Patria, august 1925 (Anul 7, nr. 165-187)
1925-08-01 / nr. 165
Cluj, Sâmbătă 1 August 1925 FORȚE POLITICE Un ziar din Capitală a adus știrea, că după declarațiile unui fruntaș liberal, dl I. Brătianu ar fi aplicat să ajungă la un armistițiu politic cu opoziția, emoționat, pe semne, de pilda dlui Pasici. „Viitorul" se grăbește să desmintă știrea, spunând, că ea e dată „probabil pentru a face plăcere opoziției de azi". In acelaș număr oficiosul guvernului brodează un prim articol pentru a dovedi, că opoziția și se î nțelege aici singura opoziție, partidele coalizate, nu reprezintă nici o forță politică. Și, după „Viitorul", e o fericire pentru țară că e așa. Iată cum se sfârșește articolul „doveditor", că dl Brătianu nu se gândește la un armistițiu politic, fiindcă n’are cu cine-l face: „Dacă un asemenea conglomerat ar putea reprezenta în realitate o forță politică, ar trebui să disperăm de viitorul politic al Țării românești". Dar, cari sunt argumentele, pe cari le chinue „Viitorul" pentru a arăta, că partidele din opoziția unită nu reprezintă o forță politică ? Nu avem manifestații de opinie publică ! răspunde inspirația guvernului. Alegerile parțiale n’au dovedit sprijinul, pe care massele electorale Par da opoziției unite. Unde a candidat guvernul, a reușit. Opoziția n’a biruit decât în alegerile unde n’a fost candidat liberal! Ultima alegere, cea de la Chișinău, nu însemnează nimic, spune „Viitorul", fiindcă guvernul nu a candidat, iar opoziția unită a întrunit voturile... bolșevicilor, cum a afirmat de atâtea ori presa liberală. Alegerea parțială de la Dej, unde guvernul și-a avut și candidatul și prezența unui ministru în funcțiune, și încercarea de furt de urne, și totuși a căzut, nu e pomenită de oficiosul din Capitală. Nu e pomenită nici alegerea dela Romanați, unde guvernul n’a reușit decât prin furtul de urne dovedit. Iar celelalte alegeri parțiale în care pretutindenea partidei național și cel țărănesc a avut împreună imensă majoritate față de cel liberal declarat ales, cum a fost la Romanați, Durostor și Brăila, nu însemnează pentru guvern nimic; un astfel de rezultat poate prezintă interesul unui calcul matematic, dar nu poate avea nici o valoare pentru că nu poate avea nici un înțeles politic“ scrie „Viitorul". Iată o argumentare cu totul... liberală? Adică, cele două partide de opoziție întrunesc laolaltă cu câteva mii de voturi mai mult decât candidatul guvernului, toate alegerile parțiale în care a fost declarat ,ales candidatul guvernamental, dovedesc că dacă cele două partide de opoziție ar fi pus un candidat comun, ar fi biruit pretutindenea; cele două partide sunt azi în coaliție, reprezintă deci o forță unitară, și, cu toate acestea, biruința noastră nu are nici „un înțeles politic”. Pretutindenea voturile noastre, dând plusuri de mii, au fost date din libera voință a alegătorilor, cele stoarse de guvern au fost câștigate sub cele mai grele presiuni, pe alocuri cu violarea urnelor, și cu toate acestea noi n’am avut nici „o manifestare de opinie publică". Dar, știe țara întreagă că aceasta manifestare de opinie publică partidele coalizate azi nu o au numai de la alegerile parțiale, că s’au bucurat de ea din clipa venirii la putere a actualului guvern, de la alegerile generale. Dacă opinia publică nu ar fi fost cu noi ce nevoe avea guvernul să săvârșească o lovitură de Stat, schimbând legea electorală printr’un decret, și să permită furtul de urne și falsificarea voinții alegătorilor ? Dar pentru „Viitorul" noi n’am putut determina „nici un curent de opinie publică", prin acțiunile noastre. Stăm izolați în mijlocul țării, care în consecință, nu poate fi decât întreagă pe lângă liberali! Dar în patru ani pe lângă cine a manifestat opinia publică în sute de grandioase adunări poporale, împotriva cui s’au votat moțiuni in aceste adunări ? Pentru ce guvernul a declarat starea de asediu și a împănat stradele Capitalei cu armată ? Pentru ce a scos oastea țării în stradă cu prilejul votării Constituției etc. etc. ? Nu e un curent de opinie publică pentru coaliția unită? Dar pentru că dl Brătianu nu poate aduna câteva sute de oameni la o adunare fără să ceară concursul administrației, al jandarmeriei și al trenurilor gratuite ? Pentru ce cuvântările miniștrilor la aceste adunări sunt întrerupte de ascultători cari le rectifică ? Pentru ce lupta opoziției unite e sprijinită de la Nistru până’n granița de Vest? Nu am determinat „un curent de opinie publică?" Dar ce curent așteaptă „Viitorul" ? Unul care să se manifesteze în afară de cadrele legale? Așteaptă ca el să se manifesteze prin ciomag pentru a-l vedea și a-1 crede irezistibil? Credem că așa ceva i-ar plăcea guvernului, pentru a putea să și continue dictatura „din interese superioare de Stat". Dar poate aștepta mult și bine. Noi suntem elemente național și de civilizație, nu suntem atentatori bulgari, și suntem convinși că curentul acesta de opinie publică pe care-l avem cu noi, dar guvernul nu vrea să-l vadă, ne va duce la biruința finală prin mijloacele legale pe care le folosim. „Elementele dezorientate cu tendințe de anarhizare neisbutite", nu se caută în sânul coaliției unite: ele sunt demult în partidul de la putere, susținut prin cea mai grea anarhizare a vieței de Stat, prin dictatura politică. In coaliție residă adevărata forță politică a țării, care n’are nevoe nici de dictatură, nici de anarhie, fiindcă are țara de partea sa. 3000 de martiri La toamnă, în luna Septemvrie, în luna trandafirilor și a frunzelor ce prind a se îngălbeni vor avea loc la Arad pioase comemorări a memoriei celor 3000 de martiri sârbi, pieriți pentru patrie în timpul războiului. Firea omenească e uitătoare. N’au trecut nici zece ani de la războiul cel mare și peste cumplitele clipe trăite in cel mai grozav cataclism ce-a cunoscut istoria, se așterne cu generozitate vălul prăfuit al uitării. Toți am cunoscut suferințe. Cadavre de martiri au putrezit pretutindeni îngrășând pământ strein. Sunt popoare, cari știu să cinstească amintirea celor sacrificați, după cum sunt popoare cari nu au acest cult. Sârbii sunt dintre cei dintâi. Ei au evocat suferințele martirilor dela Arad, cu prilejul sărbătoririi dlui Sf. Ciceo Pop, românul de inimă, care în timpul războiului a făcut tot posibilul să aline durerile bieților captivi. Un deputat din Scupcină pregătește în vederea acestei comemorări un album în care va fi intercalată biografia tuturor celor peste 3000 de martiri iugoslavi și amănunte memorabile despre tovărășia românojugoslavă de sub regimul unguresc. Și încrestând aceste rânduri ne gândim cu strângere de inimă la osemintele miilor de martiri români risipite din belșug în țării streine. Poporul român este doar și el un popor care are cultul amintirii morților. Românii nu sunt dintre acei lipsiți de inimă, cari să-și dea uitării frații morți pentru patrie. Și totuși nimic nu s’a făcut pentru memoria lor. De vină nu este decât guvernul păcătos al țării. Guvern care nu se gândește decât la ghiftuirea propriilor partizani. Dar păcatele conducătorilor se răsfrâng totuși pe nedrept asupra întregului popor. Trăim... pe bază de minciună Se pare, că guvernul chiai Brătianu nu numai că nu poate, dar nici nu încearcă, sau nu vrea, să facă ordine în țară. Tocmai guvernul și partidul, care se întitulează cu orice prilej „al ordinei", tocmai el promovează și patronează direct sau indirect dezordinea. Sunt atâtea exemple de o desăvârșită desordine în lungul și latul țării, încât simțim de prisos a le mai menționa. Este de altcum și o banalitate, să se înșire mereu aceeași poveste a fraudelor în averea publică, a abuzurilor în administrație, a neregulelor în justiție, când nimeni nu mai ține cont de ele. Lumea s’a obișnuit, când deschide o gazetă să ocolească, sau cel mult să privească cu indiferență sau ironie câte o nouă fraudă de milioane sau câte o nouă ilegalitate. * Ceea ce însă n’a putut trece cu vederea este ordinul Parchetului de Chișinău, de a urmări pe fruntașii opoziției exponenți ai alegerii de senator din zilele trecute. Se știe, că pe vremea alegerilor, starea de asediu, cu care ne-a binecuvântat Dzeu de la război 3 UEI EXEMPL încoace se ridică până și în România întregită. Ori nefiind stare de asediu, adunările sunt libere în conformitate cu Constituția și discursurile oratorilor la fel. Numai cât la Chișinău dispozițiile Constituției se vede că sunt interpretate altfel. Câțiva oratori, cari și-au permis desigur, să spună adevărul asupra stărilor din Basarabia au fost luați de guler și târâți la Parchet. Lucrul nu ne mniră într’o țară, unde toate s’au întors pe dos. Unde oamenii cinstiți sunt scoși din slujbă și pungașii instalați în locul lor Unde bunii patrioți sunt isgoniți din viața publică și bârfiți, iar locul lor ocupat de renegați. Unde cei de omenie flămânzesc, iar hoții se îmbuibă. Unde cei ce au întreținut sufletul românesc în Ardeal sunt trădători, iar maghiaronii buni români. Unde cinstea e hulită, iar ticăloșia răsplătită și apreciată. Unde adevărul e ponegrit, iar minciuna ridicată la rangul de dogmă. Ceea ce ne miră este faptul, că se mai găsesc optimiști în această țară, cari speră totuși că lucrurile vor lua o întorsătură înspre bine, atunci, când matadorii de la conducere, cari au puterea în mâna lor, țin morțiș, ca nicio îndreptare să nu intervină. Pentru că dacă sistemul s’ar schimba și s’ar întrona binele, adevărul și cinstea, atunci ce e drept că țara ar câștiga, dar ar pierde partidul. 4. Un mucălit spunea odată, că în vremurile acestea trăim pe baza de minciună. Minciuna este spiritul conducător al situației din zilele noastre. Ea triumfă în toate ramurile vieții publice. Și cei cari nu o practică sunt sau niște naivi, sau proști. Și atunci ne întrebăm: cei de la alegerea de la Chișinău n’au avut altceva de făcut, decât să publice adevărul ? Dacă mințeau nu se sinchisia niciun Parchet și nimănui nu i-ar fi trecut prin gând, să însceneze din practica adevărului vr’un proces, nu de agitație, cum se spune, dar nici chir de intenții. O sfântă minciună, câtă cinste ți se face în țara aceasta! Dreptatea în Țara Românească Pădurile Moților în mânile domnilor Tischler și Frankel Atâta bătaie de joc, ce s’a făcut cu bieții moți dela Răchițele nu se poate închipui nici într’o țară de sălbatici. Cu tot zvonul împrăștiat de unele ziare din București, că justiția agrară din Cluj a adus complectă îndreptățire, moților din 12 sate interesați la celebra afacere de la Răchițele adjudecându-le pădurile ce le-au fost sustrase de averescani și liberali în complicitate cu unii mari capitaliști sioniști din Ardeal, suntem în măsură, să afirmăm, că aceste știri nu conțin un dram de adevăr. Dimpotrivă, justiția agrară din Cluj nu numai nu a dat curs revendicărilor legitime ale moților, ci a pronunțat complecta pierdere de cauză a lor, argumentând cu autoritatea lucrului judecat prin Comitetul Agrar, la care tot așa ca la instanțele inferioare, niciodată nici o singură comună de moți nu a stat în instanță. Iată pe moți victimele formulei, judecată fără ascultare. S’au mai bine zis, fiind mai aproape de Orient, turcul te bate, turcul te judecă. Ne întrebăm, unde este autoritatea Statului, fiindcă în numele consiliului de miniștri s’au luat față de mor angajamente sfinte și s’au făcut promisiuni categorice de către oameni supuși, tocmai cu prilejul sărbătoririi memoriei marelui lor Comandant dela 48? Este cumva vr’un sezon de Stat, ca pădurile contelui Banffy, cari în baza legii de expropriere reveniau în întregime moților, astăzi să fie stăpânite și exploatate de societățile „Râul Alb“ al lui Tischler Mór și „Regatul Mare“ a lui Tischler și Frankel ? Dacă într’adevăr un interes superior cere, ca pădurile Munților Apuseni, să nu fie cedate proprietarilor lor legitimi, moții, ci să fie exploatate de societăți streine, e bine să se dea un comunicat în acest sens, arătându-se motivele acestei inversiuni. In caz, contrar cerem CELOR DE LA CÂRMĂ, să-și respecte angajamentele și promisiunile, pentru a nu compromite autoritatea Statului și așa destul de batjocorită tot de ei. Aceasta până mai este vreme. NOTE Analogii istorice Fostul „Kronprinz“ vorbește. Intr’o carte intitulată „Caut adevărul“ (Ich juche die Wahrheit — i. G. Corascher Verlag Stuttgart) ocupându-se cu datoriile de război se coboară în domeniul spinos al istoriei și caută analogii. Viteazul devalizator al castelelor părăsite dă lecții de istorie Europei. Vrea să fie insinuant și reușește să fie ridicol. Kronprințul ridică problema analogiilor istorice. Se întreabă: Dacă familia moștenitoare a tronului englez ar fi ost de pildă asasinată înainte de războiul cu burii, ce s’ar fi întâmplat? Și răspunde : s’ar fi ocupat fără declarație de război imediat teritoriul locuit de buri. Tot asemenea s’ar fi întâmplat cu Belgia sau cu altă țărișoară dacă atentatorii ar fi aparținut uneia din ele. Deci pentru Kron prințul nu se poate închipui ceva mai firesc. La Sarajevo atentatorul a fost sârb. Austro-Ungaria era în dreptul ei să ocupe Serbia. Noi furnizăm acestui „istoric de Duminecă“ în locul analogiilor sale fanteziste, o analogie reală. In 1858 un iredentist italian, Orsini a aruncat o bombă contra lui Napoleon al III-lea. Acesta, în loc să ocupe Piemontul, a văzut în bomba lui Orsini un semn, că trebue să înceteze ocupația austriacă în Italia. Și rezultatul a fost, că în 1859 Lombardia își avea libertatea. Ce zice Kronprințul. Dacă al său „Papa“ ar fi spus în 1914 lui Franz Josef: Dragă colegă, trebue să facem ceva pentru naționalitățile de sub oblăduirea Coroanei tale. Trebue să se dăm autonomie și dreptul de-a se alipi acolo unde le place, — așa-i, că nu s’ar mai fi produs războiul mondial ? Sigur că da. Historia docet. Dar numai pe acei, cari o cunosc. Politica la alegerile pentru Camerele agricole In ziarul „Lupta", găsim câteva destăinuiri ale dlui D. R. Ioanițescu, deputat al partidului național în legătură cu ingerințele politice ale guvernului la alegerile pentru Camerile agricole. Reținem următoarele părți din declarațiile d sale : „Dar ceea ce este mai grav este că după ce prefecții și-au ticluit cum au voit listele electorale, ei sunt admiși să candideze în timpul exercitării funcțiunii. Cu alte cuvinte liberalii au inaugurat acest nemaipomenit sistem nepracticat în nici o țară din lume și anume candidatul să-și ticluiască colegiul electoral cum vrea, cu cine vrea, eliminând pe toți adversarii. „Prefectul are dreptul să întocmească lista ; prefectul șterge pe adversarii din tabăra opoziției și în urmă prefectul candidează. „Se poate mai mare abuz și o mai crasă imoralitate?"* „Sub regimul votului universal — a spus dl D. R. Ioanițescu — liberalii au devenit și mai îndrăzneți și mai cinici, căutând să creeze și unde trebue și unde nu trebue comisiuni și consilii de specialiști, cu caracter economic, cu ajutorul cărora să domine viața politică. „Ce au făcut oare din Consiliul de îndrumare" acest organ menit să fie chintezența competințelor, oglinda imparțialității și firul superior de îndrumare economică? judecând după membrii care-1 compun și după rezultatele comercializărilor, avem dovada că acest organ lucrează numai după sugestiile partidului liberal ale cărui interese le servește „Ce face partidul liberal prin Consiliul superior al economiei naționale ? Ce face prin Consiliul superior al minelor? Ce face prin consiliile superioare ale minelor, apelor și prin toate consiliile creiate prin regile de după război decât să se întrebuințeze ca instrumente de dominațiune politică ? „Liberalii știu că democrația nu este posibilă într’un regim de aservire economică. De aceea caută să subjuge viața economică pentru ca să domine viața politică a țării.* „Totuși se pare, că guvernul va suferi o frângere cu prilejul alegerilor pentru Camerile agricole. „Opoziția unită cu toate ingerințele guvernului va repurta un succes formidabil. „Aproape toate organizațiunile noastre sunt pe punctul de a se înțelege asupra candidaturilor dând dovada de toată sinceritatea în colaborarea cu partidul țărănesc. „Eu, care am căzut cel dintâi de acord asupra unei liste comune la jud. Ilfov cu partidul țărănesc, vă pot asigura că pretutindeni în satele din Ilfov se găsesc atâtea revolte contra guvernului și atâta simpatie pentru opoziția unită încât admir curajul guvernului de a înfrunta asemenea alegeri. „Programul nostru este destul de precis și l-am arătat în manifestele noastre destul de larg. El îmbrățișează toate problemele vieții agricole în legătură cu gospodăria plugarului și are foarte mare răsunet în sătenii din jud. Ilfov " Anul VII. * Numărul 165 Prinderea lui Dâmboviceanu — Până Miercuri, îndrăznețul excroc a stat la București — Din București ni se comunică știrea prinderii lui Dâmboviceanu, care este într’adevăr o mare senzație. Dâmboviceanu a fost arestat ieri în comuna Drăghici de pe linia București-Giurgiu, la învățătorul satului. Dâmboviceanu a fost adus astă noapte la orele 1, la Siguranța generală din București. Iată amănuntele arestării: Siguranța prin inspectorul Vladimirescu a putut afla din informațiile culese de la femeile, cari l-au cunoscut pe Dâmboviceanu, că acesta se află ascuns în comuna Drăghici, unde a plecat Miercuri. Imediat, două automobile, cu inspectorul de Siguranță, procurorul și judecătorul de instrucție s-au transportat până în apropierea satului Drăghici, unde urmăritorii au rămas în pădure la 12 km. de sat, iar un polițist însoțit de șofer a venit cu automobilul până la locuința învățătorului, unde era ascuns Dâmboviceanu. Polițistul, dându-se drept barcagiu, a comunicat lui Dâmboviceanu, că este trimis de sora acestuia să-i treacă frontiera peste Dunăre, la Giurgiu. Dâmboviceanu convins imediat, a urmat pe pretinsul barcagiu, luând foc în automobil. Ajunși în pădure, automobilul a fost oprit de inspectorii de Siguranță. Dâmboviceanu în momentul arestării a încercat să scoată revolverul, dar imediat a fost dezarmat. La primul interogator, luat chiar în cursul nopții, Dâmboviceanu a declarat, că imediat după disparița sa de la Palatul Justiției s’a refugiat la un prieten, unde a rămas până alaltă ori, Miercuri, când a luat trenul din București. El a văzut în gara de Nord agenții de poliție, cari îl căutau, dar cercetările acestora n’au avut succes, fiindcă se mărgineau uneori la clasa I și II, iar Dâmboviceanu luase bilet de clasa III. Apoi a călătorit liniștit până la Drăghici, cu bani luați de la sora sa. Asupra evadării Dămboviceanu, a arătat, ca a fost foarte ușoară. A fugit în sus pe scară și a ieșit apoi liniștit pe eșirca principală, luând-o pe Calea Rahovei. A mai declarat, că a scos revolverul în momentul arestării, ca să se sinucidă. Se prevăd pentru cursul zilei de azi numeroase arestări de complici. Devastările inundațiilor și grindine! în ardeal Intervenția dlui deputat Gh. Popp pentru ajutorarea populației din județul Solnoc-Dobâca Dl Gh. Popp deputat de Gherla al adresat dlui prim-ministru, prin prezidentul Camerei, următoarea cerere: Domnule Președinte. Folosindu-mă de dreptul acordat de regulamentul Adunării deputaților cu onoare Vă rog să binevoiți a transmite dlui prim-ministru și ministru de interne următoarea comunicare: Pe la începutul lunii iulie județul Solnoc-Dobâca a fost lovit de o gravă nenorocire. Partea de vest și de sudvest a județului a fost devastată de un val uriaș de grindină și de revărsarea apelor umflate." In comuna Dirja, regiunea Ciachi- Gârbou potopul a dărâmat numeroase case, răpind vitele sătenilor și făcând nu mai puțin de 8 victime omenești. Grindina a bătut mai cu seamă regiunea orășelului Gherla. Pustiirea elementelor a acoperit aici o suprafață neobișnuit de mare. Peste 20 de sate au pierdut recolta atât de tăgăduitoare a anului în curs. De la Teled și Bonțida până la Chenchiș pe o fâșie lungă de 45-50 de km.’ gheața deasă și neobișnuit de mare a bombardat în trei descărcări violente și succesive recolta aproape coaptă a comunelor Telod, Dindeleag, Silvaș, Hășdate, Gherla, Chirău, Sic, Săculia, Bonț, Nicula,Săplac, Fizeș, Sântioana, Cesar, Sân-Mărtin, Oșorhei etc. Am vizitat mai multe din aceste comune și m’am încredințat personal de proporțiile dezastrului. In cele mai multe locuri recolta este distrusă în proporție de 100%. In luna lui Cuptor câmpiile înfățișează aspectul melancolic și pustiu al miriștilor de toamnă târzie. Păioasele nu sunt numai culcate ci distruse și intrate în pământ, porumbul rupt a păstrat numai cotoarele, cartofii putrezesc în mlăștini, bucăți de sămănătură sunt mâlite și înnomolite, pomii roditori desfrunziți și fără rod. Viile din câteva comune, din fericire nu prea întinse, trebuesc complet replantate, pierzând producțiunea pe 3—4 ani. Vitele rătăcesc stinghere după nutreț și sătenii au început să le vândă pe prețuri tot mai scoborâte desființând un stoc de animale care forma temelia avuției acestei regiuni. Un sentiment de descurajare și jale stăpânește poporațiunea la perspectiva unei ierni grele cu foamete, lipsă și boale secerătoare de vieți menite, încă să trăiască și să producă. Ideia de a-și părăsi vatra, lăsând ogorul nelucrat spre a îngroșa rândurile proletariatului industrial ispitește mii de oameni în aceste timpuri de criză. Spre a alina aceste suferințe, spre a împiedeca desrădăcinarea și proletarizarea unei proporțiuni rurale românești de zeci de mii de suflete și spre a asigura măcar recolta anului viitor, amenințată prin lipsa de semânță, am onoare a ruga pe dl Prim-ministru și ministru de interne să binevoiască a lua în considerare următoarele măsuri sugerate de situațiunea nenorocită a regiunii: 1. Acordarea scutirii de impozite pe un an pentru marii și micii agricultori complet devastați și acordarea unei reduceri proporționale ,pentru cei loviți în parte. 2. Scutirea completă sau pa jimă pe plata arenzii forțate a sătenilor arendași de loturi expropriate. 3. Acordarea unui împrumut fără dobândă și cu îniezniri de plată din partea Centralei băncilor populare pentru cumpărarea și distribuirea grânelor de sămânță, a cerealelor de hrană și a nutrețului pentru animale. Fixarea sumei de împrumut se va face după necesitatea comunelor în baza rapoartelor autorităților locale. 4. Acordarea unor scutiri sau reduceri a taxelor de transport pe căile ferate pentru alimentele destinate poporațiunii năpăstuite. 5. Atribuirea sumelor destinate pentru năpăstuiții din Basarabia adunate pe teritoriul județului Solnoc-Dobâca și al județelor vecine Cojocna, Bistrița-Năsăud și Maramureș, pentru ajutorarea victimelor grindine din Solnoc-Dobâca. 6. Pentru accelerarea ajutoarelor propun înființarea unei comisiuni speciale, alcătuită din fruntașii și delegații comunelor interesate sub controlul autorităților județului. Comisiunea va avea menirea ca cu înlăturarea tuturor formalităților birocratice să organizeze cu cea mai mare grăbire ajutorarea sătenilor prin cumpărarea și distribuirea cerealelor. Aceste șase cereri sunt în bună parte ale sătenilor atinși de dezastru. Am înlăturat din ele toate revendicările ce ar putea să pară exagerate sau imposibile de împlinit. Mi-am impus mai ales toată moderațiunea în ce priveșt cererile cari ar putea să implice o sarcină directă pentru bugetul Statului, deși locuitorii acestei regiuni au dreptul de a aștepta ajutorarea lor după pilda ajutoarelor acordate regiunilor din Basarabia bântuite de secete. In schimb însă cu drept cuvânt populațiunea pe care am onoare să o reprezint așteaptă ca guvernul să rupă, de data aceasta cu funesta tradiție a centralismului ucigător de inițiative, a încetinelii administrative exasperante a formalităților birocratice inutile. Rapoartele Prefecturii Dej înaintate Ministerului de Interne sunt o bază de informațiuni suficientă, totuș la 3—4 săptămâni după dezastru constat că nici o singură măsură nu a fost luată de centru și că opera de ajutorare nu a făcut încă nici un pas înainte poperațiunea rămânând până astăzi în desăvârșită incertitudine asupra sorții sale viitoare. Ea așteaptă în loc de promisiuni o acțiune repede și bine chibzuită, ea cere ajutoare eficace în loc de comisiuni de studiu inutile și costisitoare. Ca reprezentantul ei ales în mod liber și legal mă asociez acestor cereri și aștept hotărârile guvernului pentru liniștirea spiritelor și tămăduirea rănilor". s. s. Ghiță Popp, deputat de Gherlă.