Patria, august 1925 (Anul 7, nr. 165-187)

1925-08-01 / nr. 165

Cluj, Sâmbătă 1 August 1925 FORȚE POLITICE Un ziar din Capitală a adus știrea, că după declarațiile unui fruntaș libe­ral, dl I. Brătianu ar fi aplicat să ajungă la un armistițiu politic cu opoziția, emo­ționat, pe semne, de pilda dlui Pasici. „Viitorul" se grăbește să desmintă ști­rea, spunând, că ea e dată „probabil pentru a face plăcere opoziției de azi". In acelaș număr oficiosul guvernului brodează un prim articol pentru a do­vedi, că opoziția și se î nțelege aici sin­gura opoziție, partidele coalizate, nu reprezintă nici o forță politică. Și, după „Viitorul", e o fericire pentru țară că e așa. Iată cum se sfârșește articolul „do­veditor", că dl Brătianu nu se gândește la un armistițiu politic, fiindcă n’are cu cine-l face: „Dacă un asemenea conglomerat ar putea reprezenta în realitate o forță politică, ar trebui să disperăm de vii­torul politic al Țării românești". Dar, cari sunt argumentele, pe cari le chinue „Viitorul" pentru a arăta, că partidele din opoziția unită nu repre­zintă o forță politică ? Nu avem manifestații de opinie pu­blică ! răspunde inspirația guvernului. Alegerile parțiale n’au dovedit sprijinul, pe care massele electorale Par da opo­ziției unite. Unde a candidat guvernul, a reușit. Opoziția n’a biruit decât în alegerile unde n’a fost candidat liberal! Ultima alegere, cea de la Chișinău, nu însemnează nimic, spune „Viitorul", fiindcă guvernul nu a candidat, iar opo­ziția unită a întrunit voturile... bolșevi­cilor, cum a afirmat de atâtea ori presa liberală. Alegerea parțială de la Dej, unde gu­vernul și-a avut și candidatul și pre­zența unui ministru în funcțiune, și în­cercarea de furt de urne, și totuși a căzut, nu e pomenită de oficiosul din Capitală. Nu e pomenită nici alegerea dela Rom­anați, unde guvernul n’a reu­șit decât prin furtul de urne dovedit. Iar celelalte alegeri parțiale în care pretutindenea partidei național și cel țărănesc a avut împreună imensă ma­joritate față de cel liberal declarat a­­les, cum a fost la Romanați, Durostor și Brăila, nu însemnează pentru guvern nimic; un astfel de rezultat­­ poate prezintă interesul unui calcul matema­tic, dar nu poate avea nici o valoare pentru că nu poate avea nici un înțe­les politic­“ scrie „Viitorul". Iată o argumentare cu totul... libe­rală? Adică, cele două partide de o­­poziție întrunesc la­olaltă cu câteva mii de voturi mai mult decât candida­tul guvernului, toate alegerile parțiale în care a fost declarat ,ales candidatul guvernamental, dovedesc că dacă cele două partide de opoziție ar fi pus un candidat comun, ar fi biruit pretutin­­denea; cele două partide sunt azi în coaliție, reprezintă deci o forță uni­tară, și, cu toate acestea, biruința noas­tră nu are nici „un înțeles politic”. Pretutindenea voturile noastre, dând plusuri de mii, au fost date din libera voință a alegătorilor, cele stoarse de guvern au fost câștigate sub cele mai grele presiuni, pe alocuri cu violarea urnelor, și cu toate acestea noi n’am­ avut nici „o manifestare de opinie pu­blică". Dar, știe țara întreagă că aceasta manifestare de opinie publică partidele coalizate azi nu o au numai de la ale­gerile parțiale, că s’au bucurat de ea din clipa venirii la putere a actualului guvern, de la alegerile generale. Dacă opinia publică nu ar fi fost cu noi ce nevoe avea guvernul să săvârșească o lovitură de Stat, schimbând legea elec­torală printr’un decret, și să permită furtul de urne și falsificarea voinții a­­legătorilor ? Dar pentru „Viitorul" noi n’am pu­tut determina „nici un curent de opi­nie publică", prin acțiunile noastre. Stăm izolați în mijlocul țării, care în consecință, nu poate fi decât întreagă pe lângă liberali! Dar în patru ani pe lângă cine a manifestat opinia publică în sute de grandioase adunări poporale, împotriva cui s’au votat moțiuni in aceste a­­dunări ? Pentru ce guvernul a declarat starea de asediu și a împănat stradele Capi­talei cu armată ? Pentru ce a scos oastea țării în stradă cu prilejul votării Constituției etc. etc. ? Nu e un curent de opinie publică pentru coaliția unită? Dar pentru că dl Brătianu nu poate aduna câteva sute de oameni la o adunare fără să ceară concursul administrației, al jan­darmeriei și al trenurilor gratuite ? Pen­tru ce cuvântările miniștrilor la aceste adunări sunt întrerupte de ascultători cari le rectifică ? Pentru ce lupta opo­ziției unite e sprijinită de la Nistru până’n granița de Vest? Nu am determinat „un curent de opi­nie publică?" Dar ce curent așteaptă „Vii­torul" ? Unul care să se manifesteze în afară de cadrele legale? Așteaptă ca el să se manifesteze prin ciomag pen­tru a-l vedea și a-1 crede irezistibil? Credem că așa ceva i-ar plăcea gu­vernului, pentru a putea să și continue dictatura „din interese superioare de Stat". Dar poate aștepta mult și bine. Noi suntem elemente naționa­l și de ci­vilizație, nu suntem atentatori bulgari, și suntem convinși că curentul acesta de opinie publică pe care-l avem cu noi, dar guvernul nu vrea să-l vadă, ne va duce la biruința finală prin mij­loacele legale pe care le folosim. „Elementele dezorientate cu tendințe de anarhizare neisbutite", nu se caută în sânul coaliției unite: ele sunt demult în partidul de la putere, susținut prin cea mai grea anarhizare a vieței de Stat, prin dictatura politică. In coaliție residă adevărata forță po­litică a țării, care n’are nevoe nici de dictatură, nici de anarhie, fiindcă are țara de partea sa. 3000 de martiri La toamnă, în luna Septemvrie, în luna trandafirilor și­ a frunzelor ce prind a se îngălbeni vor avea loc la Arad pioase comemorări a memoriei celor 3000 de martiri sârbi, pieriți pentru patrie în timpul războiului. Firea omenească e uitătoare. N’au trecut nici zece ani de la războiul cel mare și peste cumplitele clipe trăite in cel mai grozav cataclism ce-a cu­noscut istoria, se așterne cu generozi­tate vălul prăfuit al uitării. Toți am cunoscut suferințe. Cadavre de martiri au putrezit pretutindeni în­­grășând pământ strein. Sunt popoare, cari știu să cinstească amintirea celor sacrificați, după cum sunt popoare cari nu au acest cult. Sârbii sunt dintre cei dintâi. Ei au evo­cat suferințele martirilor dela Arad, cu prilejul sărbătoririi dlui Sf. Ciceo Pop, românul de inimă, care în timpul războiului a făcut tot posibilul să aline durerile bieților captivi. Un deputat din Scupcină pregătește în vederea acestei comemorări un album în care va fi in­tercalată biografia tuturor celor peste 3000 de martiri iugoslavi și amănunte memorabile despre tovărășia rom­âno­­jugoslavă de sub regimul unguresc. Și încrestând aceste rânduri ne gân­dim cu strângere de inimă la osemin­tele miilor de martiri români risipite din belșug în țării streine. Poporul ro­mân este doar și el un popor care are cultul amintirii morților. Românii nu sunt dintre acei lipsiți de inimă, cari să-și dea uitării frații morți pentru patrie. Și totuși nimic nu s’a făcut pentru memoria lor. De vină nu este decât guvernul păcătos al țării. Guvern care nu se gândește decât la ghiftuirea pro­priilor partizani. Dar păcatele conducă­torilor se răsfrâng totuși pe nedrept asupra întregului popor. Trăim... pe bază de minciună Se pare, că guvernul chiai Brătianu nu numai că nu poate, dar nici nu în­cearcă, sau nu vrea, să facă ordine în țară. Tocmai guvernul și partidul, care se întitulează cu orice prilej „al ordi­­nei", tocmai el promovează și patro­nează direct sau indirect dezordinea. Sunt atâtea exemple de o desăvâr­șită desordine în lungul și latul țării, încât simțim de prisos a le mai men­ționa. Este de altcum și o banalitate, să se înșire mereu aceeași poveste a fraude­lor în averea publică, a abuzurilor în administrație, a neregulelor în justiție, când nimeni nu mai ține cont de ele. Lumea s’a obișnuit, când deschide o gazetă să ocolească, sau cel mult să privească cu indiferență sau ironie câte o nouă fraudă de milioane sau câte o nouă ilegalitate. * Ceea ce însă n’a putut trece cu vede­rea este ordinul Parchetului de Chiși­nău, de a urmări pe fruntașii opoziției exponenți ai alegerii de senator din zilele trecute. Se știe, că pe vremea alegerilor, starea de asediu, cu care ne-a binecuvântat Dzeu de la război 3 UEI EXEMPL încoace se ridică până și în România întregită. Ori nefiind stare de asediu, adunările sunt libere în conformitate cu Constituția și discursurile oratorilor la fel. Numai cât la Chișinău dispozițiile Constituției se vede că sunt interpretate altfel. Câțiva oratori, cari și-au permis desigur, să spună adevărul asupra stă­rilor din Basarabia au fost luați de guler și târâți la Parchet. Lucrul nu ne mniră într’o țară, unde toate s’au întors pe dos. Unde oamenii cinstiți sunt scoși din slujbă și pungașii instalați în locul lor Unde bunii patrioți sunt isgoniți din viața publică și bârfiți, iar locul lor ocupat de renegați. Unde cei de omenie flămânzesc, iar hoții se îmbuibă. Unde cei ce au întreținut sufletul românesc în Ardeal sunt trădători, iar maghia­­ronii buni români. Unde cinstea e hu­lită, iar ticăloșia răsplătită și apreciată. Unde adevărul e ponegrit, iar minciuna ridicată la rangul de dogmă. Ceea ce ne miră este faptul, că se mai găsesc optimiști în această țară, cari speră totuși că lucrurile vor lua o întorsătură înspre bine, atunci, când matadorii de la conducere, cari au pu­terea în mâna lor, țin morțiș, ca nicio îndreptare să nu intervină. Pentru că dacă sistemul s’ar schimba și s’ar în­trona binele, adevărul și cinstea, atunci ce e drept că țara ar câștiga, dar ar pierde partidul. 4. Un mucălit spunea odată, că în vre­murile acestea trăim pe baza de min­ciună. Minciuna este spiritul conducă­tor al situației din zilele noastre. Ea tri­umfă în toate ramurile vieții publice. Și cei cari nu o practică sunt sau niște naivi, sau proști.­­ Și atunci ne întrebăm: cei de la ale­gerea de la Chișinău n’au avut altceva de făcut, decât să publice adevărul ? Dacă mințeau nu se sinchisia niciun Parchet și nimănui nu i-ar fi trecut prin gând, să însceneze din practica adevărului vr’un proces, nu de agitație, cum se spune, dar nici chir de intenții. O sfântă minciună, câtă cinste ți se face în țara aceasta! Dreptatea în Țara Românească Pădurile Moților în mânile domnilor Tischler și Frankel Atâta bătaie de joc, ce s’a făcut cu bieții moți dela Răchițele nu se poate închipui nici într’o țară de sălbatici. Cu tot zvonul împrăștiat de unele ziare din București, că justiția a­­grară din Cluj a adus complectă îndreptățire, moților din 12 sate in­teresați la celebra afacere de la Răchițele adjudecându-le pădurile ce le-au fost sustrase de averescani și liberali în complicitate cu unii mari capitaliști sioniști din Ardeal, suntem în măsură, să afirmăm, că aceste știri nu conțin un dram de adevăr. Dimpotrivă, justiția agrară din Cluj nu numai nu a dat curs re­vendicărilor legitime ale moților, ci a pronunțat complecta pierdere de cauză a lor, argumentând cu auto­ritatea lucrului judecat prin Comi­tetul Agrar, la care tot așa ca la instanțele inferioare, niciodată nici o singură comună de moți nu a stat în instanță. Iată pe moți victimele formulei, judecată fără ascultare. S’au mai bine zis, fiind mai aproape de Orient, turcul te bate, turcul te ju­decă. Ne întrebăm, unde este autori­tatea Statului, fiindcă în numele consiliului de miniștri s’au luat față de mor angajamente sfinte și s’au făcut promisiuni categorice de către oameni supuși, tocmai cu prilejul sărbătoririi memoriei marelui lor Comandant dela 48? Este cumva vr’un sezon de Stat, ca pădurile contelui Banffy, cari în baza legii de expropriere reveniau în întregime moților, astăzi să fie stăpânite și exploatate de societă­țile „Râul Alb“ al lui Tischler Mór și „Regatul Mare“ a lui Tischler și Frankel ? Dacă într’adevăr un interes su­perior cere, ca pădurile Munților Apuseni, să nu fie cedate proprie­tarilor lor legitimi, moții, ci să fie exploatate de societăți streine, e bine să se dea un comunicat în a­­cest sens, arătându-se motivele acestei inversiuni. In caz, contrar cerem CELOR DE LA CÂRMĂ, să-și respecte anga­jamentele și promisiunile, pentru a nu compromite autoritatea Statului și așa destul de batjocorită tot de ei. Aceasta până mai este vreme. NOTE Analogii istorice Fostul „Kronprinz“ vorbește. Intr’o carte intitulată „Caut adevărul“ (Ich juche die Wahrheit — i. G. Corascher Verlag Stutt­gart) ocupându-se cu datoriile de război se coboară în domeniul spinos al istoriei și caută analogii. Viteazul devalizator al castelelor părăsite dă lecții de istorie Eu­ropei. Vrea să fie insinuant și reușește să fie ridicol. Kronprințul ridică problema ana­­logiilor istorice. Se întreabă: Dacă fami­lia moștenitoare a tronului englez ar fi ost de pildă asasinată înainte de războ­iul cu burii, ce s’ar fi întâmplat? Și ră­spunde : s’ar fi ocupat fără declarație de război imediat teritoriul locuit de buri. Tot asemenea s’ar fi întâmplat cu Belgia sau cu altă țărișoară dacă atentatorii ar fi aparținut uneia din ele. Deci pentru Kron prințul nu se poate în­chipui ceva mai firesc. La Sarajevo aten­tatorul a fost sârb. Austro-Ungaria era în dreptul ei să ocupe Serbia. Noi furnizăm acestui „istoric de Dumi­necă“ în locul analogiilor sale fanteziste, o analogie reală. In 1858 un iredentist italian, Orsini a aruncat o bombă contra lui Napoleon al III-lea. Acesta, în loc să ocupe Piemontul, a văzut în bomba lui Orsini un semn, că trebue să înceteze o­­cupația austriacă în Italia. Și rezultatul a fost, că în 1859 Lombardia își avea liber­tatea. Ce zice Kronprințul. Dacă al său „Papa“ ar fi spus în 1914 lui Franz Josef: Dragă colegă, trebue să facem ceva pentru na­ționalitățile de sub oblăduirea Coroanei tale. Trebue să se dăm autonomie și drep­tul de-a se alipi acolo unde le place, — așa-i, că nu s’ar mai fi produs războiul mondial ? Sigur că da. Historia docet. Dar numai pe acei, cari o cunosc. Politica la alegerile pen­tru Camerele agricole In ziarul „Lupta", găsim câteva de­stăinuiri ale dlui D. R. Ioanițescu, de­putat al partidului național în legătură cu ingerințele politice ale guvernului la alegerile pentru Camerile agricole. Re­ținem următoarele părți din declarațiile d sale : „Dar ceea ce este mai grav este că după ce prefecții și-au ticluit cum au voit listele electorale, ei sunt admiși să candideze în timpul exercitării funcțiunii. Cu alte cuvinte liberalii au inaugurat acest nem­ai­pomenit sistem nepracticat în nici o țară din lume și anume can­didatul să-și ticluiască colegiul electoral cum vrea, cu cine vrea, eliminând pe toți adversarii. „Prefectul are dreptul să întocmea­scă lista ; prefectul șterge pe adversarii din tabăra opoziției și în urmă prefec­tul candidează. „Se poate mai mare abuz și o mai crasă imoralitate?"* „Sub regimul votului universal — a spus dl D. R. Ioanițescu — liberalii au devenit și mai îndrăzneți și mai cinici, căutând să creeze și unde trebue și unde nu trebue comisiuni și consilii de specialiști, cu caracter economic, cu a­­jutorul cărora să domine viața politică. „Ce au făcut oare din Consiliul de îndrumare" acest organ menit să fie chintezența competințelor, oglinda im­parțialității și firul superior de îndru­mare economică? judecând după mem­brii care-1 compun și după rezultatele comercializărilor, avem dovada că acest organ lucrează numai după sugestiile par­tidului liberal ale cărui interese le servește „Ce face partidul liberal prin Con­siliul superior al economiei naționale ? Ce face prin Consiliul superior al mi­nelor? Ce face prin consiliile superi­oare ale minelor, apelor și prin toate consiliile creiate prin regile de după război decât să se întrebuințeze ca in­strumente de dominațiune politică ? „Liberalii știu că democrația nu este posibilă într’un regim de aservire eco­nomică. De aceea caută să subjuge viața economică pentru ca să domine viața politică a țării.* „Totuși se pare, că guvernul va su­­feri o frângere cu prilejul alegerilor pentru Camerile agricole. „Opoziția unită cu toate ingerin­țele guvernului va repurta un succes formidabil. „Aproape toate organizațiunile noa­stre sunt pe punctul de a se înțelege asupra candidaturilor dând dovada de toată sinceritatea în colaborarea cu par­­tidul țărănesc. „Eu, care am căzut cel dintâi de a­­cord asupra unei liste comune la jud. Ilfov cu partidul țărănesc, vă pot asi­gura că pretutindeni în satele din Ilfov se găsesc atâtea revolte contra guver­nului și atâta simpatie pentru opoziția unită încât admir curajul guvernului de a înfrunta asemenea alegeri. „Programul nostru este destul de precis și l-am arătat în manifestele noa­stre destul de larg. El îmbrățișează toate problemele vieții agricole în legă­tură cu gospodăria plugarului și are foarte mare răsunet în sătenii din jud. Ilfov " Anul VII. * Numărul 165 Prinderea lui Dâmboviceanu — Până Miercuri, îndrăznețul excroc a stat la București — Din București ni se comunică ști­rea prinderii lui Dâmboviceanu, care este într’adevăr o mare sen­zație. Dâmboviceanu a fost arestat ieri în comuna Drăghici de pe li­nia București-Giurgiu, la învățăto­rul satului. Dâmboviceanu a fost adus astă noapte la orele 1, la Si­guranța generală din București. Iată amănuntele arestării: Siguranța prin inspectorul Vladimirescu a putut afla din informațiile culese de la femeile, cari l-au cunoscut pe Dâmboviceanu, că acesta se află ascuns în comuna Drăghici, unde a plecat Miercuri. Ime­diat, două automobile, cu inspectorul de Siguranță, procurorul și judecătorul de instrucție s-au transportat până în apro­pierea satului Drăghici, unde urmăritorii au rămas în pădure la 12 km. de sat, iar un polițist însoțit de șofer a venit cu automobilul până la locuința învă­țătorului, unde era ascuns Dâmboviceanu. Polițistul, dându-se drept barcagiu, a comunicat lui Dâmboviceanu, că este trimis de sora acestuia să-i treacă fron­tiera peste Dunăre, la Giurgiu. Dâm­boviceanu convins imediat, a urmat pe pretinsul barcagiu, luând foc în automo­bil. Ajunși în pădure, automobilul a fost oprit de inspectorii de Siguranță. Dâm­­boviceanu în momentul arestării a în­cercat să scoată revolverul, dar imediat a fost dezarmat. La primul interogator, luat chiar în cursul nopții, Dâmboviceanu a declarat, că imediat după dispari­­ț­a sa de la Palatul Justiției s’a re­fugiat la un prieten, unde a rămas până alaltă ori, Miercuri, când a luat trenul din București. El a văzut în gara de Nord agenții de poliție, cari îl căutau, dar cercetările ace­stora n’au avut succes, fiindcă se mărgineau uneori la clasa I și II, iar Dâmboviceanu luase bilet de clasa III. Apoi a călătorit liniștit până la Drăghici, cu bani luați de la sora sa. Asupra evadării Dămbovi­­ceanu, a arătat, ca a fost foarte ușoară. A fugit în sus pe scară și a ieșit apoi liniștit pe eșirca principală, luând-o pe Calea Ra­­hovei. A mai declarat, că a scos revolverul în momentul arestării, ca să se sinucidă. Se prevăd pentru cursul zilei de azi numeroase arestări de complici. Devastările inundațiilor­­ și grindine! în ardeal Intervenția dlui deputat Gh. Popp pentru aju­torarea populației din județul Solnoc-Dobâca Dl Gh. Popp deputat de Gherla al adresat dlui prim-ministru, prin prezi­dentul Camerei, următoarea cerere: Domnule Președinte. Folosindu-mă de dreptul acordat de regulamentul­ Adunării deputaților cu onoare Vă rog să binevoiți a transmite dlui prim-ministru și ministru de in­terne următoarea comunicare: Pe la începutul lunii iulie județul Solnoc-Dobâca a fost lovit de o gravă nenorocire. Partea de vest și de sud­­vest a județului a fost devastată de un val uriaș de grindină și de revărsarea apelor umflate." In comuna Dirja, regiunea Ciachi- Gârbou potopul a dărâmat numeroase case, răpind vitele sătenilor și făcând nu mai puțin de 8 victime omenești. Grindina a bătut mai cu seamă re­giunea orășelului Gherla. Pustiirea ele­mentelor a acoperit aici o suprafață ne­obișnuit de mare. Peste 20 de sate au pierdut recolta atât de tăgăduitoare a anului în curs. De la Teled și Bonțida până la Chenchiș pe o fâșie lungă de 45-50 de km.’ gheața deasă și ne­obișnuit de mare a bombardat în trei descărcări violente și succesive recolta aproape coaptă a comunelor Telod, Dindeleag, Silvaș, Hășdate, Gherla, Chirău, Sic, Săculia, Bonț, Nicula,Săp­­lac, Fizeș, Sântioana, Cesar, Sân-Măr­­tin, Oșorhei etc. Am vizitat mai multe din aceste co­mune și m’am­ încredințat personal de proporțiile dezastrului. In cele mai multe locuri recolta este distrusă în proporție de 100%. In luna lui Cuptor câmpiile înfăți­șează aspectul melancolic și pustiu al miriștilor de toamnă târzie. Păioasele nu sunt numai culcate ci distruse și intrate în pământ, porumbul rupt a pă­strat numai cotoarele, cartofii putre­zesc în mlăștini, bucăți de sămănătură sunt mâlite și înnomolite, pomii rodi­tori desfrunziți și fără rod. Viile din câteva comune, din fericire nu prea întinse, trebuesc complet re­­plantate, pierzând producțiunea pe 3—4 ani. Vitele rătăcesc stinghere după nu­treț și sătenii au început să le vândă pe prețuri tot mai scoborâte desfiin­țând un stoc de animale care forma te­melia avuției acestei regiuni. Un sentiment de descurajare și jale stăpânește poporațiunea la perspectiva unei ierni grele cu foamete, lipsă și boa­le secerătoare de vieți menite, încă să trăiască și să producă. Ideia de a-și părăsi vatra, lăsând o­­gorul nelucrat spre a îngroșa rândurile proletariatului industrial ispitește mii de oameni în aceste timpuri de criză. Spre a alina aceste suferințe, spre a împiedeca desrădăcinarea și proletari­zarea unei proporțiuni rurale românești de zeci de mii de suflete și spre a a­­sigura măcar recolta anului viitor, ame­nințată prin lipsa de semânță, am onoare a ruga pe dl Prim-ministru și ministru de interne să binevoiască a lua în considerare următoarele măsuri su­gerate de situațiunea nenorocită a regiunii: 1. Acordarea scutirii de impozite pe un an pentru marii și micii agricultori complet devastați și acordarea unei reduceri proporționale ,pentru cei loviți în parte. 2. Scutirea completă sau pa­ jimă pe plata arenzii forțate a sătenilor aren­dași de loturi expropriate. 3. Acordarea unui împrumut fără dobândă și cu îniezniri de plată din partea Centralei băncilor populare pen­tru cumpărarea și distribuirea grânelor de sămânță, a cerealelor de hrană și a nutrețului pentru animale. Fixarea sumei de împrumut se va face după necesitatea comunelor în baza rapoar­telor autorităților locale. 4. Acordarea unor scutiri sau re­duceri a taxelor de transport pe căile ferate pentru alimentele destinate po­­porațiunii năpăstuite. 5. Atribuirea sumelor destinate pentru năpăstuiții din Basarabia adunate pe te­ritoriul județului Solnoc-Dobâca și al județelor vecine Cojocna, Bistrița-Nă­­săud și Maramureș, pentru ajutorarea victimelor grindine­ din Solnoc-Dobâca. 6. Pentru accelerarea ajutoarelor pro­pun înființarea unei comisiuni speciale, alcătuită din fruntașii și delegații co­munelor interesate sub controlul autori­tăților județului. Comisiunea va avea menirea ca cu înlăturarea tuturor for­malităților birocratice să organizeze cu cea mai mare grăbire ajutorarea săte­nilor prin cumpărarea și distribuirea cerealelor. Aceste șase cereri sunt în bună parte ale sătenilor atinși de dezastru. Am în­lăturat din ele toate revendicările ce ar putea să pară exagerate sau imposibile de împlinit. Mi-am impus mai ales toată moderațiunea în ce priveșt cere­rile cari ar putea să implice o sarcină directă pentru bugetul Statului, deși locuitorii acestei regiuni au dreptul de a aștepta ajutorarea lor după pilda ajutoarelor acordate regiunilor din Ba­sarabia bântuite de secete. In schimb însă cu drept cuvânt po­­pulațiunea pe care am onoare să o re­prezint așteaptă ca guvernul să rupă, de data aceasta cu funesta tradiție a centralismului ucigător de inițiative, a încetinelii administrative exasperante a formalităților birocratice inutile. Rapoartele Prefecturii Dej înaintate Ministerului de Interne sunt o bază de informațiuni suficientă, totuș la 3—4 săptămâni după dezastru constat că nici o singură măsură nu a fost luată de centru și că opera de ajutorare nu a făcut încă nici un pas înainte pope­rațiunea rămânând până astăzi în desă­vârșită incertitudine asupra sorții sale viitoare. Ea așteaptă în loc de­­ promi­siuni o acțiune repede și bine chibzuită, ea cere ajutoare eficace în loc de co­misiuni de studiu inutile și costisitoare. Ca reprezentantul ei ales în mod liber și legal mă asociez acestor cereri și aștept hotărârile guvernului pentru liniștirea spiritelor și tămăduirea ră­nilor". s. s. Ghiță Popp, deputat de Gherlă.

Next