Patria, iulie 1925 (Anul 7, nr. 139-164)

1925-07-22 / nr. 156

Cluj, Miercuri 22 Iulie 19' ■ L Ajutorul cooperației Mânia naturii a fost în anul acesta în multe părți extrem de grea. Informa­­țiunile ziarelor n’au cuprins realitatea în toată grozăvenia ei. Ghiața și îne­curile au produs pe alocurea adevărate catastrofe. Cu toate acestea nici un comunicat oficios n’a înregistrat știrea esențial­­mente firească, că părinții patriei s’ar fi deplasat la fața locului, pentru a se informa asupra dezastrelor, cari au ni­micit avutul unor provincii întregi și au redus la sapă de lemn o mare parte din locuitorii țării. Regiunile Făgărașu­lui din Valea Oltului peste 40 de co­mune au fost distruse de gheață. Până și adăpostul vitelor și al oamenilor a fost făcut una cu pământul. Valea So­meșului a fost și ea înecată de ape și bântuită de ghiață. Sălajul a suferit ia­răși o grea lovitură, pierzând în mare parte semănăturile acestui an. Nistrul s-a înfuriat și el alungându-și valurile ca­prițioase asupra câmpurilor, până mai ieri secate de secetă. In vechiul Regat la Buzău, Râmnicul Sărat și în regiu­nea Pietrii Neamțului grindina și apele au făcut ravagii. O mare jale a cuprins întreagă țara agricolă, care și-a văzut într’un singur moment distruse munca și beneficiile u­­nui an de zile. * Se credea, că în urma acestui deza­stru, părinții partidi, miniștrii și depu­tații se vor grăbi la fața locului, pen­tru a lua în grabă măsuri de îndrep­tare și a îmbărbăta cu promisiunile lor , atât de abundente în fața alegerilor populația desnădăjduită. Acest procedeu de esență pur civili­zatorie nu se practică însă pe melea­gurile noastre, nici altă dată, nici mai ales acum — în sezonul băilor când Excelențele lor se retrag pe în căutătoare țărmuri albastre, pentru­ a-­i •luvarești torbri‘și hienele profitoare. Cămătari de toate nuanțele se îmbul­zesc în regiunile sinistrate pentru a pune mâna pe populația flămândă, care se dă cu ușurință plannic primului venit, intrând ca sclavi pe o lungă perioadă de ani. Astfel de cămătari a­­bundă. Unii sunt nababii satelor, alții liste importate, cu capital gata de pla­sat în condiții cât mai oneroase inde­c­ebi la sate, unde creditul este mai desvo­tat, știut fiind, că țăranul nostru ste cel mai cinstit și solid debitor. [H * ] lată deci, după o mulțime de neaj­u­­ri morale din partea unei administra- i brutale și lipsite de bunul simț al evederii, că se ivesc altele materiale consecințe și mai dezastruoase. Căci țăranul nostru e blând și zăb­­unit câtă vreme nu-i lipsește iitul necesar unui­ trai prea puțin tențios. Dar să ferească Dzeu pe­tă lumea de mânia lui când a vorba tului: ■ „Nu vom nui putea răbda, și foamea ne va riscul*, ■ Christofl să fiți nu veți scăpa . Nici un mormânt". ațele moderne, chiar cele lipsite de stură agricolă internă, și-au intoc­­astfel aparatul administrativ, încât puse la adăpostul oricărei surprize rile de orice natură sunt compen­­sa timp și fără nici o dificultate toacele de aprovizionare lucrează preciziune uimitoare, așa, încât însăși e învinsă în mânia ei de al perfecțiunilor omenești. Foame­­ectrul acesta îngrozitor, care a aima omenirii în toate vremurile, e privită cu dispreț și ironie de civilizate, cari printr’o simplă ară sau o apăsare de buton i-a fideasa-i umbră. ci, cu toată civilizația cu care drim, fantoma aceasta își poate adrese cu ușurință. Aparatul ac­tiv e greoi, iar miniștrii se de­ numai unde sunt chemați de teres politic. Ajutorul acestor in­competenți în favorul si nu­­este deci nul și neașteptat de­­­ nimeni. Însă în țara aceasta o instituție,­­ acum vre-o câțiva ani, pe sinernicului ei director Fotin Ba să se ridice deasupra tutu­­ităților oficiale și să dirijeze­­ dibăcie opera de ajutorare­­ materială a celei mai nă­­­turi sociale, a bietului țăran . Vorbim de cooperație. — Aceasta, care a salvat pe ță­­ra de dincolo de munți din Breță a cămătarilor și arân­­dașilor și care are la activul său crea­rea întregei consolidări economice a să­teanului, este chemată să salveze prin­­ intervenție grabnică pe nenorociții sinistrați de astăzi. După cât știm regretatul Fotin E­­nescu, are în persoana d­or Cercel și Titu Axente doi vrednici urmași la di­recția cooperativelor și a băncilor po­­pulare, cari vor ști să dea o grabnică si nemerita soluție nenorocirilor cauzate de intemperiile ultimelor zile, îndeosebi Ardealul așteaptă un aju­­or imediat, pentru a salva pe sinistrați din ghiarele speculanților și cămăta­rilor.­­ .­­5 Prin intervenția ei, Casa Centrală a băncilor și Cooperativelor sătești poate atrage in domeniul cooperației întreagă populația ardeleană. Astăzi mai mult, ca oricând. 2 L,EJ EXEMF’Z.A.nUL, rea s’a răspândit ca fulgerul în întreaga capitală. Noua urmări­re a început, dar se poate ca Dâmbo­­viceanu să fi căpătat minte și să se păzească mai bine. La orice întâmplare știrea de­spre prinderea lui nu va veni cu­rând. Și bandiții din codru sunt așteptați să fie prinși din clipă în clipă, dar se vede că ei sunt de altă părere. Nu de mult au dispărut din fața justiției o întreagă ceată care­ se judeca acuzată fiind de bolșevism. Nici unul n’a mai fost prins. Despre un „fruntaș“ al bolșevismului ro­mân a venit vestea c’a ajuns în Rusia și a intrat în armata roșie E vorba de Dobrogeanu-Gherea de confesiune mozaică și comunist român. Fugarii au fost judecați în lipsă Când vor avea bunătatea să se prezinte, autoritățile le vor aplica pedeapsa. Oricât de dezastruoasă ar fi impresia pe care astfel de „eva­dări“ o fac în opinia publică, ele nu mai pot fi tratate serios. Sun­tem în plină activitate de a furniza marilor întreprinderi de cinema­tograf subiecte senzaționale Nu va trece mult și aparatele Dl I. Buzduganu, fost secretar al Sfatului Țârii, deputat de Bălți, publică o fotografi­e a marilor fabrici de în „Neamul Românesc“ un inimos arti-1 filme­, se vor instala permanent în cel cu titlul din fruntea acestor rânduri. România regimului liberal. Vor­el Buzduganu spune între altele: avea spectacol gratuit, oferit de „Denunțarea întregei Basarabii și­ a regimul competențelor și a princi­­intregului ei popor, ca fiind contami­­­ j . prin noi înșine“, Dote de bolcevism­ și nu așteptarea, .«. .. „ mare nerăbdare, a venirei bolcevicilor I Dl V. Brătianu e vestit de Cru­de peste Nistu, — este o crimă, este a­țător, funcționarii publici simt în­ monstruoșitate ce 8e f%*?%*?!* ^ură nic efectele zgârceniei vistiernicu­­niți^antăîi Zne disUpU de Țara lui țării. Dar CC folos că ești Scump îomănes­c la tărâțe și ieften la făină! Tocmai Este o crimă împotriva neamului ! ia ministerul dsale a lucrat, într’o spurtăndu-se, că intrezi poporul basara-­slujbă CU răspundere eXCrocul bean ar fi bolcevizat și ca prin urmare­­ r)Amț,nr.f.patru­ or tinde la dărâmarea regimului ro- DamDOVICeanU. Treia luXOS făc^a t­reia lUXOS, iac ,a excursii la Paris în societatea vr’unei „dame voalate“, și nimănui nu i-a bătut la ochi risipa lui, uit.i.xvAțc» ia numai ci Ui­uc midlitic, unde e supravegherea? Din lipsa de supraveghere, din neglijențe, se delapidează banul public, ard magaziile ca cel de la Halmeiu zilele trecute, unde nu s’a putut prețui paguba „lipsind un inventar complet“ scriu ziarele (Se prea poate ca marfa să fi dis­părut înainte, ca în atâtea cazuri de incendiu a magaziilor publice.­ Cruțare nejustificată pe de-o pa­rte, neglijență împreunată cu pagube de milioane pe de altă parte. Iar poliția și jandarmeria aleargă pe urmele tâlharilor neavând cel puțin mângâierea că dacă vor fi prinși nu vor mai scăpa! Bârfitorii Basarabiei sa tacă m­ânesc din Basarabia și instalarea re­­­gimului bolșevic de peste Nistru. Este o monstruoșitate, în această care se aruncă cu atăta ușurință asupra unei provincii întregi și mai cu seamă asupra acelei provincii care ne este mai mult ca oricare alta, contestată de către dușmanii noștrii... Mi-ași permite a pune această între­bare dlui Duca, ministru de externe: Cui serveesc argumentele aruncate de­­ Viitorul atunci când aduce învinuire Basarabiei întregi și poporului Basa­rabean ? Ale cui interese servește statul oficial al guvernului român, interpretând că recenta alegere de la Chișinău ar fi un plebiscit împotriva României și pentru Rusia ? !.. . Dacă în străinătate organele sale de propagandă de munte ori nu sunt în stare să facă față propagandei antiro­­mânești pe chestia Basarabiei, pe care o urmează rușii din toate taberele, apoi ce va putea răspunde mâine de mini­stru de externe acestor dușmani ? Ri se vor servi de articolele­­ Viitorului oficio­sul însuși al guvernului liberal de astăzi, care duce campania de ponegrire și bârfire împotriva poporului basarabean. Din tot sufletul nostru românesc, cu toată tăria dragostei noastre de țară, ne ridicăm indignați împotriva calomnia­torilor și bârfitorlor neamului nostru de peste Prut și în interesul Unităței Nasio­nale, strigăm îndurerați : Ponegritorii Basarabiei să amuțească!“ A mai scăpat unul! Nu dintre cei ce fură o găină ori câteva sute de tei! Aceștia sunt prinși fără greș, și ajunși odată pe mâna autorităților, nu mai scapă. Dar „s’a eliberat“ unul care a pă­gubit Statul cu peste douăzeci de milioane, Dâmboviceanu, cu ispră­vile căruia au fost pline ziarele câ­teva zile. Și excrocul a reușit să dispară nu din mijlocul unei păduri secu­lare, ci din Palatul Justiției din capitală, în momentul în care aș­tepta să i se aducă o trăsură pen­tru a fi transportat „domnește“ la Ministerul de finanțe. Gardianul a plecat să-i aducă mijlocul de loco­­moțiune, un soldat îl păzea, și, dinnaintea lui excrocul a fugit, pierzându-se prin gangurile sub­solului de la Palatul de Justiție. Te întrebi dacă mai merită os­teneală prinderea marilor tâlhari la noi, pentru că aceștia, de obi­­ceiu, scapă după ce-s puși la beci. Bandiții Tomescu și Munteanu au fost și ei odată prinși, au stat în închisoare până a crăpat mugurul în codru, și, atunci, cu santinelă cu tot, au crezut că s’a apropiat vremea de haiducie, și au dispărut în codru. Dâmboviceanu n’a avut răbdare să aștepte, și „s’a eliberat“ cu mult mai în grabă. Scriu ziarele din capitală că ști- NOTH Parcuri naționale Avem o floră în munții noștri deosebit de importantă ca valoare științifică, o mi­nune de podoabă din punct de vedere e­­stetic. Puținii streini cari se rătăcesc, și cari mai ales au acest curaj, prin codrii încă nestrăbătuți ai Carpaților rămân ex­taziați în fața frumuseților naturii. Păcat însă că ceilalți streini, acei cari nu vin la fața locului, dar din birouri somptuoase, oblăduiți de inconștiența unor autorități, cari se lasă plătite, păcat că sunt și din acești streini, cari cu depline drepturi de proprietate tac fără milă, toată frumuse­țea pe care Creatorul în răstimp de sute de mii de ani a îngrămădit-o în munții României­ Mari. Ți-e mai mare jalea să vezi piscurile înalte, pleșuvite de podoaba lor, bătute în toată voia de ploi și zăpadă, amenin­țând cu prăvălirea și izgonind în pribegie­ populația autohtonă rămasă fără bucătura de toate zilele. Un îndrăgostit al științei, profesorul Al. Borza din Cluj, care de curând ne-a ară­tat ce poate face munca savantului du­blată de-a omului de inimă, a atras la timp atenția guvernului asupra pierderi­lor ireparabile ce le suferă știința prin batjocorirea pădurilor și, dacă nu ne în­șelăm chiar a prezentat un proiect cu pro­puneri concrete, bine studiate pentru în­ființarea câtorva parcuri naționale în munții noștri. In străinătate parcurile naționale sunt adevărate sanctuare pentru educația știin­țifică și fizică. De­ o pildă parcul național „Eugadine“ din Elveția. In Cehoslovacia, vecina noastră deța nord, de la care ar trebui să învățăm cât mai mult și cu cât mai multă bunăvoință a inaugurat de curând în cadrele unei so­lemnități cu proporții de sărbătoare na­țională, lucrările pentru parcul național din Tatra. Lucrările sunt puse sub condu­cerea prof. dr Domin și a reprezentanțu­­lui Ministerului de instrucție Rudolf Maxi­movici. La noi încercați de vorbiți de așa ceva dlui Vintilă Brătianu... DACICUS Ajutorarea populației Se știe că nici județul Cojocna nu a scăpat de dezastrul bătăii de grin­dină, care a distrus recolta din atâtea regiuni ale Ardealului și a țării întregi.­­ T—.- : J-i 1 , ■ - A—x *«pî intxJ-p d­in. pentru ajutorarea populației. Locuitor sinistrați vor fi preferați la lucrările pu­blice din județ, în special dându-li-se de lucru la facerea drumurilor vicinale. De la prefectură, în cadrul unui raport s’a făcut propunerea la Minister ca lo­cuitorilor din comunele bătute de ghiață să li se șteargă contribuția către Stat de pe­­ r­iul acesta, sau cel puțin piața ei să fie amânată până la recolta vii­­tooare. S’a mai intervenit ca prin credi­tul rural să se ajute populația cu îm­prumuturi eftine pentru a se putea aproviziona cu sămânța necesară pentru sămânăturile de toamnă. Pe de altă parte fruntașii din plasă se nizuesc și ei să poată procura îm­prumuturi mai ieftene pentru populația sinistrată. Măsuri pentru Infrânarea speculei Ce s’a făcut? - înlăturarea intermediarilor - Prin control energic se poate remedia răul — Publicul dator să reclame abuzurile — Ce s ar mai putea face In nenumărate rânduri ne-am ocupat de specula deșănțată ce se face la Cluj, cu alimentele de prima necesitate. Din cauza acestei specule, Clujul, oraș de funcționari și intelectuali, de oameni săraci cu alte cuvinte, ajunsese cel mai scump oraș din țară, mai scump chiar decât Bucureștii. Legea pentru înfrânarea speculei are parte multe lacune. Nu prevede fixare de prețuri maximale, decât la câteva articole de strictă necesitate cum e pâinea, făina și carnea, și tarifare ge­nerală pentru restaurante. In ce pri­vește restul articolelor specula nu se­­ poate constata, decât dacă trece câști­gul cu 30% peste prețul inițial decum­­­­părare. E foarte greu să urmărești ast­­­­fel specula din piața de alimente. Totuși dezasperate de prețurile fan­tastice din piață, autoritățile locale au înțeles că trebue să ia măsuri energice pentru apărarea consumatorului­ de ja­ful speculanților. Și în primul rând tre­bue să subliniem inițiativa prefecturii de poliție. Poliția a constatat că urcarea prețu­rilor se datorește în cea mai mare parte intermediarilor evrei, cari aștep­tau la barieră țăranii și cumpărându-le pe prețuri de nimic produsele, le re­­­­vindeau cu prețuri de speculă în piață. . pe țărani îi m­ințeau, că s’au pus pre­țuri maximale, că se vor rechiziționa lu­crurile aduse și alte minciuni asemănă­riste lesne de înțeles că astfel inti­midați, țăranii aduceau și vindeau pe sub mână mărfurile­ acestor interme­diari. . Prefectura de poliție a înființat de câteva zile un comisariat special al pieții asistat di-n echipă specială de rardisti Ti .?A perm­it vânzarea lucru* Un control țărani decât în Piată­ra„J­ J ° JL r.Seri °s făcut de poliție a Smpi­ni! fiecare zi cam 30-40 de evrei­ cari n’aveau brevetul necesar de precupeț. Au fost toți înaintați judecății pentru contravenție. Aceste măsuri au avut da­rul să provoace o simțitoare scădere a legumelor și celorlalte articole de pro­veniență de la țară. Publicul e dator însă să secondeze de aproape inițiativa prefecturii de po­liție și să reclame toate abuzurile. Deși utile, aceste măsuri însă nu sunt complecte. Datoria autorităților este sa armonizeze prețurile pieții cu prețurile­­ restaurantelor. Intr’adevăr la restaurante se face o speculă fantastică. Abstrăgând dela faptul, că prețurile variază fără nici un motiv de la un restaurant la a­­­l­tul, dar au ajuns la proporții imposi­b. Destul să arătăm, că in timp ce o bucată de conopidă costă in piață 6 - 8 lei la restaurante are prețul dela 35 _ 40’ lei. Sau o porție de cartofi cu­­ unt (vas de untul ăla) costă 25—30 lei. Cu drept cuvânt se întreabă consumatorul, care este rațiunea acestor prețuri, când oricâte ingrediente s’ar adăuga la o conopidă, ori câțiva cartofi fierți, restau­ratorul tot câștigă, nu 30 °­ o ci câteva sute la sută. Autoritățile trebue să vegheze ca pre­țurile din restaurante să păstreze linia de variație a prețului din piață. Ajun­sese 3—4 lei castravetele și restauran­tele luau tot 20 lei pe o porțioară. Un ciscălau de porumb fiert, costă un pol (20 lei) la restaurant. E fantastic! Prețul cărnii la măcelării de a­­semenea e din cale afară de urcat, când știut este, că prețul vite­­i lor a scăzut în ultimul timp. La L^lu], deși jurul e recunoscut ca regiune din care se exportă vite în restul țării, costă­­ carnea mai scump decât acolo unde se vând aceste vite. ue medifere încă o propunere, ar trebui să se fixeze, nu prețuri maxi­male, dar un fel de mercurial al prețu­rilor, fixându-se din nou în fiecare săp­tămână, ca să fie ca un fel de îndrep­tar pentru public. Prestigiul țării în streinătate a știut de toată lumea, că fiecare Stat, se străduiește tot mai intensiv să-și câștige un renume bun în strei­­nătate, fie prin calanța îndeplinirii obli­gațiunilor sale comerciale, fie prin tra­tamentul civilizat al vizitatorilor streini sau prin deslegarea cinstită a raportu­rilor de prietenie și vecinătate. La noi lucrul se întâmplă tocmai in­vers. Propaganda în străinătate, făcută de altcum „prin noi înșine“ coboară atât de mult prestigiul țării, încât me­rităm cu drept cuvânt epitetul de Stat balcanic.* Un caz tipic ni-l arată „Cuvântul“ într-un număr recent, — vorbind despre stările dela Legațiunea noastră din Bu­dapesta — și la celelalte lucrurile se petrec la fel — confratele­ bucureștean relatează următoarea informație a unui pățit: De-l vreme bună, de plouă sau este inform­ța cea mai cumplită, lumea care solicită viza românească trebue să a­­ștepte nu numai ceasuri ci zile întregi în fața Legației, făcând corvoadă până să-i vină rândul la viză. Solicitanții sunt așezați în rând, li se dă un nu­măr și sunt îndemnați să aștepte. Apoi așteaptă. Trec ceasuri de așteptare, în care timp plouă, minge, — după cum se întâmplă — iar lumea protestează, înjură și pronunță numele României și al românilor. Apoi, într-un târziu apare omul Legației. Strigă numărul fericitu­lui care a scăpat de corvoadă, dar ceea ce face când strigă aceste numere, este pur și simplu revoltător. Se strigă bună­oară așa; /, 5, 30, 100 etc. cu sări­turi care te jignesc dacă ești român, te indignează dacă ești strein fiindcă este vorba de clasicul favoritism, și câte se mai pot imagina în legătură cu acea­sta, praticate nu între patru pereți sau printr’un comisionar, ci la plină lumină a zilei. Apoi se mai întâmplă și de acestea: Cel strigat că i­a venit rândul, pri­mește un pașaport. 11 auzi apoi: Dar nu-i al meu domnule. Replica: Nu-mi pasă! Mai departe... * Controlul la graniță este iarăși fă­cut în condiții cât se poate de balca­nice. Câtă vreme la vecinii noștri con­trolul este făcut în tren, la noi este făcut într’o­ sală sub paza santinelelor așa fel, că mai totdeauna pasagerii scapă trenul. In ce privește confortul vagoanelor România cea bogată excelează prin ne­­îngrijire și desordine. La vecini sunt vagoane curate, bine întreținute cu clo­sete separate pentru bărbați și femei și apartamente pentru fumători și ne­fumători. Oglinda țării pentru streini sunt în primul rând primul contact de la graniță și confortul vagoanelor, căci cu acestea se întâlnește streinul in pri­mul moment. Când acestea lasă atât de mult de dorit la noi, e greu, să presupunem, că vom putea atrage­­ stre­­inătatea să ne viziteze bogatele noastre stațiuni balneare și climaterice. Streinii fug de noi și ai noștrii pleacă în streinătate cu pungile încărcate nu­mai din cauza unor obiceiuri balcanice înrădăcinate, de cari, se vede, că nu ne putem debarasa „prin noi înșine“. Și ar fi bine să ne europenizăm, pen­tru că prea este costisitoare indolența aceasta de­marată a celor cu răspun­dere, dar fără obligațiune. Anul VII. * Numărul 156 Un nou accident de avion Locotenentul Ionescu și măiestru szabados morți pe loc. Totuși, cine este vinovat? . Abia a trecut o lună de zile de când i sa produs tragica catastrofă aeriană RC căreia căpitanul Bădescu ș so­datul Bányai și-au găsit sfârșitul și azi trebue să semnalăm a patra catas-Cluj Care S a produs în scurt timp la Ieri corpul ofițeresc dela grupul de aviație din Cluj cu ocazia sărbătoarei Sf. Ilie, patronul aviatorilor a aranjat mari serbări la aerodromul din Someș­­sat, care însă au fost întrerupte din cauza unui accident de avion. îndată după serviciul divin, la ora 111/*, loco­tenentul Ionescu Marius și măiestru tâmplar Szabados Emil, împreună Încă cu alte 5 aeroplane tip „Potez“ s’au nălțat în văzduh. Toată lumea adunată a serbări privea cu o vădită frică a­­ceste încercări și reîncercări de a cu­ceri tainele înălțimii, mai ales, că în acel­ moment catastrofa de acum 4 săp­tămâni apărea instinctiv în memoria ecăruia. Se dă semnalul și 6 pasări titanice spintecă văzduhul. Eroii aerului sburau ușor, legănându-se. La un moment ma­­­­pa a Șasa, a locotenentului Ionescu, iși pierde echilibrul și cade cu o vi­teză nebună la pământ. Toți cei de față au înmărmurit. Un nou accident O nouă moarte de om fără nici un fo­los și cu atâta pagubă pentru țară. A­­mândoi aviatorii au murit... Un ofițer viteaz a murit din nou. Și din a cui vină ? Este oare atât de greu de răspuns? Aeroplanele tip „Potez“ din cari gru­pul de aviație a avut 8 bucăți și din cari 2 deja s’au prăbușit, s’au dovedit a fi din cele mai rău fabricate. Si to­tuși, se face atâtea tragice experiențe cu aceste avioane. In momentul coman­­dării acestor avioane, presa și-a spus cuvântul, îndemnând pe guvernanții de azi să renunțe la acest tip de aeroplan. Dar totul a fost în zadar. Și astăzi ve­dem rezultatul acestei încăpățânate po­litici de partid. Era căpitanul A. Bădescu azi locote­nentul Ionescu Marius și mâine cine -i?­ Către obîer nu se va găsi sub scheletul zdruncinat a acestor mașini primitive. * De aceea credem, că este ultimul moment, când guvernanții de azi mai pot repara cel puțin în parte, răul fă­cut armatei și țării, renunțând la avioa­nele tip „Potez“. * înmormântarea victimelor va avea loc Miercuri după masă. Liberarea lui Rădici Ștefan Rădici, conducătorul partidu­­ui țărănesc din Croația, arestat pentru atitudinea lui politică, a fost pus în li­bertate. Liberarea patriotului croat este consecință a înțelegerii încheiate de guvernul lui Pasići cu partidul țărănesc din Croația. Arestarea lui Rădici și acordul sârbo­­croat sunt două episoade istorice în viața politică a Regatului iugoslav și marchează începutul unei ere nouă de consolidare și stabilitate iugoslavă Al cui este meritul că s’a ajuns la această înțelegere intre cele două mai puternice partide politice din Iugoslavia ? Ai lui Pasici sau ai lui Rădici.­ Meritul nu poate fi atribuit nici unuia cu exclude­rea celuilalt. Meritul este al patriotis­mului sârbesc, de care a fost inspirat Ștefan Rădici chiar și în atitudinele sale mai revoluționare, cum acelaș pa­triotism a inspirat și măsurile de re­­acțiune ale octogenarului Pastd. Două forțe mari se combăteau fără să se poată distruge, dar amenințând să distrugă însăș Iugoslavia. La timp­ușă cele două tabere adverse au înto­­rs Primejdia și și-au întins mâna pentru binele țării lor comune. Primit în audiență de Regele si­­xandru, Ștefan Rădici a declarat Si9­vanului că de-acum nimic nu va putea despărți sârbii și croații și^| nu va mai putea împiedeca f htatului iugoslav democratic, i Luptele din Maroc Paris. — In regiunea Monnay Bauchta­riffanii au atacat două grupuri franceze, fiind respinși printr-un contraatac vigu­ros. La centru se semnalează o vie activitate în centra localității Ainad­a. Situația în total se menține serioasă . Rabat. — Mareșalul Petain a sosit a Rabat și a plecat mai departe la Fez, capitala Marocului.­­ Fez. Abd-el-Krim și-a concentrat toate forțele în regiunea Tem­al și Zual, unde plănuiește o nouă ofensiva.

Next