Patria, iunie 1926 (Anul 8, nr. 115-139)

1926-06-11 / nr. 124

Cluj, Vineri 11 Iunie 1922 JLE1 EXKMJPj^Jk JRZJJL Anul VIII. # Numărul 124 Minorităţile etnice din Ardeal şi partidul naţional Au trecut alegerile de deputaţi şi senatori, cele pentru consiliile judeţene. Mai testează alegerea senatorilor de către consiliile comunale şi judeţene. Au trecut ca o invazie duşmană asupra populaţiei româneşti din Ardeal şi Banat, Invazie întruchipată în organele administrative şi jandarmerie. A trecut, în mare parte, războiul civil dus de putera de Stat împotriva celei mai sănătoase ţărănimi române. Şi, după trecerea uraganului antinaţional, distrugător, de constituţie şi lege, de omenie şi dreptate, deslănţuit de un guvern lipsit de orice popularitate, în cea mai frăţească tovărăşie cu minorităţile etnice de la noi, conducătorii acestor minorităţi, la adăpost, cu mandatele de parlamentari ai listei „majoritare“ în buzunar, au dat poruncă presei ce-i susţine să-şi mai aducă aminte şi de românii din Ardeal, şi de partidul naţional despre care s’a dat din nou cea mai strălucită dovadă, că reprezintă singur pe românii din Ardeal şi Banat. Deci, de vr’o trei zile, presa maghiară din Cluj a aflat, în sfârşit, după vr’o şase săptămâni de completă înmormântare a noastră, că mai existăm şi noi. In articole scrise pe un ton de elegie, presa maghiară ne întreabă dacă ne pregătim să, îngropăm Alba-lulia ? In alte articole, din aceeaşi presă, ni se vorbeşte de spiritul şi solidaritatea ardelenească, ce ar trebui să fie apreciată după toată însemnătatea. Corifeii politici ai maghiarimei noastre au aflat, după alegeri, că totuşi n’am murit, şi, în consecinţă că se merită a se mai sta de vorbă cu noi. Prilej Ie-a dat, se pare, articolul dlui Alexandru Vaida în legătură cu morţii noştri din Hunedoara. Presa maghiară se arată „înţelegătoare“ la doliul nostru, dar nu înţelege pentru ce acest resens, la partidul naţional, faţă de minoritatea pe care susţine că o reprezintă. Noi credem însă că articolul dlui Vaida a fost numai un prilej formal pentru a interveni declaraţia presei maghiare prin care binevoieşte să recunoască, în fine, că mai existăm şi noi. Imboldul de a vorbi despre noi, după o nutenie de două luni, a trebuit să-l dea conducătorilor maghiarimii situaţia reală politică, aşa cum s’a creiat în Ardeal şi Banat în ultimele săptămâni, între retrodimea din Ardeal pe de-o parte şi între minoritatea maghiară. Din mişcările masselor, din frământările propagandei electorale şi a alegerilor, aceşti conducători îşi vor fi dat seama de noua situaţie politică, de prăpastia pe care înşişi au creat-o între populaţia ţărănească de la noi şi minorităţile etnice. Noi am stăruit, de curând, într’un articol asupra acestei prăpăstii săpate artificial de conducerea politică a maghiarimei într’o vreme când răni vechi începeau să se cicatrizeze, şi de-o parte şi de alta. Şi arătam că de mare cuminţenie politică va fi nevoe pentru ca aceasta prăpastie să nu se caşte şi mai adâncă. Mai mult, spuneam că , iar când cuminţinia va fi la conducătorii politici, massere mari, odată pornite pe-un drum, cu greu vor mai fi oprite.* Solidarizarea ardeleană şi bivaleţa spiritului ardelenesc? Cine ne dă astfel de sfaturi, cine propagă astfel de principii? Nu noi, partidul naţional le-am concretizat mai întâi în hotărârile de la Alba-lulia? Cam erau aceste principii? Ţară real constituţională, ţară de drept, ţară legală, în care toţi locuitorii, toţi cetăţenii nouăi Patrii, să-şi poată exercita liberi drepturile cetăţeneşti, confesionale şi naţionale, înscrise în Constituţie, sacrosancte pentru toate guvernele ţării. Ne am abătut noi vreodăia deja aceste principii, de la acele hotărâri? Nu am făcut, de opt ani, mereu apel la toate minorităţile etnice să ne ajute la întemeiarea Statului democrat şi real constituţional român, singurul care poate asigura şi drepturile minorităţilor? Cine s’a abătut dela acest principiu cardinal al luptei noastre politice, cine, in loc să ne ajute, ne au atacat pe la spate, dacă nu chiar minorităţile etnice, făcând o politică oportunistă, pactând cu toate guvernele ? Nu ele au abdicat de la rezolvirea peste partide a chestiunii minorităţilor, şi au cercat să câştige prin aportul lor electoral drepturi de la oligarhia română, meţinătoarea uni sistem politic antidemocratic şi în permanentă luptă cu legalitatea şi dreptul? Să ne oprim numai la ultimele alegeri! Maghiarimea a ştiut cum a venit la putere actualul guvern. Ştia ce reprezintă partidul poporului. Era convinsă că singuru’are ce căuta în alegeri, chiar cu noua lege electorală, in loc să-l lase să cadă, a adus biruinţa. Vreme de două luni fruntaşii, candidaţii noştri au fost trataţi ca într’o ţară care e sub invazie streină. Românii din Ardeal şi Banat au fost urmăriţi de autorităţi ca nişte serbătciuţi. Nici un cuvânt, nici un protest, nici o Indignare din partea conducătorilor maghiarimei, ori a presei lor. Muriserăm pentru el, noi cari trăim aici împreună, şi a căror suferinţă şi umilire o avem subt ochi. Guvernul voia să ne desfiinţeze, şi cu o satisfacţie care sărea în ohii tuturor, maghiarimea l-a secundat. In loc de protest, s’a pornit cea mai formidabilă campania maghiară, electorală şi naţională, lăsată în toată libertatea, campanie care trebuia să ducă la distrugerea noastră. Atât de vehementă, atât de potrivnică „spiritului de solidaritate“ a Ardealului încât în judeţele dela margine populaţia noastră a avut segmentul că trăeşte din nou sub regimul unguresc. Pentru cele câteva mandate parlamentare, conducerea partidului maghiar a pregătit însăşi, pentru marile masse româneşti, înmormântarea Alba-Iulii! Duşmănia, dispreţul ce ne-a arătat, socotindu-ne morţi, a pus în lumină adevărată sentimentele acestor conducători. Acum că românismul din Ardeal şi Banat a dovedit că poate lua cu succes lupta şi cu guvernele antidemocratice şi cu minorităţile de la noi, conducerea partidului maghiar vrea să ne facă plăcerea de a ne recunoaşte că trăim şi ne întreabă dacă ne pregătim să îngropăm Alba-lulia? Îngroparea a pregătit-o această conducere, şi zadarnice sunt lamentaţiile ei de azi. Prăpastia ei au săpat-o şi nu poate fi astupată decât prin poporul maghiar, care va şti să şi dea o conducere, democratică, şi când această minoritate va înţelege că e o datorie fundamentală a ei de a ajuta la întemeierea unui stat legal democratic, real constituţional, aşa cum îl pretinde „spiritul ardelenesc“, în strunele căruia, după luptă, a început să bată presa maghiară, _______ Ardealul Print’o admirabilă mişcare de conştiinţă revoltată Ardealul a dat o satisfacţie strălucită partidului naţional. Un tânăr care crede că în „talent“, şi fără învăţătură şi fără activitate şi fără multe alte lucruri, e originea tuturor drepturilor socotit de mult că injuria înflorită de pe buzele sale e o armă politică fără greş, o sfântă spadă cuceritoare. Preşedintele prin politică al „Asociaţiei“, întovărăşit de un harnic funcţionar de bancă şi de un profesor academician fără nici o chemare pentru acţiuni publice, şi-a închipuit că pot înlocui prin vraja ortodoxiei pe oamenii cari s’a întrupat lupta românească sub regimul maghiar. Sila şi conrupţia au avut siguranţa că vor sfărma sau rătăci o armată trecută timp de trei generaţii prin cele mai grele încercări. Naţionalităţile au crezut şi ele că a revenit vremea când ţara li aparţinea exclusiv. Coborându-se din munte, strângându-se pe şesuri, ţăranul ardelean a rămas prin una din acele afirmaţii care fac onoare unui popor. El a votat înainte de toate o morală politică. („Neamul românesc“) N. lorga Front unic pentru apărarea valutară Geneva. — Comitetul financiar a decis să suprime total de la sfârşitul lui iunie controlul financiar asupra Austriei. Unii: Briand, Loucher, Wanderweide şi Thenis au avut eri o importantă consfătuire relativ la apărarea valutelor naţionale. Probabil că și dl Valpi va sosi cât de curând la Paris, ca să discute măsurile unui front unic franco-italo-belgian pentru apărarea valutară. Ungurilor, „cari se plâng . Nu vom uita niciodată, că maghiarimea din Ardeal deşi avertizată la timp, a dat tot sprijinul său în alegerile recente guvernului Averescu, care nu reprezintă poporul ci cel mult o clică de oameni interesaţi. Nu vom uita niciodată, că maghiarimea prin acţiunile ei politice de la unire încoace a căutat să sprijine totdeuna disordinea şi desorganizarea ce guvernele nenorocite ce stau în fruntea ţării Ie samănă conştiente şi inconştiente din belşug. Nu vom uita niciodată, că actualii conducători ai maghiarimii sunt duşmanii democratizării ţării dela care singur puteau spera îmbunătăţirea situaţiunii lor de minoritari. Nu vom uita nici odată, că maghiarimea în duşmănia ei faţă de tot ce e românesc s’a pus în contra românilor din Ardeal şi Banat reprezentaţi exclusiv prin partidul naţional luptând cu înverşunare şi alături de partidele fără popor a liberalilor şi averescanilor în contra elementului românesc alcătuitor de Stat. Toate aceste nu le vom uita în ceasul răfuelii. Dr R. B. Pentru victimele din judeţul Hunedoara Colecta ziarului „Patria“ Total 30.800 lei Au mai subscris: Suma din urmă... 29.700 lei Teofil Cuzman comerciant Cluj .... 100 lei N. N.......................... 100 „ Dr E. Calugăru. . . 100 „ Petru Cioban, Fiorești. 100 „ Dna Zoe N................... 100 „ Dr Teodor Giurgu . . 200 „ Gheorghe Mocanu . . 200 „ Bazil Târnovean . . 100 „ Dr Pavel Gălan. . . 200 „ Di Iuliu Hanu! despre crima din Hunedoara Adevărata semnificaţie a alegerilor: strivirea mului — Forţa opoziţiei unite — Datoria Dl Mia Maniu, preşedinte al partidului naţional, a acordat presei bucureştene, următorul interview pe care-l reproducem după ziarul „Adevărul“: Rezultatul alegerilor un dezastru averescan — Cum judecaţi dv. rezultatul alegerilor ? — „Ultimile alegeri au dovedit peste toate aşteptările, slăbiciunea politică şi impopularitatea partidului averescan. Partidul averescan a ieşit cu desăvârşire înfrânt. Succesul lamentabil pe care l’a obţinut guvernul numit de Maiestatea Sa, e datorit şi ajutorului partidului maghiar şi german cu care s’a cartelat în aceste alegeri. Toată teroarea, toate falsificările, toată risipa şi toată autoritatea de Stat exploatată şi compromisă în mod revoltător de guvernul averescan nu au fost suficiente pentru ca partidul averescan să smulgă măcar cele patruzeci de procente necesare, pentru a fi împărtăşit din premiile „majoritare“, precum să obţină majoritatea voturilor exprimate. Ajutorul minoritar Conform statisticei oficiale cartelul guvernamental a primit 53 la sută din voturile exprimate... Or, s’a constatat în mod cert şi poate controla oricine că partidul maghiar şi partidul german din Ardeal (fără să mai socotim celelalte minorităţi neorganizate cari au votat cu guvernul) au întrunit treisprezece-patrusprezece procente din votcile totale, — prin urmare partidul averetcan, cu toată „zestrea guvernamentală“ şi cu preţul tuturor abuzurilor înşirate, n’a întrunit decât 39 procente din totalul voturilor exprimate. O înfrângere care n’a mai suferit-o nici un partid la putere în ţara românească şi foarte rar vreunul din streinătate. Guvernul faţă de românii din Ardeal Iar în ceea ce priveşte Ardealul, conform unei statistici conştiincios făcute, partidul, nu a primit decât 7 procente din voturile româneşti, restul de voturi întrunite de guvern fiind voturi minoritare. Făcând abstracţie deci de victoria necontestată şi netăgăduită de nimeni, a partidului naţional din Ardeal şi Banat, nu pot fi decât mulţumit cu această dovadă a slăbiciunii partidului averescan in raport cu massere populare. La această slăbiciune evidentă, ştiută şi prevăzută de noi încă înainte de numirea guvernului averescan, se adaugă lipsa lui totală de competenţă politică şi prestigiu moral. Membrii guvernului averescan, (aproape fără excepţii) sunt improvizaţii ministeriale care lucrează pe temeiul inspiraţiilor momentane. Iar modul cum a ajuns la putere acest guvern, prin trădările cunoscute şi ca miluiţi ai dlui Brătianu, şi apoi felul cum au condus alegerile cu mijloacele cunoscute împinse până la măceluri, a lipsit cu totul şi de prestigiul moral necesar pentru a putea conduce destinele unei ţări. Este deci evident că lipsit de încredere în interiorul ţârii şi lipsit de prestigiul necesar în afară, şi izolat în opinia publică a ţării, va trebui în foarte scurt timp să părăsească puterea. In afară de aceasta alegerile m’au satisfăcut şi din punctul de vedere că opoziţia unită s’a dovedit a fi o forţă reală şi în sânul ei lupta dată de partidul naţional şi rezultatele obţinute de el au dovedit că acest partideste o forţă politică conştientă care nu poate fi biruită. Sfârşit de legendă Dar ce este şi mai important, s’a distrus o legendă şi anume, că un partid fiind la putere nu poate fi trântit în alegeri, în lipsa unei opinii publice bine stabilite şi îndeajuns rezistente faţă de tentaţiile şi teroarea guvernului. Precum arată cifrele de mai sus partidul averescan find la putere, înzestrat cu toate beneficiile puterii de Stat, cu tot prestigiul pe care i l-a putut da favoarea Suveranului, (pe care a exploatat-o în întreaga ţară în modul cel mai neloial şi fără nici o rezervă) acest partid averesean a fost în alegeri trântit şi dacă nu ar fi existat ajutorul partidelor minoritare atât de scump plătit de ţară, şi mai ales dacă nu ar fi fiinţat absurda lege electorală liberală, care dă guvernului „premiile“ ridicole şi revoltătoare, guvernul ar fi trebuit să-şi prezinte, — pus în minoritate în alegeri — a doua zi demisia de la putere. Guvernul însă a scăpat din mila minorităţilor şi a legii electorale şi liberalilor. Totuş, demisia lui va trebui să urmeze şi va urma în scurtă vreme. Crimele disperării -- Cum vă explicaţi crimele din Hunedoara ? — Revolta sufletească ce mă stăpâneşte şi care a cutremurat fiinţa întregului Ardeal şi Banat şi emoţia adâncă ce mă cuprinde în faţa acestui adevărat atentat în contra demnităţii şi vieţii românilor de peste munţi, mă împiedică să vorbesc prea mult despre această tristă întâmplare. Măcelul neomenesc de la Ruşi a fost o consecinţă logică a întregului sistem electoral al guvernului. Convins el însuşi de absoluta lui impopularitate a ştiut de la început că nu ,poate cu mii averescaniide a lupta loace legale, obţine un rezultat favorabil. A conceput deci un adevărat „plan de bătaie“ despre care intimii dlor Goga şi Goldiş spuneau, cu mult înainte, că rezervă pentru public anumite trucuri şi surprinderi. Ele constau şi in împiedecarea conducătorilor opoziţiei unite de a lua contact cu alegătorii şi apoi împiedecarea alegătorilor să ajungă la urne, imprimate cu falsificările terorizările şi corupţiunile cunoscute încă dela alegerile anterioare, împrejurarea Insă, că aceste trucuii şi surprinderi s’au dovedit cu ocazia alegerilor pentru Camere, insuficiente, i-a dat pradă unei adevărate furii a omului în disperare. Când ei au văzut, majorităţile zdrobitoare, obţinute de partidul naţioal în Alba, Hunedoara, Făgăraş, Cluj, Dej, Someş apoi Sălaj, Turda Bihor şi chiar şi Sibiu, unde cu toate că au fost în fruntea listei, miniştrii Goga, Goldiş, Lapedatu, toţi, parte născuţi, parte locuind în judeţul Sibiu şi când a văzut cu toate mijloacele puse în aplicare că nici fracţiunea Goga, nici fracţiunea Goldiş n’au putut, afară de într’un singur judeţ, să realizeze o majoritate absolută. S’au hotărât să ia „măsuri şi mai energice“. Intre aceste măsuri a fost una: înlocuire prefectului Câmpeanu din Hunedoara şi delegarea subprefectului Candea cu girarea prefecturii pe bază de instrucţiuni precise...Măcelul de la Ruşi este rezultatul acestor instucţiuni iar faptul că facerea anchetei a fost încredinţată autorului imediat al măcelului, căpitanul Morariu, dovedeşte tendinţa de a acoperi pe autorii intelectuali şi a căuta an ţap ispăşitor. Este un adevăr zguduitor să vezi cum jandarmii români în subordine, împiedecă pe alegătorii români să-şi dea votul obligator prin lege, şi cum sunt ei împuşcaţi fiindcă insistă în drepturile lor date de lege. Că jandarmeria trebuia să asculte nu de prezidentul electoral, mi-a recunoscut în faţa a trei martori un locotenent de jandarmi, spunându-mi mie, intr’o comună, textual următoarele: „un ascult de ordinele prezidentului electoral, am alte ordine, alţii îmi poruncesc". Vinovaţii trebuie pedepsiţi Sângele românesc vărsat, chiamă la răspundere guvernul ţării româneşti. Opinia publică şi opoziţia democratică va fi destul de tare ca să-l cheme la dreapta judecată. Aici îşi au rolul lor nobil şi ziarele româneşti cari pătrunzând în întregime tragicul acestei întâmplări şi apreciind, după vrednicie urmările ei dacă nu s’ar aplica sancţiunile cuvenite. Prea au fost fără frâu şi fără nici o ruşine, contând chiar cu slăbiciunea presupusă a opiniei româneşti, teroarea şi nelegiuirile guvernului, ca să poată ele rămâne fără sancţiuni... Mai ales că teroarea continuă şi acum, după alegeri, cercând să intimideze pe cetăţenii ţării noastre, în loc ca el, guvernul singur să se retragă scârbit de faptele sale. Ofensiva opoziţiei unite — Care este în momentul de faţă situaţia politică Internă? — Din alegeri opoziţia unită a eşit întărită, iar guvernul politiceşte şi moraliceşte zdrobit. Opoziţia este cu mult mai tare în corpurile legiuitoare, ca număr şi calitate pentru ca guvernul să poată răzbi cu ea. Iar guvernul e cu mult mai slab, din toate punctele de vedere, in ciuda „premiilor“ acordate de legea electorală, pentru a înfrunta greutăţile şi atmosfera insuportabilă pe care şi-a creat-o prin modul cum a venit guvern şi prin felul sângeros cum a făcut alegerile. Viitorul politic, foarte apropiat, al ţării, depinde de măsura în care opoziţia va şti să se folosească de forţa sa şi de succesul obţinut şi felul cum va exploata slăbiciunea guvernului. Guvern personal al Regelui — Ce anume trebuie schimbat? — Caracteristica principală a situaţiei politice este faptul că în fruntea ţării stă un guvern personal al M. S. Regelui care are caracterul unei dictaturi sprijinite de unele forme constituţionale evident simple aspecte păstrate de ochii lumii şi menite să adoarmă conştiinţele cetăţeneşti. DI IULIU MANIU Poporul reacţionează Faţă cu atitudinea tot mai inconştientă a guvernelor de la Bucureşti, în ce priveşte tratamentul Ardealului românesc, culminat în omorul de la Ruşi, poporul nostru a început să reacţioneze, luând o poziţie tot mai hotărâtă. Agitaţiile la sate fierb înăbuşite şi o explozie pare verosimilă. Ceea ce se petrece la noi dela unire încoace întrece orice închipuire. Ţăranul român ardelean n’a visat nici când, că odată idealul naţional realizat, odată unirea cu ţara mamă făcută, el să aibe mai puţine drepturi în ţara lui, să fie în permanenţă cu jandarmul român la uşă, să fie bătut şi schingiuit, în aplauzele minorităţilor. In schimb, ungurii, duşmanii noştri de moarte, asupritorii de ieri, să trăiască în Ardealul românesc, ca în sânul lui Avram, privilegiaţi sub toate formele. In loc ca guvernele noastre să facă pe minori tari, să simtă mâna stăpânului, ele îi ocrotesc, le împlineşte toate poftele, îi lasă chiar să agite împotriva neamului nostru şi a ţării, le dă voie să ne batjocorească armată, Rege, instituţii, oameni, fără nici o teamă de sancţiuni. Şi aceasta numai pentru simplul motiv al alianţei electorale. Guvernul simţindu-se slab, a luat de tovarăşi pe unguri, pe saşi, pe jidovi şi pe ţigani dându-le libertate de agitaţie în ţara lor. Dar alegerea pe lista guvernului a unui Szele Béla, iredentist incorigibil şi unul dintre cei mai înfocaţi duşmani ai neamului românesc, care prin scrisul lui a insultat şi a ponegrit tot ce e românesc, constituie cea mai cinică sfruntare a simţului naţional. De asemenea punerea pe aceeaşi listă a unui Barabás Béla, care n’a cruţat cele mai triviale vorbe din vocabular pentru a ne înjosi fiinţa neamului nostru, nu constituie și acest fapt cea mai odioasă uitare de sine a unui guvern român ? Crede acest guvern, că astfel de elemente îl vor scoate din încurcătură, sau îl vor salva, când va fi momentul, să se împotmolească? Fundamentală eropars. Oamenii aceștia au tot interesul, să producă cât mai multe încurcături, să pună guvernului, oricare ar fi el cât mai multe beţe în roate, să producă disenziuni, pentru ca ţara şi poporul nostru să trăiască într’o permanentă vrajbă şi agitaţie. Aceasta este tendinţa oricărui ungur sau minoritar la noi. Guvernele, să înţeleagă odată, că nici o jertfă nu este îndestulătoare pentru minorităţile noastre, cari nu se vor putea împăca, — cel puţin într’un viitor apropiat nu — cu nouile stări creiate de război. Ori a face jertfă pentru minoritari în detrimentul poporului stăpânitor este nu numai o inconştienţă, ci direct o nebunie. * In faţa unei astfel de situaţii poporul român fireşte că e cuprins de o legitimă indignare. Când el vede că vecinul lui ungur şi sas trece la alegeri în rânduri compacte, cântând cântece naţionale şi într’o veselie indescriptibilă cu steaguri naţionale în frunte, şi mai ales când vede, că toate aceste lucruri se întâmplă sub protecţia jandarmului român, credeţi oare dv. domnilor guvernanţi, că poporului acestuia de iobagi de o mie de ani, căruia i s’a pus în cârcă o nouă iobăgie, nu-i curg lacrămile şiroaie pe obraz? Credeţi dv. domnilor parlamentari guvernamentali, cari aţi agitat în rândurile minoritare şi aţi privit cu ironie la bietul ţăran român împins de violenţa jandarmului român şi îmbulzit de ascuţişul baionetei lui, că acest nenorocit opincar coborât din vârful munţilor, pentru a-şi îndeplini cea mai sfântă obligaţiune cetăţenească, nu are urechi să audă şi nu are ochi să vadă ? Nu-şi dă el seama, că se întâmplă aci lucruri criminale? Nu compară el vremurile de demult cu cele de astăzi? Nu cunoaşte el păţaniile lui din vremuri de urge când împănaţii jandarmi unguri îl loveau şi-l maltratau, iar astăzi când să aibă şi el o satisfacţie vede, că jandarmul român procedează cu el la fel ? Ce va crede el în mintea lui de om de omenie, şi de ţăran răbduriu, când vede, că în loc ca ungurul, să-i ia locul în România. Mare, el tot bocskoros oláh rămâne? Nailor guvernanţi, în numele dreptăţii sfinte, în numele ţării acesteia ultragiate, în numele unui popor chinuit, vă rugăm din suflet, să încetaţi. Să nu vă mai continuaţi opera sinistră de ocrotire a minoritarilor în detrimentul ţăranului român, pentru ca nu cumva acest ţăran să ceară cu forţa drepturile sale. Şi atunci va fi rău şi de noi şi de ţară.