Patria, octombrie 1925 (Anul 7, nr. 212-236)
1925-10-01 / nr. 212
Cluj, Joi 1 Octomvrie 1925 2 i,m: exemplarul, O situație alarmantă — Suferințele județului Bihor — Cu prilejul adunării poporale organizate de partidul național din Beiuș ne-am convins de extraordinara nemulțumire a locuitorilor din județul Bihor cu purtarea de grija de care s’a învrednicit din partea guvernelor ce s’au succedat de șase ani încoace. Cei ce au participat la adunările din diferite părți ale Ardealului, cei ce cunosc starea populației din diferitele regiuni ale țării, afirmă că nicăiri ca aici în Bihor nu au fost încălcate și neexecutate legile, nicâici ca aici nu s’au schimbat in mici satrapi, care numai a putut profita din exploatarea nevoilor poporului. Județul Bihor, — un întreg colț de țară — a fost și pe vremea ungurilor — unul dintre cele mai oropsite județe cu populația românească. Domeniile întinse ale familiilor nobilitare, — enormele întinderi de păduri domeniale, sărăcia terenului muntos și deluros, au făcut ca locuitorii acestui ținut, în imensă majoritate români, să trăiască în cea mai grea mizerie materială. Lipsa de școli în foarte multe sate, ne-a dat populație analfabetă, așa că majoritatea poporului nu era în stare să-și apere nici bietele drepturi ce i-au mai rămas. Ținut de la granița românismului, cu orașele aproape complet streine, cu singur liceul din Beiuș ca focar de cultură românească, cu puțini intelectuali de profesiuni libere cari cutezau să se așeze în aceste părți. Bihorul a rămas puțin lucrat și din punctul de vedere al întăririi conștiinței naționale. „Asociațiunea“ cu despărțămintele sale în multe părți ale județului n’a putut pătrunde din lipsa de intelectuali pricepători, din cauza greutății comunicației, din lipsa știutorilor de carte. Sărăcia locuitorilor a făcut, pe vremea ungurească, să poată prinde în unele părți ale Bihorului, curente socialiste, găsind aici o massă de proletari; propaganda sectară, din aceleși motive, își are până azi în unele regiuni ale județului terene potrivite. Cu toate aceste în massele mari sentimentul național era adânc înrădăcinat, și puținii luptători naționali, adevărați eroi ai românismului, cari au ostenit în luptele naționale din aceste părți, au găsit un material admirabil. Intre județele de dincoace de Carpați asupra cărora trebuia să se coboare cu deosebire pricepută și părintească, grija guvernelor românești, a fost desigur și Bihorul. Ținuturile extinse expropiabile, — teren arabil și păduri — trebuiau să contribue, printr’o dreaptă și cinstită aplicare a reformei agrare, la ușurarea situației materiale a populației românești. Școala românească, cu ajutorul principal al Statului, trebuia să intervină pentru luminarea poporului. Aflarea de mijloace pentru exploatarea pădurilor întinse trebuia să vină neintârziat în creșterea căilor de câștig a populației muncitoare. Populația de aici aștepta cu drept cuvânt să fie scoasă din robie sub stăpânia românească, trăind până atunci în adevărată robie atât materială cât și intelectuală. Dar guvernul care s’au succedat de șase ani n’au îmbrățișat nici un program deosebit pentru ridicarea populației bihorene din mizeria în care se afla, dimpotrivă , populația a fost lăsată pe mâna micilor satrapi și exploatatori locali. Deputatul nostru în Bihor, dl dr Demetriu Lascu a arătat în Parlament uriașele panamale ce s’au făcut în acest ținut cu reforma agrară, cu zecile de mii de jugăre rezervă de Stat luate și exploatate de societăți constituite întru spoliarea populației. In zeci de sate poporul a fost scos și din folosința locurilor folosite trei-patru ani. O nepricepută și complet lipsită de simțul răspunderii și al realității gospodărie silvică a tăcut și face ca locuitorii bîștinași, din întinderile uriașe de păduri din acest județ să nu poată avea alt profit, alt mijloc de existență decât munca de zile și la diferite întreprinderi de exploatare streine. Cu pădurile până’n casă, sătenii n’au un car de lemne în preajma iernii. Pentru câștigarea pe bani grei a lemnelor necesare la construcție, țăranii trebuie să alerge zile întregi de la un oficiu silvic la altul. Pentru o sarcină de uscături sunt prinși, globați, bătuți; pășunatul nu s-a lărgit. Posibilitatea de-a îngrășa și lucra mai bine pământul sărac de munte și de deal, in lipsa vitelor necesare, nu e dată. In ce privește luminarea poporului prin școli, dl Anghelescu și a pus în aplicare receta și în aceste sate sărace. Un ajutor de zece-cincisprezece mii de lei dela guvern, iar restul e de trei patru sute de mii scos cu execuția de pe popor, așa că și această acțiune culturală e astfel mânuită încât instreinează populația săracă de întreg restul școlii. Am mai înțelege să se ridice clădirile „școlilor de Stat“ cu banii satelor în comunele mai bine situate materialicește, în acele în care poporul a fost împărtășit de binefacerile reformei agrare, dar să scoți sute de mii de pe spatele unei populații ajunsă la sapă de lemn, credem că nu mai poate fi numită „acțiune patriotică“. Aceste sunt împrejurările din județul Bihor într’o vreme când liberalii se laudă cu influența lor politică de aici, iar averescanii spun că au la Oradea- Mare.. cartierul principal. Partidele politice din Regat au dat asalt, nici vorbă, asupra acestui județ, atrase tocmai de sărăcia populației de aici, bizuite să-și facă propagandă și prozeliți în schimbul tăgăduirii unei sorți mai bune. Au și făcut promisiuni, au și luat în mod „oficial“ hegemonia politică, decretându-se dl Moșoia un fel de pașe al Bihoriei. Pe vremuri dl Averescu însuși, la Oradea-Mare făgăduise că nu va trece toamna și fiecare țăran va trage brazda în pământul său. Și după șase ani dl Moșoiu era vestit să vină tocmai Dumineca trecută, odată cu adunarea noastră, să împlinească în câteva sate făgăduelile.. dlui Averescu! — „Ne-au purtat cu minciuni“ strigă azi locuitorii români dela un capăt al județului la altul, fără să se sinchisească de strigătul lor nici di Moșoiu, nici ceilalți deputați liberali „aleși“ în Bihor. Ei și „organizația“, își văd de intrigile dela Oradea pentru a se „lucra“ unii pe alții, ori își văd de micile afaceri. Ași se explică ușor neobișnuita vehemență cu care populația acestui ținut cere îndepărtarea de la putere a celor ce „i-au mințit“. ALEGERILE COMUNALE Se zice, că la plecarea sa din țară, care după cum se știe a fost grăbită așa fel, încât să premeargă cu o zi sau două sosirea Regelui, primul-ministru a lăsat Suveranului o scrisoare, prin care se punea în curent cu atmosfera creiată în jurul rezultatului alegerilor pentru Camerele agricole. Premierul atrăgea atenția Suveranului asupra „reclamei“ nejustificate a triumfului opoziției și îi spunea, că va da acesteia întâlnire pe alt teren, adecă o revanșă cu prilejul alegerilor comunale și județene. Președintele Consiliului a promis deci Regelui, că va face aceste alegeri, imediat, ce se va înapoia de la Karlsbad. Măsurile ce s’au luat în aceasta privință confirmă dorința dlui Brătianu. Dsa voiește, să dea o nouă dovadă, — după cea memorabilă din primăvara anului 1922 — despre felul, cum înțelege, să consulte voința obștească. Incontestabil, că guvernul tuturor samavolniciilor are din nou aceleași intenții frauduloase. El vrea să dea o nouă lovitură bunului simț al românului și răbdării lui bazate pe considerațiuni patriotice. Asupra rezultatului nouei lovituri ce se încearcă guvernul se înșeală amar. Dacă n’ar fi fost decât experiența calvarului celor trei ani de stăpânire liberală și totuși este de ajuns, ca poporul să se opună cu toate forțele unei noui împilări. 11 De aceea este absolut necesar, să pregătim de pe acum toate mijloacele de apărare. Câteva notițe explicative sunt necesare pentru a cunoaște sensul nouei legi administrative, spre a lucra în consecință. Atât comunele cât și județele se vor conduce de consilieri aleși și de consilieri de drept. Consiliile în comunele urbane și rurale se compun din trei cincimi consilieri aleși și două cincimi de drept. In plus mai vine o treime după numărul celor aleși, ca supleanți. Numărul consilierilor se socotește după acela al populației. Așa de pildă orașele cu o populație de 25—50.000 locuitori aleg 18 consilieri, cele dela 10 - 25.000 15, și până la 10.000 aleg 12 consilier plus o treime supleanți. Afară de aceștia fiecare comună cu un anumit număr de locuitori încă doi consilieri dintre femei. Afară de consilierii aleși mai funcționează un număr de consilieri în drept. Acest număr se stabilește prin împărțirea cu trei a numărului consilierilor aleși și coeficientul înmulțit cu doi. Așa de pildă un oraș cu 18 consilieri aleși va avea 12 consilieri numiți plus două femei, în total 32 de consilieri. Consiliile județene se compun de asemenea din 3/5 consilieri aleși și 2/5 de drept. Numărul lor se stabilește iarăși după numărul populației județului și anume: până la 200.000 sunt 24, peste 200.000 = 30 și peste 400.000 = 36. La acest număr se mai adaugă încă o treime supleanți. In consiliile județene nu se aleg și femei. Alegători sunt toți cetățenii români, cari au împlinit vârsta de 21 de ani și locuiesc cel puțin de un an în localitatea unde voiește să-și exercite dreptul. Acestea sunt chestiunile esențiale, de care trebuie să țină cont fiecare alegător. Urmează acum o altă chestiune care o punem în vederea tuturor. Guvernul a dat ordin, ca până la 1 Octomvrie să se întocmească toate listele de alegători. In termen de 50 de zile de la întocmirea acestor liste se pot face alegerile. Pe aceasta temă va călări guvernul pentru a căuta o salvare dintr-o situație pe care o socotește penibilă. E vorba să producă o zăpăceală atât cu formarea listelor, cât și cu termenele de opoziție sau reclamație, pentru a putea veni prin surprindere cu alegerea și a ne găsi nepregătiți. De aceea atragem cu toată seriozitatea atenția șefilor organizațiilor noastre din provincie, să dea toată atenția înscrierii alegătorilor la timp în liste, să se îngrijească la timp de eventualele opoziții sau contestări pentru a putea intra în alegeri cu toată forța de care incontestabil dispunem. Să nu ne lăsăm amăgiți. Viitorul și fericirea țării pretind, să dăm toată atenția acestui început de luptă. Pregătirea alegerilor comunale Peste câteva zile va apare în Biblioteca partidului național, și în editura „Foii Poporului“ din Sibiiu Legea pentru unificarea administrativă, cu deslușiri și îndrumări de dl dr Aurel Dobrescu,deputat. Volumul de 300 pp. va fi indispensabil pentru toți alegătorii la comune și la județ, dându-se pe înțelesul tuturor, îndrumările de lipsă pentru ca fiecare cetățean să știe cum trebui să-și apere dreptul său de vot, și să-și cunoască drepturile și datoriile cuprinse în noua lege administrativă. Curtea va costa abia 25 Lei, și se poate procura de pe acum la „Foaia Poporului“ în Sibiiu. Dăm din ea următoarele lămuriri asupra dreptului de vot la alegerile comunale și județene: a) Cine are drept de vot? Bărbații trecuți de 21 de ani, cari locuesc în comună de cel puțin 1 an (Art. 156), dacă vor fi trecuți în lista electorală pentru comună și județ. Nu vor putea fi trecuți în listă cetățenii loviți de incapacitate, nedemnitate și incompatibilitate. Aceasta, după legea în vigoare, înseamnă că vor fi în neputința de a fi alegători: cei puși sub curatelă, cei cari sufăr de demență (nebunii) constatată oficial, cei în stare de faliment și cei ce trăesc din ajutor filantropic (de binefacere), afară de invalizii de război. Vor fi nevrednici toți aceia, a căror purtare nu îngădue să fie alegători, și anume: cei condamnați (osândiți) la închisoare pentru fapte necurate, apoi trădătorii de țară și cei cari țin case de prostituție (desfrâu). b) Cine face lista alegătorilor ? Lista pentru cele dintâi alegeri o compune: la sate primarul cu notarul, în timpul hotărât de Ministerul de Interne, iar la orașe primarii sau președinții Comisiilor Interimare. (Art. 382). La alegerile ce vor urma după acestea, lista o va face Delegația permanentă comunală (Art. 157). c) Când se vor afișa listele? Se vor afișa în termin de 10 zile dela data publicării decretului, prin care se statorește noua împărțire a județelor și comunelor. (Art. 382). d) Cei netrecuți în lista electorală vor face cereri la judecătorul de ocol. Cererile vor trebui făcute în termin de 10 zile de la afișarea listei, și duse la judecătoria de ocol. Judecătorul va trebui să hotărască în 8 zile de la primirea cererii. Este de notat că terminul de judecare nu se va aduce la cunoștință prin citație, ci se va afișa la ușa judecătoriei (Art. 382). Astfel stând lucrul, cetățenii cari fac recurs vor face bine să dea procură unui advocat, care să urmărească terminul. Dată fiind însemnătatea alegerilor comunale și județene, nădăjduim că fiecare cetățean își va apăra dreptul de vot, oricâtă pierdere de vreme l’ar costa. Anul VII * Numărul 212 Alegerile comunale și județene — Listele alegătorilor — In baza instrucțiilor de la Ministerul de Interne primăriile au fost datoare să întocmească până la 1 Octomvrie listele alegătorilor pentru comună și județ. Drept de vot are fiecare bărbat de 21 ani. Este probabil, că Ministerul de Interne va ordona afișarea listelor, LA PRIMĂRIE, tot pe ziua de 1 Octomvrie, sau pe o dată apropiată. Cum termenul de reclamare a dreptului de alegător, pentru cei neluați în listă este abia de 10 zile de la afișare, și cum instrucțiile guvernului se dau cu excluderea publicității, — facem atenți pe bărbații noștri de încredere și organizațiile partidului, să urmărească LA COMUNĂ, cu cea mai mare băgare de seamă afișarea listelor. Reclamația (contestația) se va face LA JUDECĂTORIA DE OCOL. Evacuarea Coloniei Paris. Asupra convorbirii Briand- Hoesch, ziarele află, că ambasadorul german a reamintit dezideratele Reichului relativ la evacuarea Coloniei și controlul militar. Apoi Hoesch a telegrafist la Berlin întreg rezultatul întrevederii, iar dl Stresemann a convocat de urgență Consiliul de miniștri pentru a fixa noua atitudine. Dl Averescu — prigonit de liberalii Biruința curentului antigogist — „Trebue să fim pregătiți pentru alegerile generale oricine le va prezida“ Se cunosc nemulțumirile și frământările din fracțiunea averescană. Castelanul dela Ciucea, care e acuzat ca principalul liberaloid în partid, a fost desavuat de mulți fruntași averescani, cari credeau că dezastrul fracțiunii lor se datorește numai faptului că s’au schimbat într’o codiță a liberalilor. Partidul, în frunte cu șeful, după dezastrul de la Camerile agricole, vrea să arate că a rupt’o definitiv cu liberalii. Astfel în localul clubului averescan de la Craiova, în fața delegaților organizațiilor din Oltenia, dl Averescu a deschis lupta... împotriva guvernului, declarând de scornituri toate știrile despre o prietenie între partidul poporului și guvern. Ca dovadă dl Averescu n’a putut aduce decât faptul că membri averescani ai Camerelor agricole din Bihor, s’au retras, depunându-și mandatul, după ce s'au convins că liberalii fac... și aici politică. Dar cine dintre averescani nu știa, când au primit să figureze pe listele „cetățenești” că se face politică la acele alegeri? Dl Averescu mai declară, ca dovadă că dsa personal n’a avut nici o dragoste pentru liberali, că „cel mai persecutat de liberali a fost dsa“. Afirmația, în auzul țării întregi, nu poate rămânea în picioare decât într’un singur înțeles. Dsa a fost cel mai purtat pe degete de liberali. I-au promis mereu să-l aducă de succesor, dsa a crezut iar liberalii iui râs în pumni. Dacă aceasta se poate numi o persecuție, — și ni se pare că se poate — apoi într’adevăr dl Averescu a fost cel mai persecutat de liberali. Și culmea persecuției a fost atinsă când, înainte cu 2—5 luni șeful partidului poporului i a sfătuit pe liberali, — după cum declară dl Averescu — să plece de la putere, și guvernul nu i-a ascultat sfatul. Oricât de persecutat, dl Averescu a voit să se facă bine liberalilor, să nu se compromită cu desăvârșire, pentru a nu intra în prea grea opoziție, (vedeți cum se îngrijește dl Averescu de oameni cu cari nu are nici o legătură!! Ii ia sub pază părintească. Și ei, nerecunoscătorii, nu ascultă, ba fac alegerile dela 15 August, când se compromit și pe ei și pe averescani!) Dl Averescu nu crede, că guvernul va face alegerile comunale, pentru nu se compromite cu desăvârșire. Dar absa n’a crezut nici în ținerea celor din 25 August, și totuși au avut loc. Dl Averescu crede însă în apropiatele alegeri generale (cine nu crede!), și își provoacă aderenții să fie pregătiți. Dsa spune: In fața acestor alegeri partidul poporului trebue să fie pregătit oricine le va prezida. Se poate o asemenea declarație după interviewul castelanului ? .Cum, adică , „oricine le va prezida ?“ Nu se va prezida singurul partid care poate veni la putere : cel averescan ? • Dl Averescu e însă logic; declarația aceasta e în conformitate cu afirmarea că nu are nici o legătură cu liberalii, e o concluzie logică a primei declarații. Care averescan nu știe, anume, că numai în baza făgăduelilor liberale puteau vorbi șefii averescani că partidul lor va prezida nouile alegeri? t La sfârșit o declarație senzațională, condițiile pentru o guvernare sunt două: să te sprijini pe opinia publică și să fi sprijinit de armată. Dacă are opinia publică cu el, împotriva cui să se mai sprijine un guvern pe armată ? Doar în cazul acesta fericit armata are o singură menire: să ne apere granițele. Cu cine să se bată un astfel de guvern — în interiorul țării —■ sprijinit fiind de opinia publică ? Poate cu... țarul Rusiei? Recunoașterea Patriarhiei românești Serbările pentru recunoașterea Patriarhiei românești anunțate de noi, după telegrame din București, pentru Vineri au avut loc numai Dumineca trecută. Prin inmanuarea decretului de recunoaștere a Patriarhiei ecumenice de la Constantinopol, Patriarhia noastră a primit sancțiunea cuvenită și din partea Constantinopolului, urmând ca recunoașterea să fie consacrată și într’un conciliu ecumenic. Cetirea „talnosului“ de recunoaștere s’a făcut pe lângă mari solemnități, la cari au asistat miniștri de culte și instrucțiune publică, precum și înaltul cler în frunte cu patriarhul Miron Cristea. Serviciul liturghiei a fost oficiat la Mitropolie de mitropolitul Ioachim al Calcedoniei, și Ghermanos a Sardeonului, asistați de întreg clerul mitropoliei. După liturghie I. S. S. Miron a fost îmbrăcat cu mantia de patriarh, apoi mitropolitul Ghermanos, delegat al patriarhului Vasile al Constantinopolului a citit actul de recunoaștere, în originalul grecesc. Apoi decretul a fost citit și în traducere românească. In el patriarhul ecumenic din Constantinopol primește cu drag ridicarea bisericei române la înalta cinste de a putea avea patriarh, își exprimă nădejdea că pilda sa o vor urma și ceilalți patriarhi, fie într’un (Continuare ne pagina II) Cărți nouă — (Notițe) — N. Iorga: Scrisori de boeri, scrisori de Domni. In editura Casei școalelor și în tiparul tipografiei „Datina românească“ din Vălenii de Munte a apărut în ediția a doua însemnata colecție de documente istorice întocmită, îngrijită și publicată de marele nostru istoric N. Iorga, sub titlul de mai sus. Prețiosul volum de 344 pagini are un succint studiu introductiv: „Câteva considerații asupra boierimei române“, în care dl N. Iorga aruncă o privire istorică asupra desvoltării acestei clase sociale în Principatele române. Introducerea aceasta dintre cele mai instructive pentru cititori, punându-se in lumină adevărată origina, evoluția, rostul și rolul boerimei din Principate. Colecția de scrisori boerești începe cu a vornicului Albu, de prin 1431 și se continuă până la jumătatea veacului trecut. Sunt documente de cea mai mare valoare istorică întrucât din ele se cunosc relațiile dintre Domn și boer, dintre aceștia și vecinii lor, legăturile economice și politice dintre boeri și Domni cu țările învecinate, cu orașele de la graniță. In lipsa cronicelor sistematice, ele sunt crâmpee din însăși istoria națională, fiind în bună parte documente unice de limbă românească, mai ales deja 600 încoace. Dintre cele mai vechi multe sunt traduse din slavonește, din ungurește, din limba polonă. Scrisorile boerești și domnești, așa cum se prezintă, au necesitat cunoștințe istorice, adaptate cu adânci explicările necesare, o stăruință și o muncă de care puțini au putut da la noi dovezi așa de strălucite ca dl Iorga. Cititorii cari poate n’au avut o cronică românească în mână, bine vor face să citească această colecție, pentru a arunca o privire în diferitele epoci ale istoriei naționale, și a se’ mândri că vorbesc o limbă care și în trecutul atât de îndepărtat era atât de viguroasă și bogată. Prețul e abia 45 lei. I. Simionescu: Orașe din România, cu 62 desene. Editura nească. Pr. 80 lei. Intr’un Cartea Româvolum de 280 pp. harnicul profesor universitar din Iași, care e un apreciat specialist în științele naturale, ne dă schițe istorice descriptive asupra alor 74 orașe din tot cuprinsul României Mari. Materialul adunat aci în volum a apărut cel mai mult în foiletoanele ziarului „Viitorul“. După mărturisirea autorului, descrierile din cele 74 schițe, nu au pretenția să fie nici complete nici definitive: ele urmăresc în primul rând să facă cunoscut cititorilor orașele țării noastre, atât de diferite ca origină, ca înfățișare, ca evoluție, dintr’o provincie la alta, să servească de îndemn pentru public să viziteze aceste localități și vizitatorilor să le fie un călăuz. Savantul profesor de la Iași e prea modest în afirmările sale, căci schițele ce ne prezintă nu sunt simple informații, ci adeseori frumoase bucăți literare. Nu sunt descrieri seci, înșirate de ani ori de date statistice, ci bucăți calde cari se citesc cu emoțiune. In literatura noastră descriptivă atât de săracă în ce privește orașele României, volumul diale cu cele 74 schițe e bine venit, și nu ne îndoim că el va ajunge în mâna tuturor, — așa de mulți cari nu pot să cunoască altfel orașele țării noastre. Scrisul dlui I. Simionescu e vioi, evocativ, adeseori poetic, și i-am dori să poată continua pe drumul început, și în viitoare volume să ne înfățișeze și alte așezări orășănești din România. E o reală contribuție și la îndrăgirea țării noastre. * George Marnu, Alme Sol, versuri, editura Casa Școalelor pp. 274 lei 45. Dl G. Murnu e cunoscut marelui public cititor ca traducător măestru al epopeelor Odiseia și Iliada. Prin traducerea acestor monumente ale poeziei clasice grecești dia a dat dovadă de un profund cunoscător al limbii românești, și de mult avânt poetic. In volumul de față își adună versurile originale publicate în cursul anilor prin diferite reviste. Sunt versuri lirice, poeme, descriptive, și câteva tălmăciri. Păstrând factura tradițională a versului românesc dl Murnu reușește să exprime frumos sentimente curate, gândiri alese. Versul său e limpede, sonor, plin de naturaleță, nimic nu e cântat. C. Râuleț: Poezii, editura Casa Școalelor 150 pp. 30 lei. Unul dintre scriitorii noștri care a dat bune încercări în mai multe genuri literare. Poeziile din acest volum sunt de-o bună factură, și se citesc cu plăcere. * Pr. I. Bărlea: Balade, Colinde și Bocete din Maramureș. Pr. I. Bărlea: Cântece poporane din Maramureș, descântece orații, farmece și desfaceri. Amândouă volumele, unul de 140, al doilea de 400 pp. sunt editate de Casa Școalelor. Sunt colecții de cântece poporale adunate de autor încă înainte de război, și pe cari Academia Română nu le-a putut edita din lipsă de fonduri. Cuprind un bogat material folkcloristic și lexic, din provincia în care ni s’au păstrat atâtea obiceiuri străvechi românești. Dl Bârlea a colectat urmând toate regulele folkloristicei, ne dă explicarea cuvintelor dialectale etc. Păcat însă, că mai ales materialul baladelor e mult alterat, prin uitare și amestec, și cu deosebire prea lipsit de haina poeziei specifice versului popular. Recitatorii de la care a cules dl Bârlea au fost prea prozaici, ori poate nu se găsesc azi alții mai buni Continuare pe pagina II-a).