Patria, iunie 1925 (Anul 7, nr. 117-138)
1925-06-11 / nr. 124
CLuJ, JOi 11 Iunfe 1925 DiRecTOR: IOAN AGÂRBICEANU REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA CLUJ, STR. REGINA MARIA 1! ANUNȚI ,Ș! DUPĂ TARIF PRIMEȘTE AD NISTRAȚIĂ ȘI AGENȚIILE TELEFON REDACȚIA: 13-31 HABSBURGII — Evenimentele din Ungaria " Gladestone, ministrul englez care pe vremuri a fost un declarat prieten al popoarelor tinere din Răsăritul Europei, a declarat odată într’un discurs public, că destide pe oricine să indice un punct pe harta universului și să spună că acolo Austria a făcut un bine. Și Austria însemna și atunci, cum a însemnat și înainte și după aceea pânăla prăbușirea monarhiei, — dinastia Habsburgilor. Dacă noi românii din Ungaria am proclamat în trecut „tradiționala“ noatră alipire către tron și dinastie, n’am făcut-o din recunoștință, nici din convingerea că numai de la dinastia Habsburgilor putem să așteptăm în viitor o mai bună soarte pentru poporul românesc din monarhia habsburgică. Am făcut-o numai din convingerea — pe care o păstrăm și azi — că forma de Stat monarhică este cea mai corespunzătoare fazei de evoluțiune culturală și politică în care se găsea atunci poporul românesc din monarhia austro-ungară și se găsește azi neamul românesc din România întregită. N’am avut, — cum n’a avut nici un popor din monarhie și vecinătatea ei — motive să îim recunoscători dinastiei Habsburgilor. Dacă în Răsăritul Europei până la isbucnirea războiului mondial nu s-au putut constitui Statele naționale cari trebuiau să se constituie și puteau să se constituie, Habsburgii au fost vinovații principali, cum tot ei sunt vinovați dacă în vecinătatea noastră, dincolo de T'sa, se petrec tot mereu evenimente cari creiază o atmosferă neprielnică pentru stabilirea unor raporturi internaționale prietenești. Dinastia Habsburgilor, călăuzită de un singur principiu, divide et impera, s-a menținut numai rămânând discordia între Statele din vecinătatea monarhiei și între popoarele din sânul ei, iar azi face încercări să revină pe tronul Ungariei căutând să provoace din nou aceleași disensiuni între Ungaria și Statele succesorale și între partidele politice din Ungaria însăși. Evenimentele ce se petrec acum dincolo de Tisa par a fi începutul unei nouă campanii legitimiste pentru readucerea Habsburgilor pe tronul Ungariei. Declarațiile fostului ministru de interne ungar Beniczky, care acuză pe regentul Horthy că ar fi autorul moral al unor asasinate politice săvârșite la începutul anului 1920, sunt un indiciu că speranțle Habsburgilor nu au murit cu totul. Regentul Horthy este considerat de cercurile legitimiste — în fruntea cărora stau conții Andrássy, Apponyi și Palaviciai — ca cel mai intransigent dușman al unei restaurări habsburgice și de aceea înlăturarea lui ar însemna înlăturarea celei mai serioase piedeci în calea planurilor legitimiste. Pe ce se întemeiază Habsburgii și aderenții lor din Ungaria în noua lor campanie ? Pe o parte a populațiunii din Ungaria ? Pe sprijinul unor mari puteri ? Pe eventuale diversiuni între Statele succesorale? Poate pe toate trei. Când înainte cu 4 ani, regele Carol a apărut pe neașteptate în capitala Ungariei reclamând de la regent să-i cedeze locul, propaganda legitimista căutase să facă atmosferă în Ungaria răspândind zvonul că Franța și Italia sunt partizane ale restaurării Habsburgilor și că România nu va interveni împotriva acestei restaurări, în care ar vedea o garanție, că ideea comunistă nu va mai putea prinde rădăcini nici în Ungaria. Azi, iarăși se prezină vechea sețetă a sprijinului unor mari puteri. Zilele trecute fostul, ministru Salandra a făcut în Camera italiană o declarație — în legătură cu actualele evenimente din Ungaria — prin care lăsa să se înțeleagă, că Franța ar fi favorizat încercările de reîntronare a dinastiei Habssburgilor. Zvonul lansat n’a trăit însă decât o zi. Aristide Briand, fost primministru al Franței pe acele vremuri și actual ministru de externe în noul guvern francez, deștainte în mod categoric această insinuare, declarând că departe de a fi favorizat restaurarea Habssburgilor, el a fost acela care a luat inițiativa ca conferența ambasadorilor întrunită la Paris să ceară definitiva detronare a dinastiei Habsburgilor. Are oare România cel mai mic interes să îngăduie >, revenirea Habsburgilor? Sau ar îndrăzni un guvern român, oricare ar fi el, să considere această revenire într’adevăr ca o chestiune internă a Ungariei și să accepte, fără a interveni, un act care ar însemna primul pas spre revizuirea, atât de dorită de maghari, a tratatului de pace d.la Trianon? S’a publicat, ce-i drept, în această pivință în presa din Budapesta un interview cu șeful unui partid politic român, în care se spunea că acest partid ar avea o opinie separată în chestiunea revenirii Habsburgilor. Dar interviewul a fost desmințit deși in formă nu prea categorică, in orice caz el n’a fost confirmat. Ar mai rămânea atunci partidele legitimiste din Ungaria. Dar și aceste sunt divizate nu în ce privește însăși chestiunea restaurării Habsburglor, ci numai în ce privește momentul ales pentru redeschiderea nouei campanii legitimiste, — și așa destăinurile făcute de fostul ministru de interne ungar nu vor avea alt rezultat decât să tulbure în mod serios viața politică internă a Ungariei și să dea putere nouă partidelor republicane. A fost surprinzător, un moment, acordul legitimiștilor monarhici și a partidelor opoziționiste repubicane în campania deschisă împotriva regentului Horthy. Destăinuirile lui Beniczky nu urmăriseră ținta să restabilească ordinea morală prin aplicarea unei sancțiuni severe autorilor asasinatelor politice, cum urmăreau socialiștii, ai căror fruntași fuseseră cei asasinați, ci numai compromiterea regentului Horthy, dușman sau pretins dușman al Habsburgilor. Partidele din opoziție au reușit însă, să prefacă aceste destăinuiri într-o criză a regenței însăși, cerând schimbarea regimului politic însuși. Partidul socialist a prezintat anume Camerei un proiect care prevede instituirea, în locul Regentului, a unui consiliu de Stat de trei, aleși de către Cameră. Înseși cercurile lagtimiste au rămas desconcentrate de noua întorsătură pe care a luat-o campania lor și încep să bată în retragere, darwuând rând pe rând pe inițiatorul ei. Ce consecință va avea pentru Horthy acțiunea începută nu se poate prevedea O dimisie nu este exclusă Un lucru, însă, e cert. Habsbuugii au dat o nouă dovadă că rămân o permanentă primejdie pentru liniștea internă a Ungariei și a Răsăritului Europei. Audiențele opoziției la Suveran Ziarul „Lupta“ este informat, că opoziția unită va ținea o consfătuire pentru desemnarea persoanelor cari se vor prezintă Regelui în audiență. Audiențele vor avea loc în cursul acestei săptămâni. In cercurile politice se dă cea mai mare importanță acestor audiențe, de la cari se așteaptă o schimbare în situația politică internă. Opoziția va aduce la cunoștința Suveranului procedeul fără precedent de care a uzat guvernul pentru împiedecarea discuției în Cameră și-i vor cere intervenția pentru restabilirea ordinei morale. EJSIEMPL.JU=! UU NOTE Camil Flammarion A murit copleșit de ani și de mulțumirile ce le dă adevărurile științei cu răbdare și migăleală căutate, bătrânul Camil Flammarion. Născut în Montigny-le-Roi la 1842 și-a început studiile de specialitate în seminarul din Langres, de unde venind la Paris în 1858 fu numit la această fragedă vârstă de 16 ani, ca astronom la observatoriu. Patru ani îndeplini o muncă plicticoasă pentru spiritul său plin de fantezie și dornic de avânt până când la 1862 publică prima lucrare de vulgarizare a științei astronomice „Pluralitatea lumilor locuite“ care avu un succes remarcabil șî-i deschise curând calea spre nenun’iceast««i Flammarion a fost un vast erudit dotat însă cu o sensibilitate de poet și multă imaginație, cari l’au ajutat să devină în loc de un pedant plictisitor, unul din rarii animatori ai acestei științe, ce cuprinde mai mult decât oricare alta, atâta câmp liber pentru ca fantazia să se poată găsi în bună tovărășia cu realitatea. Conștient că astronomia nu trebue să rămână un continuu mister pentru marele public profan, Flammarion paralel cu cercetările și publicațiile sale pur știențifice găsea o deosebită plăcere în a transpune pe înțelesul oricui marile adevăruri ale științei. A lăsat o întreagă bibliotecă de vulgarizare, dintre care: Stelele, Atmosfera, Planeta Marte, Astronomia populară, Lumea înaintea creației omului, Ce e cerul ? etc. sunt cele mai cunoscute. Luminând mărețul mister al universului, Flammarion s-a pasionat și de misterul lăuntric al fiecărui om. Originea vieții și mai ales un răspuns la acel mare semn de întrebare, care se răsucește ironic în fața oricărui om de știință: Ce este dincolo de viață? l-a preocupat aproape tot atât de intens ca și astronomia. Spiritist convins Flammarion a făcut o serie de experiențe interesante ca material de studiu, cari însă n’au rămas decât ca o modestă contribuție la lămurirea marii probleme rămase încă și cine știe pentru cât timp de acum înainte nerezolvată. Camil Flammarion a atins o limită de vârstă pe care tot mai puțini o ajung astăzi. A trăit o viață cumpătată, dar închinată unei munci necurmate. Din 83 de ani, aproape 70 i-a închinat științei. Un guvern de detantă? Averescanii aruncați peste bord Agonia guvernării liberale nu mai poate fi tăinuită nici chiar de înșiși liberalii interesați să accideteze păreri contrare. Guvernato lui Ionel Brătianu își dă seama că nu mai este în joc numai soartea cabinetului, ci soartea întregului partid liberal. Cabinetul nu mai poate fi salvat, aceasta o știa și el. Trebuie, însă, salvat măcar partidul și trebuie să i se lase măcar posibilitatea refacerii rândurilor în opoziție. Aceasta însă nu se poate face decât prin restabilirea unor raporturi mai puțin încordate între partidul liberal și partidele opoziției unite. „ Adevărul" crede a ști că acest gând îl preocupă foarte serios pe dl Brătianu, care ar fi ajuns la convingerea că un guvern Averescu nu ar mai fi cu putință în condițiile de azi, fiindcă nu ar avea aprobarea Regelui, care n’ar putea accepta această sfidare aruncată în fața opiniei publice a țării întregi. Și atunci? Atunci ar mai rămânea un guvern de detantă, un guvern de transiție, care ar avea o singură misiune: să prezideze alegerile, dar să le prezideze în așa fel, încât partidul liberal să nu fie total înfrânt, cum ar e și din alegeri libere. Cert este, că guvernul, nu se mai gândește să lase succesiunea partidului averescan. In mod serios nu s’a putut gândi nici un moment la o astfel de soluție, care nici n’ar fi fost o soluție, ci numai o permanentizare, o agravare a crizei interne care frământă țara de patru ani de zile. Nici Regele, nici țara n’ar primi o astfel de soluție. Guvernul de detantă — ■ ■— este și el numai una dintre intrigile multiple ale liberalilor, cari nu mai prind și nu vor mai putea produce disensiuni în partidele de opoziție. Soluția nu trebuie căutată departe. Ea este indicată de mult: dimisia guvernului, o dimisie fără condiții și alcătuirea unui nou guvern din partidele pe cari de patru ani de zile le indică opinia publică a țării. Oricâte manopere meschine ar mai încerca guvernul, soluția aceasta nu mai poate fi împiedecată ! Trufia unui pașa român La Răcăciuni, județul Bacău, s’au desvelit Dumineca trecută două statui, una a lui Ion Brătianu, tatăl, cealalta a lui Spiru Haret. După desvelirea statuilor, ln Bacău a avut loc un congres al organizației județene a partidului liberal, la care au participat toți miniștrii. Primul-ministru, ca să îmbărbăteze rândurile, a ținut un discurs, în care a spus între altele că guvernul va ști să-și ducă opera până la sfârșit cu toată puterea. Campania și Violențele opoziției nu-l îngrijorează. Guvernul merge în automobil și opoziția sunt câinii care lntră după mașină, sfârșind prin a se lua la bătie între ei, după ce mașina a trecut. Reforma administrativă se va vota și aplica imediat spre a da o viață nouă țării. Când cineva își ia refugiul la insolențe, dovedește nu tărie, ci dimpotrivă cea mai mare slăbiciune Șeful guvernului insultă, fiindcă nu mai poate face altceva. Dar nici insultele aceste gratuite nu vor putea salva o situație total compromisă și amâna sfârșitul lamentabil al unui guvern întemeiat pe corupție și jaf. Dl Iuliu Maniu, președintele partidului național, și-a spus părerea asupra acestor declarații: „"Trufașele cuvinte ale dlui Ioan I. C. Brătianu nu trebue să impresioneze pe nimeni. Ele se întemeiază pe două nădejdi pe cari guvernul s’a întemeiat și în trecut. Una că opoziția se va sfășia între sine în loc de a da atacul în contra guvernului nefast al dlui trătianu și a doua nădejde că baionetele puterii publice îi vor sta și mai departe la dispoziție. In ceea ce privește cea dintâi nădejde evenimentele din ultima săptămână au dovedit că opoziția unită în loc de a se sfășia între sine dă asalt concentric și conștient împotriva guvernului dlui Brătianu. Tot așa va fi și în viitor. In ceea ce privește a doua nădejde norocul țării este că înfăptuirea ei nu depinde de dl Ioan I. C. Brătianu ci de factorul hotărâtor constituțional care, desigur, își va da seama de rezultatele guvernării dlui Brătianu întemeiată exclusiv pe teroare și pe falsificarea voinței masselor populare. Ca încheiere a acestei declarații, dl A. Vaida a citit ultimul aliniat din Constituție, care spune cĂ ORICE LEGE PENTRU A FI SANCȚIONATĂ DE REGE TREBUIE DISCUTATĂ LIBER. Și dl Vaida sfârșește, între aplauzele zgomotoase ale opoziției: „Ne acuzați pe noi că uneori recunoaștem Constituția iar alteori nu. Dv. însă prin atitudinea dv. călcați această Constituție care este elaborată de partidul liberal.“ ANUL VII. * NUMĂRUL 124 ABONAMENTUL: PE UN AN .... 360 LEI PE JUMĂTATE AN . 180 LEI PE UN SFERT DE AN 100 LEI LUNAR...................... 40 LEI IN STREINATATE: PE UN AN .... 2000 LEI PE JUMĂTATE AN. .1000 LE PARLAMENTUL MAȘINA DE VOTARE FUNCȚIONEAZĂ — VOTAREA REFORMEI ADMINISTRATIVE — Ghilotina parlamentară, noul regulament pus în aplicare, funcționează fără greș. Discuția reformei administrative merge strună. In câte 5 minute se votează 50—60 articole, între aplauzele ironice ale opoziției unite. Opoziția nu mai ia parte la discuție. In numele ei, dl Vaida a citit următoarea declarație iscălită de dnii N. Iorga, Iuliu Maniu, N. Lupu și /. Mihalache: „Plângându-se de o obstrucție inexistentă, majoritatea Parlamentului, aleasă prin silă, a propus suprimarea în chipul cel mai absurd a dreptului de cuvânt în Parlament. Nemulțumită cu atâta ea a dat acestei propuneri aparenta adoptare a unui vot măsluit. Și ducând la culme impudoarea, a invocat presupuneri anterioare acestui fals, pentru ca într’o ședință,în care nici o lege nu era la ordinea zilei, să declare că e caz să se aplice prescripția noului articol din regulament, la discuția legei administrative. Așa fiind, opoziția unită se vede pusă în neputință de a mai discuta articolele legii administrative lăsând guvernului și majorității sale; răspunderea înfăptuirii nelegale și anticonstituționale a acestei legi fundamental greșită“. Ședința de Marți dimineața se deschide cu comunicări și anunțări de interpelări. DJ IOANIȚESCU se ocupă cu incidentul arestării fostului prefect Condrus, care a avut un conflict cu deputatul liberal Manolescu-Strungă. Protestează împotriva amestecului ministrului de justiție în proces. MÂRZESCU: Spui inexactități. IOANIȚESCU: Ai mutat pe judecătorul Rădulescu, pentru că l’a condammat pe acelaș Manolescu-Strungă într’un proces de ultragiu (zgomot și vociferări la majoritate). Intrându-se în ordinea de zi, reforma administrativă, se citesc amendamentele propuse, cari se resping. Articolele sunt votate prin ridicarea mânilor. 1. MIHALACHE: întrebați majoritatea la ce articol s’a ajuns!Zgomot mare. Nu se mai aude glasul raportorului). In câteva minute se votează toate articolele până la articolul 250. Opoziția aplaudă ironic. Votarea continuă, cu mici incidente. In 10 minute se votează articolele până la articolul 382 Ședința se suspendă. Redeschizându-se ședința se votează și restul articolelor. IOANIȚESCU (după votarea ultimului articol) cere suspendarea ședinței în semn de doliu. La discuția convențiunilor cu Banca Națională, dl M. Popoviciu se ocupă cu convenția monetară, acuzând pe ministrul de finanțe, că politica lui a dus la depreciarea leului. Arată, în mod documentat, primejdia revalorizării. Capitalul strein va refuza colaborarea cu capitalurile române, negăsind garanția stabilității. Prin convenția monetară Statul devine un vasal al Băncii Naționale. Bugetul întocmit de guvern, nu este un buget echilibrat. Armata, funcționarii și pensionarii suferă și ministrul de finanțe la laudă cu excedente. Cât timp aceste categorii de slujbași duc lipsă, este o anomalie ca Statul să înceapă achitarea datoriilor către Banca Națională. In ședința de noapte, dl M. Popoviciu a continuat critica proiectelor, încheind cu constatarea, că nouăle convenții sunt inspirate de interese de partid și lipsite de orice garanție în ce privește interesele Statului. Banca Națională de azi trebuie fie vi dată și în locul ei trebuie să se înființeze o altă bancă de emisiune, pe baze nouă și mai sănătoase. Episcopia română ortodoxă din Albania — Comunicarea dlui Sever Dan — In ședința dela 4 iunie a. c. a Camerei deputaților, dl Sever Dan a făcut următoarea comunicare: Soarta românilor în afară de granițile politice ale țării ar trebui să fie o preocupație deosebită pentru guvernele cari în permanență poartă pe buze „interesele naționale superioare“. Guvernul român deși nimenea nu contestă că intră în această categorie, dovedește o neglijență culpabilă în ce privește interesul ce e dator să poarte fraților noștri de sub stăpâniri streine. Colegul Demetru Lascu a arătat deja această tribună trista situație în care se găsesc românii din Ungaria, și completa lipsă de solicitudine a guvernului român față de dânșii. Alți colegi au cerut lămuriri, de ce negocierile cu Statul Sârbo-Croato-Sloven, asupra situației bisericilor și școalelor românești de acolo nici după trei ani nu au ajuns la bun sfârșit. Dl ministru al externelor trece însă sub tăcere, întrebările ce i se fac, și nu dă lămuririle cerute. De rândul acesta țin să nu se facă cunoscut punctul de orientare al guvernului român în chestia românilor din Albania. Rog pe dnii miniștrii ai externelor și cultelor să binevoiască a răspunde la următoarele întrebări 1. Considerații de ce ordin au făcut să întârzie înființarea Episcopatului român din Albania ? 2. Ce demersuri se vor face măcar, de acum înainte, ca frații noștri din Albania să poată spera într-o grăbită realizare a dorinței lor de a avea un Episcopat român, a cărui importanță națională și culturală a fost explicată atât guvernului cât și tuturor factorilor politici încă acum câțiva ani de către o delegație de români albanezi între care mulți deputați români din parlamentului Albaniei ? 3. Cine poartă răspunderea că se amână de pe un an pe altul înființarea Episcopiei române în Albania, mentă să fie un centru de gravitație și de apărare a românilor din întreagă Peninsula balcanică, supuși la nespus de grele încercări acuma după război ? Dl I. G. DUCA, ministru al externelor. Suntem preocupați și noi de chestia Episcopiei românești din Albania. Am trimis un ministru plenipotențiar în Albania, de curând, tocmai pentru a pregăti înființarea Episcopiei. Situația tulbure din Albania nu a fost însă prielnică până acum. Conferințele dlui Prof. Pittard I. Arta paleolitică — Marți la ora 6 seara în sala de conferințe a Bibliotecii Universității a avut loc conferința savantului antropolog, prof. Pittard de la Universitatea din Geneva, înainte de începerea conferinței din Docan, președinta Societății „Crucea Roșie“ din localitate și dl prof. universitar Emil Racoviță prezintă auditorului pe ilustrul conferențiar, relevându-i meritele științifice și prietenia ce a arătat-o totdeauna țărei și poporului nostru. Dl prof. Pittard, mulțumind în numele său și al soției sale, cunoscuta scritoare No6elle Roger pentru primirea prietenească și entuziastă ce a avut-o și de astă dată în România își exprimă părerea de rău că nu poate sta mai mult printre noi. Intrând în subiectul conferinței de a face o scurtă schițare geografică a continentului european în topul erei quaternare, insistând asupra extensiunii glaciare și a erupțiilor vulcanilor din Auvergne, cât și asupra faunei și florei deosebite în multe privințe de cele de astăzi. Comparând importanța preistoriei cu cea a istoriei, arată că de fapt primul capitol al istoriei începe odată cu existența primilor oameni pe pământ. Probele de civilizație ale acestor popoare aduse de preistorie sunt recunoscute azi de întreaga lume științifică și nu sunt supuse la prejudecățile, subiectivismul și erorile de care au dat dovadă istoricii, ori de câte ori au avut să deslușiască începuturile științei lor. După ce arată diferitele etaje ale paleoliticului: azilian, magdalenian, solutrean, anugnacian, mousterian, ahheleean și hheleean, dsa se oprește la cacaracterizarea artei paleolitice magdaleniene, cea mai desăvârșită din toate, atât în privința diversității cât și a multiplicității obiectelor artistice și desenurilor din acest timp. Magdalenianul foarte desvoltat în loess și în peșteri se găsește răspândit în Nordul Spaniei, Franța, Sudul Angliei, marginea islandisului (ghețari) în Elveția și mai puțin răspândit în Europa centrală. Succesiunea artistică e următoarea: sculptura în primul rând, apoi gravura în contururi desprinse, gravura simplă, modelajul și pictura. Aceste două din urmă apar abia la sfârșitul Magdalenianului. După desenurile găsite, magdalenienii sunt considerați ca cei mai buni desenatori animalieri din toate timpurile. Realismul lor zoologic e așa de accentuat încât după, un desen magdalenian prof. Gervais de la Muzeul zoologic din Paris a reușit să determine antilopa Sarga, iar fenomele de mișcare înscrise de ei prin încrustarea în piatră a fugii animalelor, considerate ca anormale de pictorii moderni s’au dovedit a fi complect adevărate îndată ce s’au putut obține aceste mișcări datorită invenției cinematografului. Desenurile magdalenienilor se referă la: reni, cai, bisoni, mai rar mamuți, șerpii, păsărițe, plantele foarte puțin. E foarte curios deasemeni că desenurile de oameni sunt rare și numai sub formă de caricaturi. Probabil că au fost rațiuni de ordin magic care au împiedecat pe magdalenieni să deseneze și pe om, o dovedesc aceasta și măștile cu care sunt prevăzute sculpturile găsite în peșteri. Arta magdaleniană poate fi considerată ca aparținând la 3 categorii: arta utilitară, arta magică și arta geometrică. Toate obiectele din magdalenian sunt sculptate sau încrustate: bastoane de comandat, pandantive, pumnale, etc. Unele desenuri reprezintă chiar animalele într’o anumită situație: un ren păscând, un altul murind, un bison pornind la atac etc. Cele mai frumoase obiecte din magdalenian s’au găsit în Franța, regiunea Nézère-Dordogne și în Elveția, primul a fost descoperit în apropiere de Geneva în 1839. Gravura și sculptura sunt minunat reprezentate în peșteri. Deasemeni pictura , primele picturi negre au fost descoperite în peștera de la Altamira^ (Spania) unde arta parietală ocupă plafonul peșterii pe o lungime de 14 m, apoi în Franța de către institutor. Preciziunea și naturalețea acestor picturi au părut așa de extraordinare pentru a fi atribuită omului magdalenian, încât la început chiar marele preistoric Cartailhac n’a avut să dea crezământ existenței unor fresce preistorice. De remarcat, că arta parietală nu se găsește decât în regiuni foarte obscure și la mare depărtare în interior de la intrarea grotelor, probabil și aceasta ai legătură cu rațiuni magice sau situri care aveau loc în grote. Gravurile rupestre (mamuți) descoperite de Abbé Bread la Combarelles sau caii de frișă (gravură cu contururi desprinse) din altă parte reprezintă per toată perfecțiunea artei magdaleniene. Dr Lalande a comparat acești cai de frisă a căror mărime e de 2 m. 30 cu tot ceeace arta greacă a avut mai frumos. Și nu trebuie să se uite că singura unealtă a omului în paleolitic era silexul. (Contrűfiție pe pagina II-al