungime de 14 m, apoi în Franța de către institutor. Preciziunea și naturalețea acestor pic­turi au părut așa de extraordinare pen­tru a fi atribuită omului magdalenian, încât la început chiar marele preistoric Cartailhac n’a avut să dea crezământ existenței unor fresce preistorice. De remarcat, că arta parietală nu se găsește decât în regiuni foarte obscure și la mare depărtare în interior de la intrarea grotelor, probabil și aceasta ai legătură cu rațiuni magice sau situri care aveau loc în grote. Gravurile rupestre (mamuți) desco­perite de Abbé Bread la Combarelles sau caii de frișă (gravură cu contururi desprinse) din altă parte reprezintă per toată perfecțiunea artei magdaleniene. Dr Lalande a comparat acești cai de frisă a căror mărime e de 2 m. 30 cu tot ceeace arta greacă a avut mai frumos. Și nu trebuie să se uite că singura unealtă a omului în paleolitic era si­lexul. (Contrűfiție pe pagina II-al

Next