Patria, mai 1926 (Anul 8, nr. 94-113)

1926-05-01 / nr. 94

Cluj, Sâmbătă 1 Maiu 1926 ­ Tratatul germano rus — O ameninţare a păcii — Tratatul germano-rus, semnat zi­lele trecute a provocat o adâncă consternare în toate statele euro­pene cari înţeleg rostul alianţei pusă la cale de Germania. Acest tratat demască adevăra­tele intenţiuni ale Germaniei „pa­cifiste“, care se pregăteşte de răz­­boiu, în timp ce se arată dispusă a intra în Liga Naţiunilor pentru a se asocia la opera de pacificare. Pr . alianţa ruso-germană se exclu­de orice echivoc în privinţa atitudinei acesteia din urmă. Ma­rile puteri ale Europei, trebue să-şi dea seam­ă că toate declaraţiunile pacifiste ale Germaniei au un sin­gur scop: de a înlătura bănuelile spre a se putea pregăti de re­vanşă. Marea putere de organizare a Germaniei va fi desigur, folosită neîntrerupt pentru restabilirea Rus­siei sovietice, pe care revoluţia a aruncat-o în haosul unui înspăi­mântător dezastru. Când această ţară va fi reorga­­nizată, pacea va fi din nou ame­ninţată. Până atunci Germania tră­­eşte cu gândul la revanşă şi prote­stele platonice ale marilor puteri nu o vor putea împiedica de a şi urmări ţinta finală. Din acest punct de vedere fireşte că, înşişi foşti aliaţi au răspunde­rea situaţiei de astăzi. Germania a pierdut războiul de arme, dar­­ a câştigat pe cel diplomatic, în care adversarii ei nu s-au păstrat solidar. Pentru această ţară tratatele exis­tente nu înseamnă nimic şi pregă­tesc în linişte o nouă agresiune, folosindu-se în acest scop şi de în­văţămintele trecutului. Publicarea tratatului de alianţă ruso germană ar trebui să deschidă ochii Staveior, faţă de cari Germa­nia pregăteşte revanşa şi printr’o acţiune comună să paralizeze, dacă se va mai putea, pregătirile de re­vanşă ale Germaniei. In situaţia de astăzi ce ridicole par frământările biruitorilor în şirul nesfârşit de conferinţe, la care a­­sistăm de 7 ani! Dezastrul guvernului La 25 Mai se încep alegerile pentru Cameră şi Senat. După noua lege elec­torală guvernul trebuie să câştige patru­zeci la sută din totalitatea voturilor, pentru a se putea menţine la putere. Pentru câştigarea acestui procent — fireşte — că guvernul va pune în miş­care întreg aparatul, de care dispune. Poliţia, ar­mata, jandarmeria vor fi mo­bilizate, în ajutorul celor, cari ţin cu orice preţ, să guverneze ţara. Ori principiul legii este bazat pe su­fragiul universal. Acest sufragiu pre­tinde, că la cârma ţării să ajungă cei, cari se bucură mai mult de încrederea obştească. Ţara a acordat aceasta încredere în două rânduri partidelor democratice, naţional şi ţărănist. Se ştie, că atât cu prilejul alegerilor pentru Camerele agri­cole, cât şi pentru cele comunale opo­ziţia unită, compusă din cele două par­tide democratice au câştigat marea ma­joritate a mandatelor. De pe atunci chiar guvernul liberal, care domina, era condamnat la o re­tragere imediată, din moment ce ţara nu-l mai agrăia. Nu s’a retras însă, pentrucă venind prin lovitură de Stat la cârmă, voia să încheie stăpânirea prin samavolnicie. Şi astfel când ţara l-a dat cu piciorul în două rânduri, el n’a simţit lovitura, sau mai bine zis n’a voit să o simtă, pentrucă se incre­­dea in soliditatea forţelor sale, susţinută de baionete. A urmat apoi al doilea act al acestei comedii constituţionale. După încheerea perioadei depline a guvernării liberale, urma, să se aducă la cârmă după toate indicaţiile consti­tuţionale acea grupare, care s’a dovedit mai puternică în alegerile parţiale şi în cele generale pentru Camurile agricole şi pentru Comune dovedite, că au cele mai multe şi mai adânci rădărini în massele populare. Opoziţia unită, adecă partidul naţio­nal şi cel ţărănist s’au bucurat mai muit de aceasta consideraţie in faţa opiniei publice. Cu toate acestea s’a dat pute­rea nu acestor grupări cu o vastă po­pularitate, ci generalului Averescu, adecă partidului poporului, care a avut în fos­tul Parlament liberal abia patru deputaţi, iar in alegerile parţiale şi în cele urmă­toare pentru Comune şi Camerele agri­cole n’au putut înregistra nici un suc­ces.* Cam­ au fost motivele acestei neglijări a celor indicaţi la cârmă din partea factorilor constituţionali? Ele au fost de naturi diferite. In primul rând succe­sul noului guvern, adus la cârmă din graţia dlui Ionel Brătianu, s’a bazat pe tradarea dlui Goldiş şi a celor trei to­varăşi, cari în ultimul moment au tre­cut dint’un partid într’altul, pentru a-şi oferi serviciile guvernului camuflat. In al doilea rând s’a năzuit în desfacerea complectă nu numai a opoziţiei, dar chiar în pulverizarea ambelor partide unite. Se credea, că sciziunea dlui Goldiş va fi urmată de o mulţime de legiuni din partidul naţional, precum va fi urmată dela ţărânişti şi neînsemnata defecţiune a celor trei ţărănişti trecuţi şi ei în par­tidul de la guvern. Consternarea însă a fost mare atunci, când cei plecaţi au fost urmaţi numai de câteva persoane, fără o platformă politică, cari nu vor însemna şi aşa mare treabă în lupta, ce se va desfăşura în curând pentru câştigarea locurilor de reprezentanţi ai poporului în Parlament. De o desfiinţare deci a partidului na­ţional sau a celui ţărănist, aşa după cum ar fi dorit corifeii grupării averes­­cane şi tutorii lor liberali nu poate fi vorba. Evenimentele din urmă ne dovedesc, că solidaritatea în cele două partide este cu mult mai mare, decât o con­­templează adversarii. Cele două gru­pări unite in lupta electorală, ce se va da începând cu ziua de 25 Mai sunt atât de convinse de dreptatea cauzei lor, încât nu vor ceda nici o palmă de loc, din teritoriul, ce li se cuvine, îm­potriva baionetelor şi teroarei ce se va abate asupra noastra, noi vom opune sufletele noastre şi dragostea de neam şi de ţară, cari sunt cu mult mai pu­ternice, decât forţa, care susţine inte­resele băneşti şi pofide stomacurilor guvernamentale. Avem deplina convingere, că ţara ne va urma şi de data asta, precum ne-a urmat şi în trecut, pentru că e sătulă de domnia pumnului şi de corupţia in­finită, ce o stăpâneşte. România­ Nouă ţine cu orice preţ, să fie stăpânită de legi şi condusă de oa­meni, cu răspundere şi buni patrioţi. Ea nu mai poate tolera arbitrarul, sau HEEl şiÉAMU poziţiilor constituţionale, se cocoţează, în fruntea ei. Alegerile ce vin vor da cetăţenilor un nou prilej, de a-şi spune cuvântul lămurit. Un succes al opoziţiei unite ar însemna pentru guvernul tutelar o lo­vitură tot atât de groaznică, ca şi pen­tru tutorii înşişi. Şi ar mai însemna o admirabilă lecţie pentru trădătorii de ambe nuanţe, cari au încercat să spargă solidaritatea partidelor unite, pentru a-şi creia la voturi şi a a­mân­a sine die in­trarea ţării în legalitate. Italia şi chestia Basarabiei * Roma.­­ Directorul ziarului „Tri­buna“, înapoiat la Roma după o scurtă absenţă, luând cunoştinţă de impresia­rea produsă in România de o pretinsă notă oficioasă în chestiunea Basarabiei, atribuită acelui ziar, după o an­cetă se­rioasă a declarat reprezentantului agen­ţiei „Rador“ că „Tribuna“ n’a publicat niciodată, în nici o ediţie o asemenea infor­maţie. Dsa a autorizat agenţia „Rador“ să dea o desminţire categorică în această chestiune. Faptul că o informaţie a zia­rului „Corriere della Sera“ a fost a­­tribuită ziarului oficios „Tribuna“ se datoreşte probabil unei agenţii de presă interesată să tulbure relaţiunile italo­­române care devin din zi in zi mai cordiale. Ştirile tendenţioase de această natură trebuiesc primite cu multă circumspec­ţie, adevărata lor sursă fiind la Viena. vi jsxe:mjpi,jkr ujl Anul VIII. ^ Numărul 94 Aberaţiunile „Viitorului" „Viitorul“ de ieri se ocupă în cu­prinsul unei pagini întregi, de acordul naţional- ţărănesc. S-ar părea că pentru partidul liberal nu există nici o altă chestiune. Noi suntem mulţumiţi de propaganda pe care „Viitorul“, fără să vrea, o face în favoarea alianţei naţional-ţărăniste. Puţinii lui cetitori vor înţelege din pa-, tima cu care atacă chestiunea că într’a-î devăr acest acord este o puternic?­­ grupare a democraţiei şi că ea repre­zintă un pericol destul de mare r* ru «ligae&a­ celor deu- p_,. ae deci«.! şi averescan. In numărul de ieri — cum am spus — „Viitorul pe o singură pagină are nici mai mult nici­­mai puţin decât 7 articole şi articolaje în această chesti­une. Iată titlurile: „Un apel laborios“, „Un cartel inexistent“, „Încercările de salvare a partidului naţional“, „Cine sânt supăraţi“, „Dl Iorga şi actualii săi co­laboratori“, „Neîncrederea dlui lorga în cartelul cu ţărăniştii“, şi în fine „Difi­­cultăţi noui în calea acordului“. După cum vedem „Viitorul“ nu tră­ieşte decât din speculaţiunile acordului naţionalo-ţărănesc. Dar aceste „specula­­ţiuni“ su­nt atât de puţin controlate, în­cât se contrazic de la un articol la altul. Inventează neînţelegeri între condu­cătorii partidului naţional şi ai celui ţărănesc, interpretează gestiunile, co­mentează svonurile şi apoi trage con­cluzii. Sărmanii cetitori ai „Viitorului“... IULIU MANIU Ca şi asupra stejarului din răscrucea drumului, pe care vânturile din toate părţile îl isbesc fără să-l clintească, tot aşa asupra dlui Iuliu Maniu sunt con­centrate azi toate atacurile oligarhiei, la care s’au prins să ţie isonul, ţărcov­nicii vieţei noastre politice, unii retri­buiţi cu imensul şi nesfârşitul buzunar al Statului, alţii din nevoia de a şi ne­tezi cărarea spre putere, o a treia ca­tegorie din răzbunare pentru omul care nu s’a plecat intrigilor, n’a ascultat de vocea dulceagă a­sirenelor­ bugetare, n’a renunţat la gloria trecută a unui par­tid moral şi onest şi n’a avut să în­ţeleagă de nimic alt, decât de ma­rele interes al ţă­rii care i-a dictat una şi aceeaşi a­­titudine. împotriva ste­­jarului politic sunt reunite azi ca un foc concentric lo­viturile, cu o in­tensitate necuno­scută în istoria noastră politică. Ai zice, un iureş al imoralităţii îm­potriva unuia de cei mai curaţi oa­meni pontici din câţi s’au perindat în viaţa României moderne. E mai mult chiar. Pare că a­­sistăm la o uriaşe conspiraţie sinistră a răilor, cari vor să doboare elementul principal care Ie stă piedecă la opera lor dezastruoasă şi imorală. Bogata şi abjecta intrigărie liberală, alimentată de răzbunarea şi invidia dlui Goga — ea însăşi susţinută cu ele­mentul principal de concepţie: guver­nul — la care se adaugă în sfârşit contribuţia liberaloizilor şi patriotarzi­lor de carnaval, ascunsă sub efigia in­dependentă, dar valorificată de finanţa liberală după gradul intensităţei sale, — valul acesta cotropitor de laşitate, perfidie, ură, minciună, vanitate şi in­vidie, încearcă să se reverse asupra o­­mului, care în viaţa politică a ţarei a­­cesteia a avut un singur drum, un sin­gur crez, o singură atitudine şi numai siguranţa în izbânda din urmă a de­mocraţiei naţionale, care trebue să vină la urna urmelor, orice s’ar mai întâm­pla de azi înainte. N’a rămas intrigă neţesută, n’a ră­mas minciună ne­afirmată tare şi de­schis, n’a rămas pehlivănie ne­folo­sită, n’a rămas cancan ne­făcut la timp, n’a rămas batjocură neplasată, n’a rămas viclenie ne­auzită, n’a ră­mas insultă neproferată, n’a rămas vir­­tute ne­pângărită, n’a rămas prostie nespusă intens, n’a rămas, în sfârşit, mişelie neîntrebuinţată la vreme, pentru ca puroiul imoral al oligarhiei com­plexe să-şi ajungă scopul în opera de lovire şi de defăimare a dlui Juliu­. Maniu. Stejarul a rezistat totuşi tuturor ne­merniciilor acestea şi vârtejul canaliei de uliţă, n’a izbutit să disloace forţa morală care este singura rezistenţă a preşedintelui partidului naţional. Dealungul vremurilor s’a statornicit credinţa hotărâtă, că niciodată mişelia n’a putut dispre­­ţui dreptatea, că şiretenia n’a pu­tut umili virtutea şi nici prostia n’a putut călca în pi­cioare înţelepciu­nea. Personalitatea dlui Iuliu Maniu va apare cu atât mai mare, mai curată şi mai stră­lucitoare cu cât atacurile pigmei­lor, ticăloşilor şi amoralilor vor fi mai tari şi mai intense. Oricare vor fi succes de efemere ale politicianilor de gaşcă politică, oricât împrejură­rile le vor fi fa­vorabile o clipă sau mai multă vreme, ori care va fi biruinţa mo­mentană, nu rămâne nici o îndoială că biruinţa din urmă e tot cea morală Şi deasupra murdăriilor politice de azi, figura dlui Iuliu Maniu se va ri­dica ca o apoteoză, susţinută doar de acea forţă morală neînfricată şi totdea­una biruitoare, care a dat lui Clemen­ceau, de pildă, ultima biruinţă, în răz­boiul pe care toţi aproape îl credeau pierdut. E în intuiţia fiecăruia din câţi pri­vesc la faptele politice, că cel atacat mai înverşunat, de cele mai multe ori este şi cel mai tare şi ce mai temut şi cel mai primejdios. Continue dar mişeii, atacurile lor la adresa fiului Ardealului, vom privi odată cu întreaga opinie publică­ a­­ceste atacuri, ca ultimile svârcoliri ale unei oligarhii, care mai înainte de a se stinge încearcă ultimile sforţări de rezistenţă şi de viaţă. Şi totuşi, bisturiul ascuţit al demo­craţiei naţionale aflat în mâinile dlui Iuliu Maniu, stă gata să înceapă opera de regenerare şi de purificare a ţarei. La vederea lui, canalia oligarhică tre­sare, ţipă, conspiră. Iată explicaţia atacurilor pe toate tonurile, a tuturor, împotriva preşedin­telui partidului naţional. („România") Dl IULIU MANIU NOTE Sincerităţile „nepotului“ Dl Silviu Dragomir, veselul nepoţel al dlui Goldiş, a început să pregătească „at­mosfera“ pentru congresul de la Sibiu. In numărul de ieri al „Biruinţei“ (care se pare că a devenit organul oficial al „frip­­turiştilor“ ardeleni) dea „combate“ cu un extraordinar... „temperament“, făcând un fel de revizuire istorică a tradiţiei con­greselor electorale din Sibiu sub regimul unguresc. Dar numai cu istoria, oricât de specialist ar fi dl Dragomir în această „branşă“ nu se pot câştiga ade­renţi, printre ardelenii, pe cari soarta nu i-a fericit cu o cât de îndepărtată rudenie cu dl Goldiş. Iată de ce, dl Dragomir, ne­potul, în dezacord cu convingerile dlui Dragomir, profesorul de Istorie, dresează un atac impetuos împotriva actualei con­­ducerei a partidului naţional şi în special asupra dlui Iuliu Maniu. Asistăm la războirea dlui Dragomir cu dl Iuliu Maniu şi ne prinde râsul. Ce gro­zav adversar mai e şi acest domn Silviu Dragomir, pe care dl Iuliu Maniu l-a pla­sat la o catedră universitară, cu gândul bun să-l lase factor de cultură, de peda­gogie şi îndrumător cinstit al gtinerimei universitare! Ce decepţie, ce deziluzii, ce oroare, ce... etc. etc. Şi în definitiv, care credeţi că e marea culpă a dlui Maniu (pe lângă aceea de a fi făcut profesor pe dl Dragomir) ? A mu­tat Consiliu! Dirigent de la Sibiu la Cluj! Este într’adevăr foarte grav şi ne sur­prinde că dl Dragomir, tot stând în con­tact ... descendent cu dl Goldiş, nu-l a­­cuză pe dl Iuliu Maniu că a t­r­ă­d­a­t Si­biul, în favoarea Clujului. In definitiv tră­darea e la ordinea zilei şi dl Goldiş ar putea ceda şi altora un pic din posesiu­nea sa exclusivă. Dl Dragomir are, totuşi, şi accente de a candidă sinceritatea: „In locul unei co­terii zdrenţuite — îşi închee­­şa articolul din „Biruinţa“ de ieri — şi perecită nu­mai prin cooptări (nu şi trădări N. R.), cari aveau menirea să satisfacă anume ambiţii, congresul nostru (de la 2 Mai N. R.) va da ţârii un instrumen­t serios de gu­vernare al adevăraţilor bărbaţi politici din Ardeal, cari au dus greul luptei totdeauna şi cari au pus acum în cumpănă toată agoniseala morală a vieţii lor“. Vedeţi, dl Goldiş şi ceilalţi „adevăraţi bărbaţi politici“ au pus „la bătae“ (sau în cumpănă) toată agoniseala mo­rală, spre a deveni „instrumente de gu­vernare“. Exact acelaş lucru l-am afirmat şi noi. Cei trei trădători şi-au plătit cu ultimul rest de capital moral porto­foliile ministeriale. Azi sunt instru­mente de guvernare dar au pră­pădit toată agoniseala morală, cu care plecaseră din partidul naţional, pe fundul bagajelor lor politice. Suntem, deci, de acord — în concluzii — cu dl Silviu Dragomir. Candidaturile averescane „Aderenţii“ imaginari ai dlui Goldiş ı Omenii cinstiţi n-au ce căuta în partidul liberal La Bucureşti şi în câteva oraşe din­ ţară guvernul au depus incomplecte li­stele de candidare, spre a câştiga în­tâietatea înscrierii pe buletinele de vot. E o măsură de prevedere, pe care o socotim de prisos. Nu credem ca din sutele de mii de alegători din țară se va fr ăsi măcar unul singur, care să n’aibă alt criteriu de a vota una din listele aceluiaș buletin, decât ordinea înscrierii lor. In preajma naufragiului electoral se vede, însă, că ordinea listelor în bule­tinele de vot a rămas pentru dl Goga ultima speranţă. Dar da ce nu s’au depus oare listele complecte? Nu sunt suficienţi par­tizani pentru a le complecta, sau în aşteptarea diverselor pacturi cu mino­ritarii (la Bucureşti nu sunt decât mu­scali şi lipoveni, printre minoritarii cu cari probabil tratează dl Goga) se re­zervă locuri pentru orice eventuali­tate. Situaţia este, de­sigur, foarte şubredă şi ne îndoim că măsurile de prevedere ale dlui ministru de interne, vor putea înlătura desnodământul fatal. * Prins cu „ocaua mică* în chestiunea „aderenţilor“ dlui Vasile Goldiş (e vorba de desm­inţirea dlui prof. A. Banciu din Braşov) „Biruinţa“,încearcă să se justifice cu o relatare a cores­pondentului ei din Braşov, în sensu că dl.­Banciu i-ar fi declarat dsale „con­fidenţial“ că se retrage din partidu naţional, dar nu se înscrie în alt par­tid. Desminţirea dlui Banciu este cate­gorică. Totuş admiţând că cele spuse de corespondentul „Biruinţei“ sun exacte, acest ziar consideră pe toţi cari pleacă din partidul naţional ca aderenţi ai dlui Goldiş, chiar dacă aceştia nu fac o cerere de înscriere ? Atunci ce-l împiedică pe dl Goldiş să- i declare partizani pe toţi cetăţenii ăici, cari nu sunt înregimentaţi în vre­un partid politic? „Biruinţa­ a vrut s’o dreagă, dar mai rău a stricat-o. Mai bine proceda ca în cazul dlui Tib. Brediceanu, a cărui desminţire n’a înrgistrat-o, dar nici nu a încercat să susţină că distinsul mem­bru al partidului naţionl este totuş a­­derent al dlui Goldiş.: * Comitetul central al partidului liberal — anunţă „Viitorul“ —, a eliminat din organiza ia partidului pe dnii: Garabet Aslan, Dim. Tănăsescu şi Anghel Du­­mitrescu, cari „în timpul ultimei guver­nări liberale au avut o atitudine dău­nătoare organizaţiei partidului.“ Iată o sancţiune întârziată, pe care „Viitorul“ însă nu o lămureşte în­deajuns. Cei excluşi sunt editorii „Răspunde­rii“, organul nemulţumiţilor liberali, care a dus campania împotriva potlogăriilor săvârşite în timpul guvernării liberale. Ziarul „Răspunderea“ a cerut pe­ a­­tunci sancţiuni împotriva samsarilor par­tidului şi sancţiunile se aplică azi „ho­ţilor de păgubaşi.“ In loc să fie elimi­naţi cei necinstiţi, comitetul partidului liberal hotărăşte excludarea celor câţiva, puţini de sigur, cari mai sperau că pot întrona cinstea şi moralitatea deasupra putregaiului liberal. Această hotărâre este destul de sem­nificativă ; ea constitue o lozincă defi­nitivă pentru partidul liberal: „cei cin­stiţi trebue să plece, să rămână pun­gașii.“ Credem însă că cu plăcarea celor de la „Răspunderea“ nu a mai rămas ni­meni în partidul liberal, care să se teamă de... excludere. Instrucţiuni privitoare la alegerile viitoare Pregătirea listelor electorale — Secţiile de votare — Depunerea candidaturilor (Urmare). Costul buletinelor de imprimat va fi stabilit prin deriziune de către preşe­dintele biuroului electoral judeţean şi cu 15 zile înainte de ziua alegerii va tre­bui să fie adus la cunoştinţa publică prin afişare la Tribunal. Costul se va achita prin consemnare la administraţia financiară a judeţului respectiv, la agenţia locală a Băncii Naţionale, sau prin depunerea in nume­rar în mâinile preşedintelui sub luare de dovadă în cazul când costul s’a achitat prin consemnare, la administraţie sau la Banca Naţională, propunătorii sau can­didaţii sunt obligaţi a prezenta, în ter­menul prevăzut de art. 42, preşedinte­lui bierului electoral judeţean recipisa constatând această consemnare (art. 60 din 1 ge). Din combinaţiunea art. 44, 45, 46 şi 47 rezultă că preşedintele biuroului e­­lectoral judeţean se pronunţă asupra validităţii listei în momentul primirei ei, afară dacă numai propunătorii nu ar declara că înţeleg să complecteze sau să schimbe lista în termenul legal, a­­dică până în 10 zile libere înainte de alegere, în care caz magistratul care primeşte declaraţiunea candidaturii se mărgineşte numai a o înregistra şi a-i da număr de ordine pe exemp­lul al doilea eliberat părţilor. Acest număr de ordine rămâne câştigat listei chiar dacă s’ar complecta sau schimba candidaţii în termenul legal. In ce priveşte semnele pe cari can­didaţii sau propunătorii Ie pot declara odată cu depunerea candidaturii, ele nu pot fi decât din acelea stabilite de comi­­siunea centrală, electorală conform art. 49 din lege şi publicat în „Monitorul Ofi­cial“ No. 85 din 16 Aprilie 1926. Se m­ai rămâne proprietatea gru­pului sau a candidaţilor care l-au ales. Organizaţiile centrale ala partidelor constituite, care au obţinut un semn pe întreaga ţară vor putea comunica preşedinţilor biurourilor electorale ju­deţene numele persoanelor singure în drept să folosească semnul partidului în judeţul respectiv. In cazul când două grupări au cerut acelaş semn, el rămâne câştigat gru­pării a cărei cerere a fost mai întâiu înregistrată. Semnele distinctive nu se pot admite decât numai în alegerile de deputat şi în cele de senator de la art. 4 alin. a şi b din lege. Preşedintele bluriului electoral jude­ţean va cere candidaţilor sau propună­torilor la declararea semnului să-l pre­zinte actul eliberat de comisiunea cen­trală prin care se constată că au drep­tul la întrebuinţarea semnului propus (art. 49 din lege). Nimeni nu poate când da în mai mult de patru c­rcumscripţii de Cameră şi Senat în total, adică în două circum­scripţii pentru Cameră şi două pentru Senat, sau în patru circumscripţii nu­mai la Cameră sau în patru circum­scripţii numai la Senat, ori într’o cir­cumscripţie la Cameră şi ,trei la Senat, sau într’o circumscripţie la Senat şi trei la Cameră. Deasemenea nimeni nu poate candida în aceiaş circumscripţie pe mai mult decât o listă (art. 47 şi 55 din lege). Preşedintele biroului electoral jude­ţean primind declaraţiunile de candida­tură le înregistrează in ordinea intrărei lor, atribuindu-le câte un număr, astfel ca lista primită cea dintâiu să poarte numărul 1 şi celelalte numerite 2, 3, 4, etc., în ordinea primirii lor (art. 50 din lege). îndată după expirarea termenului pen­tru propunerea candidaturilor, adică în ultima zi, după ora 18 a termenului fixat prin art. 44, preşedinţii birourilor electorale judeţene constată prin înche­iere scrisă candidaturile propuse în or­dinea înregistrării, numerice de ordine atribuite şi semnul distinctiv al fiecărei liste. Nu vor fi luate în considerare şi vor fi socotite ca nule şi neexistente can­didaturile cari nu s’au propus de numă­rul de alegători cerut de lege şi făcând parte din colegiul respectiv; cele cari nu conţin numărul exact de candidaţi; cele care ar fi depuse peste termenul legal; cele cari ar fi depuse de propu­nători, cari nu s’au prezentat personal s’au ale cărora semnături n’au fost le­galizate conform legii; cele cari nu au fost acceptate de candidaţi în termenul legal, şi în fine, acelea pentru cari nu s’a depus îa termenul legal costul im­primării buletinelor şi clişeul semnului ales. Deasemenea vor fi considerate ca nule și candidaturile pentru cari s’a de­clarat un alt semn decât acela cuprins în tablourile de semne întocmit de co­­(Continuare pe pagina II-a) Știri politice

Next