Patria, iunie 1926 (Anul 8, nr. 115-139)

1926-06-10 / nr. 123

Cluj, Joi 10 »unté 1926 3 JLBI.2?2EMPL,aflat Anii 1111. * Numărul 123 O aniversară — Coruia 1906 — Ruşi 1926 Se decretase de curând activitatea parlamentară a românilor din Ardeal şi Banat. Bărbaţii politici de azi, tinerii de atunci, cari într’o revărsare de e­­nergie frânseră pasivitatea decretată de adunările şi comitetul naţional. Îşi dă­deau seama că prin participarea la lu­crările parlamentului maghiar nu­­vor reuşi să îmbunătăţească soarta români­lor din Ardeal şi Banat, prin constrân­gerea guvernelor ungureşti la o schim­bare de metodă. Dimpotrivă se puteau aştepta, şi se şi aşteptau la Înăsprirea situaţiei politice a românilor de din­coace de Carpaţi. Dar activiştii de atunci, în elanul lor tineresc simţiră câteva adevăruri fun­damentale, care au şi rodit mai târziu şi au fost apreciate de Întreg comite­tul naţional, care a venit să aprobe pasul făcut de ei. Ei îşi dădură seama, în primul rând că pentru câştigarea drepturile naţio­nale, pentru realizarea idealului naţio­nal, trăim astfel de vremuri în care e necesară mişcarea, concursul raţiunei întregi, înţeleseră că pentru marea operă po­litică şi naţională a viitorului e nevoe de educaţia maselor, de coborârea în straturile cele mai largi ale poporului a acestui Ideal şi de pregătirea, in a­­cele straturi a cunoştiinţelor luptătoare. In al doile rând au priceput­­şi au presimţit marele rol pe care-l va avea nu o mare putere ori alta din Europa în rezolvarea chestiunii minorităţilor et­nice. In realizarea statelor naţionale, ci Europa Întreagă. Cei cari au pornit activitatea voiau, deci, să informeze streinătatea asupra chestiunii minorităţilor din monarchia Austro-ungară. Şi cum presa românea­scă nu putea face acest lucru, 11 cre­deau mai uşor realizat prin activitatea In parlamentul din Budapesta. Poporul,­ţăranii şi intelectualii sate­lor noastre au Îmbrăţişat ac­um două­zeci şi ceva de ani, cu multă Însufle­ţim curentul activis. Dovadă că era Înţeles, aşteptat, şi necesar. La cele dintâi alegeri, lumea româ­nească s’a mişcat dela un capăt al Ar­dealului la altul... Regimul politic s’a Înăsprit; proectele de desnaţionali­­zare Începură să treacă cu nemiluita parlamentul din Budapesta. Stăpânii, înfricaţi de conştiinţa naţio­nală redeşteptată, de energia vădită, s’au pus pe lucru. Dar naţia noastră ajunsese In câţiva ani o naţie luptătoare, plină de demnitate... Ilegalităţile şi teroarea guvernamen­tală se lăsară cu tot alaiul asupra cir­cumscripţiilor electorale cu majorităţi româneşti. Era In 1906, la alegerea de deputat din circumscripţia Şomcuta-mare, în Ţara Chioarului candidatul partidului na­ţional era dl dr Alexandru Vaida- Voi­vod, urmat şi atunci ca şi azi cu fana­tism de massele româneşti din Ar­eal şi Banat, cum au Îndrăgit massele a­­cestea totdeauna pe oamenii dintr’o bu­cată, neşovăitori, gata la orice jertfă pentru idealul tuturor. Contra-candidatul dlui Vaida era un baron din părţile localul, om care di­spunea de bani, de bătăuşi şi de întreg concursul administraţiei. Alegătorii români adunaţi în cete în satele învecinate Şomcutei, porniră des­­de dimineaţă spre locul de votare, în frunte cu candidatul, vreo două mii, e­­scortaţi de un escadron de husari In fruntea convoiului, pe de laturi, din urmă, soldaţii Îşi zăngăneau armele. Pe alegătorii noştrii i-au pus în ta­băra în piaţa oraşului, înconjuraţi de ar­mată şi jandarmi, în vreme ce ai gu­vernului erau cu tabăra în însăşi curtea localului de vot. Bătăuşi de-al baro­nului candidat, reuşiră să ducă pe câţiva alegători, cu forţa, în curtea cu tabăra guvernamentală. Organele de siguranţă au Început In tabăra noastră perchiziţia: căutau, cu o încetineală strivitoare, dacă alegăto­rii n’au arme asupra lor, îi căutau până la piele.­ Cei aflaţi imuni, la rare intervale, erau duşi la vot. Douăsprezece ceasuri au stat alegă­torii nebăuţi şi nemâncaţi în piaţă până le-a venit rândul lor. Dar dimineaţa nădejdiile guvernului se sfărâmară: mai veniau sate Întregi româneşti la vot. Şi atunci de-odată s’a răspândit ve­stea, că în satul Cornia jandarmii au tras în mulţime şi au omorât doi ale­gători. Oamenii, porniţi la vot, au fost luaţi cu puterea şi aşezaţi In căruţele grofului să fie duşi la vot. Ei s’au Împotrivit, strigând ci nu vor să fie furată dreptatea românilor. Gloanţele au pornit şi alegătorii n’au mai ajuns la vot. Doi au murit pe loc, alţii au fost răniţi.* Sunt douăzeci de ani între sânge­roasele evenimente de la Corina şi in­tre cele recente din Ruşii Hunedoarei. Atunci oamenii, nu se lăsară să fie fu­raţî, pentru a nu se fura dreptatea ro-­­­mânilor. Acum alegătorii n’au putut fi înduplecaţi să... nu meargă la vot, ne­voind să li se fure dreptatea. Zadarnic li s’a spus. In judeţul lui dr Aurel Vlad, întâiul deputat român activist, în Parlamentul maghiar, za­darnic li s’a spus Nu este votare, în­­toarceţi-vă acasă! Oamenii ştiau că este, ştiau că jandarmii sunt siliţi sa minţească, pentru ca dreptatea lor să nu izbândească. Şi in 1926 ca şi 1906, ţăranul ro­mân din Hunedoara ca şi cel din ţara Chioarului, a spus­ vorba de deznădejde a românului: „Nu ne lăsăm odată cu capul!“ Nu ne lăsăm dreptatea! Sunt cuvinte care merită glonţul ? Dar din acest strigăt de desnădejde şi ţăranului român ne-am păstrat, în două mii de ani fiinţa raţională, nu prin ro­stirea lor, într’o supremă încordare s’au născut toate faptele mari ale trecutului ? Dar prin acest „Nu ne lăsăm odată cu capul“, a fost stăvilit şi puroiul ger­man la Siret şi el a biruit la Mărăşeşti! O naţie care poate rosti în deplină calmitate aceasta sentinţă, când vorba de apărarea dreptăţilor celor m­ifi sfinte, e o naţie înaintea căreia eşti dator să aduci închinăciune, nu să o întimping cu o ploaie de gloanţe. Duşmanul, da, o poate face, dacă e laş. El are tot interesul să amuţească demnitatea unui popor. Dar frate pe frate? Dar un guvern „naţional“? Să amuţeşti însuţi energia care singură te poate mântui pe tine şi o ţa­r întreagă? Nu e­utim­a ne­bunie? Ţăranii din Hunedoara au fost che­maţi la exercitarea unui drept de în­suşi Capul Statului, când s’au publicat alegerile, de legile existente. Ei au plecat să-şi facă datoria, după cum le spunea conştiinţa lor. Aceeaşi putere de Stat care i-a chemat la datoria cetăţe­nească, sub amendă, ii opreşte în drum şi nu-i lasă să se­ apropie de localul de votare. Aceeaşi autoritate românească, naţională! Au fost opriţi şi în judeţul Cluj, şi în Alba, şi în altele. In multe locuri tragedii ca cea din Ruşi au fost evitate cu greu, şi adeseori fiind alungaţi oa­menii de la vot, pentru biruinţa unui gu­vern nenorocit şi slăbănog... Cred stăpânirile vitrege şi antinaţio­nale că astfel de suprimări sângeroase nu-şi vor da rodul ? 11 vor vedea când de la un capăt la altul al românismului se va rosti sentinţa îndârjirii finale: „Nu ne lăsăm odată cu capul“. Opriţi de la înmormântare Dl dr Aurel Vlad, marele luptă­tor naţional, care de aproape trei decenii a dat pilda unui rar ca­racter de cinste, de abnegaţie, de jertfă pentru neam, de intransi­genţă naţională, a fost oprit să participe la înmormântarea victi­melor din Ruşi. Dsa a avizat de­ asemenea pe dnii I. Maniu şi Al. Vaida să nu mai meargă în zadar până la Orăş­­tie, căci accesul la groapa celor două jertfiţi pentru dreptate, nu le va fi îngăduit. Măsura aceasta, luată desigur cu avizul celor mari, a revoltat pe toată lumea. Dl dr Aurel Vlad e idolul ţără­nimii din extinsul judeţ al Hune­doarei. II cunosc şi copiii mai ră­săriţi. Cu atâtea generaţii a dus luptele înverşunate ale trecutului. La el acasă, ce lovitură cumplită i s’a dat, când i s’a luat această libertate elementară de a-şi face ultima datorie către cei ce au lup­tat sub steagul său! Nu ni s’a dat un astfel de caz nici în era maghiară. Sub „protec­ţia“ baionetei, şi tot puteai parti­cipa la înmormântările victimiior luptelor naţionale. Cum a cutezat stăpânirea româ­nească să ia astfel de măsuri re­voltătoare şi adânc umilitoare? Cu ce drept, cu ce scop? S’a temut de... revoluţie ? S’a temut că prezenţa dlui dr Aurel Vlad şi a altor membrii ai parti­dului ar da îndemn poporului să se răzbune? Nu credem, din simplul motiv că puterea armată din Hu­nedoara a arătat cum ştie opera. Din partea asta era liniştită­, pu­terea de Stat care azi e în mâna poetului Ardealului. Bănuim cu totul alte intenţii la cei ce i-au oprit pe fruntaşii noştri să meargă la înmormântare. Din co­municatul oficial al guvernului, ve­dem că se pregăteşte explicarea uciderilor de la Ruşi cu... instigaţia partidului naţional. Nu i-au lăsat pe fruntaşii noştri la înmormântare pentru a avea o dovadă dinainte ho­tărâtă : „Nu le-am permis să vină, fiindcă ar fi agitat din nou poporul“. Se promit sancţiuni! Dar când s-au aplicat la noi sancţiuni pentru ilegalităţi şi chiar crime electorale? Erorile comisiunei centrale electorale O telegramă a agenţiei „Rador“ ne anunţa ieri că comisiunea electorală centrală, luând în cercetare contestaţia blocului naţional ţărănesc cu privire la totalizarea voturilor şi repartiţia man­datelor în jud. Bihor şi Ialomiţa, a găsit-o întemeiată. Onorata comisiune şi-a recunoscut greşala de a fi scos — fără nici un temeiu —din massa e­­lectorală a blocului cele aproape 50.000 voturi obţinute de lista partidului na­ţional în Bihor şi de a partidului ţă­rănesc în Ialomiţa, dar a hotărât să lase Camerei sarcina de a decide. Frun­taşii blocului, faţă de această bizară hotărâre a comisiunei electorale cen­trale au introdus recurs în Casaţie. Chestiunea prezintă, desigur, o im­portanţă deosebită nu numai din punct de vedere al intereselor blocului naţio­­nal-ţărânesc, nedreptăţit prin greşita calculare a voturilor, ci şi sub aspectul general al modului cum se face apli­carea nouii legi electorale, prin inter­pretări voluntare, putând da loc la greşeli, cum a fost aceea de care ne ocupăm acum. Se ştie că prin omisiunea voturilor obţinute de listele blocului în Bihor şi Ialomiţa, partidele naţional şi ţărănesc au fost lipsite nu numai de cele două mandate care le reveneau de drept ca grupări minoritare în aceste judeţe, ci şi de alte 4 mandate în restul ţării, ce li se cuveneau pe baza procentualităţii, potrivit massei electorale sporite cu vo­turile din Bihor şi Ialomiţa. Uşurinţa cu care s’a procedat în cal­cularea voturilor şi repartiţia mandate­lor este surprinzătoare, dată fiind com­poziţia comisiunei electorale centrale, de la care ne puteam aştepta la cea mai strictă aplicare a legei. Greşeala ei, însă, este agravată de hotărârea ce a luat, lăsând pe seama Camerei corecta­rea repartiţiei mandatelor de deputaţi. Camera majoritară, nu prezintă nici o garanţie de obiectivitate şi nici chiar competinţa legală de a modifica hotă­rârile comisiunei electorale centrale. Potrivit legei electorale Camera nu are dreptul a se pronunţa de­cât asupra validării nouilor aleşi. Iată de ce soco­tim că greşit a hotărât această comi­siune şi că înalta curte de casaţie va trebui să stabilească printr’o jurispru­­denţă calea ce trebue de urmat în ca­zurile când se comit erori în calcula­rea maselor electorale şi repartiţia mandatelor fiecărei grupări politice, cari întrunesc minimum 2 la sută din tota­lul voturilor exprimate­ pe întreaga ţară. Legea electorală prevede in mod ex­pres ca lucrările comisiunei centrale să nu dureze mai mult de opt zile de la data alegerilor. De astădată, însă, co­misiunea a depăşit acest termen şi totuş a greşit. Lucrând pe bază de interpretări, cari pot fi susceptibile de discuţiuni contra­­dictatorii, comisiunea electorală centrală ar trebui să ţină şedinţe cu participa­rea delegaţilor diferitelor grupări, cari să aibă dreptul a-şi susţine punctul lor de vedere, lămurind pe membrii comi­siunei înainte de publicarea rezultatu­lui în Monitorul Oficial. Situaţia creiată prin greşita încre­dere a comisiunei electorală este des­tul de delicată. Celor 6 dintre deputaţii grupării majoritare, proclamaţi aleşi in locurile cari de drept revin blocului naţional-ţărănesc, vor trebui să li se anuleze mandatele. NOTE Premiile naţionale Anul acesta s’au dat numai două : cel de proză şi cel de poezie. Atâtea şi fu­seseră înfiinţate acum trei ani, când s’a dat întâi oară răsplată naţională celor cari contribue mai mult ca oricine, la îmbogă­ţirea sufletească a unui neam. Anul tre­cut li se mai adăugase un premiu, tot de una sută mii Iei, pentru critică Anul a­­cesta a fost şters, şi, mărturisim că eco­nomia bugetară nu o aflăm îndreptăţită pentru ştergerea lui. Ori, poate, partidul dela putere, n’a avut pentru acest premiu, un candidat al său? Premiul de proză s’a dat anul acesta îl lui Ion Gorun, şi răsplata o credem bine­meritată, după cum am fi crezut-o, anul trecut, pentru celalalt prozator ardelean din vechea generaţie de scriitori, Io­n Sl­a­­v­i­c­i. Ion Gorun e dintre puţinii scriitori ro­mâni pe care vrâsta nu i-a putut înfrânge. De aproape patruzeci de ani numele lui l-am putut întâlni în toate revistele. Un scriitor care s’a apropiat mereu de înţe­lesul vieţii, şi nu l-a văzut superficial, ci s’a coborât mereu în adâncurile lui tai­nice. Sincer, serios, sobru, tragic adese­ori, concentrat, iată caracteristicele scri­sului premiatului de azi. Moţ de origină, din familia marilor lup­tători din Munţii Apuseni, dârz şi visător în,,aceeaşi vreme, Ion Gorun a scris şi versuri bune, a tradus admirabil pe Faust. Dar viaţa întreagă a fost urmărit de bles­temul celor mai mulţi scriitori români­­pentru a putea să-şi câştige existenţa a trebui să-şi macine forţele creatoare în ga­zetăria ucigătoare de nervi şi de idealuri Nu ştiu alţii, dar cel ce scrie aceste rai­­duri era înduioşat până la lacrimi când vedeam că un scriitor la vrâsta lui Ion Gorun e silit să facă încă şi azi gazetărie Premiul de proză l-a luat poetul Topâr­ceanu de la Iaşi, de origină tot un arde­lean. Anul trecut a fost premiat alt poet ieşan, dl Codreanu. Dl Topârceanu e cunoscut îndeosebi ce­titorilor revistei „Voinţa Românească“ Talent real, talent frumos, neîntrecut în vervă. Redactează azi revista „Lumea“ din Iaşi. Cele două tabere Un colaborator al ziarului „Cuvântul“ publică sub titlul „De la alegerile din Ardeal. Aspect şi frământări“, câteva observări preţioase de la o secţie de votare de pe Târnave. Ne permitem să reproducem partea finală din acest foi­leton iscălit Radu Roată: „in sala primăriei e marele consiliu de judecată. Magistratul şi asistenţii cari vor cumpăni succesele şi înfrân­gerile fuptei. Alături, la capete de masă. Statele majore ale oştilor beligerante. Un tânăr intelectual bucureştean cu haina impe­cabilă şi cu fruntea încreţită. Sub bol­­titurile ei se întreved frământări de revoltă şi de ciudă greu stăpânită. E politicianul proaspăt şi subţire, care, venit pentru întâiaşi dată în Ardeal la campanie de biruinţă uşoară, nu poate să înţeleagă cum se găseşte aici în opoziţie cu tabăra românească. Tânărul combatant politic de pe malurile Dâm­­boviţei îşi vede opăcite porţile unui „mare viitor“ în dârzenia implacabilă a fraţilor săi de la Târnave. La celalalt cap de masă e contra­candidatul său, un advocat ardelean dintre aceia cari au ales pe Maniu la Vinţ, când alegerile se comandau de beliduci ca Tisza şi Jeszemzky. Figură ovală, blândă şi molâie, ale cărui fră­mântări sufleteşti nu sunt trădate de nici o cută, de nici o scânteie fulgeră­toare. Pare mai de­grabă un om care a fost târât fără voie la o măsurare dureroasă şi lugubră. La un moment dat ciocnirea, duelul individul intre cei doi şefi de taberi e inevitabil. Izbucneşte tinerelul bucureştean cu buza crispată: — Ruşine şi ocară să luptaţi voi, ro­mânii, împotriva noastră, cari v’am eli­berat de jugul împilatorilor voştri de veacuri ! Asta-i lupta lui Andrei Ba­­thori în contra sfântului Voevod Mihai cel Brav dela Şelimbăr! Advocatul blajin dela celălalt colţ de masă zâmbeşte cu amărăciune, îşi ia rivalul de subsuori cu delicateţă şi-l conduce la geamul prin care razele soarelui ce apune arunca un zmoc de de raze galbene şi triste : : — Uite, domnule coleg, taberele noastre! Eu sunt numai expresia acelui popor conştient şi bun, care prin su­­ferinţi ca ale lui Horia şi Iancu nu poate uita şi nu poate să se mintă. Vor tre­bui să mai treacă încă generaţii, până când lăncerii lui Axente şi al papii Vlăduţ de la Aţintis vor putea să meargă de subsuori cu „chienteşii“ lui Bem, ori cu deţinătorii privilegiilor medievale. Dumneata, prin o sfâşietoare ironie a sorţii, te găseşti azi, aici, în fruntea ta­­berii acelora de colo zechea săcuiască şi cu cizma saxonă!“ Noul guvern în Polonia Bartel a format guvernul luând pre­­şedenția şi comunicațiile, iar Pilsudsky războiul. Pentru victimele din judeţul Hunedoara La colecta deschisă de ziarul „Pa­ria“ pentru ajutoarea victimelor bar­bariei dela Ruşi au mai subscris : Suma din urmă . . 18600 Lei O societate anonimă ro­mână din Ardeal . . 8000 „ Şi străinii dau La Ilia în judeţul Hunedoara, s’a fă­cut o colectă la care a contribuit toată lumea, fără deosebire de naţionalitate. Iată lista: Subscripţia la Ilia Dr. Ştefan Razvan deputat, Lei 500, Ni­colae Bogdan înv. dir. 300, Iosif Per­­nicek compt. 200, Petre Cure funcţio­nar 100, dr. L. Rapaport advocat 100, Nicolae Oprean funcţ. penz. 100, Ma­­xim Zomoniţa casar 20, Rosenthal Imre brutar 40, Mihai Marian corn. 40, Mo­­zes Ionif 50, Reisner Mauriţiu 20, O­­lariu Romulus 2, Klein Rudolf 3, Klein Hugo propr. Gurasada 50, Klopot An­dor comerciant 100, Goro Francisc proprietar 100 Dr Korányi Samoilă medic 100, Baar Desideriu compt. 40, N. N. 40, N. N. 10, Sándor Ludovic 20, Váradi Eugen comerciant 60, Datca Dumitru notar 30, X. Y. 10, P. A. Portasse agronom 20, Prof. I. Cernetz 20, Holtzinger Francisc 20, Prof. Frida Harth 40, Ma­ria Kiss cassieră 20, Ecaterina Purgea cond. grăd. 40, N. N. 40, Eugen Rin­gler cond. cale f. 20, loan Iuga pro­prietar Bretea 100, Prof. Tr. A. Dum­brava Ilia 100, Romul Vasiu notar La­­poşnic 30, preotul Em. Şuiaga Lapiş­­nic 30, Mihai Crişan zugrav Ilia 20. Au mai subscris pe diferite liste: Fonciera.......................... 10 000 „ Banii, ce se vor aduna din toate păr­ţile că se trimită deadreptul la banca „Ardeleana“ din Orăştie. Gh. Pădurean Cluj . . 100 „ Ing. Aurel Mureşan . 500 „ Dr Paul Boilă ... 100 „ Dr Victor Petean . . 200 „ Dr Livius Pop . . . 1000 „ Gavrilă Onişor . . . 200 „ Adrian Oţoiu ■ . . 1000 „ Total . . 29700 Lei Prof. Mironescu senator de Hunedora . . . 50.000 lei Dr Aurel Vlad . . . 10.000 „ Banca „Ardeleana* (O- răștie).......................... 20.000 „ Banca „Agrară“ . . . 30.000 „ Forestiera..................... 10.000 „ Oricât aşi încerca să pun frâu pati­milor, cari întunecă hotărârile, ce tre­bue să se ia în împrejurări grele, nu pot să nu insist asupra cauzelor, cari au provocat asasinatul de la Ruşi, şi a­­supra răspunderii care apasă chinuitor asupra vinovaţilor. Trebue să o fac aceasta, pentru că sălbătăcia nu încetează. Ancheta ofi­cială continuă să o facă autorii asasi­natului!!! Ancheta continuă să se facă cu aceleași mijloace, cu cari s’a făcut asasinatul!!! Primul procuror Nemaipomenit! Aflu, din izvor sigur, că prim-procu­­rorul Ghiţeanu, care anchetează... a dat el însuşi ordine, înainte de alegeri, jan­darmilor, să asigure reuşita guvernului, cu orice mijloace! Acum îmi explic de­claraţia făcută de el, când cu autopsia victimelor, că »nu se pertracteazăă cu ţăranii , ţăranii se împuşcă !“ Acest prim-procuror trebue să fie scos din justiţie! El este nu numai un sadist, ci şi un vulgar speculator, ca să nu zic un „apostol“ trimis în provincii. Iată do­vada : In plasa Orăştie şi Ilia au fost are­staţi câţiva ţărani fruntaşi din fiecare comună, în preajma alegerilor. Unii din­tre ei au reclamat cazul la prim-procu­­rorul Ghiţeanu din Deva. Prim-procu­­rorul i-a sfătuit să se adreseze advo­catului Cristea, fost procuror. Acesta încassa 2000—4000 lei de cap, şi are­staţii scăpau din închisoare, numai­de­cât. Ciudat. „Pertractarea“ nu e pentru ţă­rani. Pertractarea este un privilegiu al „domnilor“. Prefectul Mi-ar plăcea să nu fie adevărat, că dl Petru Groza a zis după alegerile pentru Cameră: „Am să tai şi să spân­zur. Am să trimit în Basarabia pe toţi judecătorii ardeleni. Dar nu pot să su­­fer ruşinea, ce ne-a ajuns.“ Mi-ar plă­cea să nu fie adevărat, fiindcă dl Groza trebuie să joace alte roluri. In orice caz mi-e suspect, că fostul prim-pretor Petru Popa, vestitul hoț de urne de la Deva, a fost rechemat in postul din care a fost destituit pentru motive nu tocmai lăudabile.... iar pre­fectul Câmpian, înlocuit cu sub-prefec­­tul Candrea. Sub-prefectul Candrea este o veche cunoştinţă a noastră, înainte de război, sub unguri, era prim-pretor la Brad. In alegerea proto­popului Demian, la Brad, a ţinut pe alegătorii români ,trei zile şi trei nopţi in ger şi zăpadă, fără adăpost. Nu nu­mai atât, când banul român Ioan Cu­­tean, negustor în Brad, pusese niște cuptoare în stradă, ca să se mai încăl­­zească alegătorii, dl Candrea a distrus cuptoarele... Ii place să se joace cu fo­cul, ca fiecărui sadist. Deasemeni a rămas de pomană zelul prim-pretorelui Candrea, de a prigoni tricolorul românesc, sub unguri. Din ordinele lui Candrea, jandarmii maghiari rupeau tricolorul de pe brâul fetelor. In comuna Rovina, flăcăii au luat la goană pe jandarmi. Puţin a lipsit să fie văr­sare de sânge. N’am avut dreptate, să zic „ca sub unguri ?“ Căpitanul Morar „Apostolii“ de dincolo — oamenii de omenie, veniţi de peste munţi, nu şi-au zis niciodată „apostoli!!!“ — îşi găsesc, aci, la noi, pretorieni de o egală va­loare. Despre cei mari, voi vorbi altădată. Despre unii din cei mici — căpita­nul Morar, — am spus în corespon­­denţele anterioare, tot ce aveam de spus. El nu-şi poate stăpânii poftele sadiste nici In faţa mormintelor abia închise. El tae şi spânzură prin satele agitate, „pacificându-le"... Morar acesta este un normalist ne­isprăvit. Ca atâţa alţii, neputându-şi termina cariera, trăeşte din a face orice servicii îl cer puternicii zilei. Goga Instrucţia de a împiedeca pe alegă­tori dela votare s’a dat din Ministe­rul de interne. Aceasta a fost strate­gia specială — deşi nu originală — a dlui Goga. Guvernul ţinea să câştige alegerile judeţene cu ori ce preţ In Hunedoara. La Binţinţi s’au rupt podurile de către autorităţi. Alegătorii au trecut prin apă. La Baia-de-Criş cordoanele de jan­darmi au tras focuri in aer. Alegătorii s’au dus totuşi înainte. La Balşa, un notar şi un sublocote­nent, au pretextat că alegătorii sunt­­Continnaco pe pagina JJ»*1 Ancheta noastră la Ruşi Cine sunt ucigaşii? — Sadismul M. S. Regele la Cluj — Recepţia de la Automobil Club — După cum am anunţat în numărul de aseară, M. S. Regele a sosit ln Cluj cu tren so­cial la ora 10.25 dimi­eaţă. De la gară Suveranul a plecat Însoţit de A. S. R. Principele Nicolae la sediul Automobil-clubului regional Cluj, din strada Regina Maria, unde a avut loc o recepţie. După facerea prezentării I. M. S. Regele s-a întreţinut câteva mo­mente cu reprezentanţii autorităţilor lo­cale. Printre cei de faţă se afla şi dl prof. Mihail Şerban, membru în comi­tetul executiv al partidului naţional din Ardeal şi Banat, pe care Suveranul II cunoaştea încă dinaintea războiului, cu prilejul premierii de către Academia Română a lucrării sale despre „Expro­priereM. R. Regele a binevoit să se întreţie timp îndelungat de dl prof. Mi­hail Şerban interesându-Se ca diferite chestiuni în legă­tură cu viaţa provincii­lor de dincoace de Carpaţi. La ora 1 şi jumătate M. S. Regele a plecat la Cercul militar unde a avut loc un banchet, iar după amiază a a­­sistat la oncursul de coaste. La ora 10 noaptea cu un tren special a plecat spre Bucureşti. Rep.

Next