Patria, ianuarie 1926 (Anul 8, nr. 1-23)

1926-01-01 / nr. 1

Hifi. _ ," chiu -­an nou '! »-ec-.ru, nu­ăţean în Ro­m­ân­ia, care­­-u că, din toata »ai-n­­­u m­ai bun decât acela care-şi ir. ultimele clipe. Şi nu dintr’o obîcipuinţă a urărilor de nou, ci din conving rea adâncă în arzătoarea necesitate a unei schiţări spre bine, pe care o aşteptăm cu toţii zadarnic de atâta vreme. Intr’adevăr dela unire nu există o dorință mai generală, mai arzătoare în sufletul întreg al neamului ron.vuc-jc care­­.«••v­ev twn.îwafc '-va r* ■ CeeC**« aceea de a-și vedea ta-a -r ■ Liatâ, așezată pe temelii put,«fiice pentru a putea înfrunta once furii.din viitor. Idealul nostru al tuturor a fost, de la unire şi până azi, să v­ă dăm cu toţii partea noastră de contribuţie la noua aşezare a ţării, de a creia astfel de condiţii interne în care fiecare cetăţean să-şi poată da munca lui. Sentimentul solidarităţii naţionale, necesar pentru consolidarea ţării, a trăit intensiv în păturile largi ale popo­rului din toate provinciile, şi lui avem să-i mulţumim în primul rând că ţara noastră a fost scutită de la unire şi până azi de mari zguduiri interne, pe cari nepriceperea conducătorilor adeseori le-ar fi putut provoca prin egoismul de clasă, prin esploatarea avuţiilor ţării, prin debandada administraţiei, prin căl­carea în picioare a legalităţii, prin dis­­considerarea principiilor constituţionale. Simţul politic şi curat­eţenia poporu­lui român de baştină te-au păstrat până azi România­ Mare , îndruig răbdător, el a aşteptat din an­onim cuminţirea deţinătorilor puterii de stat, a muncit, a suferit, şi-a împlinit datoriile şi a aşteptat în linişte vremuri mai bune. Vechea dragoste de .­ioşie, de limbă­­ şi de­ neam, au fost pajz’a de care s’a izbit şi atacul dinafară al atâtor pro­____________X U. - n - T -J . lor valul de scumpete a cres­ut mereu banul nostru a continuat să sea­dă, cri­zele financiare sunt tot m­ai dese, şi anul nou ne găseşte în pragul unei pauperizării a claselor prodăcătoare, ţă­rani şi intelectual, cum nu s’a atins până acum­ la noi. Întreaga urcare de salarii se dovedeşte de pe acum ine­ficace, In faţa noului val de scumpete. Am aşteptat cu răbdare creştinească şi patriotism românesc ca cei „compe­tenţi,“ singurii „competenţi în conduce­­­­­zii d­e 7 Chiv.u , tîim, Atrat­e, sa aplice sancţiuni, să refacă moralitatea publică. Şi în pragul anului al optărea de la unire debandada în administraţie e mai mare ca ori­când, jandarmul e suveran, banul public se prădează, sancţiuni nu se arată faţă de cei mari. Am aşteptat din an în an­ul avânt al culturii româneşti, şi ne-am trezit din an in an ca un niveu tot mai scă­zut, — dovadă examenele de bacalau­reat, dovadă Universităţii, cari n’au mijloace materiale cu cari să lucreze, dovadă declinul cărţii româneşti, mize­ria şi pauperizarea tuturor purtătorilor de condei.* Cine, român fiind, n’a da­t îndrepta­rea acestor rele în anul ce vine ? Cine nu şi-ar da bucuros contrbuţia pentru sanarea lor? Există o singură pătură din cinci­­şase mii de cointeresaţi, c­­e nu vede aceasta urgentă necesitate. Ea deţinând puterea financiară-economică a ţării, vrea s-o deţină pe vercie şi pe cea po­litică, şi în loc să se bucure că, pvît. dus o sohliWSms­jiogi/alia, o^Tr%i­nică coaliţie de forţe reale, gata ¡'5 in J tre în slujba ţării, pune nişfe pieileriS® posibile în calea ei. I Anul nou va aduce desigur biruinţv opoziţiei unite Dar situaţia pe care va moşteni-o va fi atât de grea, atât dt desperată în toate terenele vieţii de Stat, încât fără concursul sincer şi de i­n­­eresat a tuturor forţelor reale ale na­­­ţiunii, ranele trecutului cu greu se vor vindeca. Av­es^ " * 4*,âtos al Na'*1''* scut dintr’o s s rf concepţie de tllja VtUv. u ••• -- T “­ituaţiile cele mai rele, va fi, după toate semnele, încă m­lcâ vreme, futi­­dam­eritul tăriei noastr­er de viitor. In faţa lui des'gurzâ suntem datori să ne închinăm, dar­ primordială da­torie etică şi naţionaă trebue să le impună tuturor factoiior cu răspundere ai ţării, să nu abuzez mai departe de această mare m­oştenie a vieţii naţio­nale, de cuminţenia şi îndelunga răb­­dare a Neamului uoire. Căci ceea ce fac guvernele noastre dela unire şl până ai, în bună parte nu e decât punerea le­ucedare a aces­tor virtuţi naţionale. De la unire şi până azi partidele po­litice, cu excepţia celor raţionale şi de­mocratice, nu au înţeles întâia datorie­­pruncită de instinctul naţional şi cu­­­inţenia populară , aceea a solidarităţii, a unirii tuturor forţelor sănătoase, din toate provinciile României, pentru o muncă comună, construccvă, unitară. Egoismul de partid şi de clasă, în primul rând egoismul partidului liberal, a îm­prăştiat forţele vii ale Naţiunii, în loc să le concenz­eze, a alungat din câmpul activităţii naţionale elementele care puteau aduce cel mai mare folos. Trăim, mai ales în era liberală, într’o atmosferă de sectarism, necunos­cută de gufk­AA genuin românesc, într’o apriculere d ‘‘ şi ce duşmănie, care paraf­sează orice muncă constructivă, orice activitate rodnică. Principiul „experienţe şi capacităţii“ unora şl ai nepriceperii altora, pus în circulaţie şi ridicat la putere de dogmă realizat în conducerea ţării cu brusca’“] ' rea ceior mal s’inte senUm-rVvc, '.-r-a ■ împărţit In cetăţeni „folositori“, vred­nici deci de toate favorurile, şi in ele­mente „destructive", bune dar a fi ur­mărite până în pânzele albe. Exclusivismul conducerii unui partid, care nu reprezintă decât o neînsem­­nată, ca număr, pătură socială, pe braca atotputernică oligarhie bancară, ne-a făcut să ne pulverizăm forţele, pe mulţi să stea cu mâniie în sânt rnime ",crându-le contribuţia, şi să rămânem, a şapta ani după unire în halul lipsei de consolidare internă da azi. / * Din tot ce au făgăduit reprezentanţii acestui exclusivism politic, s’au realizat părţi neînsemnate,s ’au resolvit probleme secundare. Cele principale stan v‘\?i ' ;varc:. V . •• .... t,ni jlii.J/ r ■ -*. F i 1 ■ * . etern »i-.ue: ^toare“ a politicei financiar«. . . locsil NESOCOTIŢII întreg Ardealul, în părţile lui cele tr.ni gingaşe, îndură astăzi consecinţele uneia dintre cele mai grozave flageluri, pe cari natura le-a abătut asupra lui din timpuri imemoriale. Regiuni întregi a­u­­st lovite de neînchipuite dezastre. Crăciunul, aceasta sfântă zi de mân­­găie şi de fericire pentru toată lumea creştină, a fost pentru Ardealul nostru cea mai cumplită zi de amărăciune. In loc de­ ascultarea sfintelor slujbe, lumea speriată de mânia naturii, n’a putut asculta decât zgomotul asuzitor al vâr­tejurilor, ce se scurgeau din deal la vale. .Zăpada căzută din abundenţă ca să nu cruţe nici un mijloc, pentru c­ă veni cu cea mai mare repeziciune în ajutorul celor nenorociţi, şi al celor, ■ cari sufere pe urma lor. Pentru că nu­­ numai cei loviţi direct sunt victime Victime suntem cu toţii, întreaga co­­munitate de cetăţeni, cari depind unul­­­­de altul şi a căror viaţă este strict le-­ gată de metresele generale. Ori şi de data aceasta guvernul dovedit incapabil, de a răzolva prof în forma ei cea mai simplă, împrejurări. Neavând prig­ă moi dinainte or­e­ inte a foi mi iiipi.tf ilntramted■. multi. La 24 iunie 23, r •­­a i noaptea am plecat din Cluj cu tienm ce merg la Oradea-Mare. Toţi ele­vii­­ uş.r, c^tonişti dela Şcoala Nor-1 mală ds Învăţători şi au aşezat înt’un vagon de tia^ a lll-a? La flucratul ră-1 guşit al naşinei, crenul se pune in mişcare, lăsând în urmă o puzde­îe de scântei strălucitoare, ce pluteai „ văz­duhul întunecat din pricina nourilor groşi ce întunecau ceriul. Călători de tot felul. Unii aţipeau da somn din pri­cina oboselei, alţii vorbeau — fiecare în limba lui — despre cele ce-i inte­resau mai mult, încetând paturile nu­mul atunci, când se stâng«u capetele de luminări ce lumina': ’’goanui. Stă­team pe un «p. de h , lângă un alt domn p- jfeso n in afară, lăsând gâniul si *• y;. în urnea mare, plină de b­urii, t. -n;, u unii și de du­reri, pentru nni.i. trenul își urmă ari!. șerpuind printre dealuri, împodobi cu te. de'. i jpom? ierburi înflorite, voare c:: cereale, or; păduri verzi c? :,i pe înaintea ochilor călători : ia •■j-nha n­uprală a dimine- Sei. In , pășuni fragede, ie școlar • r ■ un £)2 rfofcl--h.'U i IbHlfl şteau bivolii negrii, împrâşti» pietrele albe dincolo vite ro» și albe ori ji frumoase şi cs® Gâşte albe, cari ieşeau, în JB prin satele din apropiere penele, răspândiau cu giasdHpFr'?‘!' freamăt d* voie bună ! iar. un ! Porci 0- urechile biet scurte !'i înşirau pa iar ră'aşelw d- pe lângă s­meroasi păsărele inţes' rul lor răp!nd muscoli , î i sprjji. Fiecare ţinut s ;re gosebitâ, mai ales, r , ,:5' * luci to p ale soarelui, ■ 1 când u câr,d dintre nouri -w ' ‘D­ar, cam la 7 ore şi fi . am luns la Vadul Crişulu, o :ae L.an cu .oziţiirj încântătoa e. Aici \ rcSlu^s ve .a, cun de veacuri, apa fr|se poate Crşului Rtpede, tăind ftrâ milăf, , a civ cristaline, eruptive, orf|*nsiân' ri alcăîtesc culmile mândre 4,găi?asP ti jr Plopis, spre Nord, iar pr| S id-Vest, fratele rocitotvechi ua­­ gh­ile B hor li Iu), și-a, croi^P.6* iriorea .că, tu poeni răcoțws» î^podo­■ d­. Gh. V. SECKIERIU. pro 1» [biie cu flori și ierburi de munte, um­­|y.^J&I.băd-U'ri verzi re acopăr deaia­­din imprei'iiimi. I. ^'!rte- no : l! a K. istei văi, unde se găse 'e piatră de vai, se observă, ici, dre r st.*râ mică, ascunsă u v fost cum se trece insă pe î al Crişului, nu departe de se întâlnește, la poale'e unu­nimos, acoperit cu pă de , •stera numită „âti . js-*iixUtri' strâmtă şi îereguîai ; .otul pa­rticide în gjlul întor acestei peşteri. Stupii uriaşi (stalactite şi stîregmite) cari­­ peşterei cu paiul siv,, ori o fotă, partea dreaptă, precum şi duc v e pietroase ce o îm­poc din 'S .tru, în toate cotiturile lu­­mina slabă a lumânării, fi o catacombă cu morminte in lumina roşie- gălbie a­c unde domneşte iu­rşrea şi odihna De printre stâncile tainice fru­moşilor munţi se scurge în subţiri apa cristalină şi rece, c bătând prin partea dreaptă a peş­­ei la lumina zilei ca un şarpe argint citor la razele dulci ale soareli vadă, că galer­­ie îngrozitoare, trânei peşteri au fost săpate­­ o cărcată .91 acid carbonic, care vii, ca trecerea timpului, piatra­­ din 1.­rumul ei. Pe amândouă mna acestui părăiaş, ce-1 înghite Crişul-R­­oeae. ju »şua, micii noştri e.rc.-irjj |r' :i' 'nil se scăldau, alţii frige.ţ^l­oc, iar cei obosiţi dornJH calde ale soarelui, curr­a** -n plăcute, ce se puteau ghfrri / -i'ţela lor vesele. După un pi tn rare am pus şi stomacul SB'f'fp W t CU toţii prln codrii s acoperite cu cv: jf e* ,rs sunttul ci . ’ elevilor. 1 ţi r af.'-j in viri e iu'L. re ciiV. . ■■: .• , V ; '"ul ;; ri "%•" j rI. .une­a. ^ rV 'v , tiu a naturale . . . t. s noastre. ? Aft " ■*£ | Tinuturi!% « fieful orna : ; fj . | se cetia 1 . •'''7­ .• ? soarelui ; 7’ , /7- 7 7 ?! : i nirtu de i. m ■, ‘ ^,7J steleiE : - ■ 7,; : i îneca­t, averi agonisite cu rudă, duse de­­aluri, rotind zămislite de ani tre zile, pierdute. Un potop căzut din plin senin ia vreme de iarnă, nemai­pome­nit de sugare omenească. Este într’adevăr o lovitura a naturii propăstioasă în toată întinderea ei. In faţa acestui dezastru se cerea o neapărată şi imediată intervenţie a Stahi­ui. Sunt şosele distruse pe întin­deri mari. Sunt căi ferate spălate de ape. Sunt drumuri, făcute impractica­bile, din cauza podurilor deteriorate sau luate de curent. Sunt oameni rămaşi pe drumuri, fără adăpost şi fără hrană. Sunt regiuni întregi de sinistraţi ră­mase izolate de restul ţării din cauza imensului dezastru, ce le-a cuprins. Oamenii aceştia sunt toţi cetăţeni ai acestei ţări. Prin urmare accesibili la ajutorul imediat şi neprecupeţit al deregătorilor ei. Dacă organizaţia par­ticulară n’a ajuns, ca în alte ţări, să şi dea imediata ei contribuţie a măsurat unor legi concepute şi studiate de spe­cialişti cu multă meticulozitate, trebuia la noi, ca Statul, care şi-a însuşit stă sarcină, şi care nu admite — da. motive — ştim noi — bine priceput, ori ba o intervenţie de această natură . A lipsit şi a dai • iu or c. reții ne a îneri i • • romant, mro .\MT,Arta I deplină a unei îndelir, f . fj a /•'ps:/ rezerva in ■ T' a!_ A lipsit spontaneiio » cea mai idioată metec ' Jp. « no­stru de guvernare. Xiimdma u s’a potrivit mai bine, i , iastra zeflemea a ironk -ha ($r,­nai la a­­dresa guvernanţii 7 cap săi end din­­tro comună a agrivvtlui ntupaţi intr o iarnă grea , pome­nit in toiul verii cu o r.­.r de pio­nieri, să-i salveze Aşa şi acum. , •. . , -ea V­.. dea şi noi restab I una dezastrul potopului. Deocamdată g. ?*/i caută să exploateze pedig ,te .•/ da în­grozitoare mizerie .f . 7 i din­tr­e miniştrii au plexat, aur pe care să plece în fronten c&torva va­goane de făină­­ reg­­istrate, ale Aradului, pentru a­ şi ţa.. reclamăj de partid. Par’d bie■iilor c­ei ră­maşi fără adăpost iel arde acum de politică. La Cluj ar ffi venit — un a?« membru al /. r adulra ajutor de... 200.000 de , etnd pagubele ce urcă la miliarde lată gesturi, cari în aceste momente tragice revoltă pr mice org de ban simț. E şi dureros z ' icol. u , aztvu. , în interes,. I adevărat „imperia­" , s­a să intre in Socie­iU I - • . / I , una nizumţele actuale a isești, de a ajunge la • economică-financiairă ,a ■ t şi la Pan's, — de­­c­ ă, cu imposibilitatea 1 în’ra 'ele areopag al păcii, şi ca o presiune asu- ii; . incheerea de acorduri fe­inanciare cu Sovietele, j : -ia îşi dă bine seama că marile­­puteri au cele mai serioase intenţiuni :de a stat ;li, pacea şi în orient. îndată -upa Locarno, cel mai competent re­prezentant al politicei externe a marilor aliaţi, a declarat că în curând va tre­bui să urm­eze al doilea Locarno: re­concilierea Rusiei cu Europa. Sovietele vor să tragă întreg "profitul din această sinceră dorinţă de pace a Apusului Şi de aceea nu se mulţumesc cu declaraţii războinice, ci vestesc că-şi întăresc şi armamentul. Ţările Apusului par însă convinse, cu­noscând situaţia reală din Rusia, că aceasta situaţie va fi în curând cea mai bună constrângere pentru reconci­lierea Rusiei cu Europa şi intrarea sa în Societatea Națiunilor. HUI., Anul VIII. # Nrm Sovietele şi Societatea Naţiunilor Oficialitatea sovietică nu scapă nici o ocaziune să nu arate că Rusia nu are de gând să intre în Societatea Naţiuni­lor. Declaraţia s-a repetat de curând cu prilejul întrunirii comitetului comisarilor la Moscova. După cuvântul cel mai proaspăt al bolşevizmuluii intrarea Rusiei în Societatea Naţiunilor ar fi împiede­caţi de tratatele dela Locarno, sub sciftul cărora, după interpretarea Mos­covei, s’ar pregăti... un nou război mon­dial, se’nţelege cu caracter imperialist. Tratatele care garantează pacea în Apus, aşa după cum au fost primite și interpretate, nu numai de Statele sem­i*l Jutkan CT­­-» nnlnî'i »kukiJnX **•-«* v, W­ *U' X VUJjMI liUJO“ dialâ, în ochii Sovietelor nu ar fi decât paravanul după care se pregătește un nou război. Atitudinea de acum a Moscovei vine să completeze pe cea avută cu prilejul conferenţei dela Locarno, când s’a stră­duit din răsputeri să oprească incheerea pactului de siguranţă, întâiul pas futu­ratal­ către pacificarea lumii, făcut dela război până azi. Motivul şi atunci şi acum, nu e cel vizat în declaraţiile oficiale sovietice, ci la interesul acestora de a opri consoli­­­darea păcii, după cum şi ameninţarea cu neintrarea în Societatea Naţiunilor por­neşte tot din necesitatea sovietică a îdesechilibrului european. Intr’o situaţie în care pacea e asi­­­gurată se ridică în mare măsură posi­bilitatea propagandei sovietice, şi reali­zarea aspiraţilor ruse. I. Cu alte prilejuri Sovietele şi-au ară­­t­at mai sincer motivele pentru cari nu fpot vedea cu ochi buni nici tratatul ,dda Locarrio, nici intrarea la Societatea Naţiunilor, c­omisari cu răspundere po­litică de - ' rang au arătat că Ru-­­ p-­a ‘ntra in Ligă, are ne- ' ivde te diferite chestiuni •an »cafi pentru ea sunt ■ acu­m z’a pv.'né­pit Si t, t­rebiej. Ir' " Jongleriile dîul Tancred Indrăsnelile ministrului, cavalerul de la industrie, Tancred Constantinescu, sunt fără margini şi fără sfârşit. Textul autentic al cuvântării, în care şi-a îm­brăcat ultima îndrăsneală îl publică „Viitorul“ de ieri, privitor la valoarea întreprinderilor comerciale ale Statului. Când s’a arătat, în cadrul discuţiei asupra bugetului, că întreprinderile co­merciale ale Statului, nu asigură decât venite minimale , dl Tancred a spus: „La mina de cărbuni, Lonea“ de lângă Petroşeni avem cărbuni dispo­nibili şi avem la C. F. R. pretenziuni pentru cărbunii furnizaţi şi neplătiţi căci „se ştie că drumurile de fier în general nu plătesc furniturile la vrem­e, aşa că noi încasăm cu mari întârzieri preţul cărbunilor furnizaţi, au fost în­târzieri şi de 8 luni“. Dînd explicaţii asupra altei întreprin­deri a Statului „Uzinele de fier de la Hunedoara“ a afirmat dl Tancred. „Producţia Hunedoarei de fontă este astfel, încât astăzi avem în depozit un stoc de circa 3000 vagoane fontă, va­lorând aproape 120 milioane lei“. „Ministerul mai are venite din im­pozitele miniere şi din redevenţele de petrol care sunt aproape 600 milioane“. Va să zică, atunci când se discută asu­pra gospodăriei de la mine, dl Tancred prezintă ca întreprinderi cu mari venite atât Lom­a, Hunedoara, Cugirul cât şi Redevenţele de petrol. Se schimbă însă situaţia când e vorba de comercializarea şi valorizarea acestor bunuri ale Statului. Căci iată ce spune dl Tancred, în aceiaşi zi, în aceaşi cuvântare, când vrea să justifice comercializările respectiv a porti­tu­lui în aceste faimoase comere: „S’a spus că „Lonia“ este c­u­­­­­prindere splendidă. Făcând „put­­orie despre Lonia“ dl Tanci sprijină pe neputinţele interesatu gmei ,angur Andrelei, care a­­ mis u.i unguri la pensie că vic şi constată biruitor dl Tin­­este o bogătă NiiPrioane tone de căruia,­ din parte este în foc, azi, căci ardi­va suprem argument, se vede pen­­­­tru evaluoarea aportului, cu car Sifl­is­cu­ participă la comercializarea i 111 mâna societăţii liberale „Pet­ri * ■ dl Tancred aduce insulte groso­l [ „ie directorului minelor, subait sau, inginerului Socol, prezent ,d­e­­ neinformat, inconștient, in capa­c­­­i pentrucă n’a putut răspunde la între­bările de felul: „care este bilan­ţe­ anul trecut“? De unde era să ştie omul, cân­d. R. nu achită decât după 8 a­ni*, şi cârid acelaş d. Tancred a „fi dî­­cat cadou! de 100 milioane dat i . tăţii liberale „Petroşani“ abia di pă 6 luni dela terminul încheierii bilanţului? In acelaşi timp di Tancred n’a tur­rat un cuvânt asupra valorii şi rentabil­ia­­­i uzinelor dels Hunedoara, ps crvg vr *si ' să te comercializeze „în cel mult trei luni . A'ci nu se ştie care din cele patru ■ evaluări va fi primită — ca aport ! Aceiaşi^ jonglerie cu redevenţele de *■: petrol. Când a fost vorba de venite c a „dovedit“ că a gospodărit admirabil­­i iar când i s’a imputat că sunt con-­t­­­racte păgubitoare pentru Stat— a răs-'s­puns că recunoaște dar nu el, da­r cred ci Consiliul de miniștri, care aprobat și fostul guvern de 30 zile a lui Tache Ionescu, care a contractat — sunt responsabili... Bate la ochi, alături da jongleria dlui Tancred, încercarea de-a se prezenta guvernarea da 30 zile a lui Tache Io­­nescu, ca a toate făcătoare: Aurul da la Banca Naţională, vânzarea redevenţeior, 0 serie îmreap'* contracte în care interesaţii sun Această nu se zmăru ou cu „panar Oteaua Roiţi Banca Minei ele, în care azi în toate liberalii sunt dăpâni­ţ­ic vre..,"Tct­­acelaşi doctor L H. Anghelescul a fost secretarul general al dlui Tăslăuanu de atunci şi a dlui Tancred de azi, cum a fost raportorul legii de impozite Titulescu sub averescani şi cum va fi director la Banca Naţională! Pudoarea şi corect­itatea liberali­lor, cum vedeţi — e fără prihană. Ca să fie puse la punct şi coborâte la reala lor valoare argumentările libe­ral şi jongleriile dlui Tancred — va trebui să scăpăm din vedere următorul fapt — care explică îndeajus scopurile, cu care liberalii au bravat puterea la 1922. Acapararea bunurilor de Stat le a fost de atunci, un principal punct de program şi anume ca să şi realizeze două scopuri : Procopsirea partizanilor şi el ardelenilor din politica ei ţării. Ca jaloane de dovedi­tul că numai în Ardeal au forţat na­ţionalizările şi tot aici au făcut toate de p*od acum­ ini vifili i dc comercializarea bo&ătMijr ne cblî? ' : Un Co de Coroa • U , ii oi­ic&iei 4 J : Otelegran) „Ra eanuC Jjazi, Joi, cri i r* . . . fosi^ 1 vocat «n Ci. v . 'oroaiC . ' Sinaia. A\ pe ,,4 ' membri -Vt,rrî Sj 1 j foştii pre; - . [cum și se:H •'.:'dekar t^opozig. jDnii luliu pi-:şedinţe}« c?,'. ^ tldului nirţioi.M si v! Al Vaid' Voevod c, . u i .ij ALercui: §1 dimineaţa­­.a a - ei. ■ Vor par­ticipa la i ! ,5 N. iorv • 1. Mihalac:'...* j .. ,4 ■ ^ Hal Telegra ^ fă­ de Coroană a importantă cbzsL- - ^ ' vv? Miercuri s’a de miniștri­­... ’geâtiana. D.' a declarat: ■ ” - „ . . că știrea viți* 4 despre im iz bugáid î­stenitor-, ; 13P!'. . CtighOi r,Ho ; *

Next