Patria, octombrie 1925 (Anul 7, nr. 212-236)

1925-10-01 / nr. 212

Cluj, Joi 1 Octomvrie 1925 2 i,m: exemplarul, O situație alarmantă — Suferințele județului Bihor — Cu prilejul adunării poporale organi­zate de partidul național din Beiuș ne-am convins de extraordinara nemul­țumire a locuitorilor din județul Bihor cu purtarea de grija de care s’a în­vrednicit din partea guvernelor ce s’au succedat de șase ani încoace. Cei ce au participat la adunările din diferite părți ale Ardealului, cei ce cunosc starea populației din diferitele regiuni ale țării, afirmă că nicăiri ca aici în Bihor nu au fost încălcate și neexecutate legile, ni­­câici ca aici nu s’au schimbat in mici satrapi, care numai a putut profita din exploatarea nevoilor poporului. Județul Bihor, — un întreg colț de țară — a fost și pe vremea ungurilor — unul dintre cele mai oropsite județe cu populația românească. Domeniile întinse ale familiilor nobilitare, — enormele întinderi de păduri domeniale, sărăcia terenului muntos și deluros, au făcut ca locuitorii acestui ținut, în imensă majoritate români, să trăiască în cea mai grea mizerie materială. Lipsa de școli în foarte multe sate, ne-a dat populație analfabetă, așa că majoritatea poporului nu era în stare să-și apere nici bietele drepturi ce i-au mai rămas. Ținut de la granița românismului, cu orașele aproape complet streine, cu singur liceul din Beiuș ca focar de cultură românească, cu puțini intelec­tuali de profesiuni libere cari cutezau să se așeze în aceste părți. Bihorul a rămas puțin lucrat și din punctul de vedere al întăririi conștiinței­­ naționale. „Asociațiunea“ cu despărțămintele sale în multe părți ale județului n’a putut pătrunde din lipsa de intelectuali pricepători, din cauza greutății comuni­cației, din lipsa știutorilor de carte. Sărăcia locuitorilor a făcut, pe vremea ungurească, să poată prinde în unele părți ale Bihorului, curente socialiste, găsind aici o massă de proletari; pro­paganda sectară, din aceleși motive, își are până azi în unele regiuni ale județului terene potrivite. Cu toate aceste în m­assele mari sen­timentul național era adânc înrădăcinat, și puținii luptători naționali, adevărați eroi ai românismului, cari au ostenit în luptele naționale din aceste părți, au găsit un material admirabil. Intre județele de dincoace de Carpați asupra cărora trebuia să se coboare cu deosebire pricepută și părintească, grija guvernelor românești, a fost desi­gur și Bihorul. Ținuturile extinse ex­­propiabile, — teren arabil și păduri — trebuiau să contribue, printr’o dreaptă și cinstită aplicare a reformei agrare, la ușurarea situației materiale a popu­lației românești. Școala românească, cu ajutorul principal al Statului, trebuia să intervină pentru luminarea poporului. Aflarea de mijloace pentru exploatarea pădurilor întinse trebuia să vină nein­târziat în creșterea căilor de câștig a populației muncitoare. Populația de aici aștepta cu drept cuvânt să fie scoasă din robie sub stă­­pânia românească, trăind până atunci în adevărată robie atât materială cât și intelectuală. Dar guvernul care s’au succedat de șase ani n’au îmbrățișat nici un program deosebit pentru ridicarea populației bi­­horene din mizeria în care se afla, dim­potrivă , populația a fost lăsată pe mâna micilor satrapi și exploatatori locali. Deputatul nostru în Bihor, dl dr De­­metriu Lascu a arătat în Parlament uriașele panamale ce s’au făcut în acest ținut cu reforma agrară, cu zecile de mii de jugăre rezervă de Stat luate și exploatate de societăți constituite întru spoliarea populației. In zeci de sate po­porul a fost scos și din folosința locu­rilor folosite trei-patru ani. O nepricepută și complet lipsită de simțul răspunderii și al realității gos­podărie silvică a tăcut și face ca lo­cuitorii bîștinași, din întinderile uriașe de păduri din acest județ să nu poată avea alt profit, alt mijloc de existență decât munca de zile și la diferite între­prinderi de exploatare streine. Cu pădurile până’n casă, sătenii n’au un car de lemne în preajma iernii. Pentru câștigarea pe bani grei a lem­nelor necesare la construcție, țăranii trebuie să alerge zile întregi de la un oficiu silvic la altul. Pentru o sarcină de uscături sunt prinși, globați, bătuți; pășunatul nu s-a lărgit. Posibilitatea de-a îngrășa și lucra mai bine pămân­tul sărac de munte și de deal, in lipsa­­ vitelor necesare, nu e dată. In ce privește luminarea poporului prin școli, dl Anghelescu și a pus în aplicare receta și în aceste sate să­race. Un ajutor de zece-cincisprezece mii de lei dela guvern, iar restul e de trei patru sute de m­ii scos cu execuția de pe popor, așa că și această acțiune culturală e astfel mânuită încât instrei­­nează populația săracă de întreg restul școlii. Am mai înțelege să se ridice clădirile „școlilor de Stat“ cu banii sa­telor în comunele mai bine situate ma­terialicește, în acele în care poporul a fost împărtășit de binefacerile reformei agrare, dar să scoți sute de mii de pe spatele unei populații ajunsă la sapă de lemn, credem că nu mai poate fi nu­mită „acțiune patriotică“. Aceste sunt împrejurările din județul Bihor într’o vreme când liberalii se laudă cu influența lor politică de aici, iar averescanii spun că au la Oradea- Mare.. cartierul principal. Partidele politice din Regat au dat asalt, nici vorbă, asupra acestui județ, atrase tocmai de sărăcia populației de aici, bizuite să-și facă propagandă și prozeliți în schimbul tăgăduirii unei sorți mai bune. Au și făcut promisiuni, au și luat­ în mod „oficial“ hegemonia politică, decretându-se dl Moșoia un fel de pașe al Bihoriei. Pe vremuri dl A­­verescu însuși, la Oradea-Mare făgă­duise că nu va trece toamna și fie­care țăran va trage brazda în pămân­tul său. Și după­­ șase ani dl Moșoiu era vestit să vină tocmai Dumineca trecută, odată cu adunarea noastră, să împli­nească în câteva sate făgăduelile.. dlui Averescu! — „Ne-au purtat cu minciuni“ strigă azi locuitorii români dela un capăt al județului la altul, fără să se sinchisească de strigătul lor nici di Moșoiu, nici ceilalți deputați liberali „aleși“ în Bi­hor. Ei și „organizația“, își văd de in­trigile dela Oradea pentru a se „lucra“ unii pe alții, ori își văd de micile a­­f­a­ceri. Ași se explică ușor neobișnuita ve­hemență cu care populația acestui ținut cere îndepărtarea de la putere a celor ce „i-au mințit“. ALEGERILE COMUNALE Se zice, că la plecar­ea sa din țară, care după cum se știe a fost grăbită așa fel, încât să premeargă cu o zi sau două sosirea Regelui, primul-ministru a lăsat Suveranului o scrisoare, prin care se punea în curent cu atmosfera creiată în jurul rezultatului alegerilor pentru Camerele agricole. Premierul atrăgea atenția Suveranu­lui asupra „reclamei“ nejustificate a triumfului opoziției și îi spunea, că va da acesteia întâlnire pe alt teren, a­­decă o revanșă cu prilejul alegerilor co­munale și județene. Președintele Consi­liului a promis deci Regelui, că va face aceste alegeri, imediat, ce se va îna­poia de la Karlsbad. Măsurile ce s’au luat în aceasta pri­vință confirmă dorința dlui Brătianu. Dsa voiește, să­­ dea o nouă dovadă, — după cea memorabilă din primăvara anului 1922 — despre felul, cum înțe­lege, să consulte voința obștească. In­contestabil, că guvernul tuturor sama­volniciilor are din nou aceleași intenții frauduloase. El vrea să dea o nouă lo­vitură bunului simț al românului și răbdării lui bazate pe considerațiuni patriotice. Asupra rezultatului nouei lovituri ce se încearcă guvernul se înșeală amar. Dacă n’ar fi fost decât experiența cal­varului celor trei ani de stăpânire libe­rală și totuși este de ajuns, ca poporul să se opună cu toate forțele unei noui împilări. 11 De aceea este absolut necesar, să pre­gătim de pe acum toate mijloacele de apărare. Câteva notițe explicative sunt necesare pentru a cunoaște sensul nouei legi administrative, spre a lucra în con­secință. Atât comunele cât și județele se vor conduce de consilieri aleși și de consi­lieri de drept. Consiliile în comunele urbane și rurale se compun din trei cincimi consilieri aleși și două cincimi de drept. In plus mai vine o treime după numărul celor aleși, ca supleanți. Numărul consilierilor se socotește după acela al populației. Așa de pildă orașele cu o populație de 25—50.000 locuitori aleg 18 consilieri, cele dela 10 - 25.000 15, și până la 10.000 aleg 12 consilier plus o treime supleanți. Afară de aceștia fiecare comună cu un anumit număr de locuitori încă doi consilieri dintre femei. Afară de consilierii aleși mai func­ționează un număr de consilieri în drept. Acest număr se stabilește prin împărțirea cu trei a numărului consi­lierilor aleși și coeficientul înmulțit cu doi. Așa de pildă un oraș cu 18 con­silieri aleși va avea 12 consilieri nu­­miți plus două femei, în total 32 de consilieri. Consiliile județene se compun de a­­semenea din 3/5 consilieri aleși și 2/5 de drept. Numărul lor se stabilește ia­răși după numărul populației județului și anume: până la 200.000 sunt 24, peste 200.000 = 30 și peste 400.000 = 36. La acest număr se mai adaugă încă o treime supleanți. In consiliile ju­dețene nu se aleg și femei. Alegători sunt toți cetățenii români, cari au împlinit vârsta de 21 de ani și locuiesc cel puțin de un an în loca­litatea unde voiește să-și exercite dreptul. Acestea sunt chestiunile esențiale, de care trebuie să țină cont fiecare alegă­tor. Urmează acum o altă chestiune care o punem în vederea tuturor. Guvernul a dat ordin, ca până la 1 Octomvrie să se întocmească toate li­stele de alegători. In termen de 50 de zile de la întocmirea acestor liste se pot face alegerile. Pe aceasta temă va că­lări guvernul pentru a căuta o salvare dintr-o situație pe care o socotește pe­nibilă. E vorba­ să producă o zăpăceală atât cu formarea listelor, cât și cu ter­menele de opoziție sau reclamație, pen­tru a putea veni prin surprindere cu alegerea și a ne găsi nepregătiți. De aceea atragem cu toată seriozita­tea atenția șefilor organizațiilor noastre din provincie, să dea toată atenția în­scrierii alegătorilor la timp în liste, să se îngrijească la timp de eventualele opoziții sau contestări pentru a putea intra în alegeri cu toată forța de care incontestabil dispunem. Să nu ne lăsăm amăgiți. Viitorul și fericirea țării pretind, să dăm toată a­­tenția acestui început de luptă. Pregătirea alegerilor comunale Peste câteva zile va apare în Biblio­teca partidului național, și în editura „Foii Poporului“ din Sibiiu Legea pen­tru unificarea administrativă, cu deslu­șiri și îndrumări de dl dr Aurel Do­­brescu,­­deputat. Volumul de 300 pp. va fi indispensabil pentru toți alegă­torii la comune și la județ, dându-se pe înțelesul tuturor, îndrumările de lipsă pentru ca fiecare cetățean să știe cum trebu­i să-și apere dreptul său de vot, și să-și cunoască drepturile și dato­riile cuprinse în noua lege adminis­trativă. Curtea va costa abia 25 Lei, și se poate procura de pe acum la „Foaia Poporului“ în Sibiiu. Dăm din ea următoarele lămuriri a­­supra dreptului de vot la alegerile co­­munale și județene: a) Cine are drept de vot? Bărbații trecuți de 21 de ani, cari locuesc în comună de cel puțin 1 an (Art. 156), dacă vor fi trecuți în lista electorală pentru comună și județ. Nu vor putea fi trecuți în listă ce­tățenii loviți de incapacitate, nedemni­­tate și incompatibilitate. Aceasta, după legea în vigoare, înseamnă că vor fi în neputința de­ a fi alegători: cei puși sub curatelă, cei cari sufăr de demență (nebunii) constatată oficial, cei în stare de faliment și cei ce trăesc din ajutor filantropic (de binefacere), afară de in­valizii de război. Vor fi nevrednici toți aceia, a căror purtare nu îngădue să fie alegători, și anume: cei condamnați (osândiți) la închisoare pentru fapte necurate, apoi trădătorii de țară și cei cari țin case de prostituție (desfrâu). b) Cine face lista alegătorilor ? Lista pentru cele dintâi alegeri o compune: la sate primarul cu notarul, în timpul hotărât de Ministerul de In­terne, iar la orașe primarii sau preșe­dinții Comisiilor Interimare. (Art. 382). La alegerile ce vor urma după ace­stea, lista o va face Delegația perma­nentă comunală (Art. 157). c) Când se vor afișa listele? Se vor afișa în termin de 10 zile dela data publicării decretului, prin care se statorește noua împărțire a ju­dețelor și comunelor. (Art. 382). d) Cei netrecuți în lista electorală vor face cereri la judecătorul de ocol. Cererile vor trebui făcute în termin de 10 zile de la afișarea listei, și duse la judecătoria de ocol. Judecătorul va trebui să hotărască în 8 zile de la primirea cererii. Este de notat că terminul de judecare nu se va aduce la cunoștință prin citație, ci se va afișa la ușa judecătoriei (Art. 382). Astfel stând lucrul, cetățenii cari fac recurs vor face bine să dea procură unui advocat, care să urmărească ter­minul. Dată fiind însemnătatea alegerilor comunale și județene, nădăjduim că fiecare cetățean își va apăra dreptul de vot, oricâtă pierdere de vreme l’ar costa. Anul VII * Numărul 212 Alegerile comunale și județene — Listele alegătorilor — In baza instrucțiilor de la Ministerul de Interne primăriile au fost datoare să întocmească până la 1 Octomvrie listele alegătorilor pentru comună și județ. Drept de vot are fiecare bărbat de 21 ani. Este probabil, că Ministerul de Interne va ordona afișarea liste­lor, LA PRIMĂRIE, tot pe ziua de 1 Octomvrie, sau pe o dată apro­piată. Cum termenul de reclamare a dreptului de alegător, pentru cei neluați în listă este abia de 10 zile de la afișare, și cum instrucțiile­­ guvernului se dau cu excluderea publicității, — facem atenți pe bărbații noștri de încredere și organizațiile partidului, să urmărească LA CO­MUNĂ, cu cea mai mare băgare de seamă afișarea listelor. Reclamația (contestația) se va face LA JUDECĂTORIA DE OCOL. Evacuarea Coloniei Paris.­­ Asupra convorbirii Briand- Hoesch, ziarele află, că ambasadorul german a reamintit dezideratele Reichu­­lui relativ la evacuarea Coloniei și controlul militar. Apoi Hoesch a tele­grafist la Berlin întreg rezultatul între­vederii, iar dl Stresemann a convocat de urgență Consiliul de miniștri pentru a fixa noua atitudine. Dl Averescu — prigonit de liberalii Biruința curentului antigogist — „Trebue să fim pre­gătiți pentru alegerile generale ori­cine le va prezida“ Se cunosc nemulțumirile și frămân­tările din fracțiunea averescană. Caste­lanul dela Ciucea, care e acuzat ca principalul liberaloid în partid, a fost desavuat de mulți fruntași averescani, cari credeau că dezastrul fracțiunii lor se datorește numai faptului că s’au schimbat într’o codiță a liberalilor. Par­tidul, în frunte cu șeful, după dezas­trul de la Camerile agricole, vrea să a­­rate că a rupt’o definitiv cu liberalii. Astfel în localul clubului averescan de la Craiova, în fața delegaților orga­nizațiilor din Oltenia, dl Averescu a deschis lupta... împotriva guvernului, declarând de scornituri toate știrile despre o prietenie între partidul popo­rului și guvern. Ca dovadă dl Ave­rescu n’a putut aduce decât faptul că membri averescani ai Camerelor agri­cole din Bihor, s’au retras, depunân­­du-și mandatul, după ce s'au convins că liberalii fac... și aici politică. Dar cine dintre averescani nu știa, când au primit să figureze pe listele „cetățenești” că se face politică la a­­cele alegeri? Dl Averescu mai declară, ca dovadă că dsa personal n’a avut nici o dra­goste pentru liberali, că „cel mai per­secutat de liberali a fost dsa“. Afirma­ția, în auzul țării întregi, nu poate ră­mânea în picioare decât într’un singur înțeles. Dsa a fost cel mai purtat pe degete de liberali. I-au promis mereu să-l aducă de succesor, dsa a crezut iar liberalii iui râs în pumni. Dacă a­­ceasta se poate numi o persecuție, — și ni se pare că se poate — apoi în­­tr’adevăr dl Averescu a fost cel mai persecutat de liberali. Și culmea persecuției a fost atinsă când, înainte cu 2—5 luni șeful parti­dului poporului i a sfătuit pe liberali, — după cum declară dl Averescu — să plece de la putere, și guvernul nu i-a ascultat sfatul. Ori­cât de perse­cutat, dl Averescu a voit să se facă bine liberalilor, să nu se compromită cu desăvârșire, pentru a nu intra în prea grea opoziție, (vedeți cum se în­grijește dl Averescu de oameni cu cari nu are nici o legătură!! Ii ia sub pază părintească. Și ei, nerecunoscătorii, nu ascultă, ba fac alegerile dela 15 Au­gust, când se compromit și pe ei și pe averescani!) Dl Averescu nu crede, că guvernul va face alegerile comunale, pentru nu se compromite cu desăvârșire. Dar a­bsa n’a crezut nici în ținerea celor din 25 August, și totuși au avut loc. Dl Averescu crede însă în apropia­tele alegeri generale (cine nu crede!), și își provoacă aderenții să fie pre­gătiți. Dsa spune: In fața acestor alegeri partidul poporului trebue să fie pregă­tit oricine le va prezida. Se poate o asemenea declarație după interviewul castelanului ? .Cum, adică , „oricine le va prezida ?“ Nu­­ se­ va pre­zida singurul partid care poate veni la putere : cel averescan ? • Dl Averescu e însă logic; declarația aceasta e în conformitate cu afirmarea că nu are nici o legătură cu liberalii, e o concluzie logică a primei declarații. Care averescan nu știe, anume, că nu­mai în baza făgăduelilor liberale puteau vorbi șefii averescani că partidul lor va prezida nouile alegeri? t La sfârșit o declarație senzațională, condițiile pentru o guvernare­ su­nt două: să te sprijini pe opinia publică și să fi sprijinit de armată.­­ Dacă are opinia publică cu el, îm­potriva cui să se mai sprijine un gu­vern pe armată ? Doar în cazul acesta fericit armata are o singură menire: să ne apere granițele. Cu cine să se bată un astfel de guvern — în interiorul țării —■ sprijinit fiind de opinia publică ? Poate cu... țarul Rusiei? Recunoașterea Patriarhiei românești Serbările pentru recunoașterea Pa­triarhiei românești anunțate de noi, după telegrame din București, pentru Vineri au avut loc numai Dumineca trecută. Prin inmanuarea decretului de recunoaștere a Patriarhiei ecumenice de la Constantinopol, Patriarhia noastră a primit sancțiunea cuvenită și din par­tea Constantinopolului, urmând ca re­cunoașterea să fie consacrată și într’un conciliu ecumenic. Cetirea „talnosului“ de recunoaștere s’a făcut pe lângă mari solemnități, la cari au asistat miniștri de culte și in­strucțiune publică, precum și înaltul cler în frunte cu patriarhul Miron Cristea. Serviciul liturghiei a fost oficiat la Mitropolie de mitropolitul Ioachim al Calcedoniei, și Ghermanos a Sardeo­­nului, asistați de întreg clerul mitropoliei. După liturghie I. S. S. Miron a fost îmbrăcat cu mantia de patriarh, apoi mitropolitul Ghermanos, delegat al pa­triarhului Vasile al Constantinopolului a citit actul de recunoaștere, în originalul grecesc. Apoi decretul a fost citit și în traducere românească. In el patriarhul ecumenic din Constantinopol primește cu drag ridicarea bisericei române la înalta cinste de a putea avea patriarh, își exprimă nădejdea că pilda sa o vor urma și ceilalți patriarhi, fie într’un (Continuare ne pagina II) Cărți nouă — (Notițe) — N. Iorga: Scrisori de boeri, scrisori de Domni. In editura Casei școalelor și în tipa­rul tipografiei „Datina românească“ din Vălenii de Munte a apărut în ediția a doua însemnata colecție de documente istorice întocmită, îngrijită și publicată de marele nostru istoric N. Iorga, sub titlul de mai sus. Prețiosul volum de 344 pagini are un succint studiu in­troductiv: „Câteva considerații asupra boierimei române“, în care dl N. Iorga aruncă o privire istorică asupra desvol­­tării acestei clase sociale în Principa­tele române. Introducerea aceasta dintre cele mai instructive pentru citi­­­tori, punându-se in lumină adevărată origina, evoluția, rostul și rolul boeri­­mei din Principate. Colecția de scrisori boerești începe cu a vornicului Albu, de prin 1431 și se continuă până la jumătatea veacu­lui trecut. Sunt documente de cea mai mare valoare istorică întrucât din ele se cunosc relațiile dintre Domn și boer, dintre aceștia și vecinii lor, legăturile economice și politice dintre boeri și Domni cu țările învecinate, cu orașele de la graniță. In lipsa cronicelor siste­matice, ele sunt crâmpee din însăși is­toria națională, fiind în bună parte do­cumente unice de limbă românească, mai ales deja­­ 600 încoace. Dintre cele mai vechi multe sunt traduse din slavonește, din ungurește, din limba polonă. Scrisorile boerești și domnești, așa cum se prezintă, au necesitat cunoștințe istorice, adaptate cu adânci expli­cările necesare, o stăruință și o muncă de care puțini au putut da la noi do­vezi așa de strălucite ca dl Iorga. Ci­titorii cari poate n’au avut o cronică românească în mână, bine vor face să citească această colecție, pentru a a­­runca o privire în diferitele epoci ale istoriei naționale, și a se’ mândri că vorbesc o limbă care și în trecutul a­­tât de îndepărtat era atât de viguroasă și bogată. Prețul e abia 45 lei. I. Simionescu: Orașe din România, cu 62 desene. Editura nească. Pr. 80 lei. Intr’un Cartea Româ­volum de 280 pp. harnicul profesor universitar din Iași, care e un apreciat specialist în științele naturale, ne dă schițe i­­storice­ descriptive asupra alor 74 o­­rașe din tot cuprinsul României­ Mari. Materialul adunat aci în volum a a­­părut cel mai mult în foiletoanele zia­rului „Viitorul“. După mărturisirea au­torului, descrierile din cele 74 schițe, nu au pretenția să fie nici complete nici definitive: ele urmăresc în primul rând să facă cunoscut cititorilor ora­șele țării noastre, atât de diferite ca o­­rigină, ca înfățișare, ca evoluție, din­­tr’o provincie la alta, să servească de îndemn pentru public să viziteze aceste localități și vizitatorilor să le fie un călăuz. Savantul profesor de la Iași e prea modest în afirmările sale, căci schițele ce ne prezintă nu sunt simple infor­mații, ci adeseori frumoase bucăți li­terare. Nu sunt descrieri seci, înșirate de ani ori de date statistice, ci bucăți calde cari se citesc cu emoțiune. In literatura noastră descriptivă atât de săracă în ce privește orașele Ro­mâniei, volumul diale cu cele 74 schițe e bine venit, și nu ne îndoim că el va ajunge în mâna tuturor, — așa de mulți­ cari nu pot să cunoască altfel orașele țării noastre. Scrisul dlui I. Si­mionescu e vioi, evocativ, adeseori poetic, și i-am dori să poată continua pe drumul început, și în viitoare vo­lume să ne înfățișeze și alte așezări orășănești din România. E o reală con­tribuție și la îndrăgirea țării noastre. * George Marnu, Alme Sol, versuri, editura Casa Școalelor pp. 274 lei 45. Dl G. Murnu e cunoscut marelui pu­blic cititor ca traducător măestru al epopeelor Odiseia și Iliada. Prin tradu­cerea acestor monumente ale poeziei clasice grecești dia a dat dovadă de un profund cunoscător al limbii româ­nești, și de mult avânt poetic. In volumul de față își adună versu­rile originale publicate în cursul anilor prin diferite reviste. Sunt versuri li­rice, poeme, descriptive, și câteva tăl­măciri. Păstrând factura tradițională a versului românesc dl Murnu reușește să exprime frumos sentimente curate, gândiri alese. Versul său e limpede, sonor, plin de naturaleță, nimic nu e cântat. C. Râuleț: Poezii, editura Casa Școalelor 150 pp. 30 lei. Unul dintre scriitorii noștri care a dat bune încer­cări în mai multe genuri literare. Poeziile din acest volum sunt de-o bună factură, și se citesc cu plăcere. * Pr. I. Bărlea: Balade, Colinde și Bocete din Maramureș. Pr. I. Bărlea: Cântece poporane din Maramureș, descântece orații, farmece și desfaceri. Amândouă volumele, unul de 140, al doilea de 400 pp. sunt edi­tate de Casa Școalelor. Sunt colecții de cântece poporale adunate de autor încă înainte de război, și pe cari Aca­demia Română nu le-a putut edita din lipsă de fonduri. Cuprind un bogat ma­terial folkcloristic și lexic, din provin­cia în care ni s’au păstrat atâtea obi­ceiuri străvechi românești. Dl Bârlea a colectat urmând toate regulele folklo­­risticei, ne dă explicarea cuvintelor dialectale etc. Păcat însă, că mai ales materialul baladelor e mult alterat, prin uitare și amestec, și cu deosebire prea lipsit de haina poeziei specifice versu­lui popular. Recitatorii de la care a cules dl Bârlea au fost prea prozaici, ori poate nu se găsesc azi alții mai buni Continuare pe pagina II-a).

Next