Patria, februarie 1926 (Anul 8, nr. 24-46)

1926-02-02 / nr. 24

2 Februarie 1926 (Urmare) Voi schiţa în liniamente generale or­ganizarea făcută în cursul celor 6 ani de când conduc Clinica în elementele sale mai importante. Formarea personalului clinic, didactic şi ştiinţific Când acum 6 ani am luat conduce­rea Clinicei oftalmologice din Cluj, a­­ceasta nu mai avea nici un asistent. Am făcut atunci la noroc numirea pri­milor mei asistenţi în persoana primilor postulanţi cari s’au prezentat. Nici unul din aceşti asistenţi nu aveau cunoştinţe nici chiar sumare asupra acestei spe­cialităţi, totalitatea cu excepţia unuia singur, fiind încă studenţi. La apelul meu de muncă devotată şi încordată din acele zile au răspuns însă cu toţii ca un singur om cu un entuziasm şi o râvnă deplină şi în aşa fel că o parte dintre ei au rămas până mai zilele tre­cute, iar unii sunt încă şi astăzi cola­boratori devotaţi unei aceleiaşi cauze. In cursul acestor ultimi 6 ani numărul (Contji­uara pe pagina II-î) regnul vegetal. Sunt arbori cari trăesc peste două mii de ani. La noi în ţară „Gorunul lui Horia“ are 300 ani. In regnul animal de­ asemenea găsim animale, cari trăesc mai mult ca oa­menii. Longevitatea la oameni nu întrece peste 120 ani. O statistică română din 1870 pretinde, că în acea vreme la noi se găseau 150 centenari. Se vorbeşte mereu, că azi oamenii trăesc mai puţin ca altădată. Este inexact. Dimpotrivă, trăiesc adeseori mai mult. Făcând o excursie la rassele preis­torice, nu găsim nimic precis. Se pare însă că egiptenii au avut multe cazuri de longevitate. Chinezii de­ asemenea numără mai mulţi cente­nari. La români şi greci iarăşi nu sunt rare cazurile de longevitate. Longevitatea e mai mare la femei, ceea ce se explică prin comoditatea şi confortul sexului frumos în viaţa socială de azi. Modul de viaţă şi ocupaţ­unea influenţează longevitatea în mare măsură. Agricultorii şi preoţii de la sate trăesc mai mult. In familiile domnitoare însă longevi­tatea este foarte rară, din cauza abu­zului de hrană şi băutură. Bogăţia şi sărăcia contribuesc şi ele în mare măsură la lungirea vieţii. Conferenţiarul enumără în urmă câ­teva categorii de ocupaţiuni şi profe­siuni, în ordinea longevităţii membrilor aparţinători unei sau altei profesiuni. Cert este, că acei oameni cari duc o viaţă lipsită de emoţii şi pasiuni, au parte de o viaţă mai lungă. Secretul longevităţii însă nu ştie. Ca încheie, distinsul conferenţiar ex­pune mai multe teorii asupra bătrâne­ţei, întreţinându-ne câteva minute şi asupra teoriilor lui Steinach şi Woro­­noff relativ la reîntinerire, a căror ex­perienţe cu grea murnre au dat rezultate frumoase, aceste rezultate însă n’au va­loarea de a ne pune în conflict cu na­­tura şi dumnezeirea. Delacrasna, asistenţilor mei a crescut dola­r la 7 în raport cu necesităţile mereu crescânde ale Clinicei şi ale învăţământului, iar acestor 6 asistenţi oficiali li s’a adăogat cu timpul prin inclinaţiuni profesionale sau afinităţi ştiinţifice un număr de alţi 4 asistenţi benevoli. Majoritatea asis­tenţilor din anii anteriori s’au pregătit pentru profesiunea d­e oculişti practiciani şi se găsesc astăzi răspândiţi ca ocul­­tişti distinşi în întreaga ţara (Timişoara, Tg.-Mureş, Deva, Mociu, Cernăuţi, Cra­iova, Constanţa, etc.). La concursul de medic­ primar pentru oftalmologia din Braşov (cel mai mare din ţară) singu­rul declarat vacant după război a reuşit de­ asemenea unul dintre cei mai vechi şi mai distinşi elevi ai Clinicei mele, dl dr Iosif Paşcariu. Regret chiar, că toate celelalte puţine locuri de medici primari oculişti ce există în Ardeal au fost atri­buite după unire fără conc­es unor me­dici de origină streină, nedându-se ast­fel elementului românesc băştinaş nici înăcar posibilitatea să-şi valorifice şti­inţa şi capacitatea ce realmente le po­sedă. Asistenţii mei actuali nu sunt numai colaboratori ai Clinicei, ci iau o parte activă atât la învăţământ, cât şi la ac­tivitatea ştiinţifică a Clinicei. În chipul acesta, acei dintre ei cari simt inclina­ţiuni vădite ştiinţifice şi didactice au posibilitatea să şi re cultive, spre a al­cătui acel stat-major ştiinţific, care dă de obicei prestigiul şi strălucirea Clini­cei în care lucrează. In repetate rânduri aceşti asistenţi au fost detaşaţi in dife­rite centre provinciale pentru combate­rea de epidemii oculare şi cu deosebire în şcoli. O atracţiune specială a exercitat Cli­nica mea asupra studenţilor medico­­militari, dintre cari o parte îmi sunt nu numai cei mai străluciţi colaboratori ştiinţifici, dar şi cele mai distinse ele­mente ale facultăţii noastre de medi­cină. Având în vedere că cunoştinţele of­­talmologice joacă în medicina militară un rol extrem de important, cu de­osebire pentru executarea profilaxiei boalelor contagioase oculare, am privit totdeauna cu o deosebită simpatie aflu­enţa studenţilor militari spre Clinica mea. Amenajarea interioară a Clinicei După cum am spus deja, dispoziţia interioară a Clinicei era foarte defec­tuoasă din câteva puncte de vedere importante. Pentru acel motiv am creat ch­iar de la început o a 2-a sala de ope­raţii pentru intervenţiile septice, am in­stalat o staţiune de deparazitare a bol­navilor înainte de primirea lor în Co­nică, am amenajat aparte o sală de consultaţiuni gratuite, am creat un la­borator de optică pe care l-a­­ înzes­trat cu o parte din aparatele şi instru­mentele optice moderne cele mai uzuale şi am îmbogăţit aparatura electrică şi Instrumentară şi sălilor de operaţii. Ma­joritatea acestor creaţiuni şi ameliorări am reuşit să o realizez graţie bugetului mai substanţial pe care Clinica l-a ob­ţinut în primul său an de funcţionare cu concursul Consiliului Dirigent. Bu­getele ulterioare au devenit însă din ce în ce mai insuficiente, încât astăzi tre­­bue să executăm adevărate jonglerii pentru a face onorabil faţă pe de-o parte cerinţelor noui ale Clinicei, iar pe de altă parte necesităţilor pe care le cre­­iază întreţinerea vechiului material. Organizarea laboratoarelor Laboratoriile sunt în întregime crea­­ţiunea conducerei româneşti a clinicei. Ele ne servesc pe de o parte pentru pre­cizarea de diagnostic a bolnavilor cli­nicei, iar pe de altă parte şi pe o scară foarte întinsă, pentru executarea cerce­tărilor ştiinţifice originale pe care cola­boratorii clinicei le publică neconte­nit de 6 ani, atât în revistele predicale din ţară cât şi în cele din străinătate. Am creiat astfel următoarele secţiuni: de anatomie patologică, de bacteriolo­gie- serologie, de biochimie, de cercetări experientale pe animale, de fotogra­fie şi desemn, pe lângă cari am înfiin­ţat o crescătorie de animale mici de laborator şi o alta pentru animalele mai mari. Este bine înţeles că lipsurile cu cari luptăm în toate aceste secţiuni de laborator sunt apreciabile, iar multe din lucrările noastre ştiinţifice execu­tate în aceste condiţiuni dificile, devin adevărate tururi de forţă de economie. Nu trebue să se uite însă de către cei cari cer şi aşteaptă atât de mult dela conducerea noastră că ştiinţa se cre­­iază cu bani şi că bunăvoinţa cea mai înflăcărată, perseverenţă cea mai încă­păţînată şi tencitatea cea mai dârzi tot pot fi la urm­a urmelor p. Ici şi pe celo înghenunchiate prin mizeria lipsu­rilor de tot felul. Ar fi o nerozie incomensurală şi o completă lipsă de stimă pentru capa­citatea creatoare a poporului nostru să ni se mai obiecteze şi astăzi acelora dintre noi cari dorim cu tot preţul să ucrăm, cu fraza cu care un vechi şi dispărut ministru de instrucţie a răs­puns odată maestrului meu prof. Stăn­­culescu, atunci câ­id acesta i-a solicitat un buget mai omenesc pentru labora­torul clinicei sale: „dragă doctor, înţe­leg să se facă ştiiţă în Franţa, Anglia, Germania, dar la noi, ce idee!“ Şi to­tuşi regretatul meu maestru nu a pier­dut nici­odată nădejdea în vremuri mai bune, iar eu nu voi înceta o clipă să nu fiu alături de gândul atât de mân­gâiat al bunului meu maestru. îngrijirea bolnavilor de ochi Constat în primul rând că numărul bolnavilor cari se prezintă astăzi la consultaţiile clinicei şi sunt ospitalizaţi în cursul unui an este mult superior epocei maghiare. Numărul bolnavilor se urcă de altfel progresiv an cu an. Este sigur că o mare parte din aceasta clientelă era înainte tributară Budapes­tei, dar este iarăşi sigur că Bucovina şi Moldova furnizează şi ele o clientelă pe care Clinica oftalmologică a Cluju­lui nu o avea înainte de era româ­nească. Aceasta afluenţă este cu deosebire accentuată în timpul lunilor de primă­vară şi toamnă, când paturile clinicei devin insuficiente pentru marele număr al solicitatorilor. Insuficienţa paturilor se resimte de altfel tot cursul anului în secţia sa de boale oculare conta­gioase (trahom, etc.) Aceasta împreju­rare m’a îndemnat în numeroase rânduri să mă adresez în anii anteriori Direcţiei sanitare regionale pentru crearea unui dispensar sau a unui centru pentru tra­tarea trahomatoşilor, cari nu pot fi os­pitalizaţi în clinică. In urma inzistenţe­­lor noastre am reuşit să facem să func­ţioneze acum 3 ani timp de câteva luni de vară o secţiune de trahom pentru bărbaţi la spitalul de izolare pe care comuna Cluj îl posedă în apro­pierea gărei. Prin neprevederea ulterioară buge­tară acest centru care era condus de 2 dintre asistenţii mei şi aducea reale servicii a fost desfiinţat. Crearea din nou a unei asemenea secţiuni ar umpie insă un gol puternic simţit de toţi trahomatoş­i Ardealului. In legătură cu aceasta chestiune este şi aceea a măritei clinicei aciuate, deoarece în însăşi planul său de con­stituire s’a prevăzut o aripă care acum lipseşte şi căreia totuşi în grădina cli­nicei i s’a rezervat un Io, în­adins Aceasta aripă ridicată ar rezolva în parte problema ospitalizărei trahomato­rilor d­e Ardeal şi ar constitui şi un important centru pentru studiul didactic şi ştiinţifice al trahomului. In fine îa legatură cu aceiaşi chestiune aş crede absolut necesar ca pe lângă fiecare centru spitalicesc provincial mai mare să se înfiinţeze cel puţin câte un dis­pensar, dacă nu chiar câte o mică sec­ţie ecutistică completă. Polul acestor mici secţiuni ar fi totuşi considerabil atât pentru executarea reală a unei bune profilaţii a boliilor contagioase oculare, cât şi pentru tratarea la timp a acestoi boale cari de ceie mai multe ori sosesc la tratament cu întârziere din cauza depărtărei mari de centrele mari ocu- ristice. învăţământul oftamologiei Constă într’o parte clinică şi alta de aplicaţiuni practice. învăţământul clinic este totd’auna însoţit de demonstrarea a câtor mai mulţi şi variaţi bolnavi, de prezentarea de planşe, fotografii or­­ginale, de piese macro şi microscopice, plăci radiografice, etc. Cu bogatul ma­terial de fotografii, piese microscopice, microdesenuri, corpi străini intraoculari, etc., am alcătuit colecţii cari vor face parte din muzeul Clinicei pa care îl voi organiza când împrejurări bugetare mai prielnice ne va permite aceasta. Acest material îmi va servi pe de altă parte pentru publicarea unui tra­tat românesc de oftalmologie pe care îl posed în manuscris şi pe care spe­ram s- o pot publica în editura Univer­­sităţei noastre dar care nu poate ve­dea încă lumina tiparului din lipsă d fonduri disponibile. Învăţământul practic consistă în lu­crări de optică aplicată, în tratamente, demonstraţii de operaţii şi operaţii fă­cute de însăşi student pe ochi­ de ani­male. Un student care a urmat cu asidul­­tate aceste cursuri făcute cu o f­uanţată tendinţă practică poate cu siguranţă să facă faţă practicei oftalmologie zilnice ch­iar fără a fi specialist. Pentru a com­pleta cadrul învăţământului oftalmolo­gie ţin să amintesc că în anii anteriori am făcut la cererea Direcţiunei Sani­tare Regionale cursuri speciale de tra­­chomi pentru medici de circumscripţie, caii apoi au fost utilizaţi în acest scop în diverse centre infectate de trachom. Activitatea ştiinţifică a Clinicei In cursul celor 6 ani de când con­duc Clinica atât eu cât şi asistenţii mei am dovedit necontenit o preocupare de cercetări ştiinţifice, ale căror rezultate le-am publicat atât în periodicele me­dicale româneşti cât şi în cele streine, unde au fost cu deosebire remarcate. Corespondenţa ştiinţifică cu maeştrii oftalmologiei streine din Franţa, Italia, Austria dovedesc, că activitatea noastră este binecunoscută acolo. Citaţii elo­gioase din concepţiile şi lucrările noastre personale referitoare mai ales la tra­chom, cataracta şi tuberculoza oculară se găsesc astăzi in cărţile clasice ale unor autori cu autoritate cum sunt Calmette, Morax, Terrien, Axenfeld etc. In urma cercetărilor mele personale am fost ales membru al Societăţei franceze de oftalmologie de la Paris şi pentru acelaşi motiv figurez în comitetul co­laboratorilor revistei franceze „Annale d’oculistiqu­e.“ Actualmente mă ocup cu studii ex­perimentale referitoare la biochimia cris­talinului şi la inespaţie vegetativă a ochiului, s­udii pe cari le fac în cola­borare cu distinşii mei elevi dr P. Van­­cea şi dr. Bendescu. Alături de mine actualii şi foştii mei elevi: Mil­er, Paşcariu, Glăvan, Po­­povici, Ch­indler, Vlancea, Michăescu şi Tempea au făcut comunicări la diferite societăţi ştiinţifice el­­ene şi bucureş­­tene, la Soc­ de Biologie, etc, şi au publicat în tot cursul acestor 6 ani nu­meroase lucrări clinice şi experimen­tale atât în revistele din ţară cât şi din streinătate. Toate aceste lucrări au fost totdeauna referate cu elogii în revistele streine şi contribuesc an cu an la mărirea patri­moniului ştiinţific românesc al clinicei ce o conduc şi la ridicarea prestigiului său nu numai în ţară, ci şi în streinătate. Munca continuă care s’a depus şi care continuă să se depună de tot perso­nalul clinicii atât pe tere­nl îngrijirei bolnavilor cât şi pe terenul senin al ştiinţei am speranţa că va face ca în curând să iasă la iveală acel „suflet“ al Clinice oftalmologice din Cluj de care am vorb­t la început și să o facă să se ridice astfel cu un prestigiu pe care nu l a cunoscut încă din anonima­tul în care împrejurările stâpânirei tre­cute o aruncaseră. C. I. C. ■aimiiwiiii i'iFUMiiiiif iR­yniiMiLiiWirrii iiitiiiniiNii­mmm ~ r n ~ Anchetele noastre De vorbă cu dl. prof. D. Michail şeful Clinicei oftalmologice Organizarea Clinicei — Colaboratorii — îngrijirea bolna­vilor — Chestiunea învăţământului — Activitatea şt­enţifică Reforma învăţământului secundar (Urmare şi sfârşit) Se cere nu o menţinere a a liceului real, ci o preferinţă a lui pe următoa­rele motive: a) Liceul real este o şcoală de cul­tură generală; b) Uceul clasic pus în concurenţă cu cel real şi cel clasic­ modern (o formă mixtă uzitată în vechiul regat) a fost cu totul eliminat, din cauză că învăţă­mântul clasic nici nu satisface nevoile prezente ale societăţii, nici nu are ră­dăcini în tradiţia culturii noastre, (?) cum are în apus, de pildă în Franţa. (Facem şi aici rezervele noastre înte­meiate pe cultura dată întregului româ­nism de vechea şcoală latinistă a Bla­jului, întemeiată încă pe la mijlocul veacului al XVIII). Să ni se ierte aceste scurte inter­venţii, cari nu sunt altceva, decât mici licăriri ale unui entusiasm bazat pe legă­turile sufleteşti ale trecutului şi cari nu au şi nici nu voim să le acordăm forţa unor elemente de convingere. Specia­liştii pot să intre in discuţie cu pro­gramul Consiliului profesoral, cu atât mai mult cu cât acest program este accesibil unor păreri contrarii. Şi fiindcă ne-am angajat să lămurim numai conţinutul fără intervenţii con­trarii— pacatul este al slăbiciunii ome­neşti — vom continua. In susţinerea şcoalei secundare cu caracter de cultură generală ni se dă reforma din 1902 a învăţământului se­cundar din Franţa, datorită specialistu­lui Leygues, care a triumfat împotriva clasicului Leon Bourgeois şi partizanilor teoriei sale. In Franţa şi astăzi situa­ţia este favorabilă învăţământului mo­dern şi realist, f­ecventat de marea ma­joritate a elevilor. Universitatea şi pregătirea profesorilor secundari. O reformă necesară In acest capitol ni se arată dispozi­ţiile art. 159 din antepoiectul amintit de lege, care spune: „învăţământul normal superior are de scop de a forma pe membrii cor­pului didactic necesari învăţământului secundar. Pregătirea acestui corp di­dactic se face în institute pedagogice şi în şcoalele normale superioare. Se prevăd în anteproect două cate­gorii de profesori secundari. Unii cu ca­lificaţie pentru gimnazii (liceu inferior) şi alţii pentru licee. Pentru formarea acestor profesori se înfiinţează indepen­dente de Universitate două noui aşeză­minte culturale : institutele pedagogice şi soatele norma­le superioare­ Şi acea­sta pentru că facultăţile noastre, de şti­inţe şi de litere au fun­ţionat până în prezent în condiţii puţin satisfăcătoare. Autorul înşiră pe cele mai importane: a) Lipsa de mijloace materiale. b) Lipsa de catedre, ci de cursuri. Exemplu: Timp de 35 de ani n’a exi­stat o catedră de limba şi literatura română. c) Confuziunea de funcţiuni, sau mai precis lipsa de special­şti pentru anu­mite materii. d) Lipsa de armonizare a cursurilor. Adecă în joc de program oficial un pro­gram personal al fiecărui profesor. e) Propunerea de materii inutile. Faţă de aceste neajunsuri se pro­pune : 1. Să se facă deosebire între diver­sele catedre şi cursuri universitare ale facultăţilor de litere şi de ştiinţe, tra­­tându se materiile în mod suficient şi aprofundat din punct de vedere ştii­­­ţific. 2. Să se înfiinţeze un an prepara­tor­ la Universitate în locul anului re­­redus din durata învăţământului. 3. Candidaţii de profesor să primea­scă instrucţ­unea şi educaţia pedago­gică în seminariile pedagogice univer­sitare. 4. Să se înfiinţeze cursuri de specia­lizare ştiinţifică. 5. Să se întreţină pe cheltuială Sta­tului cursuri obligatori chiar şi în cazuri de lipsă de auditoriu­ Civilizaţia şi cul­turi pretinde o continuitate a cursuri­lor în care vor pătrunde generaţiile do­ritoare de lumină atunci când ele se vor ivi. Este o condiţie inexorabilă mai ales la noi într’o ţară plină de anal­fabeţi. Rolul gimnaziului şi pregă­tirea profesorilor pentru gim­naz­i. Este nevoie să se creieze institute pedagogice universitare pentru prepa­rarea profesorilor secundari cu calificaţie pentru gimnazii.­­Şi pentru că e vorba de formarea pro­fesorilor, să căutăm în primul rând o formaţiune cât posibil mai m­ică a şcolii, aşa cum se cere de pildă în şcolile germanice aşa numita Einheits­schule, chiar contrar unor tradiţii me­dievale. Rostul diferenţier­ii în şcoale primare, superioare, civile medii, reale, clasice etc, pare că a apus. În ce priveşte pregătirea profesorilor consiliul opinează, că nu este necesară o specializare a profesorilor pentru cla­sele inferioare. Specializarea îşi are rostul ei numai în clasele superioare şi în universităţi, lucru destul de evident. Organizarea învăţământului secundar practic şi aplicat Este o invoaţie a anteproiectului de lege, care urmăreşte două scopuri: 1. Să dea pregătirea teoretică şi prac­tică necesară practicării de către ab­solvenţii şcoalei a unei anumite înde­letniciri practice. Să dea o cultură generală teoretică, care să permită absolventului şcoalei să-şi continue studiile în şcoli de ra­i ime­diat superior. Sistemul acesta — spune Consiliul — se va izbi de mari dificultăţi, de aceea se cere: 1) Să se tindă şi la educaţia inte­ligenţii şi la formarea caracterului ele­vilor, prin pătrunderea în învăţământ a spiritului filozofic şi a metodei ştiinţi­fice. Se cere deci pentru atingerea scopului acestor şcoale practice. a) Să se renunţe la cultura generală enciclopedică asemănătoare liceului teoretic. b) Să se mărească durata studiilor cel puţin la unele secţiuni de speciali­tate, industriali de pildă sun mai bine. 1) Sâ se acorde o largă variaţie a duratei studiilor liceului aplicat (curs superior) de exemplu dela 3-­5 ani după secţiu­­. 2) Să se creeze în cursul superior secţii pentru for­marea de măeştrii lu­crători specialişti. (A se vedea s­oaia francează dictată le’Dumoutin şi şcoala modernă engleză Nota Red.) 3) Să se scoată unele materii ne­­practice pentru învăţământul profesional. 4) Să se formeze technicieni con­ductori. 5) Să se permită elementelor distinse continuitatea în şcolile speciale supe­rioare. Importanţa socială a în­văţământului secundar Este de observat sub acest titlu, că tânăra noastră democraţie alcătuită în primul rând dintr’o masă compactă ţă­rănească nu poate fi deplin stabilită, din moment, ce nu există o pregătire culturală necesară. Elita politică şi intelectuală e for­mată aproape numai din elemente na­ţionale româneşti. Cea economică în mare parte din elemente minoritare, care formează şi clasa mijlocie, in ast­fel de condiţiuni, unde nivelarea for­ţelor economice şi naţionale nu este realizată, nu se poate concepe nici cre­­erea unei şcoli ideale. Temeiul învăţământului este deci condiţionat de o cât mai perfectă alcă­tuire sub raport unitar a societăţii noa­stre. Cei cu răspundere pentru viitor să înţeleagă deci, că e necesară pen­tru conducerea ţării şi pentru promo­varea progresului ei cultural de cunoa­şterea temeinică şi înţelegătoare a tre­cutului şi a prezentului, precum şi de o prevedere înţeleaptă pătrunsă de­ senti­mentul răspunderii. Am schiţat aci, fără pretenţia logicei şi a unei minuţioase corectitâţi expune­rile consiliului profesoral al facultăţii de litere şi ştiinţe referitoare la reforma învăţământului secundar. Incomplete aşa cum sunt aceste ex­puneri pot totuşi da o îndrumare oa­recare pe urmele intenţiilor contemplate. I 2 Cetiţi „Informaţiuni“ în pagina IV-a PALAIS DE DANSE ALEX. BRENNER. — Cafeneaua PALACE INTRAREA LIBERĂ CHETA NU ESTE IN LUNA FEBRUARIE VINE In întreaga Europa a avut succes enorm KOLA-JAZZ-BAND şi debutând cu un program de dansuri deosebit de atractive. După program­­ dans pentru onor. public. — Beuturi de prima calitate, mâncări reci şi calde. începutul la­­ ora 10 fix. |H2 1-2 | Deschis până la ora 3 dini. | S’a deschis din nou pantofăria CHIO­RBAN în str. Memorandului No. 22 în casi in.t. „Ardealul“ Execută ghetele cele mai moderne şi ortopedice, cu preţuri reduse. Publicaţie. Tribunalul Cluj publică, că prin de­­ciziunea 5371—54 din 25 ianuarie 1926 a dispus încetarea procedurei de con­cordat forţat în afară de faliment con­tra debitorului Herman Gratz concor­dat din Cluj, procedură deschisă cu de­­ciziunea 53­7­1 din 16 Octombrie 1924 şi a emis declaraţia în stare de­­fali­ment a numitului debitor. Cluj, la 26 Ianuarie 1926. ss. L. C. Decuseară, judecător. ________Tribunalul Cluj.___ No. Conf. 5372—42/1924 Secţia l-a c. e Publicaţie. Tribunalul Cluj publică, că prin de­­ciziunea No. 5372—41 din 25 Ianuarie a dispus încetarea procedu­ei de con­cordat forţat în afară de fălim­it con­­tra debitoarei soţia lui Herman Gratz loc. în Cluj, procedură deschisă cu de­­ciziunea No. 5372 din 29 Octomvrie 1924. Cluj, la 26 Ianuarie, 1926. şi. L. C. Decuseară, judecător. Cons­ilu­l Oraşului Cluj No. 693 926 cons­­tru­ile Oraşul Cluj va da în chirie pe timp de 3 ani şi pe cale de lici­taţie publică cu oferie în scris măcelăria oficială de lângă aba­torul public. Licitaţia se va ţinea în ziua de 2 Martie 1926 ora 10 a. m. înaintea consiliului orăşănesc sala de şedinţă în conformitate cu dispoziţiile cuprinse în art. 72—83 din legea asupra contabilităţii pu­blice. Condiţiunile de licitaţie se pot vedea în biroul Abatorului public, Cluj, la 29 Ianuarie 1926. Utalea, 30 î­i primar „Grănicerul“ Societate cooperativă de păduri Ilva Mare judeţul Năsăud Vinde imediat circa 4000 m. c. molid şi brad depozitat la calea ferată forestiere în Ilva mare; ci­rca 6000 m. c. brad şi molin adus la gara Rodna­ Veche precum şi 7000 m. c. fag şi 7000 m. c. brad şi molin în picioare în pă­durea Cârţibaru 10 Km. depărtare de Rodna veche. Doritorii se vor adresa: inginer Mandache Rodna Veche, județul Năsăud. 44*1—1 PATRIA zi mantale de toamnă şi de iarnă pentru femei model de Paris şi Viena au sosit la firmaDiamantstein (visa-vis) de Poşta principală Calea Regele Ferdinand 25. Se pot vedea fără obligament de a cumpără No. 242—1926. Publicaţie de licitaţie In baza autorizaţiei cuprinse în pro­cesul verbal dresat cu Nrul de mai sus, aduc la cunoştinţă generală, că Hermann Gratz, firmă înregistrată din Cluj, va vinde în sensul art. 351, al C. Corn, pe lângă intervenţia mea în licitaţie pub­lică, 144 buc. tablouri pictate în uleu şi acuarele, toate pictate de pictor re­numiţi, în valo­are de evaluare totală de 493.400 Lei, — precum şi 14 buc. mo­bile antice, ca ga­nituri de salon, pa­turi, comode, vitrine, etc. în valoarea de evaluare de 154.200 Lei, cu acelaş preţ de strigare, d­in dauna şi la pe­ricolul lui Francisc Roth, comerciant de obiecte artistice din Cernăuţi, cumpără­tor tardiv în recepţie şi plată, — în Subsolul localului de prăvălie a firmei Hertrun Gratz, Cluj, Piaţa Unirei Nr. 8,, în zilele de 4 şi 5 Februarie 1926, între 4—7 p. m. Picturile şi mobilele se vor vinde fiecare bucată în parte şi amatorii vor fi obligaţi înaintea începerii licitaţiei a depune în numerar 100­% din preţul de strigare drept radiu. Cumpărătorii sunt obligaţi a plăti preţul de cumpărarare împreună cu 1% taxă de cumpărare şi 1° 10 taxă de lux imediat în numerar. Cluj, la 30 Ianuarie 1926. Dr. Laurențiu Nestor R. M. c. l—­ notar public. ________Tribunalul Cluj. No. 53715511924. DI­STOL vindecă Gălbeaza Oilor şi Vitelor De vânzare la Farmacii Depozit pentru Ardeal, Succ. lui Francisc Gergely Chir, Piaţa Unirii 21.

Next