Patria, aprilie 1926 (Anul 8, nr. 72-93)

1926-04-01 / nr. 72

intre graniţele aterilini Indignarea şi revolta generală cu care a fost primită de Ţară numirea guvernului Averescu Sunt lucruri pe cari ori­cât ai căuta să le explici prin propriile lor însuşiri ori forţe, rămân refractare ori­cărei înţelegeri. Intelectul nu poate descoperi elemente care să-l conducă la formularea unei judecăţi asupra acestor lucruri, pent­ucă intelectul nu poate lucra decât cu elemente logice . Când acestea lipsesc, revoltaţi de zadarnica trudă de a înţelege, spunem: e absurd! Intre­­graniţele absurdulu­i s’au mişcat toate­ evenimentele politice din ultimele zile, cari au condus la însăşi munca absurdităţii, la insti­tuirea unui nou guvern Averescu. Intre graniţele absurdului jucau argumentele prin cari câteva sute de oameni din întreg cuprinsul ţării încercau ier , zadarnic, să con­vingă milioanele de cetăţeni, că ceea ce s’a făcut e log­c şi natural, deci să închidă ochii şi să c­eadă. Milioanele de cetăţeni clătinau din cap râzând în faţa averesca­­nilor şî semnându le: „Fugi frate! E absurd!“ Şi totuşi absurdul s’a confirmat ca existent din partea telegrame­lor oficiale, in tot cuprinsul ţării au fugit ieri de pe şine, au ti­răit tele­foanele, vestind naşterea absurdităţi cutei mari. Intre graniţele absurdului s’au desfăşurat, de altfel, şi evenimen­tele politice din ultimele zile. Nu le putem explica decât eşite din capul marelui Dalai Lama, a negrului Sfinx de la Florica, şi nu le putem vedea decât iluminate de zimbetul diabolic al celui ce-i numit undeva. Tatăl minciunii, întreaga sursă a consultării şefilor partidelor politice de către Suveran, a­­fost concepută, lucrată şi pusă în scenă de marele regisor al diabolismului intrigant, dl . Brătianu. Când s’a ştiut că, după audienţele la Suveran, li s’a exprimat celor trei şefi de partide dorinţa de a prezenta fiecare câte o listă de partid şî câte una de concentrare, toată lumea şi-a dat seama că ma­rele Pontif al sforilor nu doa­re la Florica, ci e undeva după o perdea. Căci procedeul a fost aşa de nou, aşa de neobişnuit în Statele constituţionale, încât, de la primul moment s’a spus: „Aici e mâna lui Brătianu!“ »Aceasta e surpriza pe care o rezervau liberalii în legătură cu succesiunea, şi pe care nici cei mici intimi ai Sfinxului, n’o cunoşteau“. Se ştia în cercuri largi că va fi o su­rprizâ, dar nu se ştia­ care. Acum se vedea că surpriza începea cu metoda consultării şefilor o­­poziţiei. Toată lumea zicea: D­ar e absurd? Cum? E nevoe de şase liste ministeriale pentru ca Regele să poată alege? Dar în orice Stat con­stituţ­ional din lume, lucrul acesta nu se pract­că. Obiceiul constituţio­nal e că Monarhul ori prezidentul de republică cheamă pe şefii de partid, li consulta, şi d­pă ce crede că s’a lămurit asupra situaţiei, însărcinează pe unu! dintre ei direct cu formarea guvernului nu cere mai întâi delp­­lote liste nt*«is*tw•?’.« singu.­.tice.seu da coaliţii'. ...... Numai dacă şeful încredinţat cu formarea guvernului nu reuşeşte să-l formeze, e chemat alt şef, fă ă a-i fi avut în prealabil lista lui de guvern. Dar ia tsoi succesiunea liberală nu putea fi luată, din voinţa dial­­onel­ă, decât după formule născocite de el, după principii cari să se mişte între graniţele absurdului. Farsa a fost jucată, deşi toată lumea înţelesese de la început ab­surditatea ei. Avea însă o atracţie. Nu se ştia pentru cine se joacă! Şi-atunci şi-a zis toată lumea: „Filmul să ruleze până la capăt“. Ce să mai ascundem! Unii dintre noi, naţionalişti cei naivi, cre­deam că farza se joacă pentru d! Gheneral, pentru a i se da să înţe­leagă, în mod subţire, ca nu-i dezirabil la guvern. Alţii, tot aşa de naivi, au crezut că teatrul se joacă pentru a fi păcăliţi noi, partidul naţional şi cel ţărănesc. Realitatea însă a dovedit altă­ceva: că regizorul, dl Brătianu, trăgea sforile, pentru ca sub decorul desfăşurării farzei constituţio­nale, să nu se vadă că de a îmbrăca, după culise, pentru câteva luni hainele şi ciocul generalului Averescu. Deci nici pentru păcăleala noastră nici pentru a altora, s’a jucat comedia ci pentru păcălirea ţării! Ţara credea, că guvernul Brătianu demisionase la 27 Martie. El e, de fapt, iarăşi în fiinţă dela 30 Mar­tie, înfăţişând­u-ni-se azi sub numele de guvern Averescu. Că hotărârea a fost de mult luată de dl I. Brătianu, azi nime nu se mai îndoeşte. Mărturisim, că n’am cunoscut-o. Credeam că dsa Voeste de data asta, după patru ani de stăpânire, să lase o succesiune liberă. Dar nu s’a îndurat. Marele Spirit al partidului liberal, nu l-a lă­sat. Deşi e săptămâna Patimilor Domnului, Spiritul n’a fugit pe pustii locuri. Şi aşa, când era dată lista naţională, lista ţărănistă, precum şi lista naţional-ţăranistă a unui guvern de colaborare, dl Brătianu a ie­şit de după paravan în persoana noului prim-ministru, dl general Averescu. Farsa dintre graniţele absurdului a fost terminată. Se zice că ea a fost desăvârşită şi prin concursul ardelenilor Goldiş, Lupaş şi Lapedatu. Dar finalul farsei a fost înainte fixat de dictator. Dşa venia la putere în ipostasa Averescu ori se făcea trăda­rea ori ba. De adevărul acesta azi, când ne desmetecim din vedeniile absur­dului, nime nu se mai îndoeşte. Ţara rămâne indignată şi revoltată. Voinţa naţională, ruşinată. Dl Brătianu fericit. Ce va urma? O credinţă supremă nu ne poate părăsi . Naţiunea română va birui prin instinctul ei sănătos de conservare, prin suferinţe şi lupte va reuşi să iese dintre graniţele absurdu­ui, şi va trăi liberă şi mul­ţumită, scăpată de cămaşa de forţă în care o ţine un partid, care în­­nebuind el, crede că Naţiunea e nebună. Data alegerilor generale Ieri a avut loc primul consiliu de mi­­nişti al noului guvern, cu care prilej s’a fixat data alegerilor generale parla­mentare pentru 25 Mai. Faţă cu împrejurările în care s’a im­pus la cârma ţării un nou guvern de aventură averescană, fără îndoială că lupta în alegeri va fi din cele mai în­dârjite. Partidul naţional care pe nedrept şi spre surprinderea tuturor, a fost înlă­turat de la guvern, va cere şi de astă­­dată sprijinul masselor electorale. Alegătorii vor trebui să-şi spună cu­vântul faţă de noua agresiune a dlui Brătianu, hotărând soarta unui guvern venit la cârma ţării fără nici o indica­ţie constituţională. De aceea sfătuim pe toţi prietenii no­ştri şi pe conducătorii organizaţiunilor din Ardeal ale partidului naţional să se îngrijească din vreme pentru organi­zarea luptei electorale şi compunerea li­stelor de candidate. Biuroul central a partidului va tri­mite la timp instrucţiunile necesare. Lupta în nouile alegeri trebue să în­scrie triumful definitiv al democraţiei şi al cinstei politice. 91,EI EXEMET Ann' VIII. # Numărul 72 Cluj, Joi 1 Aprilie 1926 »CV­. instituţională“­­ — O formulă străine — „ Viitorul“ apărut în ajunul so­luţionării crizei de guvern pu­blică formula străine după care Suveranul „era silit“ să hotă­­rască succesiunea. Ziarul liberal publica această formulă ca fiindu-i comunicată de unul din şefii de partid, cari au fost în audienţă în timpul crizei. Iat-o: Dorinţa Regelui era că soluţia constituţională (?) a cri-­ zei nu putea ieşi din această al­ternativă : un guvern de concen­trare a tuturor celor trei par­tide, naţional, ţărănesc şi ave­­rescan (ceea ce era o imposibi­litate), ori un guvern al unuia din aceste trei partide, care ar fi mai omogen, putând avea uni­tate de acţiune (?) Prin urmare soluţia constitu­ţională se mărgineşte la omoge­nitatea guvernului, ignorând ce­lelalte indicaţiuni constituţionale, cum ar fi, de pildă, cuvântul Corpului electoral. Este într adevăr stranie acea­stă soluţie constituţională, care în necesitatea unui guvern de concentrare găseşte mai propriu guvernul unui singur partid, fie chiar... omogen, de­cât guvernul a două partide a căror forţă politică şi electorală este incon­testabilă. Admiţând totuşi că alterna­tiva unei asemenea soluţii era ultima raţiune constituţională, mult am vrea să ne lămurească „ Viitorul“ (care a fost atât de bine informat asupra intenţiu­­nilor Suveranului), int­rucât com­poziţia noului guvern Averescu este mai omogenă decât ori­care formaţiune ministerială a parti­dului naţional sau a celui ţă­rănesc. Oare cei trei miniştrii noul, plecaţi din rândurile partidului naţional, imprimă caracterul de omogenitate guvernului de aven­tura constituţională al dlui ge­neral Averescu? Străine soluţie, nenorocita ţara ... r O nouă trădare In primul consiliu de miniştri al noului guvern s’a hotărât m­en­ţine­rea actualelor consilii comunale. Partidul tuturor compromisurilor, al tuturor trădărilor şi trădători­lor, nu-şi putea inaugura guverna­rea decât tot printr’o trădare. Intr’adevâr, se ştie că, la alcă­tuirea frontului unic pentru acţiu­nea electorală comună în alegerile comunale din Februarie, cele trei partide semnatare ale acordului, pentru care şi gruparea averescană, şi-au luat angajamentul formal de a desfiinţa consiliile comunale, a­­nulând astfel alegerile făcute de liberali. Chiar în prima zi de guvernare, dl general Averescu şi-a călcat a­­cest angajament, comiţând o nouă trădare faţă de partidele frontului unic. De­sigur, că miluitul prezident de consiliu nici nu putea face alt­fel. Guvernul său este o anexă a liberalilor, şi în situaţia aceasta este silit să execute ordinele pro­tectorului său... Dl general Averescu îşi închee viaţa politică în mod ruşinos şi destul de nevrednic pentru trecutul său de militar. Chestiunea lărgirii Consiliului Soc. Naţiunilor Geneva. — Comisiunea pentru stu­diul chestiunei lărgirei Consiliului So­cietăţii Naţiunilor, instituită de consiliu în şedinţa sa din 1a Martie crt. se va întruni la Geneva la 10 Mai. Ea va fi compusă din 15 membri, adică de reprezentanţii celor 10 State membri în consiliu şi de reprezentanţii Statelor următoare: Germania, Polonia, Argentina, China şi Elveţia. Alegerea Germaniei în această co­­misiune e interpretată în sensul că după „admiterea morală“ a Reichului consiliul recunoaşte oarecum dreptul acestei puteri de a-şi spune cuvântul la o schimbare eventuală a compunerei acestui organism, ca şi cum ea ar fi membră efectivă a Ligei. Apelului adresat Argentinei i se atri­­bue o importanţă tot atât de mare. Se ştie că în 1920 Argentina propusese Adunării Societăţii Naţiunilor un amen­dament la pactul Legei în virtutea că­ruia alegerea membrilor Consiliului urma să fie făcută da Adunare după un sistem de rotaţiune, care să permită tuturor Statelor membre a trimite reprezentaţi în consiliu. Amendamentul fiind respins, Argentina s’a retras din Ligă. Sa crede că alegerea Argentinei înseamnă că a­­mendamentul ei din 1920 va fi din nou examinat şi că consecinţa acestei con­cesiuni va fi întoarcerea Argentinei în sânul Societăţii. Bilanțul guvernărei liberale Ziarul „Argis“ în numărul de alal­­tăeri a publicat următorul tabloul în care cifrele pun în lumina adevărată valoarea guvernărei liberale de 4 ani și două luni. Iată-l: La venirea guvernului Brătianu: 20 Ianuarie 1922 BUGETUL era-----------Lei 10.498.283-482 BALANTA COMERCIALA avea un deficit de­­ Lei 3.882.000 LOGO INFLAȚIA. Bilete în cir­culație erau-------------Lei 14.345.155.738 CAILE FERATE aveau: Locomotive-----------------------------1.643 Vagoane de călători------------ 3.273 Vagoane de marfă--------------------- 43.955 SCHIMBUL: Un dolar-------------------------------Lei 145,— Un franc elvețian-------------------* 25,— INDEXUL general de scumpete era — „ 16,50 Pâinea---------------------------------„ 3,— Carnea---------------------------------„ 8,— Laptele — „ 14,— Pestele------------------------ „ 10,— DOBANDA pe an era: La ipoteci-------------------------------------14% La comerț--------------------------------------15% La plecare: 27 Martie 1926 BUGETUL este-------------Lei 39.250.000 000 BALANTA COMMERCIALA (pe 9 luni) are un de­ficit de----------------------Lei 2.000.000.000 INFLAȚIA: Bilete în cir­culație --------------------Lei 20.247.241.833 Peștele---------------------------------„ 120 DOBANDA pe an este: La ipoteci-------------------------25% In comerț----------------de la 36% în sus Aceste cifre nu pot fi desmintite. Ele sunt icoana adevărată a operei de „re­facere“ săvârşită de guvernul dlui Ionel Brătianu. Comparând aceste două tablouri, ve­dem că singurul merit (?) al guvernării liberale a fost acela de a umfla buge­tul de la 10 la 40 miliarde. In schimb, a făcut pol­iied de defla­re monetară, dar a sporit circulaţia biletelor dela 14 la 20 miliarde lei. A găsit o balanţă comercială defici­tară (moştenirea guvernului Averescu) şi a lăsat-o la fel. Scumpetea vieţei, care la venirea gu­vernului liberal era de 16 ori faţă de preţurile din 1916, a ajuns la 48 de ori. Viaţa s’a scumpit deci cu 200°/„ în cei 4 ani de guvernare liberală. Valuta a fost complect prăbuşită: în 1922 pentru un dolar se plătea 145 lei, astăzi se plăteşte 246 lei. Dobânzile la hipoteci şi în comerţ au crescut cu pe­ste 100»­,. In ceea ce priveşte „refacerea” căilor ferate situaţia de azi este şi mai lămu­ritoare: avem azi mai puţine vagoane decât în 1922, deşi s’au făcut enurme sacrificii bugetare pentru înzestrare­a drumului de fier. Şi bine­înţeles, în a­­cest tablou nu se pomeneşte nimic de­spre sumele considerabile pe care direc­ţiunea generală le datorează azi victi­melor accidentelor de cale ferată şi pen­tru diferitele pagube aduse în trans­portul mărfurilor şi al călătorilor. Iată tot ceea ce se poate spune despre odiosul regim al brătienilor! CAILE FERATE au: Locomotive —-------------------— 1888 Vagoane călători------------------------3.487 Vagoane marfă----------- 41.939 SCHIMBUL: Un dolar-------------------------------Lei 246,— Un franc elvețian--------------------­47,50 INDEXUL general de scumpete este ----------48,07 Pâinea-------------------------------Lei 12 Carnea---------------------------------„ 35 Laptele --------------------------------„ 16 Ultima sfidare a voinţei naţionale din România- are Sub titlul de mai sus ziarul nostru a apărut Marţi seara în ediţie specială, cu următorul text: „Intenţionam să anunţăm în ediţie specială bucuria generală a Ţării, a tu­turor straturilor sociale, că în sfârşit România-Mare va avea guvernul pe care-l doreşte şi îl aşteaptă de la unire şi până azi, un guvern al democraţiei naţio­nale, indicat de marile masse ale alegătorilor, un guvern cu indicaţii parlamen­tare, care să introducă un regim real constituţional, de cinste şi dreptate, apă­rător al legalităţii şi al dreptăţii. In loc de ediţia care să vestească bucuria aşteptată de toată lumea, sun­tem siliţi să vestim marilor masse cetăţeneşti ştirea pe care înainte de amiazi, în ediţia noastră obişnuită, nu o credeam posibilă, cum nu a crezut-o nime în această ţară, că M. S. Regele a încredinţat pe dl general Averescu cu forma­rea noului guvern. Când partidul naţional şi cel ţărănesc au căzut de acord asupra colabo­rării la guvern şi au prezentat şi o singură listă comună, satisfăcân­d dorinţii Regelui, ne-am trezit surprinşi, ca şi întreaga ţară, de încredinţarea cu formarea guvernului a unui partid inexistent. Guvernul Brătianu nu a demisionat, cetăţeni! El a consimţit numai să treacă puterea unui partid pe care să-l cond­u­ă după bunul lui plac şi pe cele câteva ierni cât a consimţit să rămână în umbră. Numirea guvernului Averescu s’a făcut şi cu concursul celor trei arde­leni, V. Goldiş, I. Lupaş şi I. Lapedatu, cami după ce în preseară şi-au dat cu­vântul de onoare că făcându-se înţelegerea cu ţărăniştii, vor rămânea la guvern sau în opoziţie, cu partidul naţional, dimineaţa a trădat. Seara a făcut declaraţia de onoare, iar dimineaţa următoare au corals trădarea. Trădarea lor se pregătea de mult. N’au trădat numai partidul naţional, nici numai interesele Ardealului, ci ale întregei democraţii române“. * * * Organizaţia din Cluj a trimis Prezidenţilor partidului naţional următoarea telegramă: Nicolae Iorga, Iulia Mania. Preşedinţii partidului naţional Athene Palace Bucureşti „O­rganizaţia partidului naţional din Cluj şi judeţul Cojocna protestează cu tărie faţă de procedeul unic şi neobişnuit în ţară civilizată de a soluţiona criza de guvern. Ea­r şi-a spus cuvântul repetat în mod armonic cu indica­ţiile date. Instituirea guvernului Averescu reprezintă de fapt continuarea gu­­verttărei odioase a liberărilor şi va împiedica din nou lung aşteptata consoli­dare, cât priveşte trădarea infamă a foştilor membrii ai partidului naţional, ea nu poate fi calificată decât cu un adânc dispreţ pentru acei, cari au urmat exemplul lui Juda. Vă rugăm să continuaţi lupta cu toată puterea pentru Înlă­turarea celor, cari se întrepun evoluţie! democratice a ţă­ii. Noi vă urmăm pe calea care ne va duce la biruinţa cinstei, a dreptăţii şi a constanţa da ca­racter“. Preşedinte, Tămaşiu. Cum s’a desfăşurat criza înfăptuirea înţelegerii între partidul naţional şi partidul ţărănist — Audienţele — M. Sa Regele şi dl N. Sorga — Formarea guvernului Averescu In cursul zilei de Luni, averescanii au oferit — prin dl P. P. Negulescu — partidului naţional şi ţărănist fuziu­nea fără condiţii. Propunerea averesată a fost respinsă categoric de şefii ambelor partide. Tot luni, dl Vasile Goldiş a prezen­tat dlui Iuliu Maniu un memoriu în numele prietenilor dsate politici­enii I. Lupaş şi I. Lapedatu. In acest memoriu, dl Goldiş şi ceilalţi au adus la cunoştinţa dlui Maniu dacă inţe­lgerea cu ţărăniştii se face, ei ră­mân soldaţi devotaţi ai partidului na­ţional — pe care îl vor sprijini fie in I opoziţie, fie la guvern — dar îşi re­zervă dreptul de a da concurs viitoru- I lui guvern pentru cazul că înţelegerea nu se va face. Acordul între naţionali şi ţărănişti înfăptuit In cursul nopţii s’au dus importante tratative între partidul naţional şi cel ţărănist. Tratativele au durat câteva ore şi s’au terminat în mod favorabil. La orele 3 cu o oră înai­te de au­dienţa dlui luliu Maniu, partidul naţio­nal şi cel ţărănesc au căzut de acord să execute dorinţa Regelui de a pre­zintă oste de partid, în aceleş timp însă să-i comunice că cele două partide sunt gata să for­neze guvernul şi împreună. Încheierea acestui acord intre parti­dul naţional şi ţărănist a fost eveni­mentul cel mai important al zilei de ieri. Audienţa dlui N. Iorga In numele partidului naţional, s’a pre­­zintat in audienţă la M. S. Regele dl Nicolae Iorga, preşedintele partidului. La orele 4 dl Iorga a sosit la Palat. Dsa i-a prezentat regelui o listă a gu­vernului formată din membrii ai parti­dului naţional, adăogând, că dacă Su­veranul încuviinţează, într’o oră poate forma o listă bazată pe acordul parti­delor naţional şi ţărănesc. Regele a pri­mit lista, a vorbit în termeni elogioşi despre patriotismul partidului naţional Dl N. Iorga a prezentat Suveranului, în audienţa de după amiază o listă de guvern compusă din reprezentanţi ai partidului naţional. Lista avea în frunte pe dl Iuliu Maniu ca preşed­ite al con­siliului de miniştri, fără portofoliu. Dl N. Iorga a cerut Suveranului li­bertatea ca această listă să poată fi schimbată în cazul când necesităţile de moment vor dictă oarecari schimbări. Suveranul a dat cuvenita autorizare ce­rere­ preşedintelui partidului naţional. Pentru a răspunde dorinţei Suvera­nului de a avea un guvern de coaliţie, dl N. Iorga a prezentat o listă de co­laborare cu partidul ţărănesc. Astfel că Suverinul avea toată liber­tatea să aleagă între lista partidului naţional şi lista de colaborare între partidul naţional şi partidul ţărănesc. Suveranul, primind ambele liste, a răspuns că va aviza şi şi-a exprimat mulţumirea că i s-au prezentat două so­­luţiuni. Regele a fost foarte bine dispus şi a spus dlui N. Iorga că partidul naţio­nal a dat totdeauna dovadă de mult patriotism şi de dragoste de ţară. In cursul audienţei, M. S. Regele a amintit d­lui N. Iorga serviciile aduse de dsa ţării şi Dinastiei şi la plecare l-a îmbrăţişat. Audienţa a durat 3 sferturi de oră. Audienţa dlui Averescu Audienţa dlui general Averescu a a­­vut loc la orele 5 şi a durat 30 mi­nute. Regele i-a comunicat că doreşte ca guvernul să fie format din cele trei partide de opoziţie, deci de un guvern de concentrare a întregei opoziţii. Dl Mihalache la Rege La orele 6 s-a prezentat în audienţă dl Ion Mihalache prezentând lista de guvern compusă din membri ai parti­dului ţărănesc, adăugând — întocmai ca şi dl profesor Iorga — că partidele naţional şi ţărănesc au căzut de acord şi dacă Suveranul încuviinţează un gu­vern al celor două partide poate fi format intr’o oră M. S. Regele dă puterea generalului Averescu Eri la orele 11 M. S. Regele a pri­mit în audiență pe dl general Ave­­escu, însărcinându-l cu formarea ca­binet lui. lata cine sunt miniștrii cabinetului Aveescu: Prin-ministru: general Averescu. Interne: Octavian Goga, Externe: Mitilineu. Finanţe: Ion Lapedatu. Justiţie: Cudalbu. Agricultură: Garoflid. Culte şi Arte: V. Goldiş. Sănătatea publică: I. Lupaş. (Continuare pe pagina ÎI

Next